Spiritualitatea nasterii

 

Inspirata de motto-ul Conferintei jubiliare din acest an, „Omul mileniului trei“, si fiind în fericita situatie de a exercita meseria de moasa, am ales pentru acest an expunerea unui subiect legat de venirea în viata pamânteasca a acestui om al mileniului trei. Deoarece venirea în viata pamânteasca nu începe doar cu momentul nasterii, va invit într-o calatorie în care privim întâi aspectul fizic al devenirii omului. Ea începe cu o aventura în care dupa doar zece ore de „concurs“, din cele pâna la 300 milioane de celule concurente, un luptator singuratic – spermatozoidul - îsi atinge destinatia. El va patrunde prin membrana ovulului, iar acesta, sesizându-i prezenta, va produce subit enzime care-i transforma structura suprafetei celulare si o întaresc. Celula fiind astfel protejata, se declanseaza un proces care este considerat ca fiind una din cele mai mari minuni ale naturii.

 

Care este aceasta minune? Dintr-un glob (ovulul) cu un diametru de doar 0,1 mm, în decurs de 38 saptamâni se va dezvolta un om – o fiinta cu muschi, piele, cu un sistem al scheletului, cu vase sanguine si un creier cu o structura cunoscuta de oamenii de stiinta a fi cea mai complexa din univers. Deja la 30 de ore dupa fecundare se porneste aceasta „afacere om“ prin începerea diviziunii celulare. În decurs de doar câteva luni va deveni un organism cu bilioane de celule care colaboreaza în diferite compartimente - organele. Celulele se specializeaza - transporta oxigen, depoziteaza grasimi, elimina toxine etc – comunica între ele si se înmultesc. Si treptat, tot mai mult, aceasta afacere-om se dezvolta într-un „concern gigantic“care trebuie sa functioneze în fiecare stadiu al dezvoltarii sale conform unui plan rafinat care este programat prin cele sase miliarde perechi ale substantei genetice: ADN. Deja în a 24-a zi se dezvolta creierul si o inima primitiva începe sa bata; în a 41-a zi embrionul dispune de pleoape, iar in a 57-a zi toate organele sunt formate, capul devine tot mai rotund, ochii, urechile, gura, nasul se recunosc foarte bine, mâinile si picioarele fiind deja dezvoltate.

 

Dr. Regine Kollek este profesor, biolog la Universitatea Hamburg si membra a Consiliului etic national german, membra în Comisia internationala pe problema bioeticii la UNESCO. Fiind întrebata de catre jurnalisti când începe viata umana, Dr.Kollek a raspuns : „ Nu am nici un fel de îndoiala ca la prima diviziune celulara dupa conceptie începe, d.p.d.v. biologic, viata individuala. “ ¹)

 

Cu toate ca personal am beneficiat de o pregatire la un liceu sanitar, totusi prima mea tangenta adevarata cu aceasta minune a devenirii trupului nostru fizic am avut-o abia cu 20 ani mai târziu, fiind eleva la scoala de moase. O familie tânara , asteptând primul lor copil, pe care l-au dorit foarte mult, fiind confruntata cu diagnosticul sonografic de Trisomie 21 - Sindromul Down - s-a hotarât sa întrerupa sarcina în a 19-a saptamâna a acesteia. Noua, elevelor, ni s-a aratat fetusul în cadrul pregatirii noastre practice, iar vederea acestuia avea sa devina unul din cele mai marcante momente ale devenirii mele ca moasa. Copilul, un baietel, era nespus de frumos: pielea de un roz-sidefiu prin care luceau vasele sanguine si oasele, capul atât de frumos format nu lasa impresia de mongoloid ( diagnosticul pus nefiind confirmat ulterior), mâinile si picioarele cu degetele fine, gata formate. Totul în toate: un om perfect în miniatura.

 

Confruntata cu aceasta imagine, subit am înteles minunea si sfintenia formarii intrauterine a trupului nostru fizic. Si în fata acestei minuni a aparut întrebarea: daca Dumnezeu ne-a înzestrat cu un astfel de corp minunat, cum oare ne este sufletul , care stim ca este superior trupului fizic?! Iar daca este superior, oare n-ar trebui sa acordam sufletului nostru mai mare importanta decât trupului?

 

Dupa aceasta calatorie despre formarea trupului nostru fizic, va invit sa trecem la un alt aspect si anume la aspectul energetic al devenirii noastre ca fiinte umane.

 

Toate marile religii ale pamântului postuleaza existenta sufletului care vine în întrupare pentru a evolua într-un trup fizic. Benjamin Creme ²) sustine ca „ evolutia este un termen pe care cei mai multi dintre noi îl asociaza cu Darwin si schimbarea fizica. În esoterism însa este vorba despre un sens mai larg al evolutiei si anume evolutia constientei. Luam de buna teoria lui Darwin care a aratat evolutia aspectului forma în natura, corpul fizic al regnului animal din care a luat forma regnul uman. Fiinta umana însa nu este doar un animal, ci este punctul unde spiritul si materia se întâlnesc. Sufletul uman individualizat s-a încarnat în urma cu 18 milioane si jumatate de ani, conform învataturilor din vechime, pentru a permite unui aspect mai înalt sa se manifeste.

 

Fiecare regn se dezvolta din precedentul. Mai întâi cel mineral, cel mai dens. Din acesta s-a dezvoltat cel vegetal, apoi regnul animal, iar din acesta cel uman; noi datoram forma trupului nostru regnului animal. Din regnul uman se dezvolta un nou regn ( pe care, de regula, nu-l recunoastem decât atunci când suntem esoteristi ) care este regnul spiritual format din Maestri si Initiati. Regnul spiritual sau Regatul Sufletelor este regatul imediat superior celui uman; poti intra în el prin regnul uman. Pe masura ce evoluezi pâna la punctul unde sufletul începe într-adevar sa se manifeste prin reflectarea sa - barbatul sau femeia din planul fizic - intri in regatul sufletelor/ regnul spiritual prin poarta initierii.

 

Sunt cinci porti pe care le treci pentru a deveni Maestru. Toti maestrii Întelepciunii au realizat aceste cinci initieri.“ De ce ne încarnam ca suflete ? În cuvinte mai simple : suntem scântei divine, provenim de la Creator, venim de milioane de ani sa ne întrupam în trupuri fizice pentru a evolua, pentru a avea parte de expansiuni de constiinta si pentru a spiritualiza materia, întorcându-ne astfel la originea noastra. În literatura de specialitate ²) se apreciaza un numar de cca. 60 miliarde de suflete umane din care acum cca. 6 miliarde sunt încarnate, celelalte asteptându-si rândul la încarnare . Este deci un mare privilegiu sa te poti încarna! Numai venind în plan fizic, beneficiem de o accelerare a evolutiei mai rapida si evitam sa stagnam. Pâna ajunge la statutul de Maestru, sufletul uman vine de mii de ori la încarnare în scoala terestra. Iar la fiecare încarnare, prin relatiile pe care le avem cu sufletele cu care ne încarnam, cream karma, atât negativa cât si pozitiva.

Legea Karmei, fiind legea cauzei si a efectului sau legea actiunii si a reactiunii, actioneaza automat în orice punct si orice timp al universului. Daca în relatiile noastre cu oamenii am realizat prin certuri, invidie, crime, ura, omoruri, karma negativa, adica avem înca „datorii” fata de aceste suflete, vom fi atrasi mereu la o noua încarnare. Relatiile noastre karmice negative le putem dezlega cel mai rapid si cel mai eficace, încarnându-ne cu respectivele suflete si prin aceasta sa ne eliberam prin procese de constientizare de iluziile noastre pe plan emotional si mental - care în mod inevitabil duc la separarea de Divinitate. Iata de ce trebuie sa fie adusi pe lume copii ! Astfel le dam sansa acelor suflete sa se elibereze de karma negativa si sa evolueze spiritual. Intentia noastra însa ar trebui sa fie de a trai astfel încât sa nu mai cream karma negativa. Este deci mereu benefic a se da unui locuitor al pamântului un nou loc aici pe Pamânt, caci prin aceasta putem accelera atât evolutia noastra proprie cât si a întregii omeniri.

 

Iata cum ar trebui înteleasa spiritualitatea nasterii: nasterea este procesul de venire în viata pamânteasca a unui suflet, îmbracând o haina carnala pentru a evolua spiritual. Sigur ca este si un act biologic, însa în primul rând ar trebui înteleasa ca act spiritual. Actualmente nu se propaga înca aspectul spiritual al nasterii, însa se fac primii pasi: de exemplu la Congresul national al moaselor din Germania 2004, presedinta de atunci a Asociatiei Nationale a Moaselor Germane ( BDH) a numit drept una din calitatile necesare moaselor: interesul si bucuria fata de spiritualitate !! Spiritualitatea nu trebuie sa fie înteleasa ca fiind un privilegiu sau un monopol al religiilor, cum a fost considerata secole în sir. Orice actiune care duce omenirea înainte pe toate planurile : social ,cultural , religios, stiintific este spirituala !!

Privind aspectul fizic al devenirii corpului uman am vazut cum se formeaza materia fizica a trupului nostru. Iar daca omul se deosebeste de animal prin faptul ca la fiinta umana materia si spiritul se întâlnesc, oare cum se întâmpla de fapt acest fenomen?

Un raspuns bine întemeiat la aceasta întrebare ne ofera autorul român Scarlat Demetrescu în cartea sa „ Din tainele Vietii si ale Universului“ ³), care poate fi considerata un adevarat Abecedar al lumii invizibile. Acolo unde biologia vorbeste despre actul sexual care duce la unirea a doua celule, autorul vorbeste despre „ o taina de care pomeneste preotul din biserica crestina atunci când face slujba cununiei. Autorul afirma : „Actul unirii a doi indivizi de sex opus este învaluit de cea mai mare taina. El îsi are obârsia în eternitate si s-a petrecut si se petrece în lumile eterice. Actul unirii fizice este doar forma materializata a unirii fluidice, spirituale. “ Iata, în cele ce urmeaza, de ce autorul „cu mare sfiala ridica un coltisor al acestei taine“: „În spatiu, entitatile spirituale umane sunt absolut la fel ca aspect, deci nu au nici un fel de sex. Ele sunt sfere luminoase, fiecare din aceste sfere fiind formata dintr-un punct microscopic stralucitor care este esenta sferei, scânteia divina, spiritul propriu-zis, iar în jurul scânteii se afla o aureola fluidica, un învelis eteric, format din cele 7 învelisuri fluidice...care formeaza corpul spiritului sau perispiritul sau „.³) Daca stiinta priveste actul procrearii sub aspect biologic, la Scarlat Demetrescu gasim si aspectul energetic al acestuia: „În fine, în momentul când elementul sexual masculin, spermatozoidul, paraseste organul generator, este înconjurat de o aureola fluidica în care sunt fixate toate particularitatile fizice si toate defectele trupesti ale parintelui imitator. Mama emite celula sexuala feminina, numita ovul care, asemenea spermatozoidului, are o zona fluidica în care sunt imprimate toate particularitatile trupului acestei femei. Din unirea celor doua elemente sexuale se va naste oul care va purta în sine toate particularitatile trupurilor celor doi generatori.“³)

 

O explicatie interesanta este oferita pentru cuplurile cu diagnosticul sterilitate: " Exista cazuri când în destinul unor oameni a fost scris sa nu aiba copii, pentru ca, într-o viata precedenta, tatal a avut o conduita repulsiva fata de copii, brutalizându-i pâna a stins orice iubire din inima lor, ori pentru ca în alta viata femeia nu i-a vrut, cautând mereu sa scape de ei imediat ce a constatat ca va deveni mama. În aceste cazuri, cei doi soti se vor uni fiziceste, dar nu vor avea urmasi pentru ca dreptasii lor - veghind ca destinul lor sa se deruleze cât mai fidel planului întocmit sus si acceptat de ei când erau spirite libere în spatiu - le neutralizeaza fluidele celulelor generatoare. Urmarea este ca elementele lor sexuale, lipsite de fluidele corespunzatoare, nu se vor atrage, nu se vor putea uni pentru a da nastere unui ou, murind înaintea fuzionarii lor. Iata pentru ce se zice în popor: " Nu le-a dat Dumnezeu copii." Legea divina, prin reprezentantii si slujitorii Tatalui, nu le acorda aceasta bucurie, chiar daca în aceasta viata ar dori din tot sufletul sa auda si ei spunându-li-se cuvântul magic: "mama" sau "tata". Totul se plateste, mai curând sau mai târziu. Dreptatea Tatalui este vesnica si se aplica fara crutare" ³).

 

Privita sub acest context, medicina reproductiva în cele mai multe cazuri înseamna a se amesteca în aceasta dreptate a Tatalui. Ramâne ca toti cei care se ocupa de aceasta latura a medicinii, pe lânga problema eticii morale, ar trebui sa se confrunte si cu acest nou aspect. Sa-si analizeze motivatia : este doar dorinta de a ajuta sau chiar empatie sau orgoliu profesional si personal care îi determina sa faca aceasta munca?. Si cunoscând aspectul divin, sunt ei oare îndreptatiti sa intervina în planul Tatalui Ceresc? Atât medicii, cât si cei care-si doresc cu ardoare copii – trebuie sa-si puna întrebarea.

 

Ce se întâmpla în ziua conceptiei?" Spiritul candidat la întrupare, însotit de ghidul sau, se apropie de viitorii sai parinti si sta în preajma lor. Sosind ziua unirii lor fizice, o forta a spatiilor lucreaza asupra celor doi generatori, învaluindu-i cu anumite fluide, pentru a-i dispune la unire trupeasca, iar bietul om se supune asemenea unei marionete. El crede ca este vointa sa, placerea sa, sa se "iubeasca " cu partenera lui. Da, aceasta unire este la fel ca altadata, dar pe când atunci era o simpla manifestare animalica - mai joasa chiar, fara sa fi avut vreo urmare - de data aceasta omul se supune unei forte care îl îndeamna, în vederea unui act divin, pentru un scop ce intra în planurile Creatorului. Cei doi soti s-au unit, crezându-se singuri, si cu toate acestea, sase martori au fost de fata : dreptasul tatalui, dreptasul sotiei, spiritul care se va întrupa, ghizii celor doi soti, precum si marele întrupator. De îndata ce s-a format oul, spiritul candidat la întrupare îsi înconjoara mama cu o banda eterica si se pune în legatura cu oul. De acum începe marea opera necunoscuta de stiinta materialista.³) Se întâmpla rareori, în munca mea de moasa, sa întâlnesc persoane care si-au conceput copilul în mod constient, care cunosc

data si ora conceptiei viitorului copil. Iar pâna acum am întâlnit doar un singur caz în care mama mi-a descris atmosfera energetica cu totul deosebita, ca fiind efectiv "divina" în momentul unirii celor doi soti. De ce sunt atât de rare aceste cazuri? Pentru ca sunt atât de rare persoanele care au o dezvoltare a constientei atât de avansata încât pot percepe fenomenele subtile care se întâmpla. Însa, cunoscându-le fie doar teoretic, le putem constientiza chiar si noi cei obisnuiti.

 

Cum se leaga spiritul de viitoarea sa mama?" Spiritul coborât la întrupare înconjoara cu perispiritul sau trupul viitoarei sale mame, perispiritul sau luând forma unei rochii, strâmta sus si mai larga în poale, adica forma unui clopot, a unui trunchi de con. Acest învelis fluidic se întinde din dreptul umerilor mamei, pâna mai jos de glezna, capul ei ramânând liber. Se stie - fiind dovedit si de stiinta - ca vehiculul fizic al omului contine o masa de fluide electromagnetice. Dintre toate organele corpului omenesc, cel mai bogat în fluid este sistemul nervos central si periferic. Orice actiune de natura fluidica venita din spatiu va lucra asupra întregului corp fizic, dar sistemul cerebrospinal va raspunde cel mai prompt si mai puternic la aceste influente.... Cunoscând aceste legi, spiritul coborât la întrupare cauta sa nu faca nici un rau mamei sale - din acest moment aceasta femeie îi este mama - ferindu-se sa-i înconjoare capul cu perispiritul sau. Trunchiul de con fluidic se afla uneori mai aproape de trupul mamei, alteori mai îndepartat, în functie de vârsta mamei, culoarea pielii, a parului si a ochilor..... În general, cea mai mica apropiere dintre fiu si mama este de câtiva centimetri, iar cea mai mare nu trece peste un metru de la suprafata trupului mamei. Spiritul înconjurator nu se va alipi niciodata complet de trupul mamei sale, pentru ca în acest caz vibratiile lui, fiind prea apropiate, se izbesc cu putere în trupul si perispiritul mamei, cauzându-i prejudicii. O greseala facuta din necunoastere sau neatentie poate avea rezultate dezastruoase, de care spiritul ramâne raspunzator în fata Divinitatii."³) Care sunt conditiile fizico-organice si sufletesti ale mamei?" Dar, în definitiv, care este motivul pentru care spiritul nou venit la viata trupeasca nu sta deoparte , ci înconjoara trupul mamei sale? Explicatia este urmatoarea: Viitoarea mama, în vederea acestei sfinte misiuni, trebuie sa aiba pregatite anumite conditii fizico-organice si sufletesti.

 

Aceste conditii le asigura spiritul coborât la reîntrupare…O data ce spiritul-fiu îsi înfasoara mama, începe sa trimita raze fluidice catre trupul ei. Aceste raze o patrund si, lucrând asupra perispiritului si asupra unor organe, produc schimbari anatomice si fiziologice. Astfel glandele mamare încep sa se dezvolte în vederea marelui scop - producerea secretiei lactice. Organele generatoare se congestioneaza, trec prin anumite modificari, pregatind conditii pentru pastrarea embrionului si cresterea fetusului. Se produc o serie de transformari interne, vizibile uneori si la exterior - umflarea buzelor si a picioarelor, patarea pielii etc." Desigur ca toate aceste informatii stiinta clasica ne-o ofera si ea, explicând aceste modificari ca fiind datorate modificarilor hormonale survenite în timpul sarcinii. Daca admitem ipoteza ca glandele noastre endocrine sunt în relatie directa cu centrii energetici ai corpurilor noastre subtile, putem întelege usor cum energia sufletului care vine în încarnare influenteaza sistemul endocrin al mamei sale. Survin însa si modificari de ordin psihic si emotional: " ... mama este cuprinsa de sentimente si dispozitii sufletesti cu totul diferite de starile ei anterioare. Aceste sentimente si dispozitii o determina sa primeasca cu placere vestea sosirii unei fiinte la viata pamânteasca, s-o accepte, s-o iubeasca si s-o creasca în idei si stari sufletesti demne de o mama desavârsita, sa n-o respinga, sa nu caute sa scape de ea. Daca femeia ar sti ce misiune sublima îndeplineste în lumea noastra trupeasca, n-ar mai cauta sa abdice de la acest maret rol în mecanismul vietii de pretutindeni. Vai de sufletul femeii care va respinge un spirit caruia în cer i-a promis ca-i va fi mama, dar ca om trupesc îl goneste, despartindu-se de el. Amarnic se va cai în spatiu si i se va plati si ei cu aceeasi eliminare, desi va arde de dorinta vietii trupesti pentru avansare, pentru terminarea acestei scoli planetare."³)

 

Legatura spiritului-fiu cu femeia-mama : minune sau fenomen natural?" Desi spirit înconjurator, spiritul-fiu se tine la o distanta oarecare de femeia-mama, totusi el ia contact cu trupul ei în trei regiuni:

1. printr-un fir fluidic se leaga de maduva ei, de asa zisul nod vital, realizând un contact intim cu perispiritul mamei;

2. prin ombilic se leaga de bazin în care se va forma casuta lui carnala;

3. se leaga de centrul aflat de partea inferioara a laringelui, în scorbura unde se unesc claviculele cu sternul si unde palpita sufletul, pentru ca aici se produce un fel de inspiratie si expiratie fluidica, un sorb de fluide spatiale si o eliminare de fluide uzate."³)

 

Pentru adeptii medicinii traditionale chinezesti este poate interesant de stiut ca aceste localizari se afla pe traiectul unor importante meridiane energetice ale mamei. La fel de interesant este de stiut de rezultatele obtinute cu succes aplicând acupunctura în cazul unor dereglari ale durerilor, acestea normalizându-se si ducând la o nastere normala. Însa în cazul copiilor cu moarte intrauterina nu se obtine nici un rezultat în declansarea durerilor prin acupunctura! Poate datorita absentei unui spirit legat de corpul copilului. Putem deduce de aici influenta energetica a spiritului copilului asupra organismului mamei? Spiritul este arhitectul propriului sau trup, caci asa cum îsi va asterne, asa

va "dormi" în haina sa carnala. Or, pentru împlinirea acestei opere el are nevoie de fluide spatiale, pe care le are la dispozitie din oceanul fluidic înconjurator. În afara de aceste fluide libere, spiritul-fiu are nevoie si de fluidele umanizate ale mamei sale. El ia cu precautie, cu rabdare, putin câte putin din fluidele mamei, lucrând cu ele asupra oului ,determinându-l sa se divida, sa creasca, sa ia treptat forma umana, sa-si organizeze rând pe rând diferitele organe. Aceasta absorbtie de fluide umane se face noaptea de la mama, când trupul ei doarme... Spiritul mamei, aflat în afara trupului sau adormit, cu dragoste ofera fluid din fiinta sa trupeasca si perispirituala, pentru a ajuta spiritul-fiu la opera sa constructoare..... Ceea ce este interesant si sublim în acelasi timp e faptul ca ziua spiritual fiu îsi înconjoara mama, iar noaptea, mama parasindu-si trupul, vine si înconjoara spiritulfiu; astfel, de la o vreme se realizeaza o înconjurare reciproca în jurul trupului matern. Întelesul tainic al acestei îmbratisari fluidice alternante este… ( ca ) ...contribuie astfel la o opera comuna.... Pe când fluidele mamei le absoarbe noaptea, pe ale tatalui le absoarbe ziua..."³)

 

Cum era privita sarcina în timpuri stravechi? " când tainele naturii erau bine cunoscute. Viitoarea mama avea grija sa-si aseze patul în directia est-vest, si anume cu picioarele la rasarit si cu capul la apus. Scopul urmarit era urmatorul: se stie ca marele curent cosmic, dupa ce a înconjurat Soarele, vine sa înconjoare si planeta noastra. 

Directia acestuia este la început de la rasarit la apus, dar de la o vreme se ridica pe unul din meridiane spre nord. Este bine ca trupul femeii însarcinate sa fie asezat pe axa curentului cosmic, astfel ca acesta sa intre la picioarele sale, sa strabata trupul si sa iasa prin crestetul capului... Cu câta sfintenie mânca, bea, dormea si traia mama pe acele vremuri! ... somnul ei trebuia sa aiba loc imediat dupa apusul soarelui... pâna înainte de rasaritul soarelui. Noaptea, perispiritul ei se încarca cu fluide spatiale cosmice, iar ziua acumula fluide solare si terestre. Cu câta dragoste si respect îsi privea sotul perechea iubita, aflata în aceasta situatie nobila si importanta. O îngrijire deosebita ii acorda prin vorbe, fapte si atitudine, scutind-o de orice emotie violenta sau suparare, si hranind-o cu alimente consistente si în cantitati mici. Sotul se separa de sotie pentru a nu împiedica, prin apropierea lui, desfasurarea fenomenelor oculte de care avea cunostinta, fara sa cunoasca amanuntit mecanismul lor... Cât de întelegatori erau oamenii în acele vremuri, sufletul lor frematând la vibratiile venite din spatiu, desi traiau intr-o epoca lipsita de tehnica civilizatiei de azi!" 3)

 

Care ar trebui sa fie conduita viitorilor parinti? " Mama se va sili sa nu se supere, sa-si impuna un calm deplin, pentru ca supararea ei va produce furtuni, perturbari în perispiritul ei, împiedicând spiritul întrupator în opera lui constructiva; pe de alta parte, materia furtunos procurata de mama va dauna la alcatuirea perfecta a trupului micutei fapturi. Se mai cere ca mama sa nu oboseasca, pentru ca o activitate corporala prelungita îi slabeste trupul, având repercusiuni asupra perispiritului sau si deci asupra copilului din pântecele ei... Munca, miscare - dar nu pâna la oboseala, pâna la sleirea trupului. Se mai cere ca simturile, în special vazul si auzul, sa fie placut impresionate pe tot timpul sarcinii. Natura, prin peisajele ei încântatoare – munte, padure, litoral - ofera imagini care prin ochii si perispiritul mamei penetreaza copilul, contribuind foarte mult la alcatuirea perfecta si armonioasa a trupului sau. Vorbele blajine si frumoase, vibratiile armonioase, muzica melodioasa au de asemenea un ecou puternic în fiinta plapânda din trupul mamei.

Contributia tatalui, prin fluidele sale, la alcatuirea trupului copilului sau, este la fel de importanta ca si a mamei. Viata cuminte, calma si rezonabila a tatalui va avea urmari fericite pentru viitorul sau copil. Sotul trebuie sa evite noptile pierdute la bar sau la masa verde a jocurilor de noroc; el trebuie sa respecte orele de somn, sa nu transforme noaptea în zi, caci lipsa de somn aduce slabiciunea perispiritului sau, care stim ca îsi primeneste fluidele uzate noaptea, când trupul sau doarme. Alimentatia tatalui trebuie sa fie în tot timpul sarcinii sotiei sale calculata, simpla si usoara. Bauturile alcoolice, tutunul, cafeaua si condimentele vor acumula o anumita varietate de fluide în perispiritul sau, iar acesta va emite unde vibratorii nedorite. De asemenea, agitatiile sale în domeniul politicii sau al afacerilor lovesc nevinovata fiinta pe cale de formare, contribuind la nefericirea sa... Iata marea misiune a parintilor în procesul reîntruparii unui spirit sosit în mijlocul lor în calitate de copil, având o mare responsabilitate fata de legile divine"3)

 

Ce se întâmpla energetic la nastere? " Noua luni de zile spiritul-fiu a lucrat cu atentie si dragoste asupra mamei si asupra trupului din pântecele ei: dar a sosit momentul nasterii, spiritul-fiu îndepartându-se cât mai mult de trupul mamei sale - pâna la trei metri. Când micul trup a pornit spre lumina zilei, spre viata terestra, perispiritul spiritului-fiu se desparte în doua jumatati. Imediat ce a iesit copilul, spiritul-fiu îl înconjoara, iar cele doua jumatati ale perispiritului se reunesc în jurul sau. Noua luni de zile duhul si-a înconjurat si înfasurat mama; de acum, ani de zile mama va îmbratisa trupul copilului ei, animat de duhul fara de care ar ramâne inert. Vechea întelepciune – obtinuta în veacuri prin revelatie si stabilita prin observatii - recomanda prezenta unui numar mic de persoane în camera de nastere. Privirile, gândurile si sentimentele celor prezenti produc valuri de fluide magnetice, electrice si spirituale, care au consecinte asupra trupului sensibil al copilului, asupra mamei si asupra spiritului-fiu care pândeste momentul de a-si lua în stapânire trupul, casa de lut în care va vietui pe acest pamânt. Moasa si un ajutor-doua sunt suficiente, fara sa faca forfota, fara agitatie, ci totul sa fie orânduit din vreme si toate asezate de partea capului mamei , adica spre apus. Nu e bine sa se umble pe la partea opusa, spre rasarit, adica în jurul picioarelor lauzei, pentru ca este perturbat curentul divin venit dinspre rasarit care, acum mai mult ca oricând, are o influenta hotarâtoare asupra pruncului ce vine cu un strigat , cu o prima respiratie la viata trupeasca a pamântului."

 

Cei trei magi de la rasarit ". Mama, fiind asezata cu capul spre apus, primeste curentul cosmic de la picioare. În momentul iesirii la viata terestra, copilul primeste curentul divin de la cap la picioare, asemenea unei binecuvântari de la Tatal ceresc, asemenea unui prim sarut în noua sa cariera. Acest urias curent divin a pornit de la Tatal, strabate cosmosul, înveleste universurile, înconjoara rând pe rând galaxiile, sistemele solare, ajunge la fiecare planeta, învaluie si întretine cu viata, miscare si vibratie tot ce se afla pe corpurile ceresti, pentru a se întoarce la Tatal. Din soarele nostru, din centrul sistemului nostru planetar, soseste un al doilea curent - curentul solar. Acesta are o influenta speciala asupra vietii si a evolutiei. În fine, trecând prin atmosfera fluidica din jurul Pamântului, cei doi curenti iau din spatiu, din zona în care a salasluit spiritul care se întrupeaza, o coloana de fluid care va avea imprimata în ea toate gândurile si sentimentele, chintesenta tuturor actiunilor acestui spirit în nesfârsita sa cariera umana. Acest curent fluidic, al propriei esente evolutive a fiecarei entitati spirituale, îl vom numi curent terestru. Asadar, în momentul nasterii copilului, entitatea spirituala primeste trei influente - cei trei magi de la rasarit - fiind scaldata de un curent care contine trei feluri de fluide : divine, solare si terestre. Prin întrupare, fiecare entitate spirituala primeste trei forte, oferindu-i-se o anumita tarie, cu care va lucra de acum încolo asupra trupului sau, asupra casei sale."3)

Acestea sunt fenomenele care se întâmpla energetic atunci când se naste un copil, însa noi, cei obisnuiti, nu cunoastem adevarata amploare a fenomenului si vedem doar partea biologica .

 

Cum decurge nasterea în mod obisnuit ? Cum e cu lipsa de agitatie? Cu atmosfera de liniste ? Cu respectul fata de copilul care urmeaza sa se nasca? De câte ori constientizam oare ca avem de-a face cu un suflet a carui întelepciune o întrece poate cu mult pe cea a noastra? Care a trait mult mai multe vieti… De multe ori sunt de fata 4-5 persoane care poarta discutii nepotrivite, uneori se mai fac si glume în doi peri, se ridica tonul la femeia în travaliu, se grabeste expulsia cu fel si fel de manevre inutile sau cu medicamente care la rândul lor au reactii malefice asupra copilului. Iar când în sfârsit copilul este nascut, nu-i acordam timp sa se adapteze, nu-i acordam nici macar sângele din propria placenta cu toate ca este dovedit stiintific ca se pot preveni anemiile când taierea cordonului ombilical se face cât mai târziu. Repede e luat si examinat, tinut cu capul în jos, îmbaiat, masurat, îmbracat. În cazuri fericite dat mamei în brate, careia în timpul nasterii i-am taiat perineul numai ca sa grabim nasterea.

 

Când totul ar putea decurge altfel: mama, tata si moasa se afla într-o încapere în care sigur nu vor fi deranjati de cineva, ascultând poate muzica de Mozart sau de Beethoven ( efectul benefic al vibratiilor acestei muzici folosindu-se si în terapia prin muzica ) sau pur si simplu pastrând o tacere sacra. Iar atunci când micul corp îsi cauta drumul spre lumina terestra, sa fie primit în mâini care-l inecuvânteaza si-l primesc cu multa iubire. Aterizat la picioarele mamei sale, sa i se permita acesteia sa-l ia în brate si sa-l tina la piept în asa fel încât sa-l poata privi în ochi. Acest prim contact îi va determina pe cei doi - sau trei - sa se îndragosteasca la prima vedere. Cordonul ombilical va fi taiat abia când nu mai pulseaza sângele în el. Corpul mamei va produce oxitocina necesara încât si ultima parte a nasterii sa decurga în mod spontan. Cei dintre noi care au studiat cu atentie privirea unui nou-nascut în minutele imediat urmatoare nasterii, vor fi observat câta întelepciune emana acesti ochi, pentru ca în primele clipe copilul îsi pastreaza constienta din stare de spirit. Medicina spune ca si nou-nascutii produc endorfine si au o mare concentratie de adrenalina în sânge, ceea ce îi face sa fie receptivi la semnalele externe. În prima jumatate de ora, înca în bratele mamei, cu o prima examinare din partea moasei, însa fara sa fie luat din bratele mamei, copilul va gasi singur pieptul mamei si va suge fara sa fie ajutat; este necesar pentru succesul perioadei urmatoare a alaptarii. Ramânând astfel timp de 2-3 ore nederanjati, au sansa sa se acomodeze la noua situatie si vor pune bazele vietii lor comune.

 

“Desigur”, vor gândi multi dintre cititorii acestei lucrari, “o poveste frumoasa, dar utopica”. Însa nu este asa: autoarea prezentei lucrari a trait multe astfel de situatii în realitate. Acum când prin hipnoterapie, foarte multi oameni au acces la propriile lor trairi la evenimentul nasterii, exista literatura în care sunt descrise astfel de regresii. Iar daca ramâne în subconstientul nostru tot ce am trait la propria nastere, oare nu avem datoria sa le facem celor care vin în viitor cât mai placuta venirea la noi pe Pamânt ?... Stiind de unde vin, cu ce bagaj bogat de cunostinte vin si în ce scop vin! Un exemplu al înregistrarii celor întâmplate la nastere de catre copii: un copil care a dobândit clarvederea înainte de 7 ani, discutând cu mama sa despre acele clipe i-a spus: " Cu toate ca m-am mai nascut de multe ori, de data aceasta mi-a fost tare frica ca ceva nui în ordine; a durat asa de mult ( expulsia de 3 ore din cauza cordonului de 2 ori in jurul gâtului ). Dar când m-ai luat în brate si m-am uitat în ochii tai, am vazut ca am ajuns la tine. Si m-am linistit. Si mai stiu ca înainte de a ma saruta, mi-ai facut cruce pe frunte si m-ai binecuvântat...." Ceea ce a fost intr-adevar asa, însa copilului nu i s-a povestit niciodata. Stia din propria memorie. Oare situatia actuala din salile noastre de nastere mai permite trairea constienta a spiritualitatii? În unele tari din estul Europei, care se pretind a fi chiar dezvoltate, întâlnim situatii eclatante. Înca mai suntem confruntati cu lipsa de respect chiar a personalului medical fata de mamele în devenire : medici si moase care ridica tonul la femeia în timpul travaliului, ba mai mult : daca aceasta în marea ei durere nu se comporta conform asteptarilor personalului, aceasta este chiar palmuita!

 

În majoritatea spitalelor nu se permite prezenta la nastere a tatilor, model care în vest se practica cu succes de mai bine de 30 ani. Cum sa aiba loc mult studiatul si necesarul proces al bonding-ului - nasterea familiei – când unul din membrii acesteia nu are acces la nastere? Si asta în conditiile în care deja este dovedit stiintific efectul benefic al acestui bonding – o faza sensibila care începe cu momentul nasterii si durând câteva ore - atât asupra dezvoltarii armonioase a copilului, cât si asupra întregii familii a acestuia. Se limiteaza orele de vizita la un minim, când se cunoaste efectul benefic asupra lauzei aflate în cercul familiei. Motivele de igiena invocate mereu ca scuza fiind lipsite de dovezi stiintifice. Copiii sunt hraniti cu biberonul chiar si fara acordul mamelor, încalcându-se libera vointa a acestora de a alapta chiar de la început. Cu toate ca oricare moasa cunoaste (sau ar trebui sa cunoasca) urmarile efectelor laptelui artificial asupra sistemului imunitar si digestiv al copilului. Înca se mai face un numar mult mai mare de ecografii ale fatului decât cel indicat, cu toate ca prin studii se cunoaste faptul ca are loc o crestere a temperaturii lichidului amniotic, iar frecventa vibratiilor produse de ecograf nu este benefica pentru copilul intrauterin. S-a constatat deseori ca acesta se retrage în cel mai îndepartat loc posibil atunci când este ecografiat. Pentru nenascut ecograful ar fi ceea ce este pentru noi metroul cu geamurile sparte circulând cu viteza maxima! Oare aceasta trauma repetata este justificata mereu?! Înca se mai practica – si asta în numar crescând -cezariana fara indicatie medicala sau la cerere, ceea ce nu se poate justifica nici medical, nici moral si nici economic! Ca sa nu mai amintim punctul de vedere karmic: poate copilul pe care îl nastem acum ca femeie, într-o viata precedenta ne-a fost mama, nascându-ne pe noi, iar acum ni se ofera sansa de a da înapoi ce am primit.. Înca se mai lucreaza cu frica femeilor dupa motto-ul " preferi sa-ti moara copilul decât sa...".

 

Comunicarea cu medicii si moasele uneori e dificila , acestia considerându-se "semi-zei în alb", cu toate ca în epoca noastra atât de moderna în care domina economia de piata, când muncesti în cadrul prestarilor de servicii, nu-ti poti brusca astfel "clientii ", temându-te ca-i pierzi. Ori noi, cei care lucram în acest domeniu, nu prestam oare un serviciu, nu servim în adevaratul sens al cuvântului? Si, unii dintre noi, cu toate ca sunt retribuiti pentru munca prestata de institutia la care sunt angajati, îsi fac dependenta conduita profesionala si morala de atentiile (banesti) primite de la femei. Însa, cât timp aceasta practica este sustinuta si încurajata de însesi "victimele" ei, va continua. Dar si aici, ca în toate domeniile, actioneaza legea Karmei si vom culege ceea ce am semanat, acum sau într-o viata viitoare. Poate ne ajuta un exemplu: o colega moasa, careia i s-a declansat spontan amintirea unei alte vieti tot ca moasa, mi-a relatat: "Daca am fi constienti de responsabilitatea pe care o avem la fiecare nastere pe care o însotim, am munci mult mai atenti si constienti. Uite, amintindu-mi spontan de o actiune a mea ca moasa într-o viata în urma cu mai bine de 300 ani, am gasit explicatia de ce la primul meu copil, atunci când lam nascut, a trebuit sa traiesc experienta unei dezlipiri manuale de placenta fara nici un fel de calmant sau anestezic. Atunci, în urma cu 300 de ani, am avut o nastere cu o femeie a carei placenta nu s-a desprins. Deoarece mi-a fost frica sa fac singura manevra de desprindere a placentei, femeia în cele din urma a murit. La urmatorul caz sigur ca am avut curajul sa rezolv problema. Însa în aceasta viata, devenind eu însami mama, am fost supusa acestei experiente dureroase. Si înca consider ca mi-a fost atenuata karma prin însasi faptul ca pe a doua femeie am salvat-o. Cât de important este sa nu gresim, pentru ca toate se platesc !"

 

Dupa aceasta mica excursie în mecanismul legii karmei, sau legii semanatului si a recoltei, sa revenim la un alt aspect întâlnit mai mult în tarile cu o tehnologie mai avansata, dar nu numai la acestea! Aici suntem confruntati cu alte probleme: medicalizarea, reglementarea proceselor fiziologice si conomizarea/eficienta au transformat si deformat aproape în totalitate sarcina si nasterea. Pentru a întelege mai usor vom face o mica excursie în lumea animala:

 

O parabola 4)

Stim ca pentru a naste ,pisicile trebuie sa fie nederanjate , într-un loc întunecos, parasit, poate pregatit în prealabil cu o patura moale într-un cos. Or, toti care cunosc pisicile, stiu ca niciodata nu e permis sa se deranjeze o pisica pe cale sa nasca sau pe puiul ei nounascut, caci altfel durerile înceteaza sau nu-si accepta puiul. Si acum imaginati-va ca în urma cu mult timp, un grup de oameni de stiinta binevoitori si-a propus sa studieze comportamentul la nastere al pisicilor. Au început sa treaca sub observatie pisicile în timpul nasterii,în laboratoare intens luminate, galagioase si moderne. Le-au legat de multe monitoare si sonde, le-au înconjurat cu tehnicieni - oameni straini lor, care mereu intrau si ieseau pentru a documenta totul. Studiile asupra pisicilor, în cabine iluminate, au durat multi ani. S-a aratat ca în munca de nastere, durerile au devenit necoordonate, au avut ori durata prelungita ori au încetat total în decursul nasterii. Pisicile au devenit tot mai stresate , oftatul si strigatele lor au fost groaznice. Puii duceau lipsa de oxigen, se nasteau cu depresii respiratorii si necesitau reanimare.

Si astfel oamenii de stiinta au ajuns la concluzia: se pare ca pisicile nu stiu sa nasca bine! Au descoperit deci o multime de masini pentru a îmbunatati procesul nasterii si pentru a controla continutul de oxigen în sângele puilor; au descoperit medicamente analgezice si tranchilizante, de stimulare si de inhibare a durerilor si au dezvoltat tehnici de operatie de urgenta. În documentele lor stiintifice, oamenii de stiinta relatau despre dificultatea de a naste a pisicilor si totodata despre tehnologia lor foarte avansata si eficienta a nasterii. Mediile au popularizat aceste concluzii si în curând toate pisicile au fost aduse în laboratoare pentru a naste. Anii au trecut, munca în laboratoare a luat amploare, mereu s-a angajat personal nou, încet-încet cei dintâi au îmbatrânit si au iesit la pensie. Din pacate a doua generatie nu stie nimic despre experimentul initial. Nici nu stiau ca totul a fost doar un experiment, o încercare. Niciodata nu au trait experienta de a vedea cum o pisica îsi naste puii într-un loc retras si calduros ! Cum asa ? Vai, dar ce idee periculoasa! Ei erau absolut convinsi ca pisicile nu sunt în stare sa nasca fara ajutorul tehnologiei. Gândindu-se la multitudinea de experimente stiintifice, au devenit foarte multumiti de sine, de munca lor inteligenta si buna si la multimile de pisici si pui pe care i-au salvat. "

 

Pâna aici e parabola. Ne întrebam acum câte femei mai stiu ca se poate naste într-un loc retras si calduros, la semiîntuneric, în bratele sotului iubit, în patul conjugal, plutind pe valurile muzicii preferate si plecând în timpul nasterii pe alta "Planeta" unde nu este nevoie de neocortex, acea parte a creierului în care actioneaza ratiunea. Or, în timpul nasterii avem nevoie de tot în afara de ratiune; este nevoie de rabdare, liniste, încredere, sa fim înconjurate de putine persoane, însa cunoscute si dragi noua, de speranta, empatie si iubire. Asa cream conditii ca în corpul femeii sa se produca oxitocina, numita si hormonul iubirii, necesara pentru decurgerea nasterii în limite fiziologice, necesara pentru a ne face sa ne îndragostim la prima vedere, în adevaratul sens al cuvântului, de copilul nostru nou nascut, necesar pentru a da nastere noii familii si a stabili radacini care o sustin o viata întreaga. Avem nevoie de liniste pentru ca în corpul femeii în travaliu sa se produca suficiente endorfine - hormonii fericirii - care ne ajuta sa trecem cu bine de experienta uneori foarte dureroasa a nasterii. Avem nevoie de aceasta atmosfera de liniste pentru a constientiza si a trai minunea sfânta a nasterii unui om. Ne întrebam câte moase si câti medici mai stiu acest fapt. În Olanda, o tara civilizata si economic avansata, înca mai stiu 35% din femei, asa de mare este rata nasterilor la domiciliu. Nu este deci primitiv sa nasti acasa, cu toate ca prin bunavointa se pot crea si într-o clinica aceste conditii. În Germania deja exista astfel de clinici, si în orase cu mari clinici universitare au chiar un numar mai mare de nasteri decât acestea. De ce oare? Dar în multe tari europene majoritatea moaselor si a medicilor sunt familiarizati cu acele laboratoare pentru nastere pentru ca nu au cunoscut niciodata altceva.

 

Viitorul însa îl putem modela : trebuie doar sa vrem si sa o facem. Cunoscând acum aceste aspecte ale venirii în lume a unei fiinte umane, întelegând fiecare la nivelul sau individual spiritualitatea nasterii, oare ne vom adapta conduita la adevarata amploare a actului sfânt al încarnarii în trupuri fizice a scânteilor divine care suntem? În primul rând moasele - care din timpuri stravechi însotesc si îngrijesc femeile în sarcina si la nastere – ar trebui sa reflecteze asupra conduitei profesionale si morale. Prin munca pe care o presteaza, sunt predestinate a fi unelte ale Divinitatii ( Nota : în Germania ele beneficiaza de o mai mare competenta fiind îndreptatite prin lege sa faca nasterile fara ajutorul unui medic atunci când se desfasoara în limite fiziologice; medicii însa sunt obligati mereu sa cheme o moasa la nastere). Asa cum a spus deja în cartea sa pentru moase, autoarea si moasa Justine Siegemundin în urma cu mai bine de 300 ani: " Doar cu ajutorul stiintei, si lipsite de harul lui Dumnezeu, moasele nu ar fi capabile sa-si faca munca. Deoarece EL este Creatorul si Pastratorul rasei umane este si regentul nasterii ... "5)

 

Acum, la începutul Mileniului III , acum la începutul Erei Varsatorului, oare nu e necesar ca orice gând, vorba si fapta a noastra sa ne duca în evolutia noastra înainte, înspre sursa de la care provenim? Sa devenim Omul Mileniului III. Si sa primim aceasta sansa deja la nastere prin modul în care suntem lasati sa ne nastem si sa nastem! Acum când beneficiem de ajutorul Maestrilor Întelepciunii si a Învatatorului Lumii, Maestrul Maestrilor, numit de catre Sf. Pavel Învatatorul Îngerilor si al oamenilor. Si pentru a ne confirma atât prezenta Sa, cât si sfintenia venirii în viata pamânteasca a sufletelor , ne-a

oferit semne sub forma Crucilor din Lumina. 6). ( Nota: subiectul Crucile din Lumina- semne ale prezentei lui Christos pe Pamânt l-am tratat anul trecut în cadrul acestei conferinte, lucrarea fiind inclusa în compendiul Conferintei 2005). Si nu în locuri oarecare, ci acolo unde se nasc copii: Spitalul Diakoniekrankenhaus Freiburg si Spitalul Judetean Kreiskrankenhaus Kehl .În revista „Share International” Nr. 3/2006 s-a dat confirmarea ca aceste cruci sunt manifestari originale ale lui Maitreya - Învatatorul Lumii.

 

Închei cu un citat din articolul Maestrului din aceeasi revista referitor la aceste semne. 6) "Mereu când oamenii se afla într-o dilema – ca în situatia actuala – si nu stiu încotro s-o ia, se arata un fenomen interesant: spera sa primeasca un semn, chiar daca în mod obisnuit nu cred în semne; evenimente inexplicabile sunt luate în serios si sunt interpretate, caci ei cauta cheia care le deschide poarta spre viitor care le apare ca fiind cu totul nesigur. Exista nespus de multe semne care i-ar putea îndruma , însa au uitat deja cu câte minuni au fost inundati de ani de zile. De aici provine faptul ca în general trec cu vederea tocmai semnele pe care le cauta si pentru care se roaga. În curând va veni timpul în care omenirea îsi va aminti din nou de aceste semne si le va întelege ca fiind îndrumatoare pentru timpul care urmeaza. Le vor întelege ca aparitii ivite conform unui plan bine determinat pentru aceasta faza unica în istoria omenirii, aparitii care au fost concepute pentru a face cunoscuta prezenta lui Maitreya si a grupului sau de Maestri ai Întelepciunii.

 

Aceste numeroase si variate semnale au ca scop sa atentioneze omenirea ca pe Pamânt se întâmpla ceva memorabil si minunat. Cei care gândesc mai profund si observa aceste semne îsi vor aminti prin ele ca exista în viata lor multe domenii care ramân necercetate si miraculoase, ca exista legi despre care omul stie prea putin si, mai ales, ca omenirea nu este singura. Confirmare. Daca exista semne, trebuie sa existe si un cauzator al acestora. Toate religiile asteapta o revelare corespunzatoare religiei respective si interpreteaza aceste semne ca o confirmare a credintei lor proprii. Aceasta confirmare le da putere în vremuri grele si le da speranta într-un viitor mai bun. În acest mod se creeaza pentru milioane de oameni un climat al sperantei si al asteptarilor, încât ei vor fi pregatiti pentru evenimentele care urmeaza în mod iminent. Putini din cei care vor vedea aceste semne le vor nega, chiar daca importanta acestor aparitii pare înca de neînteles. Aparitiile, semnele stimuleaza intuitia si imaginatia oamenilor si le deschide inima pentru revelatiile care îi asteapta. Statui ale sfintilor care plâng sau se misca, semnele de lumina care apar pe zidurile caselor din întreaga lume, Cruci din Lumina stralucitoare sau statui hinduse care beau lapte - semnele sunt nenumarate si nu iau sfârsit. Nu va exista om pe care sa nu-l impresioneze aceste minuni. Scepticismul care a existat mereu va lua sfârsit si în curând se va crea un climat al asteptarilor care îsi va gasi expresia în inimile si mintile oamenilor. Iar datorita acestei atmosfere a asteptarilor, Maitreya va putea sa apara în public si îsi va putea începe misiunea."

 

Bibliografie:

 

1) Geo kompakt, nr. 7 /2006 , Die Grundlagen des Wissens

2)Creme, Benjamin : " Învatatura fara vârsta"

3)Demetrescu, Scarlat. " Din Tainele Vietii si ale Universului "

4)Anderson, T, : "Out of the laboratory. Back to the darkened room" ; MIDRIS Midwifery Digest 3/2002

5)Siegemundin , Justine: Geburthen, 1752

6)Creme, Benjamin: " Share international" Revista nr 3 /2006

 

Autor : Annemarie Binder, moasa, Germania