Voluntarii Organizatiei E.M.M.A.

http://www.organizatiaemma.ro/forum/viewtopic.php?f=22&t=1596

Angela Corina Serban

Serban Angela Corina

Numele meu este Serban Angela Corina. Sunt nascuta in 27 mai 1975. Am absolvit Facultatea de Pedagogie si de 15 ani fac ceea ce imi place cel mai mult…muncesc si ma joc cu piticii de clasele I-IV.

In urma cu 4 ani mi-am gasit jumatatea si din 16 septembrie 2006 traiesc visul implinit al unei familii fericite. Povestea noastra a fost insa umbrita de pierderea primului nostru copilas in 11 ianuarie 2008. Calin Gabriel,ingerasul nostru, s-a nascut la 34 de saptamani, cu o greutate de 2,350 kg si o lungime de 47 cm. A suferit insa in timpul travaliului,iar la 6 ore si 45 de minute dupa nastere s-a dus sa se joace in lumea sfanta a ingerilor. De atunci ma numesc... Mama de Inger.

Salvarea mea din haul in care cazusem dupa aceasta pierdere s-a numit Bianca Brad. Am vazut-o intr-o emisiune TV povestindu-si drama, m-am regasit cu totul in vorbele si mai ales in sentimentele ei, i-am scris…si am ales sa ma implic. Am reusit astfel sa organizez pe plan local, in Timisoara, prima intalnire a Mamelor de Ingeri, in data de 9 Martie 2008.

Am aflat atunci ca nu suntem putine si ca putem sa ne oferim una alteia, sprijinul pe care cei ce nu au trait asa o pierdere nu pot sa ni-l ofere. Nu pentru ca nu vreau, ci doar pentru ca nu stiu cum sa o faca. Am capatat cu fiecare actiune pe care am facut-o inca un strop de liniste, inca un strop de acceptare si …am inteles, asemeni Biancai,….ca plecarea copilasului meu nu a fost in zadar.

Alaturi de E.M.M.A. am invatat sa merg mai departe. Facem cu E.M.M.A. ceea ce am fi facut acum cu copilasii nostri…invatam sa pasim, invatam sa mergem si vom sti chiar sa alergam. Avem nevoie doar de timp pentru a creste mari. Dumnezeu sa ne ajute!

Inchei cu ceea ce ar fi trebuit sa incep....Multumesc, Bianca!

Dumnezeu sa aiba in grija Lui, sufletele puilor nostri!

 

Angela Emanuela Vasile

Angela Vasile

Numele meu este Angela Emanuela Vasile si am o fetita(Cristina Maria) in cer. Am devenit mama de inger in 2004, cand E.M.M.A. inca nu exista. Nici notiunea de "mama de inger" nu exista. Pentru cei din jur, eu nu eram mama.

Prima data cand am putut sa spun cu adevarat ce este in sufletul meu si sa simt ca sunt inteleasa, a fost dupa cativa ani de la moartea fetitei mele, cand am intrat in familia E.M.M.A. Atunci mi-am dat seama ce inseamna E.M.M.A. si cat de important este ca ea sa existe. Este un loc special, unde cei care (din pacate) trec prin asemenea tragedii isi pot deschide sufletele si pot plange, iar durerea lor este respectata si inteleasa. Noi, parintii de ingeri, avem nevoie de compasiune si de sprijin emotional. Avem nevoie sa stim ca nu suntem singuri. Avem nevoie de o imbratisare calda si de indrumare, ca sa putem merge mai departe. Avem nevoie de E.M.M.A..

Multumim, Bianca, pentru acest loc (situat parca intre doua lumi) in care noi ne intalnim Ingerii!

 

Camelia Fatis

Camelia Fatis

Ma numesc Camelia, si m-am nascut la Satu Mare in mai 1976.
Am absolvit informatica economica la Cluj si locuiesc in Franta din 2002.
Urmaresc de aproape evolutia Organizatiei EMMA, inca de la nasterea ei si cred cu toata fiinta in importanta obiectivelor ei.

Sunt si eu mama de inger si stiu cat e de dureros sa pierzi un copil. Victor al nostru a plecat la ingeri la citeva zile inainte de data cand trebuia sa se nasca. O sarcina fara probleme s-a terminat in mod tragic din cauza unei probleme cu placenta. N-am sa stiu niciodata care ar fi fost soarta noastra si a lui Vic daca aceasta problema ar fi fost detectata din timp (deci daca sarcina ar fi fost urmarita mai serios) si nasterea ar fi fost provocata cu cateva saptamini inainte.
As vrea insa, sa fac tot ce imi sta in putinta pentru ca astfel de tragedii sa nu se repete. Acesta este motivul pentru care am ales sa scriu si sa fac publica « povestea noastra ».

E important ca viitoarele mame sa stie ca astfel de « accidente » exista, sa fie cat mai prudente si sa nu ezite sa consulte mai des sau sa caute un alt medic daca cel pe care il au nu le inspira incredere sau nu este reactiv la anumite semne…
Pierderea unui copil inainte de a se naste este cu atat mai grea cu cat cei din jur au tendinta sa se comporte ca si cum acesta nu ar fi existat. Continuarea aici.

 

Corina Odolean

Corina


Numele meu este Corina Odolean  , am 31 ani,  de profesie econosmist si  sunt mamica de ingeras din 05.07.2007, atunci cand Iustin ( 11 luni ) a plecat de langa noi.

Am descoperit E.M.M.A, intr-o seara, cand uitandu-ma la televizor am vazut-o pe Bianca povestind pierderea fetitei ei si toate starile emotionale prin care a trecut.
M-am regasit in fiecare dintre acele stari povestite de Bianca si am auzit atunci pentru prima data notiunea de” mama de inger „.
Si de atunci, intrand pe site-ul organizatiei , am invatat sa nu mai imi fie rusine de durerea mea, am invatat sa rostesc numele puiului meu fara sa-mi fie rusine ca sufar si sa imi arat acesta  suferinta, am invatat ca trebuie si ca pot sa schimb anumite mentalitati ale celor din jurul nostru, care oricat de mult ar incerca sa ne inteleaga, nu reusesc asa sa o faca asa cum ar trebui.

Multe persoane m-au intrebat „ de ce faci asta?”
„ De ce te implici? Nu iti faci mai mult rau?”

Iar raspunsul meu a fost intotdeauna acelasi :
„ Nu , nu imi fac rau….Mi-am facut rau in cei doi ani  de cand eram mamica de ingeras si am  trecut  singura prin toate acele etape ale durerii  fara sa stiu de E.M.M.A..
Odata ce am descoperit EMMA, oamenii minunati de aici si povestile lor triste, am simtit ca trebuie sa fac ceva mai mult decat sa plang.
Trebuie sa ajut si alte mamici sa treaca mai usor prin acesta durere, cu un sfat, cu o vorba buna si de ce nu, cu o imbratisare ( fie si ea, virtuala ).
Vreau sa transform durerea si pierderea copilasului meu in ceva constructiv.

Multumesc Bianca, multumesc E.M.M.A.

 

Cristina Iancu

Cristina Iancu

Numele meu este Cristina Iancu si sunt mamica ingerasului fluturas Denisa Georgiana

Pierderea fetitei mele si dorinta ca “nici o femeie sa nu mai treaca printr-o asemenea durere” m-a adus aici, alaturi de mamicile de ingerasi. Am fost primita cu bratele deschise si am putut sa vorbesc despre fetita mea. Pentru cineva care sufera o asemenea pierdere conteaza mult acest suport. Apoi am simtit ca pot face ceva mai mult, ca pot sa ajut si eu, si astfel m-am alaturat ca voluntar in cadrul Organizatiei E.M.M.A.

Multumesc Bianca si multumesc Organizatiei EMMA din tot sufletul, pentru mine a contat foarte mult prezenta voastra!

 

Daniela Ginju

Daniela Ginju

Buna ziua,

Ma numesc Daniela Cindea-Ginju , din Otopeni si am doi ingerasi: o fetita Ioana-Valentina in ceruri si un baietel Codrin pe pamant.

Am auzit-o pe Bianca Brad la TV intr-o emisiune la B1 .Am plans atunci cand am auzit ca i-a murit fetita, am retrait pentru un moment, situatia in care eram eu, atunci cand mi-a murit fetita, abandonata de prieteni care nu stiau ce sa-mi spuna. In acel moment mi-am notat imediat site-ul ei si i-am scris cateva cuvinte.

Am ramas surprinsa cand Bianca Brad mi-a raspuns, sincer ,nu ma asteptam.

Din acel moment mesajele noastre ne-au apropiat si mai mult, parca era E-ul meu, ma intelegea perfect , avea aceleasi trairi,imi intelegea starea, m-a alinat asa cum nici mama mea nu a stiut sa ma aline atunci cand mi-a murit fetita.

Mi-am dat seama ca mai sunt persoane asemeni mie care traiesc cu aceasta durere dar, pana atunci aceasta durere nu era facuta publica, era inchisa bine acolo in interiorul sufletului ca intr-o carapace.In momentul in care am cunoscut-o pe Bianca, acea carapace s-a deschis si am reusit sa ma exteorizez, sa vorbesc deschis despre durerea mea simtindu-ma ascultata si inteleasa .

De atunci sunt alaturi de Bianca si de Organizatia E.M.M.A., ori de cate ori este nevoie, alaturi de ea am invatat sa traiesc cu durerea pierderii fetitei mele, alaturi de ea si de ceilalti voluntari E.M.M.A ma simt utila, ma simt implinita, ma simt altfel. La intalnirile pe care le avem intotdeauna este un amestec de lacrimi cu veselie, cu zambete este un sentiment care nu pot sa-l exprim prin cuvinte. Si sincer sa va spun fiecare intalnire imi face bine.

La evenimentele organizatiei E.M.M.A. sunt insotita mereu de sotul meu Viorel si de baietelul meu Codrin care ma inteleg si sunt alaturi de mine.

Aici pe acest forum mi-am facut foarte multi prieteni , prieteni care trec sau au trecut prin aceiasi drama a pierderii unui copil. Aici suntem ca intr-o familie,o familie unita in care fiecare stie ce sa-i spuna celuilalt , stie sa-l aline si sa-l faca sa mai uite de durere.

Doresc pe aceasta cale sa-i multumesc Biancai pentru infiintarea organizatiei E.M.M.A.. Aici putem sa ne deschidem sufletele,fara a ne critica sau judeca cineva, aici suntem intelese si sprijinite moral, este foarte important ca in asemenea momente sa poti vorbi cu cineva, sa poti spune ce ai pe suflet, sa poti sa plangi alaturi de cineva care te intelege.

Multumim Bianca.

M-am alaturat Organizatiei E.M.M.A. inainte de a fi acest site, pentru a ajuta cat imi sta in putere mamele de ingeri care trec prin ce am trecut eu si as dori sa invatam impreuna sa traim cu aceasta durere.Impreuna , doresc sa tragem un semnal de alarma autoritatilor sa ia masuri ca viitoarele mamici sa nu mai treaca prin ce-am trecut noi, sau daca se intampla sa fie tratate ca atare asa cum merita un om sa fie tratat.

Sunt sigura ca impreuna vom reusi si nu vom fi doar simpli trecatori asa cum spun versurile:

„Toti oamenii sunt trecatori….

Dar, nu toti trecatorii sunt oameni!

Daca vrei sa nu fii un simplu trecator ,

Fii OM.” 

 

 

Ioana Marinescu

Ioana Marinescu
Ma numesc Ioana, sunt nascuta pe 29 septembrie 1980 si am o fetita minunata, Ana-Bianca, in varsta de 2 ani si 4 luni. Fetita mea  a venit ca o minune de la Dumnezeu, intr-un moment in care ne pregateam pentru fertilizare in vitro, deoarece medicii nu ne dadeau nicio sansa sa avem copii pe cale naturala. Dar Ana mea a fost incapatanata si plina de personalitate de la inceput si a aparut exact cand si cum a vrut ea. 

Cand Ana avea 1 anisor, m-am hotarat sa ma alatur organizatiei E.M.M.A., in calitate de voluntar, chiar daca nu sunt mamica de ingeras. O admir extraordinar pe Bianca pentru modul  in care a transformat suferinta ei in sprijin pentru altii, pentru alinarea pe care o ofera sufletelor sfasiate ale parintilor de ingeri. Ii admir pe toti parintii pe care i-am cunoscut la E.M.M.A, pentru puterea lor, pentru modul in care slujesc memoria copilasilor lor, pentru durerea pe care o poarta cu atata demnitate. Eu nu vad sa existe suferinta mai mare decat pierderea unui copil, asa ca toti cei care trec prin aceasta tragedie nu pot fi decat niste eroi. Ma bucur ca pot fi alaturi de aceasta cauza si le multumesc tuturor celor pe care i-am cunoscut din martie 2010 pana acum si care m-au invatat atat de multe lectii. 

 

Lucia Csoma

Lucia Csoma

Ma numesc Lucia Csoma si sunt mamica lui Evelyn si a ingerasului Isabella.

Am aflat despre tragedia Biancai Brad si dupa ce am citit apelul ei catre toti cei ce doresc sa voluntarieze pentru a ajuta la infiintarea si sustinerea Organizatiei E.M.M.A., am decis sa ma alatur.

Stiind cat de devastati sunt parintii care-si pierd un copilas, am inteles importanta existentei unei organizatii care sa le ofere un sprijin moral si un loc in care se pot simti intelesi.

Sunt web designer si impreuna cu sotul meu Csaba Csoma (programator) am lucrat si lucrez in continuare, la actualul web site E.M.M.A.

E.M.M.A. a devenit un sprijin extraordinar pentru multi parinti de ingeri si toate reusitele ei pana in momentul de fata, sunt pe baza de voluntariat.

Multumesc tuturor celor ce fac posibil tot ce este acum - Organizatia E.M.M.A.

 

Mihaela Nenetu

Mihaela Nenetu

Mă numesc Mihaela Nenetu, sunt născută pe 06.11.1976, am absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, Secţia Contabilitate şi Informatică de Gestiune.
Sunt mămica ingerasului Andrei.

Credeam că suntem cei mai norocoşi, aveam un copil sănătos, frumos şi deştept, iar acest lucru ne făcea cei mai bogaţi oameni din lume, dar.......a venit vestea cea mai grea "Copilul vostru are cea mai cumplită boală din lume CANCER şi nu mai are de trăit decât 2 săptămâni!" Ne-a căzut cerul în cap, ne-am îngropat şi numai curajul şi dorinţa de a trăi a lui ANDREI ne-a făcut să luptăm pentru salvarea lui.
Am înfruntat atât boala, dar şi autorităţile, însă soluţia a venit prea târziu pentru ANDREI, iar regretele celor care au greşit nu ne mai ajută la nimic, Andrei este inger........

Organizaţia EMMA şi mai ales Bianca mi-au întins o mână de ajutor atunci când mi-era mai greu, mi-au aprins o luminiţă atunci când eram înconjurată de întuneric şi nu găseam drumul, calea de a merge mai departe.

Îţi mulţumesc Bianca, pentru curajul tău! Îţi mulţumesc EMMA că ai reuşit să ne salvezi sufletele!

 

 

Monica-Maria Muresan

Monica Muresan

Buna sa va fie inima!

Numele meu este Monica-Maria Muresan, sunt nascuta pe 4 ianuarie 1974, am absolvit Facultatea de Stiinte Economice din cadrul Universitatii Babes-Bolyai Cluj-Napoca, iar in prezent sunt economist.

Sunt mamica Ingerasului Mircea-Serban, Ingerasul care il face pe Doamne-Doamne sa zambeasca. Am fost mamica puiutului meu 1an, 5 luni si 12 zile. Acum sunt mamica Ingerasului meu pentru toata viata.

Initial, am intrat pe sit-ul Organizatiei EMMA, pentru a gasi sprijinul emotional de care aveam atata nevoie in urma acestei tragedii, pentru a cauta raspunsuri la nenumaratele “de ce”-uri, a-mi alina propria-mi durere si a cere ajutorul in a depasi blocajul in care ma aflam. Si va pot spune ca am primit mult mai mult decat ma asteptam, mai mult decat as fi crezut ca e posibil.

In aproximativ 4 luni de conversatie cu oameni pe care in majoritate nu ii cunosc, am ajuns la concluzia ca: ajutandu-i pe altii, ma ajut si sunt ajutata, alinand suferinta altora, imi alin dorul si suferinta mea, oferind bunatate, sinceritate si cele mai bune ganduri, primesc in schimb bunatate si respect, dand speranta, primesc speranta, oferind umarul meu celor care au nevoie, primesc umarul pe care imi pot aseza capul si sa plang de dorul lui Serban.

Iubirea pentru Ingerasul meu imi deschide gandul si ochii spre o alta viziune a vietii noastre, dar si a vietii de apoi. Si tot Iubirea pentru El, ma ajuta sa lupt pentru a da un sens pierderii lui.

 

Ii multumesc Biancai Brad care are un suflet atat de bun si e atat de sufletista, incat ne-a dat noua sansa sa ne gasim calea, sansa pe care ea personal nu a avut-o in acele momente triste.

Dorinta mea este sa ajut Organizatia EMMA in obiectivele ei, in special in implicarea pe care o are in schimbarea mentalitatii oamenilor, a cadrelor medicale, a apropiatilor parintilor de Ingeri.

“Trecutul este faclia Prezentului ce ne lumineaza Viitorul”

 

Nicoleta Lazar

Marwana

Ma numesc Nicoleta Lazar, am 31 ani si de 9 luni sunt mama de inger (Natasha Georgiana). Stiam povestea Biancai de la televizor, de la o emisiune de pe B1, atunci stiu ca am accesat site ul ei din dorinta de a sti mai mult. Cand insa am cunoscut si eu tristetea pierderii micutei mele am devenit membra a site-ului si a forumului E.M.M.A, am primit mult ajutor si am decis sa ajut si eu la randul meu alte mamici care din pacate trec prin aceasta durere.

Este foarte important sa ai un loc in care sa poti acorda timp suferintei, ca mai apoi sa ti acorzi tie timp. In acest fel, ranile se vor vindeca si se vor cicatriza in timp, daca insa nu ai acest loc ranile se vor cicatriza fara a fi vindecate. Pentru mine asta a facut E.M.M.A si asta este motivul pentru care am ales sa fiu voluntar.

Multumesc Bianca, multumesc E.M.M.A pentru ca m-ai ajutat sa ma ridic, m-ai invatat sa iubesc din nou si pentru ca mi-ai dat puterea sa mai sper.

 

Simona Steluta Marti

Simona Steluta Marti

Numele meu este Simona Steluta MARTI, sunt din SIBIU si sunt mama ingerasului PAULA ADINA (fata mea frumoasa, desteapta si inteleapta) si a ingerasilor gemeni STEFAN si ANA.

Imi place sa cred ca sunt o persoana echilibrata - in asa masura incat vreau sa dau din echilibrul meu si altor mame trecute prin aceeasi suferinta, in calitate de voluntar al organizatiei E.M.M.A, acest spatiu comun pentru noi “mamele de ingeri". Putem accepta suferinta, daca in spatele ei exista macar un strop de IUBIRE si asta vreau sa daruiesc si eu "mamelor de ingeri". UN STROP DE IUBIRE!!!

 

 

*********************************************************************

Foşti voluntari

Susana Ildiko Antal

No Pic

Buna ziua! Ma numesc Antal Susana Ildiko, sunt nascuta in 2 februarie 1981, locuiesc in Cluj Napoca, sunt casatorita de 11 ani, si sunt mama unei fetite de 10 ani Melinda si a ingerasului Janos Csaba.

In data de 24 Decembrie 2007, am aflat ca sunt insarcinata cu al doilea copilas, dupa 10 ani. Eram fericita si emotionata... d'abea asteptam ziua cand imi voi tine copilul in brate. Dar acest lucru nu a fost posibil, in data de 16 iulie 2008 am aflat ca inima baietelului nostru nu mai bate si trebuie provocata nasterea... Aveam 36 de saptamani de sarcina... In data de 17 iulie 2008 l-am nascut pe baietelul nostru fara viata si asa am devenit Mamica de Ingeras..., fara posibilitatea de a-l tine in brate pe puiutul meu macar o data..., fara sa stiu macar din ce cauza s-a intamplat si fara un rezultat anatomo patologic.

Povestea Biancai am vazut-o la televizor pe vremea cand eram insarcinata si m-a impresionat enorm. Cand s-a intamplat tragedia noastra, dupa sprijinul familiei mele, familia E.M.M.A a fost singurul sprijin real.
Aici pot sa fiu eu, pot sa scriu ce gandesc fara sa fiu judecata sau privita altfel, aici pot sa imi comemorez copilul asa cum se cuvine, pentru ca nu am un loc anume unde sa pun o lumanare, din cauza legilor noastre.

De asta m-am hotarat sa ajut si eu pe cat pot familia E.M.M.A., sa ma alatur si eu voluntarilor, si poate impreuna vom reusi sa facem ceva, ca alte mamici sa nu treaca prin tragedia prin care am trecut noi.

Pierderea unui copil este intotdeauna sfasietoare si dureroasa dar cand acest copil se naste fara viata, toata lumea se asteapta ca noi sa nu mai suferim asa de mult si sa uitam, dar asa ceva nu se uita niciodata, durerea si dorul de copiii nostri ramane vesnica.

Toate viitoarele mamici trebuie sa stie ca asa ceva se poate intampla, de aceea trebuie sa fie foarte bine documentate, sa mearga la controlul periodic si la orice neregula la orice ora fara rusine sau jena. Este vorba despre un copil, un dar de la Dumnezeu.

Multumesc din suflet Familiei E.M.M.A.

 

Bianca Elena Brad

Bianca Elena Brad

Buna ziua! Ma numesc Brad Bianca Elena, am 24 de ani, sunt o persoana simpla, sensibila, mica de statura... dar cu o inima foarte mare ;-)!

Am citit foarte multe povesti ale mamicilor de ingeri, care m-au impresionat foarte mult, m-au facut sa plang si sa ma gandesc mult mai mult la viata, sa iubesc si sa lupt, pentru viata si sanatatea mea si a celor din jurul meu.

Nu sunt mamica de inger dar vreau sa ajut cat pot de mult, fiindca stiu ca printre lacrimile mamicilor se va strecura si un zambet, o eliberare sufleteasca.

Multumesc Organizatiei E.M.M.A ca mi-a oferit o sansa de a ajuta.

 

Nicoleta Crineanu 2008 - martie 2011

Nicoleta Crineanu

Ma numesc Nicoleta Crineanu, sunt nascuta in 6 decembrie 1967, locuiesc in Petrosani-Hunedoara si sunt de de profesie inginera. Am o fetita de 18 ani in cer, Ana Ricolda, si o fetita de 16 ani, pe pamant, Narandra Maria.

O raza de soare m-a salutat militareste si brusc mi-am indreptat privirea spre lumina calda. Am zarit in bataia soarelui o perla ce stralucea,… iar stralucirea ei aducea langa mine frumos si bun,… sperante si vise.

Am simtit ca imi este bine, in linistea ce cuprindea intreaga mea fiinta.
M-am apropiat de micuta perla si am simtit ca ma atrage in lumea ei plina de sanatate si optimism.

Aici pot fi eu, …fara ca cineva sa imi impuna a fi altfel, …fara ca cineva sa-mi impuna sa fac sau sa spun ceea ce nu gandesc.

Aici simt ca Cerul e frate cu Pamantul, iar viata are un sens: IUBIREA.
Aici, am simtit ca E.M.M.A. va fi mereu perla ce-mi lumineaza sufletul, pentru a nu-l pierde in bezna rece si cruda a indiferentei.

Iti multumesc pentru toata stralucirea ta, Emma draga!

 

Stefania Gabriela Giantau

Stefania Gabriela Giantau

Ma numesc Stefania Gabriela Giantau si sunt nascuta pe 29.12.1980 in Bucuresti, unde locuiesc si acum.

Sunt mama unei fetite pe nume Miruna Elena in varsta de 1 an si 2 luni si mama de inger a unui baietel care acum ar fi avut tot 1 an si 2 luni.

Nu m-am gandit niciodata ca am sa traiesc cosmarul vietii mele. In luna a 4-a de sarcina am devenit Mama de Inger dar m-am despartit de el abia cand am nascut ...la 9 luni, eu avand sarcina gemelara.

Doresc pe aceasta cale sa-i multumesc Biancai pentru infiintarea Organizatiei E.M.M.A. Aici putem sa ne deschidem sufletele fara a ne critica cineva, aici suntem intelese si sprijinite moral, este mare lucru sa poti vorbi cu cineva, sa poti spune ce ai pe suflet.

Multumim Bianca.

M-am alaturat Organizatiei E.M.M.A. pentru a ajuta cat imi sta in putere Mamele de Ingeri care trec prin ce am trecut si eu si daca se poate, sa fac ceva, ca acea durere sa fie mai usor de indurat.

 

Ana Maria Gombos  februarie 2007- februarie 2010

Ana Maria Gombos

Mă numesc Ana-Maria Gomboş, sunt născută pe data de 30.08.1976, am absolvit Facultatea de Jurnalism şi Filosofie şi Facultatea de Litere, în prezent sunt studentă la Master „Mass-media şi comunicare". Predau cursuri de dans modern şi dans sportiv la două grădiniţe, sunt ziarist liber-profesionist la două publicaţii, iar timpul liber mi-l dedic în totalitate Organizaţiei E.M.M.A.

Nu sunt mamă de înger. Nu sunt nici măcar mamă. Atunci vă întrebaţi probabil „DE CE???". E firesc. Mai întâi a fost dintr-o imensă şi caldă prietenie pentru omul Bianca Brad şi din solidaritate pentru pierderea fetiţei sale, Emma-Nicole. Uneori, când visam cu ochii deschişi, îmi imaginam cum mă joc prin parc cu Emma. Nu a fost să fie. Însă din Emma mică s-a născut E.M.M.A. aidoma Păsării Phoenix care renaşte din propria cenuşă.

Aici am cunoscut oameni extraordinari, mame ale căror poveşti sunt absolut cutremurătoare şi care mi-au intrat în suflet fără putinţă de uitare. Mame cu care vorbesc în fiecare zi, mame care mi-au devenit prietene, mame care mă motivează în fiecare zi să merg mai departe, să lupt pentru cauza lor.
La întâlnirile E.M.M.A. am şters lacrimi, mi-am şters sau mi-am dat frâu liber lacrimilor, am strâns în braţe mămici care luptă cu disperare să schimbe ceva şi care îmi mulţumesc în fiecare zi că mă implic, că sunt alături de ele, că le susţin. Şi eu le mulţumesc că le-am cunoscut şi că au devenit familia mea, familia E.M.M.A.

Nu e puţin lucru să te trezeşti dimineaţa zâmbind că ai făcut un lucru bun pentru semenii tăi şi că abia aştepţi să mai rezolvi încă un demers, fiindcă ştii că gestul tău poate schimba ceva, poate face lumea mai bună.

Mulţumesc, Emma! Mulţumesc, E.M.M.A.! Sunt alături de Mamele de Ingeri!!!

 

Liliana Nicolae

Totul a inceput intr-o seara de februarie cand urmaream emisiunea “Nasul”, a lui Radu Moraru, in timpul careia am aflat trista ei poveste : cum a devenit Bianca mama de ingeras.
M-a coplesit o tristete adanca si am simtit un imbold puternic sa-i spun un cuvant de alinare. Asa am inceput mai intai cu mesaje de sprijin si incurajare si asa am ajuns sa o cunosc personal pe Bianca si s-o ajut.

De atunci  (februarie 2008) m-am alaturat cu tot sufletul demersului ei si Organizatiei E.M.M.A., am cunoscut-o pe ea, Bianca, cea de dincolo de ecranul televizorului si am descoperit un suflet deosebit de cald si de altruist, care si-a facut un scop in viata din a fi alaturi tuturor celor care au cunoscut si au trait, ca si ea, aceeasi suferinta : cea a pierderii copilasului iubit.

Am inceput si eu, alaturi de ea si de alti voluntari, sa imi dedic din timpul meu liber diverselor actiuni de voluntariat: incerc si eu, in felul meu, sa le aduc parintilor de ingerasi un pic de mangaiere, sa le oferim (noi, cei implicati in actiunile Organizatiei E.M.M.A.- Eternul Miracol Materna Alinare, fondata de Bianca) un sprijin emotional, un umar pe care sa planga, o inima deschisa in fata careia sa vorbeasca, sa-si descarce sufletele...
Incercam sa le facem cunoscute povestile, sa tragem semnale de alarma asupra cauzelor care au determinat aceste tragedii, incercam sa-i indrumam pe cei din preajma acestor parinti de ingerasi cum sa le fie suport, cum sa evite a-i rani, cum sa ii ajute in procesul lung si dureros al vindecarii... Continuarea aici

 

Andrea Ecaterina Szolomajer

Andrea Ecaterina Szolomajer

Ma numesc Andrea Ecaterina Szolomajer si sunt mamica unui baietel, Ricardo, si a unei ingerase in ceruri Larisa Lorena. Am terminat cursurile unui Postliceal Sanitar "Carol Davila" si in prezent sunt asistent medical .

Fetita mea este ingeras datorita unor lacune ale sistemului sanitar, in care de altfel lucrez si eu, si am hotarat sa fac ceva, ca astfel de situatii sa nu se mai intample. Pentru asta am ales aceasta cale - calea EMMA.

Multumesc din suflet Biancai, ca datorita initiativei ei, avem aceasta ocazie- de a ajuta pe altii care au trecut sau trec prin astfel de situatii cumplite de a-si pierde copilul mult iubit, sau poate cu un sfat putem evita situatiile similare.

Daca as putea, cu atitudinea mea, sa salvez macar un singur copil, as putea spune cu fruntea sus ca fetita mea nu a murit degeaba.

Copiii sunt viitorul nostru - Haideti sa-i ajutam sa traiasca!

 

 

 

 

 

sg sus Mergi sus