
Numele meu este Serban Angela Corina. Sunt nascuta in 27 mai 1975. Am absolvit Facultatea de Pedagogie si de 15 ani fac ceea ce imi place cel mai mult…muncesc si ma joc cu piticii de clasele I-IV.
In urma cu 4 ani mi-am gasit jumatatea si din 16 septembrie 2006 traiesc visul implinit al unei familii fericite. Povestea noastra a fost insa umbrita de pierderea primului nostru copilas in 11 ianuarie 2008. Calin Gabriel,ingerasul nostru, s-a nascut la 34 de saptamani, cu o greutate de 2,350 kg si o lungime de 47 cm. A suferit insa in timpul travaliului,iar la 6 ore si 45 de minute dupa nastere s-a dus sa se joace in lumea sfanta a ingerilor. De atunci ma numesc... Mama de Inger.
Salvarea mea din haul in care cazusem dupa aceasta pierdere s-a numit Bianca Brad. Am vazut-o intr-o emisiune TV povestindu-si drama, m-am regasit cu totul in vorbele si mai ales in sentimentele ei, i-am scris…si am ales sa ma implic. Am reusit astfel sa organizez pe plan local, in Timisoara, prima intalnire a Mamelor de Ingeri, in data de 9 Martie 2008.
Am aflat atunci ca nu suntem putine si ca putem sa ne oferim una alteia, sprijinul pe care cei ce nu au trait asa o pierdere nu pot sa ni-l ofere. Nu pentru ca nu vreau, ci doar pentru ca nu stiu cum sa o faca. Am capatat cu fiecare actiune pe care am facut-o inca un strop de liniste, inca un strop de acceptare si …am inteles, asemeni Biancai,….ca plecarea copilasului meu nu a fost in zadar.
Alaturi de E.M.M.A. am invatat sa merg mai departe. Facem cu E.M.M.A. ceea ce am fi facut acum cu copilasii nostri…invatam sa pasim, invatam sa mergem si vom sti chiar sa alergam. Avem nevoie doar de timp pentru a creste mari. Dumnezeu sa ne ajute!
Inchei cu ceea ce ar fi trebuit sa incep....Multumesc, Bianca!
Dumnezeu sa aiba in grija Lui, sufletele puilor nostri!

Numele meu este Angela Emanuela Vasile si am o fetita(Cristina Maria) in cer. Am devenit mama de inger in 2004, cand E.M.M.A. inca nu exista. Nici notiunea de "mama de inger" nu exista. Pentru cei din jur, eu nu eram mama.
Prima data cand am putut sa spun cu adevarat ce este in sufletul meu si sa simt ca sunt inteleasa, a fost dupa cativa ani de la moartea fetitei mele, cand am intrat in familia E.M.M.A. Atunci mi-am dat seama ce inseamna E.M.M.A. si cat de important este ca ea sa existe. Este un loc special, unde cei care (din pacate) trec prin asemenea tragedii isi pot deschide sufletele si pot plange, iar durerea lor este respectata si inteleasa. Noi, parintii de ingeri, avem nevoie de compasiune si de sprijin emotional. Avem nevoie sa stim ca nu suntem singuri. Avem nevoie de o imbratisare calda si de indrumare, ca sa putem merge mai departe. Avem nevoie de E.M.M.A..
Multumim, Bianca, pentru acest loc (situat parca intre doua lumi) in care noi ne intalnim Ingerii!

Ma numesc Camelia, si m-am nascut la Satu Mare in mai 1976.
Am absolvit informatica economica la Cluj si locuiesc in Franta din 2002.
Urmaresc de aproape evolutia Organizatiei EMMA, inca de la nasterea ei si cred cu toata fiinta in importanta obiectivelor ei.
Sunt si eu mama de inger si stiu cat e de dureros sa pierzi un copil. Victor al nostru a plecat la ingeri la citeva zile inainte de data cand trebuia sa se nasca. O sarcina fara probleme s-a terminat in mod tragic din cauza unei probleme cu placenta. N-am sa stiu niciodata care ar fi fost soarta noastra si a lui Vic daca aceasta problema ar fi fost detectata din timp (deci daca sarcina ar fi fost urmarita mai serios) si nasterea ar fi fost provocata cu cateva saptamini inainte.
As vrea insa, sa fac tot ce imi sta in putinta pentru ca astfel de tragedii sa nu se repete. Acesta este motivul pentru care am ales sa scriu si sa fac publica « povestea noastra ».
E important ca viitoarele mame sa stie ca astfel de « accidente » exista, sa fie cat mai prudente si sa nu ezite sa consulte mai des sau sa caute un alt medic daca cel pe care il au nu le inspira incredere sau nu este reactiv la anumite semne…
Pierderea unui copil inainte de a se naste este cu atat mai grea cu cat cei din jur au tendinta sa se comporte ca si cum acesta nu ar fi existat. Continuarea aici.

Numele meu este Cristina Iancu si sunt mamica ingerasului fluturas Denisa Georgiana.
Pierderea fetitei mele si dorinta ca “nici o femeie sa nu mai treaca printr-o asemenea durere” m-a adus aici, alaturi de mamicile de ingerasi. Am fost primita cu bratele deschise si am putut sa vorbesc despre fetita mea. Pentru cineva care sufera o asemenea pierdere conteaza mult acest suport. Apoi am simtit ca pot face ceva mai mult, ca pot sa ajut si eu, si astfel m-am alaturat ca voluntar in cadrul Organizatiei E.M.M.A.
Multumesc Bianca si multumesc Organizatiei EMMA din tot sufletul, pentru mine a contat foarte mult prezenta voastra!

Buna ziua! Ma numesc Spitzer Gwendolen, nascuta in Tg-Mures, in 14 aprilie 1981, am absolvit Facultatea de Administratie Publica, apoi Facultatea de Drept. Sunt mama unei superbe fetite, Denisa si a unui ingeras in cer, David.
Fericirea deplina am avut-o la aflarea vestii ca vom avea un baietel, fericire umbrita insa dupa 5 zile de viata a puiului mic. Asa am aflat eu de minunata familie EMMA, unde mi-am facut prietene adevarate.
Nu cred ca pot gasi cuvintele potrivite prin care sa-i multumesc Biancai, pentru ce a facut si face in continuare pentru noi! Doresc din suflet sa pot ajuta si eu alte mamici de ingeri, sa gasesc calea de a le aduce in marea noastra familie, sa simta si ele ca nu sunt singure! In acest sens, incep o campanie de informare in maternitatile din Targu Mures, lasand o scrisorica pentru mamicile de ingerasi (scrisori pe care cadrele medicale sunt rugate sa le ofere in caz de nevoie), cu speranta ca actiunile mele vor avea rezultat si ca impreuna, vom putea aduce un strop de speranta si liniste in sufletele lor!
Multumesc Bianca, Multumesc E.M.M.A.!
.jpg)
Totul a inceput intr-o seara de februarie cand urmaream emisiunea “Nasul”, a lui Radu Moraru, in timpul careia am aflat trista ei poveste : cum a devenit Bianca mama de ingeras.
M-a coplesit o tristete adanca si am simtit un imbold puternic sa-i spun un cuvant de alinare. Asa am inceput mai intai cu mesaje de sprijin si incurajare si asa am ajuns sa o cunosc personal pe Bianca si s-o ajut.
De atunci (februarie 2008) m-am alaturat cu tot sufletul demersului ei si Organizatiei E.M.M.A., am cunoscut-o pe ea, Bianca, cea de dincolo de ecranul televizorului si am descoperit un suflet deosebit de cald si de altruist, care si-a facut un scop in viata din a fi alaturi tuturor celor care au cunoscut si au trait, ca si ea, aceeasi suferinta : cea a pierderii copilasului iubit.
Am inceput si eu, alaturi de ea si de alti voluntari, sa imi dedic din timpul meu liber diverselor actiuni de voluntariat: incerc si eu, in felul meu, sa le aduc parintilor de ingerasi un pic de mangaiere, sa le oferim (noi, cei implicati in actiunile Organizatiei E.M.M.A.- Eternul Miracol Materna Alinare, fondata de Bianca) un sprijin emotional, un umar pe care sa planga, o inima deschisa in fata careia sa vorbeasca, sa-si descarce sufletele...
Incercam sa le facem cunoscute povestile, sa tragem semnale de alarma asupra cauzelor care au determinat aceste tragedii, incercam sa-i indrumam pe cei din preajma acestor parinti de ingerasi cum sa le fie suport, cum sa evite a-i rani, cum sa ii ajute in procesul lung si dureros al vindecarii... Continuarea aici

Ma numesc Lucia Csoma si sunt mamica lui Evelyn si a ingerasului Isabella.
Am aflat despre tragedia Biancai Brad si dupa ce am citit apelul ei catre toti cei ce doresc sa voluntarieze pentru a ajuta la infiintarea si sustinerea Organizatiei E.M.M.A., am decis sa ma alatur.
Stiind cat de devastati sunt parintii care-si pierd un copilas, am inteles importanta existentei unei organizatii care sa le ofere un sprijin moral si un loc in care se pot simti intelesi.
Sunt web designer si impreuna cu sotul meu Csaba Csoma (programator) am lucrat si lucrez in continuare, la actualul web site E.M.M.A.
E.M.M.A. a devenit un sprijin extraordinar pentru multi parinti de ingeri si toate reusitele ei pana in momentul de fata, sunt pe baza de voluntariat.
Multumesc tuturor celor ce fac posibil tot ce este acum - Organizatia E.M.M.A.

Mă numesc Mihaela Nenetu, sunt născută pe 06.11.1976, am absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, Secţia Contabilitate şi Informatică de Gestiune.
Sunt mămica ingerasului Andrei.
Credeam că suntem cei mai norocoşi, aveam un copil sănătos, frumos şi deştept, iar acest lucru ne făcea cei mai bogaţi oameni din lume, dar.......a venit vestea cea mai grea "Copilul vostru are cea mai cumplită boală din lume CANCER şi nu mai are de trăit decât 2 săptămâni!" Ne-a căzut cerul în cap, ne-am îngropat şi numai curajul şi dorinţa de a trăi a lui ANDREI ne-a făcut să luptăm pentru salvarea lui.
Am înfruntat atât boala, dar şi autorităţile, însă soluţia a venit prea târziu pentru ANDREI, iar regretele celor care au greşit nu ne mai ajută la nimic, Andrei este inger........
Organizaţia EMMA şi mai ales Bianca mi-au întins o mână de ajutor atunci când mi-era mai greu, mi-au aprins o luminiţă atunci când eram înconjurată de întuneric şi nu găseam drumul, calea de a merge mai departe.
Îţi mulţumesc Bianca, pentru curajul tău! Îţi mulţumesc EMMA că ai reuşit să ne salvezi sufletele!
Buna sa va fie inima!
Numele meu este Monica-Maria Muresan, sunt nascuta pe 4 ianuarie 1974, am absolvit Facultatea de Stiinte Economice din cadrul Universitatii Babes-Bolyai Cluj-Napoca, iar in prezent sunt economist.
Sunt mamica Ingerasului Mircea-Serban, Ingerasul care il face pe Doamne-Doamne sa zambeasca. Am fost mamica puiutului meu 1an, 5 luni si 12 zile. Acum sunt mamica Ingerasului meu pentru toata viata.
Initial, am intrat pe sit-ul Organizatiei EMMA, pentru a gasi sprijinul emotional de care aveam atata nevoie in urma acestei tragedii, pentru a cauta raspunsuri la nenumaratele “de ce”-uri, a-mi alina propria-mi durere si a cere ajutorul in a depasi blocajul in care ma aflam. Si va pot spune ca am primit mult mai mult decat ma asteptam, mai mult decat as fi crezut ca e posibil.
In aproximativ 4 luni de conversatie cu oameni pe care in majoritate nu ii cunosc, am ajuns la concluzia ca: ajutandu-i pe altii, ma ajut si sunt ajutata, alinand suferinta altora, imi alin dorul si suferinta mea, oferind bunatate, sinceritate si cele mai bune ganduri, primesc in schimb bunatate si respect, dand speranta, primesc speranta, oferind umarul meu celor care au nevoie, primesc umarul pe care imi pot aseza capul si sa plang de dorul lui Serban.
Iubirea pentru Ingerasul meu imi deschide gandul si ochii spre o alta viziune a vietii noastre, dar si a vietii de apoi. Si tot Iubirea pentru El, ma ajuta sa lupt pentru a da un sens pierderii lui.
Ii multumesc Biancai Brad care are un suflet atat de bun si e atat de sufletista, incat ne-a dat noua sansa sa ne gasim calea, sansa pe care ea personal nu a avut-o in acele momente triste.
Dorinta mea este sa ajut Organizatia EMMA in obiectivele ei, in special in implicarea pe care o are in schimbarea mentalitatii oamenilor, a cadrelor medicale, a apropiatilor parintilor de Ingeri.
“Trecutul este faclia Prezentului ce ne lumineaza Viitorul”

Ma numesc Nicoleta Crineanu, sunt nascuta in 6 decembrie 1967, locuiesc in Petrosani-Hunedoara si sunt de de profesie inginera. Am o fetita de 18 ani in cer, Ana Ricolda, si o fetita de 16 ani, pe pamant, Narandra Maria.
O raza de soare m-a salutat militareste si brusc mi-am indreptat privirea spre lumina calda. Am zarit in bataia soarelui o perla ce stralucea,… iar stralucirea ei aducea langa mine frumos si bun,… sperante si vise.
Am simtit ca imi este bine, in linistea ce cuprindea intreaga mea fiinta.
M-am apropiat de micuta perla si am simtit ca ma atrage in lumea ei plina de sanatate si optimism.
Aici pot fi eu, …fara ca cineva sa imi impuna a fi altfel, …fara ca cineva sa-mi impuna sa fac sau sa spun ceea ce nu gandesc.
Aici simt ca Cerul e frate cu Pamantul, iar viata are un sens: IUBIREA.
Aici, am simtit ca E.M.M.A. va fi mereu perla ce-mi lumineaza sufletul, pentru a nu-l pierde in bezna rece si cruda a indiferentei.
Iti multumesc pentru toata stralucirea ta, Emma draga!

Ma numesc Nicoleta Lazar, am 31 ani si de 9 luni sunt mama de inger (Natasha Georgiana). Stiam povestea Biancai de la televizor, de la o emisiune de pe B1, atunci stiu ca am accesat site ul ei din dorinta de a sti mai mult. Cand insa am cunoscut si eu tristetea pierderii micutei mele am devenit membra a site-ului si a forumului E.M.M.A, am primit mult ajutor si am decis sa ajut si eu la randul meu alte mamici care din pacate trec prin aceasta durere.
Este foarte important sa ai un loc in care sa poti acorda timp suferintei, ca mai apoi sa ti acorzi tie timp. In acest fel, ranile se vor vindeca si se vor cicatriza in timp, daca insa nu ai acest loc ranile se vor cicatriza fara a fi vindecate. Pentru mine asta a facut E.M.M.A si asta este motivul pentru care am ales sa fiu voluntar.
Multumesc Bianca, multumesc E.M.M.A pentru ca m-ai ajutat sa ma ridic, m-ai invatat sa iubesc din nou si pentru ca mi-ai dat puterea sa mai sper.

Numele meu este Simona Steluta MARTI, sunt din SIBIU si sunt mama ingerasului PAULA ADINA (fata mea frumoasa, desteapta si inteleapta) si a ingerasilor gemeni STEFAN si ANA.
Imi place sa cred ca sunt o persoana echilibrata - in asa masura incat vreau sa dau din echilibrul meu si altor mame trecute prin aceeasi suferinta, in calitate de voluntar al organizatiei E.M.M.A, acest spatiu comun pentru noi “mamele de ingeri". Putem accepta suferinta, daca in spatele ei exista macar un strop de IUBIRE si asta vreau sa daruiesc si eu "mamelor de ingeri". UN STROP DE IUBIRE!!!

Mă numesc Ana-Maria Gomboş, sunt născută pe data de 30.08.1976, am absolvit Facultatea de Jurnalism şi Filosofie şi Facultatea de Litere, în prezent sunt studentă la Master „Mass-media şi comunicare". Predau cursuri de dans modern şi dans sportiv la două grădiniţe, sunt ziarist liber-profesionist la două publicaţii, iar timpul liber mi-l dedic în totalitate Organizaţiei E.M.M.A.
Nu sunt mamă de înger. Nu sunt nici măcar mamă. Atunci vă întrebaţi probabil „DE CE???". E firesc. Mai întâi a fost dintr-o imensă şi caldă prietenie pentru omul Bianca Brad şi din solidaritate pentru pierderea fetiţei sale, Emma-Nicole. Uneori, când visam cu ochii deschişi, îmi imaginam cum mă joc prin parc cu Emma. Nu a fost să fie. Însă din Emma mică s-a născut E.M.M.A. aidoma Păsării Phoenix care renaşte din propria cenuşă.
Aici am cunoscut oameni extraordinari, mame ale căror poveşti sunt absolut cutremurătoare şi care mi-au intrat în suflet fără putinţă de uitare. Mame cu care vorbesc în fiecare zi, mame care mi-au devenit prietene, mame care mă motivează în fiecare zi să merg mai departe, să lupt pentru cauza lor.
La întâlnirile E.M.M.A. am şters lacrimi, mi-am şters sau mi-am dat frâu liber lacrimilor, am strâns în braţe mămici care luptă cu disperare să schimbe ceva şi care îmi mulţumesc în fiecare zi că mă implic, că sunt alături de ele, că le susţin. Şi eu le mulţumesc că le-am cunoscut şi că au devenit familia mea, familia E.M.M.A.
Nu e puţin lucru să te trezeşti dimineaţa zâmbind că ai făcut un lucru bun pentru semenii tăi şi că abia aştepţi să mai rezolvi încă un demers, fiindcă ştii că gestul tău poate schimba ceva, poate face lumea mai bună.
Mulţumesc, Emma! Mulţumesc, E.M.M.A.! Sunt alături de Mamele de Ingeri!!!

Ma numesc Andrea Ecaterina Szolomajer si sunt mamica unui baietel, Ricardo, si a unei ingerase in ceruri Larisa Lorena. Am terminat cursurile unui Postliceal Sanitar "Carol Davila" si in prezent sunt asistent medical .
Fetita mea este ingeras datorita unor lacune ale sistemului sanitar, in care de altfel lucrez si eu, si am hotarat sa fac ceva, ca astfel de situatii sa nu se mai intample. Pentru asta am ales aceasta cale - calea EMMA.
Multumesc din suflet Biancai, ca datorita initiativei ei, avem aceasta ocazie- de a ajuta pe altii care au trecut sau trec prin astfel de situatii cumplite de a-si pierde copilul mult iubit, sau poate cu un sfat putem evita situatiile similare.
Daca as putea, cu atitudinea mea, sa salvez macar un singur copil, as putea spune cu fruntea sus ca fetita mea nu a murit degeaba.
Copiii sunt viitorul nostru - Haideti sa-i ajutam sa traiasca!

Buna ziua! Ma numesc Brad Bianca Elena, am 24 de ani, sunt o persoana simpla, sensibila, mica de statura... dar cu o inima foarte mare ;-)!
Am citit foarte multe povesti ale mamicilor de ingeri, care m-au impresionat foarte mult, m-au facut sa plang si sa ma gandesc mult mai mult la viata, sa iubesc si sa lupt, pentru viata si sanatatea mea si a celor din jurul meu.
Nu sunt mamica de inger dar vreau sa ajut cat pot de mult, fiindca stiu ca printre lacrimile mamicilor se va strecura si un zambet, o eliberare sufleteasca.
Multumesc Organizatiei E.M.M.A ca mi-a oferit o sansa de a ajuta.

Ma numesc Stefania Gabriela Giantau si sunt nascuta pe 29.12.1980 in Bucuresti, unde locuiesc si acum.
Sunt mama unei fetite pe nume Miruna Elena in varsta de 1 an si 2 luni si mama de inger a unui baietel care acum ar fi avut tot 1 an si 2 luni.
Nu m-am gandit niciodata ca am sa traiesc cosmarul vietii mele. In luna a 4-a de sarcina am devenit Mama de Inger dar m-am despartit de el abia cand am nascut ...la 9 luni, eu avand sarcina gemelara.
Doresc pe aceasta cale sa-i multumesc Biancai pentru infiintarea Organizatiei E.M.M.A. Aici putem sa ne deschidem sufletele fara a ne critica cineva, aici suntem intelese si sprijinite moral, este mare lucru sa poti vorbi cu cineva, sa poti spune ce ai pe suflet.
Multumim Bianca.
M-am alaturat Organizatiei E.M.M.A. pentru a ajuta cat imi sta in putere Mamele de Ingeri care trec prin ce am trecut si eu si daca se poate, sa fac ceva, ca acea durere sa fie mai usor de indurat.

Buna ziua! Ma numesc Antal Susana Ildiko, sunt nascuta in 2 februarie 1981, locuiesc in Cluj Napoca, sunt casatorita de 11 ani, si sunt mama unei fetite de 10 ani Melinda si a ingerasului Janos Csaba.
In data de 24 Decembrie 2007, am aflat ca sunt insarcinata cu al doilea copilas, dupa 10 ani. Eram fericita si emotionata... d'abea asteptam ziua cand imi voi tine copilul in brate. Dar acest lucru nu a fost posibil, in data de 16 iulie 2008 am aflat ca inima baietelului nostru nu mai bate si trebuie provocata nasterea... Aveam 36 de saptamani de sarcina... In data de 17 iulie 2008 l-am nascut pe baietelul nostru fara viata si asa am devenit Mamica de Ingeras..., fara posibilitatea de a-l tine in brate pe puiutul meu macar o data..., fara sa stiu macar din ce cauza s-a intamplat si fara un rezultat anatomo patologic.
Povestea Biancai am vazut-o la televizor pe vremea cand eram insarcinata si m-a impresionat enorm. Cand s-a intamplat tragedia noastra, dupa sprijinul familiei mele, familia E.M.M.A a fost singurul sprijin real.
Aici pot sa fiu eu, pot sa scriu ce gandesc fara sa fiu judecata sau privita altfel, aici pot sa imi comemorez copilul asa cum se cuvine, pentru ca nu am un loc anume unde sa pun o lumanare, din cauza legilor noastre.
De asta m-am hotarat sa ajut si eu pe cat pot familia E.M.M.A., sa ma alatur si eu voluntarilor, si poate impreuna vom reusi sa facem ceva, ca alte mamici sa nu treaca prin tragedia prin care am trecut noi.
Pierderea unui copil este intotdeauna sfasietoare si dureroasa dar cand acest copil se naste fara viata, toata lumea se asteapta ca noi sa nu mai suferim asa de mult si sa uitam, dar asa ceva nu se uita niciodata, durerea si dorul de copiii nostri ramane vesnica.
Toate viitoarele mamici trebuie sa stie ca asa ceva se poate intampla, de aceea trebuie sa fie foarte bine documentate, sa mearga la controlul periodic si la orice neregula la orice ora fara rusine sau jena. Este vorba despre un copil, un dar de la Dumnezeu.
Multumesc din suflet Familiei E.M.M.A.