Mesaje de la dumneavoastră

Am ajuns dintr-o intamplare pe acest site si nu am putut iesi pana nu am citit "strigatele de durere" ale acestor minunate mamici (pentru ca eu asta cred ca sunt niste mame minunate), doresc sa le transmit toata dragostea si sanatatea, si fie ca fiecare lacrima de-a lor sa se transforme intr-un zambet mai tarziu, ce pot sa spun sunt fara de cuvinte dar as dori sa le comunic totusi ca sunt alaturi de ele cu inima , am o fetita care peste cateva zile va implini un anisor, eu sunt bolnava de tuberculoza, sunt sub tratament si mi-a fost foarte greu sa ma obisnuiesc cu ideea, singurul lucru pe care il doream era ca fetita mea, sa nu fi contactat boala, au fost niste zile groaznice prin care am trecut, internarea mea faptul ca am fost despartite o perioada, apoi analizele care i se faceau , pana la urma totul este bine deocamdata ,,,,,dar pana sa descopar acest site am crezut ca e ingrozitor ce mi se intampla.........ma simt vinovata ca am gandit asa......ca am fost atat de incuiata si nu realizam ca sunt oameni in jurul meu care se confrunta cu probleme mult mai grave,,,,,,,va doresc din toata inima sa gasiti " calea de a trece peste aceasta durere", daca simtiti nevoia de a va asculta si a va fi alaturi cineva, id-ul meu este

Pt Bianca: Am citit astazi in ziare de prostia celor de la B1TV. Imi pare rau din suflet, Sa fii tare

Buna seara, Eu am trecut prin tragedia pierderii unui copil acum 23 de ani si am crezut ca de atunci lucrurile s-au mai schimbat. Am crezut ca acum exista mai multa grija pentru cei nou nascuti si mai multa compasiune pentru mamele care trec prin asa ceva. Dar am citit mai multe mesaje pe forum in care am regasit aceeasi nepasare si aceeasi indiferenta cu care m-am confruntat si eu in anul 1987. Pot sa spun ca am reusit sa trec peste aceasta pierdere, pentru ca dupa un an am nascut o fetita care in octombrie va implini 22 de ani. Pe 11 februarie 1987 am nascut in Spitalul Judetean Constanta, la 7 luni, un baiat care cintarea 1,900 kg. Nu mi s-a spus la nastere decit ca e prea mic, atit. Mi l-au aratat si apoi l-au dus la incubator. A treia zi de dimineata a venit la mine o asistenta care mi-a spus pur si simplu : "stii ca tie ti-a murit copilul, nu-i asa ?" De unde era sa stiu ? Cum puteam sa stiu, atita vreme cit nu mi s-a spus ca exista vreun pericol ? Decit ca e prea mic... dar stiam ca traiesc copiii si la 800, 900 grame. Mi-au spus sa vin cu o cutie de pantofi sa-l iau si nu m-am simtit in stare. L-am rugat pe sotul meu sa faca ceva si astfel copilul nostru a fost dus la crematoriu. Dupa ani am regretat ca am procedat astfel, dar nu aveam decit 22 de ani si a fost prea mult pentru mine ce s-a intimplat. Ceea ce n-am sa stiu cu adevarat niciodata este motivul pentru care a murit acest copil. Pe mine m-au tinut cinci zile in spital, pentru ca doctorii nu se hotarau ce sa scrie pe certificatul constatator de deces. Pina la urma s-au decis si a reiesit ca a avut o malformatie congenitala de cord. Dar eu nu sint convinsa ca a fost asa... Ceea ce ce ciudat este ca in anul in care copilul meu ar fi implinit virsta de 14 ani, s-a prezentat la domiciliul parintilor mei (acolo locuiam cind am nascut copilul, ulterior m-am mutat) sectoristul care a intrebat de copil. Inca in vreo doua rinduri a fost cautat copilul de politie, pina cind le-am trimis o copie dupa Certificatul de nastere si dupa Certificatul de Deces ca sa dovedesc ca acest copil numai exista. Politistii nu au inteles ca ma deranjeaza si ma rascolesc an de an cautindu-mi copilul mort. Anul urmator acelasi copil a fost cautat de cei de la Cercul militar pentru a-l incorpora. A trait abia trei zile, nu l-am alaptat, nu l-am mingiiat, nu l-am tinut in brate, nu l-am botezat, nu l-am inmormintat si nu pot sa-mi reconstitui din memorie chipul copilului meu pentru ca l-am vazut o singura data. Il mai pling, dar viata merge inainte...si am reusit sa traiesc cu asta.

Sunt disperata! Nu stiu cum am sa trec peste aceasta pierdere. Nu am crezut ca o sa imi inmormantez pruncul de numai 5 zile de viata. Fratele lui nu a rezistat, a devenit ingeras inca din burtica. Acum trec printr-un cosmar, nu imi pot revine, chiar am nevoie de ajutor. (0733878362)

Ma numesc Germina am 31 de ani si sunt din Bucuresti.Buna ziua Bianca ,buna ziua tuturor mamelor de INGERASI.Am intrat ca sa va povestesc prin ce drama am trecut eu si sotul meu[ca si voi de altfel]si sincer cu mana pe inima IMI PARE RAU dar asta este adevarul cu toate suntem mame de INGERASI .De 4 zile si eu sunt o mama de INGERAS ,o mama care e distrusa .Dar sa o iau cu inceputul;am ramas insarcinata ,ne-am dorit acest copil si cum face orice femeie isi cauta un doctor.Doctorul la care m-am dus e la spital nu are cabinet particular ,asa ca toate ecografiile le-am facut la clinici private ,triplu test l-am facut la spital,toate au iesit bine ...triplu test,analizele la ecografii la fel totul bine copilul bine sanatos.Si acum imi aduc aminte cum ii numara degetelele de la minuta..1,2,3,4,5 .A venit ziua mult asteptata ,dupa dureri groaznice ..a venit si puiutul meu ,nu mai conta nimic,uitasem tot ,nu mai ma durea nimic.Dar SOC mare am avut cind am auzit ca sufletelul meu are cate 6 degete.Nuputeti sa va imaginati cat eram de disperata ,cum intrebam,cum spuneam ca nu se poate asa ceva ,din acel moment nu am mai fost om [Doctora neonatolog mi-a spus ca nu e nici o problema ,,asta se rezolva la 6 luni ,bine ca nu are in minus] nu mai stiam nici cum ma cheama ,nu mai stiam nimic.Si uitati asa in fiecare zi primeam cite o veste proasta ,dimineata mi-au spus ca ar fi ceva mai grav ,,ca nu are testiculele coborita ,ca mai are un deget in plus la picior,,,,,etc.Urmatoatea zi mi-au spus ca s-ar putea sa aiba TRISOMIA 13 [nu am auzit in viata mea de asa ceva].A treia zi s-a confirmat ca sufletelul meu are TRISOMIA 13,analize...pefuzii,nu putea sa respire ,era hranit prin sonda ..Doamne ce durere nu mai puteam ,inebunisem ,am zis ca nu e adevarat si au urmat apoi multa intrebari fara raspuns..DE CE?? DE CE DOAMNE?? DE CE SI IAR DE CE?? Mai mare a fost iar durerea cand il vedeam si nu aveam cum sa il ajut ,,,nu aveam ce sa ii da u,ce sa ii fac ,credeti-ma i-as fi dat si viata mea numai sa fie el bine.OFFF plecam de la spital plingand....urland [nu puteam sa stau acolo ,acasa mai am un baiat de 11 ani ]Intr-o zi ce spune-ti voi ca ma cheama la spital o asistenta sociala sa imi propuna sa il abandonez sau sa il i-au in brate si sa caut eu un plasament pt copii cu probleme,eram constienta ca nu traieste mi se spuse-se .,acasa nu aveam cum sa-l iau pt ca nu aveam cum sa il ajut eu,,resuscitari,,,sonda schimbata etc.Mi sa mai spus ca ei la spital nu il mai pot tine,pe ei ii depaseste pt ca acolo e spital de ginecologie-neonatologie,nu e spital de pedriatrie.Ce sa spun am refuzat din start sa imi abandonez copilul...si m-am lasat in mainile lui Dumnezeu care de altfel fetelor el a aranjat totul si mi la luat la 1 luna si 3 saptamani[altfel la 2 luni trebuiau sa il mute la alt spital..smd] Bunul Dumnezeu la facut INGERAS acum 4 zile ,ingerasul meu acum e la Doamne Doamne nu se mai chinuie ,nu mai su fera .Si sa va zic doua lucruri mari ,,,unul spus de RITA care a trecut prin ce am trecut eu [ea cu MAYA ,eu cu MIHAI].''GERMINA SA STI UN LUCRU DUMNEZEU NU FACE PE ORICINE MAMA DE INGER ''asa e fetelor si al doilea lucru stiti care este?? CA SA AJUNGI MAMA DE INGERAS INAINTE TREBUIE SA TRECI PRIN SUFERINTA....Va multumesc la toate si sa fim linistite ,ca numai noi stim prin ce trecem,dar INGERASII NOSTRII SUNT BINE ACOLO.Cu respect si cu durere mare in suflet va salut GERMINA MAMA DE INGERAS

Ma numesc Germina am 31 de ani si sunt din Bucuresti.

Buna ziua Bianca ,buna ziua tuturor mamelor de INGERASI.Am intrat ca sa va povestesc prin ce drama am trecut eu si sotul meu[ca si voi de altfel]si sincer cu mana pe inima IMI PARE RAU dar asta este adevarul cu toate suntem mame de INGERASI. De 5 zile si eu sunt o mama de INGERAS ,o mama care e distrusa .Dar sa o iau cu inceputul;am ramas insarcinata ,ne-am dorit acest copil si cum face orice femeie isi cauta un doctor.Doctorul la care m-am dus e la spital nu are cabinet particular ,asa ca toate ecografiile le-am facut la clinici private ,triplu test l-am facut la spital,toate au iesit bine ...triplu test,analizele la ecografii la fel totul bine copilul bine sanatos.Si acum imi aduc aminte cum ii numara degetelele de la minuta..1,2,3,4,5 . A venit ziua mult asteptata ,dupa dureri groaznice ..a venit si puiutul meu ,nu mai conta nimic,uitasem tot ,nu mai ma durea nimic.Dar SOC mare am avut cind am auzit ca sufletelul meu are cate 6 degete.Nuputeti sa va imaginati cat eram de disperata ,cum intrebam,cum spuneam ca nu se poate asa ceva ,din acel moment nu am mai fost om [Doctora neonatolog mi-a spus ca nu e nici o problema ,,asta se rezolva la 6 luni ,bine ca nu are in minus] nu mai stiam nici cum ma cheama ,nu mai stiam nimic. Si uitati asa in fiecare zi primeam cite o veste proasta ,dimineata mi-au spus ca ar fi ceva mai grav ,,ca nu are testiculele coborita ,ca mai are un deget in plus la picior,,,,,etc. Urmatoatea zi mi-au spus ca s-ar putea sa aiba TRISOMIA 13 [nu am auzit in viata mea de asa ceva].A treia zi s-a confirmat ca sufletelul meu are TRISOMIA 13,analize...pefuzii,nu putea sa respire ,era hranit prin sonda ..Doamne ce durere nu mai puteam ,inebunisem ,am zis ca nu e adevarat si au urmat apoi multa intrebari fara raspuns..DE CE?? DE CE DOAMNE?? DE CE SI IAR DE CE?? Mai mare a fost iar durerea cand il vedeam si nu aveam cum sa il ajut ,,,nu aveam ce sa ii dau, ce sa ii fac ,credeti-ma i-as fi dat si viata mea numai sa fie el bine. OFFF plecam de la spital plingand....urland [nu puteam sa stau acolo ,acasa mai am un baiat de 11 ani ]Intr-o zi ce spune-ti voi ca ma cheama la spital o asistenta sociala sa imi propuna sa il abandonez sau sa il i-au in brate si sa caut eu un plasament pt copii cu probleme,eram constienta ca nu traieste mi se spuse-se .,acasa nu aveam cum sa-l iau pt ca nu aveam cum sa il ajut eu,,resuscitari,,,sonda schimbata etc.Mi sa mai spus ca ei la spital nu il mai pot tine,pe ei ii depaseste pt ca acolo e spital de ginecologie-neonatologie,nu e spital de pedriatrie.Ce sa spun am refuzat din start sa imi abandonez copilul...si m-am lasat in mainile lui Dumnezeu care de altfel fetelor el a aranjat totul si mi la luat la 1 luna si 3 saptamani[altfel la 2 luni trebuiau sa il mute la alt spital..smd] Bunul Dumnezeu la facut INGERAS acum 5 zile ,ingerasul meu acum e la Doamne Doamne nu se mai chinuie ,nu mai sufera. Si sa va zic doua lucruri mari ,,,unul spus de RITA care a trecut prin ce am trecut eu [ea cu MAYA ,eu cu MIHAI].''GERMINA SA STI UN LUCRU DUMNEZEU NU FACE PE ORICINE MAMA DE INGER ''asa e fetelor si al doilea lucru stiti care este?? CA SA AJUNGI MAMA DE INGERAS INAINTE TREBUIE SA TRECI PRIN SUFERINTA....Va multumesc la toate si sa fim linistite ,ca numai noi stim prin ce trecem,dar INGERASII NOSTRII SUNT BINE ACOLO.

Cu respect si cu durere mare in suflet va salut

GERMINA -MAMA INGERASULUI MIHAI

Draga BIANCA!! am citit si am plins, am plins!!! desi la mine este poate o rabufnire f tirzie la ceva asemanator intamplat tie. Eu am baietii mari acum,dar a 2 sarcina a fost de gemeni, S-au nascut sanatosi, iar in maternitate au contactat un microb de dezinterie. Prin ce am trecut numai tu poate iti dai seama (era pe vremea lui Ceausescu) unul din ei a murit in spital la o saptamina, amindoi in incubator, eu lauza dormeam pe scaunel linga ei, ii schimbam, iar cel mai mic Vladut , nu a rezistat si dupa o saptamina a murit iar eu am mai ramas inca 2 luni cu Mihai care cu ajutorul lui Dumnezeu a supravietuit dupa lungi lupte ..cu MOARTEA!! Te inteleg perfect, atunci fiind f traumatizata, nu am rabufnit decit in mine...dar in timp am devenit fff sensibila , exagerat de miloasa si imi face mult rau..orice suferinta a celor din jurul meu. Ce pot sa spun, din propria mea experienta de viata, este sa ai multa incredere in divinitate, toti suntem suflete a lui Dumnezeu, sa te rogi, sa cauti un preot sa ii povestesti starea ta sufleteasca si sa pomeneasca si fetita ta la slujbe, cred ca este o modalitate..chiar daca asa a fost sa sfirseasca inainte de viata. Cu mult drag si simpatie Dorina. ps. Daca ai timp si simti nevoia te rog sa imi scrii, sunt alaturi de tine!!

Am revenit din nou ,tot cu o rugaminte catre toti oamenii cu inima mare.Parintii lui Catalin au aflat rezultatul de la biopsie:meduloblastom de gr IV, insa refuza sa creada ca acesta este rezultatul de aceea s-au dus si la Spitalul Cantacuzino pentru a mai repeta biopsia,dar are nevoie de noi toti pentru a merge undeva in afara unde va avea mai multe sanse de a se face bine.Au aflat ca la clinica Hanovra sau in FRANTA ar avea mari sanse dar pentru a pleca le trebuiesc bani,o suma destul de mare.Ne-am interesat si tratamentele costa intre 15-30.000 de euro,oricat s-ar chinui nu ar putea strange atatia bani.Imi este foarte greu sa va cer acest lucru dar fara ajutorul dvs nu o sa reuseasca sa plece de aceea cei care vor sa-l ajute pe Catalin sa se faca bine,sa se bucure de copilarie pot dona la unul din urmatoarele conturi:CONT LEI:RO59RZBR0000060012256057 CONT EURO:RO43RZBR0000060012256054 CONT USD:RO75RZBR0000060012256060 BANCA :RAIFFEISEN BANK, FAM.PAUN. VA MULTUMESC DIN SUFLET!VA DORESC MULTA SANATATE.

Referitor la intrebarea ta mai multe informatii poti gasi aici :
Mai multe informatii despre donatiile de 2% din impozit puteti afla pe www.doilasuta.ro, formularul "Declaratia 230" este disponibil in sectiunea Resurse , iar pasii sunt prezentati in zona Contribuabili.
Multumim ca te ai gandit la noi

Buna ziua, Ma numesc Mihaela, sunt din Bucuresti si as dori ca eu si sotul meu sa donam cei 2 % catre organizatia pe care o conduceti (sau colaborati) dvs. Cum putem proceda? Va multumesc!

Multumesc mult de raspuns si imi cer scuze ca n-am observat balonasul. Parca ma simt mai bine ca stiu ca are macar un balonas fetita mea Andra. Povestea am postat-o in 16 martie 2009, dar fara multe detalii pentru ca sunt dureroase inca. Poate mai incolo cand n-o sa mai doara atat de tare, o sa povestesc cum s-a intamplat, mai ales ca parca se mai limpezeste, si-n mintea mea sirul intamplarilor nefericite, care au dus la acea nastere si pierdere prematura. Acum, daca ma gandesc mai bine, medicul mi se pare marele vinovat...Dar am avut parte si de foarte multa intelegere si sprijin de la DOAMNELE ASISTENTE SI DOAMNELE DOCTOR DE LA ANESTEZIE SI TERAPIE INTENSIVA DE LA SPITALUL ,,ODOBESCU'' TIMISOARA. LE MULTUMESC DIN SUFLET PENTRU CA MI-AU USURAT SUFERINTA FIZICA SI PSIHICA!!!! SI VOUA CA EXISTATI!

Draga Bianca, De cand am aflat ca baietelul meu sufera de o malformatie cardiaca grava, citesc aproape zilnic povestea ta. Si noi tot la Munchen vrem sa ajungem la operatie, si evident pentru nastere. Pentru confirmarea unui diagnostic cardiac prenatal, va puteti adresa si urmatorilor doctori: Prof. Dr. Barbara Ulm - AKH Wien, e-mail Prof. Dr. Gerald Tulzer - Linz Hospital Children, e-mail Doctorii romani care au depistat malformatia la timp: Dr. Andreea Muntean, Medlife, medic specialist imagistica nucleara. Prima care a vazut problema la 17 saptamani de sarcina! Prof. Dr. Pelinescu, Medlife Conf. Dr. Herghelegiu, Medsana Poate aceste informatii pot fi utile cuiva. Cu drag, O mamica de puiutz luptator!

ma numesc vasile prodan am 53 ani pensionat am diabet cu insulina din 2002 multumesc lui D-zeu prin SF .TREIME Dumnezeu sa binecuvanteze toate fiintele de pe pamant cu stima si credinta LA MULTII ANIII

Buna seara! Va urmaresc de multa vreme si vreau sa va felicit pentru ceea ce faceti, este un strop de lumina intr-o lume din pacate tot mai intunecata... As vrea sa va trimit pentru totii parintii de ingeri doua poezii, scrise de Goethe. Va urez tuturor un An Nou mai bun! *** Dedicaţie Vă-ntoarceţi iar, figuri sfios-plăpânde, Ce-n ochiul vag de timpuriu m-aţi nins; Să vă reţin, acum, abia născânde? De-acest miraj mai sunt eu azi atins? Cum vă-mbulziţi! ei bine, creşteţi blânde Din fum şi ceaţă-n juru-mi dinadins; Cutremurat mi-e pieptul tinereşte De suflul vrajei ce vă urmăreşte. Voioase zile-mi ies cu voi în cale Şi-atâtea umbre dragi se-ntorc tăcut; Ca basme-aproape stinse vin agale Prietenia, cel dintâi sărut; Şi iar mi-e fraged chinul, sună-a jale Al vieţii labirintic drum pierdut, Numind pe bunii, ce, minţiţi de soarte Cu ore-alese, mă-ntrecură-n moarte. Ei n-aud noul câtec ce-i îmbie, Cei scumpi, cărora-ntâiul le-am cântat; S-a spart prieteneasca vălmăşie, Şi ah! ecoul prim s-a spulberat. Cântarea mea-n mulţimi străine-adie, De-aplauze chiar mi-e pieptu-nfricoşat, Iar cei ce mi-au sorbit pe vremuri cântul, De mai trăiesc, i-a risipit pământul. Şi mă cuprinde-un dor uitat de sfera Acelor duhuri grave-n paşnic stol, Cu lânced sunet umple atmosfera Şoptindu-mi cânt, ca harfa lui Eol, Fiori mă prind, şi lacrimi curg; severa Mea inimă zvâcneşte rar, domol; Tot ce posed, mai văd ca-n depărtare, Iar ce s-a stins, aievea-n jur mi-apare. Din „Faust”, traducere de Ştefan Augustin Doinaş *** Aproape de cel drag La tine mă gândesc când valu-n soare, Pe mări sclipeşte, Când licărul de lună, din izvoare Se oglindeşte. Te văd pe tine când în drum, sub zare Colb se ridică. În bezne, când drumeţul pe cărare E prins de frică. Te-aud pe tine-n vâjâirea-adâncă De val, în ropot Adesea merg s-ascult când, stins, în luncă, E orice şopot. Cu tine sunt; de-ai fi cât de departe, Sunt lângă tine. Apune; stelele-n curând vor arde. De-ai fi la mine! În româneşte de Maria Banuş Din volumul Goethe - Poezii, Editura Tineretului, 1957

Am revenit ca mamica de inger ce sunt si eu. Pentru ca ne tot framanta, pe mine si pe cea care trebuia sa-i fie nasa, ce s-a intamplat cu sufletul fetitei mele, imi permit sa postez o rugaciune pentru copiii nenascuti. Aceasta rugaciune a fost gasita da ,,nasa" intr-o manastire catolica din alta tara, insa nu cred ca are mare importanta, pentru cei care suntem crestini (catolici sau ortodocsi): O, Isuse, fa sa coboare prin mainile Sfantului Ioan Botezatorul, apa Iordanului si porumbelul Sfantului Spirit al botezului tau. Aceasta apa si picaturile pretiosului Tau sange, O Isuse, fa-le sa coboare asupra oricarei creaturi careia i-a fost luata viata din pantecele mamei: in fiecare moment din aceasta zi si din acaesta noapte, si-n fiecare moment din zilele si noptile trecute, prezente si viitoare. Trimite, O Isuse, ingerii tai sfinti sa boteze acesti inocenti. sa fie date numele sfintilor, ale ingerilor,arhanghelilor, ieruvimilor si serafinilor. In numele tau, Dumnezeule, cu toata sfintenia curtii ceresti, aceste fiinte din toata lumea, noi le botezam in numele Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin. Aceste suflete sa partcipe la Sfanta Liturghie si Impartasanie si sa fie binecuvantate si conduse in cer pentru intalnirea cu sfintii care asteapta. Si acum, o dragi copii inocenti, zburati in cer si Isus, Sfanta Maria si Iosif sa va ofere multa sarutari si mangaiere si cu bucurie sa le gasiti in familia cereasca ce va primeste cu multa dragoste. Pamantul v-a refuzat, dar cerul va primeste. Intindeti mainile voastre inocente din inaltul cerului. Faceti sa coboare din mainile voastre ploaia de binecuvantari care este o forta prin martiriul si inocenta voastra: asupra parintilor vostri si asupra celor care au lucrat la uciderea voastra. Noi ne unim, O Isuse, impreuna cu acesti Sfinti ingeri, pentru a ne ruga pentru iertarea acestor mame, acestor tati si asupra colaboratorilor care au facut aceste grave delicte. Imploram iertarea celor care au ucis acesti fii inocenti care nu se puteau apara. Amin!