Regretele mamelor de ingeri

Mesaje scrise pe site

Roxana, ianuarie 2009

....De ce n-au lasat-o pe mama mea sa-l vada dupa ce l-au scos? De ce, cind m-am trezit din anestezie, chiar daca nu-mi puteam tine ochii deschisi, prima lor grija a fost "sa semnez, sa scriu ceva", ca nu vreau bebelusul? De ce informatiile obtinute de la diferiti medici se bat cap in cap?
Am sa regret toata viata ca am dat semnatura aia, acum imi dau seama ca a fost ca o condamnare...Mi-am semnat de fapt durerea de a nu-mi fi cunoscut bebelusul, de a nu fi apucat sa-l tin in brate, sa-l sarut, sa-mi iau macar ramas bun de la el...Atunci m-ar fi durut enorm dar acum as fi fost intr-un fel impacata. Acum traiesc cu vina semnaturii...

Anonim, duminica 6 iulie 2008
Ma simt vinovata ca nu am facut totul sa mi-l iau acasa si sa-l ingrop crestineste...Nu stiu, cred ca nu am stiut ce fac...si nimeni nu mi-a zis ca trebuie luat acasa.

Florica data: Joi 26 iunie 2008
Ma doare...ma doare tare...nu am putut sa o vad, sa o tin in brate...nici sa-i fac un mormant unde sa pot plange.

Mihaela data: Joi 26 iunie 2008
nu am avut curajul sa-l vad nici eu nici sotul, acuma regret dar atunci nici nu realizam ce e bine pentru mine sau ce e rau, poate e mai bine asa.

Ioana data: Miercuri 25 iunie 2008
Nu ne-au lasat sa-l vedem pentru ca ni s-a spus ca ne-ar face rau. Acum regretam amarnic dar e prea tirziu.Va multumesc din toata inima ca existati!

Iulia data: Marti 24 iunie 2008
l-am tinut in brate dar nu l-am botezat. imi pare atat de rau si doare atat de tare si acum.......

Alina, marti 10 iunie 2008
nu mi-au dat puiul sa-l inmormantez eu, cum se cuvine, nici nu stiu daca aveam dreptul sa-l iau...nu m-am gandit vreodata ca se va intampla asa...

Carmen data: Sambata 7 iunie 2008
Faptul ca nu am putut nici macar sa-l tin in brate si sa-l simt, ma doare cel mai tare. Nici dupa atitia ani durerea nu dispare.

Corina data: 1 Iunie 2008
Micuta mea a trait doar 4 zile timp in care nu am avut curajul sa merg sa o vad. Aceasta vina ma va urmari toata viata.

Mihaela data: Marti 15 aprilie 2008
Inca o durere pe care trebuia sa o suport, vroiam un loc unde sa am duc sa-mi plang durerea dar nu s-a putut si am sa traiesc cu chinul asta toata viata.

Cerasela data: Luni 14 aprilie 2008
este durerea vietii mele cu care am sa mor: ca n-am un loc in care sa-i aprind o lumanarica, ca nu stiu ce s-a intamplat cu fetita mea, pe unde rataceste sufletelul ei si daca este acolo sus cu fratii ei, ingerasii.

Anonim, 19 martie 2008
Dar cel mai mult regret faptul ca nu am cerut sa-l vad dupa ce a fost scos din burtica.

Dana data: Marti 18 martie 2008 Dana, Onesti
Am cateva poze cu ea dar ma roade ingrozitor regretul ca nu am vazut-o.

Ana-Marina data: Sambata 15 martie 2008
n-am avut curajul sa-l vad...n-am avut curajul pentru ca mi-a fost frica sa nu patesc ceva, sa nu inebunesc si multe altele.

Rodica data: Miercuri 12 martie 2008 Rodica, Bucuresti
Nu mi-am tinut deloc copilul in brate, abia de am putut sa-l vad pentru ca pe masa se nastere mi se tot repeta sa nu ma uit, sa nu ma uit la copil...

N.M. data: Luni 10 martie 2008
Cel mai greu este de indurat faptul ca nu am un mormint la care sa merg si sa-mi cer iertare, sa spun o rugaciune. Dar mai ales sa-mi cer iertare.

Paula data: Luni 10 martie 2008
Si acum imi pare atat de rau... o data sa-l mai fi tinut in brate...

Adela data: Vineri 7 martie 2008
Eu cind l-am pierdut, medicii nu m-au lasat sa imi vad copilul .Si in ziua de azi ma gindesc oare cum arata?si cu lacrimi in ochii seara la culcare il rog pe Domnul sa mi-l arate macar in vis pe ingerasul meu

Viorica data: Vineri 7 martie 2008
nici macar nu mi-lau aratat desi a mai trai 5 ore dupa nastere. au decis ei in locul meu, numai durerea din suflet nu mi-au luat-o si nici nu mi-o vor lua vreodata.

Stanca data: Joi 6 martie 2008
Imi pare rau ca nu am reusit sa-mi tin fetita in brate sa o strang la piept, sa o alaptez....

Simona data: Joi 6 martie 2008
Au fost cumplite acele clipe la gandul ca nici macar nu pot sa o inmormantez, ca nu am sa o mai vad niciodata.

Irina data: Miercuri 5 martie 2008
Mi-a fost foarte greu sa o vad si sa nu o tin in brate. Si azi imi pare rau ca nu am insistat sa fie tinuta, sa o vada si sotul meu.

Delia data: Marti 4 martie 2008
Zile in sir mi-am reprosat ca nu m-am uitat suficient la copilul meu si-mi voi reprosa toata viata.L-am privit doar doua secunde si ma bucur ca am facut asta.

Tania data: Marti 4 martie 2008
Cel mai dureros a fost ca nu mi-au dat copilul acasa, sa-l ingrop

Gabi data: Luni 3 februarie 2008
Am cerut urland si in hohote de plans sa-mi iau copilul in brate si nu mi l-au dat...

Elena data: Luni 25 februarie 2008
Pe nici unul dintre ei nu i-am vazut, nici macar nu m-au intrebat daca vreau sa-i vad.

Angy data: Duminca 24 februarie 2008
[...]eu insa nu am avut puterea sa il vad, nici medici nu m-au lasat sa il vad, ca au zis sa nu imi fac singura rau.

Simona data: Duminca 24 februarie 2008
Nu am avut puterea sa il vad si acum imi pare rau......

Anonim data: Sambata 23 februarie 2008
imi pare rau pentru ca nu am tinut-o in brate. regret enorm.

Judit data: Vineri 22 februarie 2008
Teodora a fost incinerata la morga spitalului si am ingropat o urna cu cenusa , ceea ce am acceptat atunci, deoarece toti au vrut sa ma scuteasca de o alta tragedie care ar fi putut rezulta daca as fi vazut trupusorul fara viata.Azi imi pare rau........

Alina data: Vineri 22 februarie 2008
nu inteleg nici acum de ce nu am putut sa-l iau acasa, sa-l ingrop......si regretul ca nu l-am ingropat.....

Elena data: Vineri 22 februarie 2008
regret ca nu l-am vazut pentru ultima data

Delia data: Joi 21 februarie 2008
regret ca nu am luat-o in brate, regret ca nu am vazut-o moarta, chiar daca era dureros, era copilul meu, regret ca nu are un mormant la care sa ma duc...

Camelia data: Joi 21 februarie 2008
Cel mai mare regret al meu este ca nu mi-am vazut fetita, nu mi-am tinut-o in brate, nu am avut curaj atunci!!

Anamaria data: Luni 18 februarie 2008
din pacate eu, una nu mi-am vazut baietelul-poate ca eram mai linistita sufleteste acum, asa ma voi intreba toata viata: " Oare cum arata baietelul meu ? Oare semana cu mine ? Oare cum ar fi fost daca.....?

Anonim data: Joi 18 februarie 2008
Nu m-a ajutat deloc faptul ca nu am fost lasata sa-mi tin o clipa puiul in brate - mie mi se pare inuman, nimic nu e mai dureros

Dana data: Joi 14 februarie 2008
eu n-am putut să-mi iau rămas de la îngeraşul meu...mi-a fost refuzat acest lucru...

Luciana data: Marti 12 februarie 2008
Nu am fost asa de curajoasa ca tine sa-mi vad fetita,m-au intrebat si am zis "nu",prefer sa ramin cu imaginea de la ecograf cind era o nazdravana si nu statea sa o vedem cum trebuie. dar am facut o prostie pe care o regret enorm, pentru ca ma intreb mereu cu cine semana si cum era

Marilena data: Marti 12 februarie 2008
nu aveam ocazia sa-mi tin copilul in brate, sa-l vad.

Anonim data: Simbata 9 februarie 2008
dar n-am avut puterea sa o iau in brate doar am privit-o si am plans ...atat, n-am poze,am doar lacrimi si amintiri care dor..

Simbata 9 februarie 2008
Nici nu i la aratat, nu stie nici acum cum era. Si acum se mai intreaba oare cum arata sau cum era ,se gandeste in fiecare zi de ce oare nu i l-a aratat,ce au facut cu el dupa aia.

Amalia data: Luni 11 februarie
ma simt vinovata pentru ca nu am vrut sa stiu nimic de copilasul meu(David!) atunci cand mi-au provocat nasterea. mi-am rupt toate analizele si am distrus toate CD-urile pe care era copilasul meu. ACUM REGRET ENORM! As vrea sa-l vad cum se misca in burtica mea......

Andreea data: Sambata 9 februarie 2008
[...]imi pare rau ca nu l-am vazut. mi se rupe sufletul .

Cristina data: Sambata 9 februarie 2008
Nu m-au lasat sa-l vad mort, sa-l iau in brate, sa-l pup.

Codruta data: Sambata 9 februarie 2008
Nu mi l-au dat. Nu l-am tinut in brate, mi l-au pus intr-o ladita infasurat intr-un cearcaf jegos de spital.

Carmen data: Sambata 9 februarie 2008
Acum mi-as dori sa fi avut o poza, sa fi fost botezata, sa fi fost ingropata, sa o pot aminti in rugaciunile mele catre biserica

Elena data: Vineri 8 februarie 2008
nici macar nu mi-au mai adus-o sa o vad sau macar sa ma intrebe daca vrem sa o ingropam

Irina data: Vineri 8 februarie 2008
o fac in memoria fetitei mele Andreea, pe care nu am apucat sa o vad

Loredana data: Vineri 8 februarie 2008
Pe mine nu m-au lasat sa-mi vad fetita, era prea malformata si in nebunia mea am acceptat sa nu-mi vad ingerasul, fetita mea, printesa mea..

Jolika data: Vineri 8 februarie 2008
as fi vrut sa-l vad numai ca nu m-au lasat din cauza ca fata lui era mutilata in urma interventiilor, ca sa-l nasc mai usor.

Anamaria data: Vineri 8 februarie 2008
[...]i-am rugat, i-am implorat sa mi-l arate sa-l vad macar odata sa il ating si sa-i spun ce mult il iubesc.

Aisel data: Vineri 8 februarie 2008
Nu stiu de ce am acceptat sa nu o vad. Doamne cat regret! am inmormanta-o fara sa o vad. cum am rezistat sa nu imi vad copilul? Sper sa ma ierte.

Antoaneta data: Vineri 8 februarie 2008
dar nu am avut curajul sa ma duc sa o vad. Imi era teama de imaginea aceea.Acum imi pare rau ca nu am vazut-o , ca nu am mangaiat-o asa ca tine, Bianca. Ma simt vinovata ca atunci am fost slaba, dar cred ca as fi avut un soc. Ma doare si acum sufletul pentru fetita mea, nu am tinut-o in brate si nici nu am inmormantat-o pentru a putea plange la mormantul ei.

Mirela Vineri 8 februarie
N-am vazut-o niciodata si nu ma voi putea ierta pentru o asemenea lasitate,pentru ca m-am lasat convinsa da personalul medical ca este mai bine sa n-o vad. N-am apucat sa o tin la san,n-am atins-o,nu i-am privit ochii...Fetita mea nu are un mormant asupra caruia sa-mi urlu deznadejdea.

Iris data: Vineri 8 februarie 2008
Dupa ce m-am trezit nu am avut puterea sa o vad si rau am facut. Plang si acum ! Plang pana nu mai am lacrimi si pe urma iarasi plang!...

Luciana data: Joi 7 februarie 2008
l-am vazut dar nu am avut putere sa-l ating.acum imi pare rau ca n-am facut-o.

Gabi data: Joi 7 februarie 2008
[...]chiar daca era o sarcina mica as fi vrut atat de mult sa il (o) vad. Nici macar nu au vrut sa-mi spuna ce a fost, fetita sau baiat. Ar fi contat foarte mult pentru mine daca as fi stiut si daca mi-as fi vazut copilul.

Mirela data: Joi 7 februarie 2008
Cel mai mare regret? Ca nu i-am facut cel putin o poza!

Mirela data: Joi 7 februarie 2008

Cel mai rau imi pare ca nu am avut curaj sa-mi privesc fetita dupa ce am nascut-o si nici dupa aceea nu am vazut-o.

Nadia data: Joi 7 februarie 2008
am vazut-o dar de la distanta si acum imi pare rau ca nu am putut sa o iau in brate.

Daniela data: Joi 7 februarie 2008
nu pot uita si nici nu-mi poate trece durerea ca macar nu l-am tinut in brate pe mihai.de aseara nu pot sa-mi revin de cand am inteles ca puteam sa-mi tin copilul in brate,dar au refuzat sa mi-l dea.

Anonim data: Joi 7 februarie 2008
nu am avut taria sa il vad

Adela data: Joi 7 februarie 2008
nici nu la-m vazut pentru ca mi sa spus ca deja nu ar fi bine sa ma uit. imi pare rau ca nu l-am inmormintat sa aiba un loc unde poti duce o floare sau unde sa plingi cind simti nevoia

Gabriela data: Joi 7 februarie 2008
deşi am implorat cu lacrimi in ochi "vreau să-l văd, vă rog din suflet, lăsaţi-mă să-l văd!" , medicul şi asistenta au considerat că e mai bine aşa, că ar fi prea traumatizant să-mi văd copilul.
Cum să te vindeci pe deplin dacă ţi-ai fost refuzat dreptul de a-ţi vedea propriul copil ?! Cum să-ţi prelucrezi durerea când n-o poţi asocia cu chipul pruncului tău pierdut ! Cum ?!

Lia data: Joi 7 februarie 2008
Regret mult ca nu l-am vazut, desi a fost la usa salonului meu.In acele momente nu am avut puterea, Mi-am dorit mult sa merg la inmormantare, dar, asistentele m-au sedat in toata ziua aceea astfel ca am dormit, iar cand m-am trezit era deja ora 18 si totul se terminase.

Adina data: Joi 7 februarie 2008
eu nu am apucat nici macar sa imi ating baietelul.mi l-au luat cind l-am nascut si din acea clipa nu l-am mai vazut, .acum regret atit de mult si o sa regret toata viata, nici macar nu am apucat sa imi ating baietelul, ingerasul meu pe care lam dorit din suflet.

Luminita data: Joi 7 februarie 2008
Regretele sunt si ele multe: l-am vazut, dar nu mi l-au dat in brate, n-am asistat la inmormantarea lui, n-am stiut sa-mi iau adio, nu i-am facut poze.

Carmen data: Joi 7 februarie 2008
Imi pare rau ca nu l-am tinut in brate.

Anca data: Joi 7 februarie 2008
Nu l-am vazut "ca sa nu raman cu traume psihice"(asa mi s-a spus), Un singur regret am: nu l-am luat din spital si nu l-am inmormantat pentru ca nu mi l-au dat!

Daniela data: Joi 7 februarie 2008
Nu l-am vazut, acum imi doresc uneori sa-l fi vazut...

Lili data: Joi 7 februarie 2008
de multe ori stau si ma gandesc cum arata fetita mea, de ce nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa o vad, daca vreau sa o iau acasa sa ii fac o slujba. As fi vrut sa o vad sa stiu cum arata, mi-am pus intebarea asta de mii de ori si inca mi-o mai pun.............

Anom 7 februarie
Singurul regret este ca nu am reusit sa-i fac o poza cu telefonul mobil- eram stanjenita si de prezenta medicului – probabil acesteia i-a fost teama sa nu fac vreo criza si ma urmarea indeaproape

Rodica, 34 ani
L-am vazut la insistentele mele dar nu l-am atins. Regret amarnic ca nu l-am tinut in brate.

Mariana data: Miercuri 6 februarie 2008
eu regret ca nu l-am vazut poate altfel depaseam situatia.In acele momente nu stiu daca se iau cele mai bune decizii!

Liliana data: Miercuri 6 februarie 2008
Ce nu am sa pot sa-mi iert niciodata,ca nu stiu unde sa merg, sa plang si sa-i spun durerea din suflet, pentru ca nu are nici un mormant.

Sorina data: Miercuri 6 februarie 2008
Si prietena mea avea un mare regret - ca nu i s-a dat copilul sa-l inmormanteze, sa aiba unde se ruga, unde plange.

Sorina, mati 5 februarie
imi pare rau ca nu am putut sa il tin in brate, sa-mi iau ramas bun.

Monica data: Marti 5 februarie 2008
eu nu mi-am vazut puiul...si regret enorm...mi-as fi dorit sa il pot tine in brate...sa il strang tare la piept...sa il sarut...sa imi iau ramas bun...dar nu am facut-o...nu am gasit forta necesara in acele clipe si nimeni nu m-a intrebat nimic. mai tarziu mi s-a adus o hartie sa o semnez cum ca las spitalul sa se ocupe de inmormantare...si acest lucru il regret nespus de mult...acum...

Catalina -18 octombrie 2009

buna bianca...........
iti multumesc frumos pentru tot...tot ce ai facut tu m-a ajutat enorm am reusit sa inteleg ca nu sunt singura...vorbesc in dodi acum scuza-ma. ma numesc catalina am 27 ani sunt din pitesti si sunt o mamaica de inger;puiul meu a murit acum 4 anisi 2 luni si .......si acum dupa atata timp inca doare, poate daca as povesti altcuiva ar zice ca sunt nebuna daca dupa atata timp inca plang.
sti ce doare cel mai tare? nu l-am vazut . nu l-am atins, nu i-am dat un pupic, nu l-am mangaiatsi mai rau de atat nu l-am inmormantat......nu am o poza doar poza de la o ecografie 4d unde i se vad ochisori atat.stau si ma intreb si acum de ce mai doare atat de rau.......dar ma linisteste gandul ca-i e mai bine acolo sus.....era bolnavior rausi poate a fost mai bine asa sa nu mai sufere........

Mesaje scrise pe forum

Angela, 02.05.2008
“Am plecat acasa goala,fara puiul meu... As fi dat orice macar in burtica sa mi-l puna cineva inapoi daca nu in brate.” .

Angela,02.05.2008
“Il iubim nespus!Daca ar fi ramas cu noi i-am fi aratat asta asa cum ne pricepeam,vorbindu-i, cantandu-i, sarutandu-l, leganandu-l, tinandu-l in brate… Acum…cum sa stim sa-i aratam toata iubirea ce i-o purtam?!”

Codruta_Theo 2 .05. 2008
„Cel mai greu este de indurat faptul ca nu am un mormant la care sa merg si sa-mi cer iertare, sa spun o rugaciune.”

Aditza_tl, 03.05.2008
“Ce crunt este ca ,noi parintii,aprindem o lumanare in memoria copiilor nostrii!”

Codruta_Theo 3 Mai 2008, ora 01:16
Asa a fost si la mine,nu l-am tinut in brate....Am sa regret toata viata”!

Aditza_tl, 07.05.2008
“Era sanatos si frumos ca un inger! L-am alaptat,l-am iubit, i-am vorbit ,si...l-am pierdut doua zile mai tarziu. DE CE?DE CE PUIUL MEU?DE CE MIE? L-am luat acasa, l-am dus la cimitir...o groapa neagra si rece...un sicrias mic si alb...multe flori,lacrimi,durere,furie,disperare...si...multa ura... .Ce mai pot face?Este tarziu...Am ramas eu pe pamant,doar sa-l plang,sa-i duc flori si sa-i spun cat de mult il iubesc ,ca nu-l voi uita niciodata!”

Genny, 07.05.2008
” Am luat fetita in brate si am strans-o la piept asa cum nu am avut ocazia sa fac cu fata mea .Si a durut tare,dar a fost un balsam pentru mine...o mama care-si dorise atat sa-si stranga in brate copilul...”

Aditza_tl 09.05.2008
“Nu am avut voie sa vorbesc despre Cosmin...Nu aveam voie sa plang...Este foarte dureros sa nu ai pe nimeni langa tine!”

MARIANA 13.05.08
„Nu stiu daca a fost fata sau baiat...Nu l-am vazut, nu l-am putut inmormanta.Ingerasul meu nu are nume, nu are un loc pe pamant unde il pot plange, doar in inima mea il port....”

Genny,17.05.2008
”...dupa nastere am stat intr-un salon plin de mamici cu fetite pe care le strangeau la piept, iar eu imi strangeam geanta in brate ca sa strang si eu ceva...”

Mihaela2000 20.05.08
“...am nascut a doua zi o fetita de 3.600 pe care nu am vazut-o si regret foarte mult acest lucru.”

Angela,21.05.2008
“Atat de tare doare sa stii ca ai fost aproape, foarte aproape de a fi bine...si doar nepasarea unui ‘’medic’’...unui"om"...a putut sa schimbe atat de dramatic vietile noastre!”

Andreaszolomajer,22.05.2008
”Un singur lucru mi-as fi dorit ,ca doctorul sa-si recunoasca vina, sa zica ca un copil : “Alta data ma voi stradui mai bine , ca nu se va mai intampla nimanui...”

Steluta,28.05.2008
”Duminica, se implinesc 6 saptamanii de cand gemenii mei ,Stefan si Ana ,au vazut lumina zilei si tot atatea de cand au urcat la cer. Si fiindca nu am un loc doar al lor unde sa-i plang , voi merge la mormantul surioarei lor Paula si le voi aprinde lumanari ,stiind in sufletul meu ca ei sunt acolo ACASA, toti trei impreuna.”

Simona Bas,29.05.2008
“....m-am trezit langa alte trei femei operate,care le aduse bebelesii dar mie nu mi-a adus nimic...M-am uitam pe cer si il rugam pe Dumnezeu sa mi-l arate...vedeam in orice nor un inger.Era ingerul meu...”

Amelia_pitika,01.06.2008
”E 1 iunie,ziua copilului...Ziua ingerasului meu...As fi vrut sa fie altfel aceasta zi nu asa! As fi vrut sa fie langa noi,sa o tin in brate,sa ne jucam,sa radem,sa ii cumpar cadouri ,dar din pacate nu e asa...Am fost sa ii duc flori si sa ii aprind lumnarele...”

Amelia_pitika,03.06.2008
”Plangea sufletul in mine cand am fost sa ii cumpar hainutele cu care trebuia sa o inmormantam... Cand am fost sa ii scot certificatul de deces...Cand am ajuns acasa si stiam ca ea e pe masa in sicriasul ei alb…Nu am avut puterea sa intru in casa, ci am urlat rugandu-ma la Dumnezeu sa nu fie asa...sa ma trezeasca din acest cosmar!”

Andreaszolomajer,09.06.2008
”Azi a avut Rici concertul de sfirsit de an ,la pian.Concert la care ar fi trebuit sa fi cu noi... Atat de mult si-a dorit Rici sa-ti cante si tu sa bati din palme cand ai fi crescut putin mai mare!Dar acum il asculti doar dintre nori...”

Madalina 11.06.09
“Dupa ce m-au anuntat ca s-a stins, nu am avut taria sa o vad. NU AM AVUT TARIA ! Mi-e rusine! Da, va trebui sa traiesc cu vina asta toata viata. De ce am fost atat de slaba?!”

Simona Bas, 12.06.2008
“...Doamne ,ce n-as da sa-l fi vazut macar!Dar nu il stiu...Oricum ,simt ca Stelian al meu, era cel mai scump bebelus...Era un inger.”

Andreaszolomajer, 16.06.2008
” Cat de mult imi doresc sa te tin in brate, Larisa ! Cat de mult te-am asteptat! Ce mult ne-am bucurat de venirea ta!Cate chinuri am indurat numai ca sa-ti fie bine , si totusi am pierdut batalia.”

Andreaszolomajer,18.06.2008
” Ma urmaresc mereu acelesi imagini ingrozitoare:Sa-ti vezi propriul copil plin de tuburi, branule, iar mai apoi, sa-l vezi cum ii da sangele pe nas si pe gurita, cum miroase a amoniac de la blocajul renal , ca si cum se descompunea in fata mea. Vanataile de pe tot corpul ei chinuit, intubata, plina de perfuzii si de sonde... Si toate aceste imagini le vad din nou si din nou , ma bantuie! Si neputinta asta ma omoara incet zi de zi... Si cel mai cumplit este sa-ti vezi copilul mai mare , cel care a ramas cu noi , ce rau il doare ca nu are surioara mult asteptata!”

Andreaszolomajer,18.06.2008
“Eu din pacate n-am vazut-o pe Larisa sanatoasa deloc! Am doar amintiri groaznice cu ea... Ma copleseste din nou acel sentiment ce l-am simtit atunci cand Larisa a facut prima data stopul cardio-respirator, cand simteam ca mor si eu alaturi cu ea! Doar instinctul de a nu o lasa sa plece m-a facut sa nu lesin si sa am puterea sa o resuscitez.Inca nu eram pregatita sa o las sa plece.”

Steluta,23.06.2008
”Si micutii mei gemeni m-au parasit tot la 26 de saptamani de sarcina, dara fara sa imi dea nici un semn inainte. Eu, din pacate, nu am reusit sa le fac nicio poza ,dar sunt fericita ca i-am vazut si i-am auzit pret de cateva secunde.”

Aditza_tl,24.06.2008
“De ce nu inteleg durerea noastra,cei care nu au trecut prin asa ceva?De ce ne condamna ?De ce nu avem voie sa ne plangem ingerasii?DE CE?...DE CE?...Nu am sa inteleg niciodata aceasta atitudine a lor. Daca erau ei in locul nostrum,tot asa ar fi spus?Nu cred...”

Danutza_c,25.06.2008
”Cel mai tare ma doare ca nu am unde sa ma duc sa-i duc o floare,o lumanare,sa stau de vorba cu el,sa simt ca macar trupul lui e mai aproape de mine,chiar daca sufletul lui a plecat departe,foarte departe...”

Danutza_c, 25.06.2008
”De asta am sa ma simt vinovata toata viata...ca in acea noapte,stiind ca-l vom pierde, nu am chemat un preot,macar atat puteam face pentru el...”

Andreaszolomajer,30.06.2008
”...acum imi doresc sa te vad, daca nu altfel ,macar in vis! Te simt aproape de mine si pentru asta sunt foarte fericita. Mi-as dori sa te simt tot timpul, sa imi mai aline dorul pe care ti-l port!”

Danutza_c,30.06.2008
”Si baietelul nostru a plecat printre ingeri nebotezat. Cand am vrut sa luam trupul neinsufletit din spital ne-au spus sec:"CE SA FACETI CU EL? SI ASA NU VI-L INGROAPA NIMENI CRESTINESTE..."

Amelia_pitika,03.07.2008
”Mi-e asa de greu cand vad copilasi sau poze cu copilasi care sunt nascuti in aceeasi perioada cu ea!Sa aud ca le-a mai iesit un dintisor, ca merg in premergator, ca le-a introdus alt fel de mancarica...Parca mi se rupe sufletul!Ma simt asa goala pe dinauntru ca si cum ar lipsi o bucata din mine. Asa asteptam cu mult drag ca sa se incalzeasca, sa mergem la tara, la mare, sa ne plimbam toata ziua... S-a facut cald, e soare, e frumos...dar nu mai e ea!!”

Nicoleta pe 05 Iul 2008
“...vroiam sa o iau in brate, iar ei nu m-au lasat nici macar sa o mai privesc...” “Fetita mea a trait 40 de minute, nascuta la termen, normal, fara complicatii iar in certificatul de nastere nu au vrut sa ii treaca si prenumele, ci doar numele de familie. Astfel, dupa Statul Roman ea se numeste --. Ca in loc de prenume apare o liniuta. Cred ca am sa trec eu Ana Ricolda cu cerneala neagra ca doar nu a mai aparut si in alte acte ca sa am probleme. Pana acum am zis sa nu fiu lasa, sa nu raspund unei ilegalitati cu o ilegalitate, dar fetita mea are un nume de cand am aflat ca este in burtica mea.

Helyn,06.07.2008
“Pe ingerasul meu nu am putut sa il inmormantez pentru ca asa sunt legile in Romania.A alergat sotul meu intre spital,biserica ,primarie.cimitir,pompe funebre si nu a facut nimic.Sitalul nu a dat certificat de nastere ,ca apoi sa obtin pe cel de deces .Fara toate acestea nu puteam sa merg la biserica ,pt ca nu acceptau inmormantarea .Aveam o singura varianta ,incinerarea copilului ,si asta am si facut.Nu am avut nici macar posibilitatea sa -i iau cenusa ca nu era legal.”

aditza_tl,08.07.2008
“As da toata viata mea pentru o poza cu ingerasul meu chiar si de la inmormantare!Atunci nu am facut poze...Nu aveam cu ce, nu aveam pe nimeni langa mine...eram singura....era crunt!”

Herdean Laura,23.07.2008
“In loc de numele ce i l-am pregatit sa i-l dau, a primit numele’’Avorton’’, iar eu am primit o noua identitate’’mama de inger’’. Odata cu pirderea lui, am pierdut visele mele, vitorul meu.Nu l-am tinut in brate niciodata, nu i-am sorbit respiratia de bebelus,dar atat mi-e de dor de el....”

Herdean Laura,25.07.2008
“Imi pare nespus de rau ca nu am nicio fotografie de ecografie a ingerasului meu!”

Rodica, 26 iulie 2008
“Poate asa a fost destinul fetei mele, dar pana voi inchide ochii, voi ramane la convingerea ca nu s-a facut totul pentru salvarea ei. Abia acum imi dau seama ca de la inceput nu i s-a dat nici o sansa de salvare in aceasta tara ,ca nimeni nu s-a implicat cu adevarat, ca avea o reala sansa in strainatate!”

Andreaszolomajer,27.07.2008
”...tragedia noastra a inceput inainte de moarte pentru ca ne-am vazut murind proprii nostri copilasi. E ca si cum am fi murit noi insine, sau cel putin o parte din noi a murit odata cu acel copulas.”

Amelia_pitika,30.07.2008
”De ce viata e asa cruda si rea?De ce cand credeam ca sunt cea mai fericita, Dumnezeu mi-a dat palma asta de m-a darmat jos si nu mai pot merge mai departe? De ce nu esti langa mine acum?De ce nu iti mai aud glasul,plansetul...? DE CE?”

Amelia_pitika,03.08.2008
”Off! Ma uitam la poza de la mormantul tau si asa am plans!Mi-e greu fara tin!Mi-e greu fara sa iti vad zambetul pe buze,mi-e greu fara sa iti aud ganguritul sau plansetul!”

Amelia_pitika,11.08.2008
”As fi vrut sa fi langa mine acum! Sa te tin in brate si sa te mangai,sa te pup si sa iti aud glasciorul cum spune"mama"! Oare mama ar fi fost primul cuvant spus? As fi vrut sa fie altfel! DE CE VIATA ASTA E ASA CRUNTA?”

Liliana2008 21 august 2008
„N-am apucat sa- i dau un alt nume,n-am apucat sa-l tin in brate,n-am apucat sa-l vad decat pentru un minut . Totul a murit odata cu el .Ma uit mereu la cd-ul cu ecografiile lui si simt ca ma prabusesc in iad .”

Alinasimona,22.08.2008
”...ai fi implinit 2 ani jumate si eu m-as fi bucurat din plin de rasetele tale in hohote asa cum o fac cu fratiorul tau mai mic. Imi pare nespus de rau ca nici macar nu stiu ce ai fost!Nu stiu dupa cine plang, daca erai baiat sau fetita, dar oricum sa stii ca nu trece zi in care sa nu ma gandesc la tine si sa nu imi fie dor de tine.”

Mirela74chris 22.08.08
Nici macar nu i-am vazut chipul si trupusorul...nu mi-au dat voie.Nici la inmormantare nu am mers ca eram "lauza".Atunci nu era site-ul acesta.Poate ca mi-ar fi fost mai usor.”

Angela ,27.08.2008
“...eu m-am gandit in tot acest timp la Calin al meu cu care n-am sa fac castele de nisip....cu care n-am sa pasesc timid spre mare....decat daca n-o fi cumva si o mare acolo sus la Doamne-Doamne ...”

Andreaszolomajer,30.08.2008
”Este cumplit sa plece copilul inaintea parintilor!Acum noi am avut parte de cea mai cumplita durere ce i se poate intampla unui om in cursul vietii!”

Radeny, 30 august 2008
“Sunt intrebari pe care mi le pun destul de des ,dar pe care nu le-am spus cu voce tare niciodata.Mi-e greu chiar si dupa 5 ani.Soarta a facut ca el sa moara cu 2 zile inainte de nastere.Nu l-am vazut niciodata, nu l-am atins, nu l-am inmormintat, nu am nici o amintire de la el...”

Love_Hurts pe 2 Sep 2008
„Atat de mult as fi vrut sa fi fost un psiholog in acel spital nenorocit!Alta ar fi fost viata mea...”

Amelia_pitika,03.09.2008
”Acum ai fi mers de manuta, ai fi mers copacel...ai fi zis mama...Nu ma pot bucura de lucrurile astea,si asta ma sfasie in mii de bucati!As fi vrut sa fi langa mine!Ma intreb, de ce?De ce mi te-a luat Dumnezeu?De ce mi-a luat ce aveam mai scump pe lumea asta? Nici cuvintele nu isi mai au rostul, caci parca totul este gol si lipsit de sens. Atatea lacrimi mi-au curs incat mi s-a secat sufletul,dar dorul de tine ma doboara!”

Andreaszolomajer,06.09.2008
”...Anul acesta, tu trebuia sa fi cadoul lui tati! Ar fi trebuit sa te aduc acasa intr-un cosulet cu o fundita mare rosie...Dar n-a mai fost sa fie asa! De ziua lui tati ,ai fost deja altundeva... Peste 3 zile se implinesc 5 luni de cand esti dusa la ingerasi. Doamne- Doamne ne-a luat cadoul cel mai scump de pe lumea asta si l-a dus la El.”

Symyna_cris3,09.09.2008
”Avea 4.5kg, era sanatos si nici macar o secunda nu am gandit ca se va intampla asa... ca n-o sa-l vad niciodata, ca n-o sa-l pot mangaia...S-a nascut MORT Ce cuvant urat!”

Erikavoinescu 21 Sep 2008
„Eu nu l-am vazut... nu mi s-a dat voie sa-l vad. Eu am ramas cu o alta identitate si cu o durere de nedescris in suflet. Mi-e dor sa-l simt, mi-e dor sa-l mingai in burtica, mi-e dor de el!”

Andreaszolomajer,22.09.2008
”...faptul ca nu te pot atinge , nu te pot purta pe brate, nu te pot dezmierda imi rupe sufletul! “

Angela 23.09.2008
“...mi-a fost cumplit de greu la 6 saptamani cand...in loc sa ma pregatesc de botez, am dus la scoala elevilor mei pomana lui Calin Gabriel. “

Sorina,23.09.2008
“Nu ni l-au dat pentru ca nu avea botezul facut si de fapt, el s-a nascut in moarte clinica si ni s-a spus ca nu au voie sa-i dea acasa.”

Andreaszolomajer,26.09.2008
“As fi facut orice numai ca sa imi vad copilul salvat, dar n-am putut face mai mult!”

Monica_b 26.09.08
„Le rog sa mi-l dea. Nu vor. Le implor. Mi se spune ca "Nu, e mai bine asa". Le spun ca e copilul meu si eu stiu cum e mai bine. Si totusi nu mi-l dau. Am ramas doar cu amintirea nasucului in vant pe care am apucat sa-l vad. Am ramas cu gustul amar al sistemului sanitar din Romania cu neputinta si slabele cunostinte ale doctorilor.Am ramas cu multe sechele fizice dupa nastere. Am ramas cu un gol in suflet pe care nu mi-l poate umple nimeni. Am ramas cu speranta ca poate, totusi, intr-o zi, voi auzi un scancet si cineva imi va spune "mama".

Angela 27.09.2008
“...cel mai tare ma doare cand ma gandesc cat a suferit in timpul travaliului...cat de dureros a fost...si sper doar sa stie ca eu,mama lui,n-am vrut o clipa sa-i fac rau...si sa ma ierte ca nu am ales un medic bun...l-am ascultat cu sfintenie si m-am lasat cu totul pe mainile lui...”

Gwendolen,30.09.2008
”...n-am apucat sa-l tin in brate, sa-i cant, sa-l alint, sa-i spun cat il iubesc…durerea pierderii unui copil e de nedescris!”

Angela ,08.10.2008
“...sa traiesti o viata cu dorul nestins dupa copilasul tau...sa te intrebi mereu cum ar fi fost...cum ar fi fost viata lui...cata bucurie ar fi adus in viata nostra...toti acesti "cum ar fi fost"...dor! Si din pacate,nici peste doua mii de ani durerea nu se va stinge...”

Miha-Lore 10.10.08
„Acum trăiesc un regret foarte mare, acela de vină că nu am avut curajul să mă uit la puiul meu mic, şi nu am avut curajul să o i-au în braţe să-i văd ochişorii, guriţa,năsucul. Dar cât am stat în spital, i-am promis l-a soţul meu că nu mă voi uita l-a ea (soţul meu era distrus şi credea că mă va pierde şi pe mine) , pentru a reuşi să trec mai uşor peste, dar acum ne lovim amândoi de refuzul egoist al nostru de a nu o ţine în braţe, sau de a nu o privi. Aşa aş vrea să pot da timpul înapoi şi să pot schimba ceva din cumplitul tragic pe care îl trăim.”

Aditza_tl, 22.10.2008
“Ma doare sufletul ca azi, in loc de baloane, tort, prieteni, muzica....se asterne durere, lacrimi, lumanari albe si multe flori, pe un mormant micut...De ce?De ce trebuie sa suferim asa de mult?”

Aditza_tl, 26.10.2008
“Cat as vrea sa fi aici cu mine....sa te strang in brate...sa-ti spun cat de mult te iubesc...sa-ti spun cat de mult imi lipsesti...”

Sorina,26.10.2008
“...as fi vrut ca astazi sa aniversam cele 2 luni cu bucurie si nu cu lacrimi! Dorul ma macina ingrozitor si atat de mult as vrea sa te mangai , chiar si pentru o clipa!”

Andreaszolomajer, 27.10.2008
“...azi ai fi implinit 7 luni ,aca acei oameni de la spital ti-au fi dat sansa de a trai... Azi ai fi umblat deja cu premergatorul, ai fi gangurit la mama, ai fi aratat ce vrei, ai fi batut din palme cand ti-ar fi cantat Rici. Vai cat de mult a asteptat Rici acest moment, care nu mai avea sa soseasca! Imi pare rau puiul mamii ca nu am putut face mai mult pentru tine!Imi pare rau ca nu ne-ai cunoscut mai bine!”

Ella 4 Noi 2008
„Marele meu regret este ca nu m-au lasat sa il tin in brate, macar 1 minut sa il iau din sicriu in brate, caci pana atunci nu avusesem voie sa-l miscam.”

Angela 07.11.2008
“E tare greu pentru noi sa acceptam ca nu mai putem face nimic pentru a ne aduce ingerasii inapoi si trebuie sa invatam sa traim purtandu-i doar in suflet. Nu exista insa o reteta pentru asta si fiecare din noi incearcam sa gasim calea....”

Angela, 08.11.2008
“...eram atat de emotinata numai la gandul ca anul viitor,in acelasi 8 noiembrie, iti voi putea spune 'La multi ani,Gabitzu lu' mama!"Acum insa, nu pot spune decat "Zbor lin,ingerasul mamii!",inima mea este acolo cu tine ... Of,ce dor imi e! Si ce greu mi-a fost sa impart pachetele de pomana copilasilor in loc sa-i chem acasa sa te sarbatorim...!”

Angela,11.11.2008
“Daca mi-ar fi permis sa vin Acolo Sus pentru a te strange in brate pret de o secunda...as fi prea fericita... Te iubesc,pitic! Si mi-e ataaaaaaaaat de dor de tine!”

Steliana,11.11.2008
“...nu am putut sa-mi tin pruncul in brate! Nu am putut sa il vad macar! Mi-a fost GROZA,FRICA sa-l vad asa. Acum imi pare rau , nespus de rau! Pentru ca acum ,in fiecare zi ma chinui sa mi-l imaginez in minte cum ar fi putut arata MINUNEA MEA... Nu am sa stiu NICIODATA.L-am lasat acolo si am plecat acasa cu bratele goale si cu o IMENSA durere in suflet ce DOARE in fiecare zi.”

Ella, 17.11.2008
„Nu cred ca eu as mai avea puterea sa mai aduc un copil pe lume, as trai mereu cu frica. Inca nu am uitat traumele dupa pierderea lui Paul...primele secunde inainte de intrarea in salon... Ma cuprindea linistea abia cand vedeam ca Raul e acolo si ca nu voi gasi un incubator gol. Am trait mereu cu sentimentul ca exagerez prin suferinta mea. De fapt,cei din jur ma faceau sa simt asta...”

Ella, 18.11.2008
„Sunt foarte fericita ca il am pe Raul, dar in acelasi timp sufar mult pentru ca nu e cu noi si Paul. Si sufar de doua ori mai mult pentru ca vad si suferinta lui Raul si dorul de fratiorul geaman, toate jucariile bebelusi se numesc Paul sau Paula in functie de sex...Ma bucur mult pentru copilul meu dar in acelasi timp sufar dupa bebelusul pierdut si mi-e teama ca undeva gresesc fata de amandoi...de Paul ca nu pot si nu voi putea vreodata sa ii arata dragostea mea si sa o ofer, si fata de Raul ca inca il plang pe Paul(3 ani si 4 luni),nu stiu cum sa explic asta...”

Angela, 26.11.2008
“Ma doare dorul si ma doare neputinta.As vrea sa pot face ceva pentru tine si ma gandesc la tine....iti vorbesc....iti cant....ma rog pentru tine...aprind lumanari...dar parca nu conteaza....de fapt nu fac nimic.....eu vreau sa fac TOTUL pentru tine....si nu pot.... Daca nu-mi pot iubi puiul asa cum vreau sa o fac,ce rost mai am eu Doamne aici???”

Alinasimona,06.12.2008
”...dragul meu ingers ,ce mi-ar fi placut ca aseara sa iti aranjez si tie ghetutele asa cum am facut-o si pentru fratiorul tau, ca Mosu’ sa le gaseasca curate si sa le umple cu cadouri !Pacat ca sunteti asa multi acolo sus!”

Herra22, 08.12.2008
”... si n-am putut sa imi privesc copilul.Nu am vrut atunci si nu stiu de ce… Cred ca m-am uitat doar o fractiune de secunda spre locul unde dormea linistit ingerasul meu.Era micut… Ce mult ma bantuie acea clipa! De ce nu l-am luat in brate sa-i spun cat de mult il iubesc? Sa-i spun ca e cel mai frumos ingeras, sa-i iau manuta in mana mea si sa-i sarut fiecare degetel…”

Herra22,10.12.2008
“Nici eu nu mi-am vazut ingerasul si cat de mult imi doresc sa fi avut puterea sa o fac!”

Roxanasc, 29 decembrie 2008
„Copilul e mort. Cum doriti sa-l nasteti, natural sau cezariana?” Mi s-a facut frica. Mi-a fost frica sa-l vad, mi-a fost frica sa-l ating, mi-a fost frica sa vad reactiile medicilor la vederea bebelusului. Am fost lasa si am ales cezariana.”

Erikavoinescu 5 Ian 2009
„Ma tot gindesc ,oare de ce am meritat eu ca nici macar sa nu te pot cunoaste? Nici macar de atunci in vis sa mi te arati, sa te cunosc si eu dragul lui mama. Eu sint atat de singura pe lumea asta, nimeni nu ma crede ce am eu in suflet.”

Symyna_cris3,09.01.2009
”Eu si acum,dupa 5 luni ma gandesc in fiecare clipa ca trebuia sa-l iau pe Razvanel acasa,asa ...nascut mort!Si sa stau cu el macar o clipa,sa-l vad,sa-l mangai,sa-i vorbesc si sa il ingrop undeva,intr-un colt de cimitir,ca apoi sa merg la el in fiecare zi.Dar asta nu se mai poate.”

Amelia_pitika,12.01.2009
”As fi vrut in continuare sa simt mirosul tau,sa iti vad zambetul,sa iti aud ganguritul,plansetul...sa iti vad ochisorii aceia mari ,care parca vroiau sa spuna ceva!Chit ca pentru un moment...Un moment e de ajuns,decat sa traiesc o viata fara ele. De ce Dumnezeu mi te-a luat de pe pamant cand credeam ca sunt cea mai fericita?Cand incepusei sa razi in hohote,cand gangureai si zambeai toata ziua...cand reactionai cand ma vedeai...DE ce????”

Angela,12.01.2009
“Astazi i-am facut slujbita de un an puiului mic...lumanare am aprins pe colacul mare in biserica in loc de lumanarea ce ar fi trebuit sa o asezam pe tortul mult visat...”

Dorina_miru,12.01.2009
”Cu aceeasi dorinta de a-mi stringe copilul in brate pentru ultima oara am ramas si eu. Nu mi-au dat voie,nici macar dupa ce a murit,"era plina de singe",de parca pentru mine-ar fi contat...”

Angela,13.01.2009
“...cat de greu este sa vrei sa-ti iubesti copilul asa cum stim a o face noi oamenii....imbratisandu-l, leganandu-l, sarutandu-l, mangaindu-l...si ce facem in schimb?Ne rugam pentru ei,aprindem lumanari, ducem flori la mormintelele lor.Offf...”

Amelia_pitika ,19 ianuarie
”...O zi grea.Anul trecut eram fericiti,era botezul tau..Acum,mi-e dor de tine pe zi ce trece scumpa mea!As vrea sa fi macar pentru cateva minute cu mine,sa iti vad zambetul si ochisorii tai frumosi...Imi vine sa urlu in gura mare cat de mult imi lipsesti!!!Ce as vrea sa pot da timpul inapoi!”

ildy pe 25 Ian 2009
"Imi vine sa urlu din cauza ca nu am putut sa imi tin in brate puiul nici macar o secunda! La-m vazut ,l-am atins dar mi-au luat si nu am mai putut nici sa il vad nici sa il iau in brate , desi nu stiu ce as fi facut daca l-as fi putut lua si strange la piept.Nu stiu daca as fi avut curajul sa il mai las..."

Daniela Ginju,26.01.2009
“Astazi, scumpa mea Ioana-Valentina ar fi trebuit sa implineasca 8 anisori.Tot ma gandesc ,cum ar fi aratat acum , ce tort i-as fi facut ...Of,ce greu este!Chiar daca au trecut 8 ani, imi este atat de dor de Ioana si as da orice sa pot da timpul inapoi!”

Amelia_pitika,03.02.2009
”Stau si ma gandesc uneori... De ce oare Dumnezeu a vrut sa se intample asa?De ce ne da sansa sa fim parinti si apoi ,ne ia aceasta bucurie lasandu-ne cu inima sfasiata in milioane de bucatele?”

Cristina Neamtu pe 8 Feb 2009
„...cel mai mare regret al meu este ca nu au vrut sa-mi arate copilul,sa-mi pot lua ramas bun de la ea.Toti au zis ca e mai bine sa nu o vad, ca sa ma protejeze, dar eu m-as fi simtit mai bine daca o vedeam.”

Ailed,11.02.2009
“Simt cum ma dor bratele de faptul ca nu am stans fetita la piept, ca imi explodeaza inima de atata dragoste pe care am adunat-o ca sa i-o ofer dar nu mai am cui.Fetita mea nu mai este si e un lucru atat de greu de acceptat!”

Amelia_pitika,20.02.2009
”Maine, in loc sa ii cantam bunicii tale "LA MULTI ANI!",vom canta "vesnica pomenire pt tine".Mergem cu coliva la biserica,vom impartii hainute,pachetele...totul pentru tine.”

Cristina Neamtu pe 22 Feb 2009, ora 16:59
Mi-e greu sa accept ca nu mai esti!Poate ca daca te vedeam dupa ce te-ai nascut ,puteam accepta mai usor,dar nu a depins de mine,altii au ales pentrut mine crezand ca e mai bine,dar mi-au facut mai mult rau. Toata viata o sa ma intreb cum ai fi aratat, cu cine ai fi semanat, cum ar fi fost sa te strang in brate...”

Alinasimona,25.02.2009
”...asa mult mi-asi fi dorit sa fi aici langa mine, sa ne jucam impreuna si sa te strang in brate!”

Sorina,03.03.2009
“Eu am stat langa David al meu 2 saptamani, dar nu mi-au dat voie sa-i fac poze. O prietena de-a mea mi-a daruit o poza cu puiul meu si nici nu am cuvinte sa-ti spun ce bine imi face sa-l privesc, sa-i vorbesc...”

Angela,11.O3.2009
“DORUL...dorul este cel mai greu de dus.Vreau doar sa stiu cum sa-mi sarut copilul...cum sa-l strang in brate....”

Davidutu,17.03.2009
“In momentele acelea nu ma gandeam ca pot lua copilul acasa sa-l inmormantez. Nu am vrut nici sa-l vad si acum regret ca nu am unde sa-l plang,ca nu l-am vazut...”

ZIBBA , 18.03. 2009
Am regrete ca nu l-am botezat,ca nu am stat cu el pana la sfarsit...dar D-zeu l-a luat pentru ca avea nevoie de el si candva am sa ii cer personal iertare pentru toate fiului meu,ANDREI.

Hany,24.03.2009
“...nu am avut puterea de a-l lua in brate nici macar de a-l privi ,dar pret de cateva secunde ,i-am vazut chipul .Era parca un micut ingeras care dormea....si cu atat am ramas. O mica amintire a chipului lui doar in memoria mea vizuala...Of Doamne, daca as putea da timpul inapoi!”

Symyna_cris3,24.03.2009
”E cumplit de greu sa nasti un bebe fara de viata,sa pleci apoi acasa cu minile goale!”

Alina Ene,31.03.2009
”Ai fi implinit opt luni azi, pui mic si scump. Ar fi fost normal, firesc, natural ,sa sarbatorim. Poate ca ne-ai fi spus deja ''mama'' sau ''tata'', sau macar gangureai tu ceva.Poate mergeai in picioruse ... Mi-e dor...un dor care doare cumplit! Mi-e dor de caldura corpului tau mic, de ochii tai frumosi!Mi-e teribil de dor si sa te simt in burtica mea , mi-e dor sa-ti cant, sa te mangai sa te alint! Mi-e dor...si imi va fi o viata intreaga.”

Nicoleta , 30 Mar 2009
“Mie mi-a murit prima fetita acum 18 ani si jumatate si tot mi-e dor de chipul ei, de ea. De fiecare data cand ii dau fetitei mele pupicul de noapte buna, mi se rupe sufletul ca Ana nu este si ea in acelasi pat cu sora ei, ca nu o pot pupaci si pe ea, ca nu o pot mangaia. E greu, cand il iubesti, cand il doresti, cand e al tau. Da, e foarte greu, si faptul ca Dumnezeu a fost atat de bun si mi-a dat alta fetita, nu ii va putea nimeni umple golul lasat in sufletul meu. Anul trecut in 19 august ar fi implinit 18 ani. A fost atat de greu pentru mine! Imi venea sa chem noaptea ca sa intoarca fila cu acea zi din calendar...”

Angel,31.03.2009
“...am implorat-o sa mi-l mai arate o data,ultima data inainte de pleca pe veci ,fara a mai ramane o urma ca El a fost pe pamant.Nu a vrut...” ......................................................................................................................................... La cateva zile,bunica mea a chemat preotul sa imi faca molifta: "IART-O PE ROABA TA ALINA CARE A LEPADAT PE PRUNCUL SAU..." CUM?! LEPADAT?DOAMNE?!!AM RENUNTAT LA TOT PT EL,M-AM LUPTAT CU TOATA LUMEA PT EL!NU L-AM OMORAT EU!!!LEPADAT?!” ........................................................................................................................................... DE CE SUNT STIGMATIZATI?DE CE CAND MA DUC LA CIMITIR PENTRU VESNICA POMENIRE,LA CAPATAIUL LUI PREOTUL NU MERGE?DE CE?”

Angel,02.04.2009
“...da ,ma doare ca nu am avut sansa sa fiu mama Lui !Ma linisteste amintirea celor 9 luni cand a crescut si s-a jucat inlauntrul meu daruindu-mi clipe de neuitat!”

Bianca_C , 3 aprilie 2009
“E adevarat ca niciodata nu o sa mai fiu cea de dinainte.Sunt convinsa si de multe ori parca mi-e dor sa rad cu pofta cum o faceam mai demult, sa am pentru cine zambi...Mi-e dor sa fac lucruri pe care le faceam atunci, dar nu mai pot, pentru ca Bianca de azi nu mai e Bianca de ieri, oricate eforturi as face

Alexandra_edy,04.04.2009
“...as fi vrut sa imi strang copilasul in brate,macar o data,sa il sarut...sa ii spun ca il iubesc...Desi nu l-am vazut ,il iubesc!”

lilyore 22 aprilie 2009
„...am aflat de la ea ceva ce m-a bucurat enorm iubitul meu David.Bunica ar fi vrut sa te fi luat acasa ,in Brasov, sa te imormantam si sa aiba un loc unde sa iti duca flori si sa iti aprinda o lumanare.... Iarta-ma, puiut ca nu am facut acest lucru!Mi-as fi dorit acest lucru stii prea bine,dar nu am stiut ca si ceilalti doresc acest lucru.M-am gandit la suferinta lor ,m-am gandit ca o amplific si tot o data nu mi-am dat seama decat dupa ce am semnat acea hartie ce decizie am luat.Abia cand am ajuns in salon am inteles ca te puteam lua acasa .Abia apoi mi-am dat seama la ce intrebari am raspuns si ce anume am semnat.....IARTA-MA!!!!”

Amelia_pitika,04.05.2009
”...mi-as fi dorit sa fi aici altaturi de noi,dar nu intotdeauna ce ne dorim se si intampla!Toata lumea imi zicea la multi ani,dar gandul meu era la tine...Nimeni nu si-a amintit ca si tu ai facut 1 anisor jumate...Te iubesc mult!!!”

Amelia_pitika,10.05.2009
”...as fi vrut ca astazi sa nu fiu mama de inger...as fi vrut sa fiu undeva in parc cu tati si cu tine de manuta razand si vazand cum faci tot felul de ghidusii! Nu a fst asa ...Am fost azi mama de inger,am aprins lumanarele si am inaltat un balonas spre cer pentru tine.”

Rodik, 12 mai 2008
“Si noua ne-a murit bebelusul in sapt 36. Avea 3.350kg. Cu o saptamana jumatate inainte facusem ecografie 4D. Toate analizele la zi perfecte... Noi insa ,nu avem un mormant la care sa mergem si sa punem lumanarele, flori. Nu am stiut atunci ce trebuie sa facem si ne-am lasat la voia celor din spital.”

lilyore 20 mai 2009
„Eu l-am vazut pe micul meu David...ce regret, este fapul ca nu l-am atins ,desi imi doream foarte mult.De vazut ,l-am vazut .Era blond..si frumos.. Cred ca toate avem un regret,si doare...”

Nicoleta M pe 01 Iun 2009
“Nu am apucat sa o vad niciodata, sa o strag la piept ...Nu o sa mi-o pot ierta vreodata .Eram convinsa ca in cateva zile o sa ma pot externa din maternitate pentru a-i fi alaturi. Nu pot trece peste regretele de a nu fi fost alaturi de ea, de a-i transmite toata iubirea mea si de a nu fi botezat-o. Mi-a fript inca o data inima ingropaciunea iubitei noastre fara a avea alinearea rugaciunii vreunui preot (nimeni nu a acceptat o inmormantare, fiindca nu apucasem sa o botezam). Imi plange sufletul ca nu am pe cine hrani, ca nu am putut sa alaptez macar o data...”

Alexandra_edy,03.06.2009
“...a fost si ziua lui...a copilasului meu...iar eu, in loc sai dau dulciuri, i-am aprins o lumanarica pentru sufletelul lui...”

Alina Ene,09.06.2009
”Mi-e atat de dor sa-ti simt pielea calda si catifelata! Mi-e asa de dor sa te privesc! Mi-e atat de dor sa-ti spun cat te iubesc! Si doare ca nimeni nu intelege ca te iubesc cu eceeasi intensitate chiar daca nu mai esti cu mine. As vrea ...As vrea atatea! Sa-ti spun ca te iubesc mi se pare asa putin...”

Cristina_Iancu pe 11 Iun 2009, ora 22:55
„Iubitica ingerasa a mamei, zi de zi regret faptul ca nu te-am vazut.Ca mi s-a luat acest drept.”

Ralukut, 11 iunie 2009
“E o aberatie si o nedreptate: pentru copilul nascut mort se elibereaza certificat de nastere (insa fara anumite mentiuni), dar nu si de deces. Din cauza ca nu se elibereaza certificat de deces, nu se poate obtine inhumarea, deci nu poti sa-ti iei copilul sa-l ingropi crestineste.”

Nicoleta M pe 14 Iun 2009
“Biencuta mea, te iubesc asa mult si n-as putea exprima vreodata in cuvinte regretul de a nu te fi putut tine strans la piept.”

Nicoleta M pe 15 Iun 2009
“...as vrea sa pot vorbi despre frumoasa mea si nimeni nu ma lasa, evita subiectul de parca s-ar putea sterge totul cu buretele; ma doare atitudinea asta! A fost copilul meu chiar daca doar pret de doua zile... l-am asteptat o viata. Nici macar nu am putut sa-mi iau adio de la tine.”

Nicoleta M pe 16 Iun 2009
“Nu am apucat sa o vad in viata, sa o tin aproape si sa ii analizez fiecare particica...”

NinaA pe 25 Iun 2009
“Nu am putut sa-l privesc, nu stiu cum arata pentrut ca nu am avut puterea. Am crezut ca voi fi afectata mai putin daca nu-l vad. Complet gresit, pentrut ca si acum ma intreb cum era oare ingerasul meu, cu cine semana? Nu mi s-a dat nici un act oficial ...”

Marwana -23 iulie 2009

"Doamne ce dor imi este de tine, cat as vrea sa vii inapoi sa te strang macar o data in brate, sa ti sarut macar odata fetisoara ta mica, ochisorii tai frumosi, manutele tale si piciorusele, nu am facut o atunci si tare mult regret, azi asta este cel mai mare regret al meu, ma gandesc mereu de ce eram asa de ocupata sa ti fotografiez fiecare milimetru cand o puteam foarte bine face cu tine in brate."

Corina Silvia – 21 august 2009

"Am un mare regret ca nu am fost laga el cand a murit ,ca a murit singur fara mama lui decat cu Dumnezeu alaturi ,ca nu am putut sa-mi tin fiul in brate sa-mi iau la revedere de la el m-au luat de acl de parca avea ciuma, nu l-au deconectat de la fire sa mi-l dea in brate sa-l mangai sa-l alint macar atunci in ultimele clipe ,apoi acasa cand l-a adus tatal lui nu l-am putut lua ca-i facuse autopsia si ni s-a spus sa nu-l miscam...asta sunt singurele mele regrete Si cel mai mare binenteles ,ca oricare dintre noi ,ca nu e langa noi fizic pentru a avea viata lui pe pamant."

Luminita Craiu- 18 septembrie 2009

"Acum suntem la Brasov la socrii mei,nu departe de mormantul unde se odihneste iubita noastra ROMINA IOANA.Pana sa va gasesc m-am simtit extrem de singura.Toti imi spun sa am grija de sotul si de fiul nostru.Imi vine sa le strig cu toate fortele,de mine cine are grija????cine poate sa-mi aline un pic durerea?Aici toti se poarte ca si cum nu s-a intamplat nimic.Bine,nu cer nimanui sa jeleasca toata ziua,dar evita sa pronunte,sa aminteasca de ROMINA.Oare nu-si imagineaza ca ROMINA este clipa de clipa in sufletele noastre?Maine voi face o slujba de pomenire si la mormantul ROMINEI,nu ne insoteste nimeni.Au zis ca nu se face nimic pana la 40 de zile.Eu cred ca pot face ori de cate ori simt......"

Iustina (++++++) 18 septembrie 2009

...imi pare asa de rau ca nu am ajuns,dar sper ca o sa mai fie astfel de intilniri si sper din tot sufletul sa ajung si eu."

Nicoleta M -10 octombrie(impresii dupa intalnirea lunara a mamelor de ingeri)
Primirea acelei pernutze roz a fost ca un balsam pentru suflet... ma lupt inca cu sentimentul de vinovatie ca nu am putut sa ajung la fetita in timp util, ca nu am reusit sa ii fiu aproape cat inca era in viata, ca nu am avut prilejul sa o tin la piept... asteptam cu atata nerabdare sa o vad, sa o simt... sa ii spun cat de fericita ma face si cat de mult o iubesc... acum mi-am pus pernutza pe un foroliu si o privesc si ma gandesc ca bianca e langa mine...

cristina neamtu - 10 Oct 2009
“Si azi a fost o zi grea...parastasul strabunicii tale . Ieri ne-am bucurat,iar azi am cantat "vesnica pomenire". M-am trezit scriind pomelnicul pentru biserica si nu am putut scrie si numele "Daria-Andreea" pe acea lista.Mi s-a parut atat de nedrept!

ELLA - 14 Oct 2009,
“Aceleasi clisee auzite de la altii: “bucura- te ca ai ramas cu unul”,”mai bine ,decat sa fie bolnav” sau “mai bine ca a fost asa, ce faceai cu 2 copii mici si divortata?”....imi era scarba de toate astea!Imi venea sa ii pocnesc si eram furioasa”

HORATIU_26 - 14 Oct 2009,
“Tot ce mi-au mai ramas sunt pozele si amintirile. “

HORATIU_26 - 14 Oct 2009,
“Mi-e dor sa ajung acasa si el sa ma astepte cu zambetul pe buze sa-i dau papica si sa-l scot la plimbare. Mi-e dor sa-l adorm in fiecare seara la 9.30, sa-i cant in soapta: In padurea cu alune, aveau casa doi pitici... . Mi-e dor sa-l plimb cu masina! Era cel mai fericit copil din lume cand ii spuneam ca mergem cu masina. Daca as fi putut i-as fi dat inima mea fara nicio ezitare, de multe ori ma gandesc la asta. “

HORATIU_26 - 15 Oct 2009
“Sunt 6 saptamani de cand Serbanel nu mai este fizic printre noi dar parca totul s-a intamplat ieri, asa de proaspat mi-a ramas in minte acel sentiment de durere si de neputinta. Cred ca si peste 6 ani cand o sa ma uit la pozele lui sentimentul o sa fie acelasi.”

alina ene - 18 Oct 2009
“Astazi ar fi trebuit sa sarbatorim ziua ta de nume dragul meu: Sf Evanghelist Luca... Nu mi-au ramas prea multe in schimb: sa te felicit in gand, sa-ti imbratisez crucea mult prea rece care de fiecare data are menirea de a-mi arata cu cruzime ce reprezinta ea, sa imi imaginez cum ar fi fost daca...”

MIHAELA 76 - 20 Oct 2009,
“Mi-e din ce in ce mai dor! As vrea sa iti mai aud glasul macar odata, nu numai in vis...lacrimile imi inunda fata,florile nu mai au aceeasi frumusete,cerul nu mai are aceeasi culoare,rasetele copiilor imi aduc acum o tristete profunda...”

simona bas - 20 Oct 2009,
“...eu nici macar bucuria asta nu am avut-o,ca macar sa il vad sau sa il ating o secunda!Sufletul si acum mi-e ravasit de durere...”

sufletdevant - 20 Noi 2009
“Simt ca aparitia celei de-a doua sarcini atat de repede, pe langa bucurie si dragostea mi-a adus si confuzie. Am uneori impresia sau mai bine zis ma amagesc cu gandul ca eu nu am un ingeras, ci a fost doar o sarcina mai lunga si nu e corect. Nu e corect fata de mine si in primul rand nu e corect fata de puiul meu. Fata de niciunul din ei. Sunt doua persoane diferite, 2 copii, nu unul singur. Ma simt atat de vinovata!”

sufletdevant - 20 Oct 2009
“E groaznic!Nu ai un ritual si toate valorile inradacinate ti se zdruncina. Nasti, dar nu ai pe cine sarbatori. A murit, dar nu ai cadavru sa ingropi. Nu iti poti lua adio pentru ca nu ai cunoscut persoana. E o avalansa de sentimente contradictorii si nimeni nu te intelege sau ti se spun lucruri cu scopul de a te consola, dar iti fac mai mult rau. Nu am o poza cu el. La noi in tara se pune intr-o tavita. Nu mi-lau curatat. Dar am o poza de la un eco. A fost puiul meu... L-am iubit, l-am mangaiat, l-am simtit si am crezut ca totul va fi bine. Pacat ca nu am ajuns pana la capat!”

adina - 22 Oct 2009
“Nu stiu, sunt atat de trista si atat de nelinistita pentru ca de cand el s-a dus la cer nici macar nu l-am visat niciodata. “

LUMINITA CRAIU - 23 Oct 2009
“Ma doare sufletul ca plec si mormantul tau ramane aici, departe de mami si tati. E adevart sunt bunicii si verisorii tai care nu te vor lasa singura, dar imi este iar foarte greu. Parca ma mai despart inca o data de tine. Ma obisnuisem ca sunt aici,la doi pasi de locul unde se odihneste trupusorul tau micut.”

aditza_tl - 24 Oct 2009
“Azi este multa durere in sufletul meu...mai multa decat ieri...mai multa decat alaltaieri. Azi,se implinesc 18 ani de cand puiutul meu Cosmin a plecat langa Dumnezeu. 18 ani de cand sunt MAMA DE INGER....18 ani de durere ,de lacrimi,de dor.”

amelia_pitik - 25 Oct 2009
“Mi-e dor de tine ingerasul meu!!Nu te-am mai visat de mult,desi tare mult imi doresc asta! Mai e putin si vine ziua ta.Doamne nici nu vreau sa ma gandesc cum ma voi simti cand stiu ca acum ar fi trebuit sa ne pregatim de petrecere,tort lumarele...Acum,decat imi imaginez cum ar fi fost si iti voi aprinde o lumanarica si iti voi aduce floricele albe!!Mai mult, e peste puterile mele.”

Nicoleta M - 28 Oct 2009
“In momentul in care m-am intors la serviciu dupa pierderea Biancai, colegii au inteles ca m-ar putea proteja cel mai bine nepomenind nimic despre tot ce mi se intamplase; traisem alaturi de ei pe perioada sarcinii cel putin 9 ore pe zi. Imi impartasisera trairile, emotiile, temerile, m-au incurajat cand ma simteau nesigura si trista... Si totusi, dupa... s-a lasat tacerea... o tacere atat de dureroasa.... ingrozitor... Ciudat e ca majoritatea celor din jur, familie chiar, au reactionat in aceeasi maniera nemaipomenind nimic de fetita de parca nici nu ar fi existat si totul a fost doar un vis urat... m-am simtit atat de umilita, jignita....”

gwendolen - 30 Oct 2009
“Noi eram 4 prietene, gravide in acelasi timp, 2 au nascut in august,eu in septembrie, iar ultima in noiembrie. Am invatat incet incet sa pot sta in preajma lor. Eu mi- am ingropat copilasul, ele faceau botez...Am fost, am inghitit in sec, stiau ca doare tare dar au apreciat ca am mers...Off!!! Abia puteam sa le privesc copiii.Inca am acest sentiment dupa 1 an si 1 luna.Mereu, in ei, imi pot vedea copilul, cat ar fi crescut, cand ar fi umblat...”

amelia_pitik- 3.11.2009
“Am adormit plangand si rugandu-ma sa te visez…Nu te-am visat,desi tare mult mi-as fi dorit!! 2 anisori atat ai facut azi…Ai fi alergat prin casa,ai fi zis poezii,ai fi facut boacane...mai fi luat in brate si mi-ai fi zis “mami,te iubesc!”

ildy - 1 Noi 2009,
“...toata lumea merge la morminte, la un loc al lor ,sa isi puna lumanari la ingerasi si la cei dragi plecati prea devreme ,dar eu nu am un loc al meu .. nu am unde sa pun o lumanare, o floare pentru ingerasul meu scump .”

Nicoleta M - 1 Noi 2009,
“Dupa nastere, nu am presimtit nici macar pentru o clipa ce avea sa se intample ...Cum de am adormit tocmai in acea dimineata? Nu am dormit zile si tocmai in acea noapte am adormit cate un pic... nu am simtit ca nu mai esti. Iarta-ma, iubita mea! Ma simt extrem de vinovata ca nu am simtit nimic din ce ti se intampla! Eram atat de nerabdatoare sa vin sa stau cu tine !Eram convinsa ca o sa fie totul bine si de abia asteptam sa te vad...daca te-ar fi tinut Doamne Doamne cateva ore in plus, as fi putut sa te vad, sa te simt... De-as fi simtit!De-as fi stiut cumva... as fi facut orice sa ajung cumva la tine!!!”

cristina_iancu - 4 Noi 2009
“Mai este putin si vine Mos Nicolae, apoi Craciunul...visam altfel aceste sarbatori de anul acesta. Le visam ca le petrec cu micuta mea. Faceam planuri anul trecut, cand Denisa era in burtica si aveam casa plina de musafiri de Craciun...Acum vor fi doar niste zile obisnuite...”

LUMINITA CRAIU - 4 Noi 2009
“Azi ai fi implinit 7 luni daca... La fel ca si nasica ta si mamai cu tati ne gandim cum ar fi fost daca erai cu noi,aici.Doamne, erau toate pregatite:premergatorul,scaunelul pentru papa,patutul cu ursuletii zburatori la care te uitai cand erai asa de mica...Parca te vad cum te-ai fi bucurat daca i-ai fi vazut,iti aud rasul plin de fericire...ne-am fi dorit sa fim si noi fericiti de toate descopririle tale.”

HORATIU_26 - 6 Noi 2009,
“As da orice de pe lumea asta sa-l mai tin odata-n brate.!Sper sa ma mai viziteze si pe mine in vis.”

marwana - 7 Noi 2009,
“Printesa mea, azi ai implinit 6 luni. 6 luni si 30 minute de cand te -am vazut, ti- am fotografiat fiecare milimetru din corpusorul tau micut. Azi, cand ti- am aprins lumanarica, asa as fi vrut sa ii spun lui tati: Scumpul meu fetita noastra mplineste 6 luni azi. Nu am avut puterea asta, am tinut totul pentru mine. Abia acum am reusit sa am acces la calculator ca sa- ti pot vorbi, desi am vorbit toata ziua cu tine.”

adina - 10 Noi 2009, ora 12:24
“Chiar asa este draga mea Monica. Nu suntem intelese de altcineva ,numai de mamicile de ingerasi .Ai foarte mare dreptate. Chiar ieri am vorbit cu o prietena si tot zicea: Saracul de sotul tau ! Eu cumva ma simteam foarte prost pentru ca pe mine nu ma vedea cat sufar si m-a durut foarte tare .”

LUMINITA CRAIU -10 Noi 2009
“Singurul lucru pe care il voi regreta toata viata este acela ca n-am avut curaj , sa stau langa ea tot timpul.Au resuscita-o de 8 ori in noaptea de 30 august.Dimineata parca asteptam sa-mi dea vestea cea mai dureroasa.Simteam ca sunt ultimile ore si tot n-am avut curajul sa stau langa ea.De ce Doamne nu mi-ai dat si atunci putere?”

LUMINITA CRAIU - 11 Noi 2009,
“Poate ca Dumnezeu s-a suparat pe mine pentru ca atunci cand am aflat ca sunt insarcinata, am inceput sa plang. Nu de fericire ci de ingrijorare, nu pentru ca nu te voiam ci pentru ca atunci credeam ca n-o sa ma descurc cu doi copii atat de mici ( ce mare graseala!).Apoi cand a trebuit sa fac cerclaj si am suferit atat de mult fizic tot nu eram convinsa ca vreau al doilea copil( o alta mare greseala). Dar cand am aflat ca esti fetita eram in al noualea cer. Mi-am spus ca tu Romina,vei fi ultimul meu copil ( probabil o alta greseala)”

corina_andrusca -18 Noi 2009,
“ ...DACA-AS FI PUTUT TE-AS FI TINUT CU MN ASA,NUMAI SA NU TE PIERD DEFINITIV! BAIETELUL MEU FRUMOS SI CUMINTE, DE CE NU POT DA TIMPUL INAPOI SA-NCERC SA FAC CEVA MAI MULT PENTRU TINE ?”

cristina - 18 Noi 2009
“Il rog pe Dumnezeu sa te stranga in brate din partea mea si pe Maica Sfanta sa-ti mangaie obrajii si sa ii sarute,sa iti spuna cat de dor ne este de tine si cat de mult ne-am fi dorit sa fi azi alaturi de noi...”

corina_andrusca - 19 Noi 2009,
“ESTE CEVA INGROZITOR SA-TI PRIMESTI COPILASUL INTR-O URNA TRANSFORMAT IN CENUSA!”

monicamuresan - 19 Noi 2009,
“Pe mine nu m-au lasat langa Serban. Ne-au lasat sa intram la el n umai dupa ce l-au deconectat de la aparate si sa stii ca am ramas cu regretul ca nu am fost langa el...”

tuchi - 19 Noi 2009,
“Da, neputinta doare! Cand eram langa sicriul fetitei mele, in biserica, inainte de slujba de inmormantare, a venit o d-na doctor la mine (dr. ginecolog - nu m-a urmarit in timpul sarcinii), d-na care este veche cunostinta de familie (ma cunoaste pe mine de vreo 30 de ani) si foarte curioasa m-a intrebat: "-Ti-ai legat trompele sau mai poti face altul?" ALTUL ce? Obiect, copil, extraterestru? Ce fel de intrebare e asta in biserica langa ingerul meu? Pentru mine a fost o insulta! Nu stiu nici macar de ce m-a intrebat. A fost prostie, lipsa de bun simt sau rautate?Copiii nu se inlocuiesc unul pe altul! Dragostea parinteasca nu se imparte.Ea se multiplica si fiecare copilas in inima mamei lui are locusorul lui. Daca el pleaca la ingeri, locusorul ramane GOL si o parte din inima mamei il insoteste acolo in nefiinta.”

dorina_miru - 22 Noi 2009,
“Mi-am pierdut primul pui de ziua mea.Am ajuns la spital,unde doctorita de garda mi-a spus sec: "Draga,ai pierdut sarcina!"...Nici vorba de certificat de deces,sau sa-mi vad fatul,sau sa-l pot inmorminta...N-a ramas decit un imens gol in pintece si unul si mai mare in suflet... “

adina - 24 Noi 2009
“Si eu aveam momente cand il vedeam acolo sub tuburi in suferinta .Doamne iarta-ma , ziceam de cat sa sufere mai bine il ia Dumnezeu .Acum regret aceste ganduri. Imi pare f rau , dar nu mai pot schimba nimic.”

loredana33 -24 Noi 2009
“Si eu si micuta mea ne-am zbatut pentru viata noastra si din pacate pe data de 16 iunie micuta mea a incetat sa mai lupte si s-a stins fara ca macar sa reusesc sa o botez.”

mariperijoc - 24 Noi 2009,
“Nu am stiut atunci sa imi botez copilul(in primul rand nu am constietizat ca o sa moara).Mi s-a spus apoi ca pot sa ma rog pentru el,sa aprind o lumanare... Dupa moartea sotului am inteles ca nu pot sa il trec pe pomelnic fiind nebotezat,nu pot sa ii aprin lumanari...Nu mai stiu cum sa fac...”

monicamuresan - 29 Noi 2009
“Regretul meu imens este ca a trecut prea repede timpul petrecut impreuna si ca mi-e din ce in ce mai dor de tine...”

dorina_miru - 30 Noi 2009,
De ce oare nu pot si-acum s-o mai mangai macar o clipa? Sa-i spun ca si-atunci ca sint alaturi de ea,sa-i alung spaima accidentului aceluia cumplit ,trauma cu care a plecat de linga noi,fara sa stie cat de mult as fi vrut s-o protejez .Daca as fi stiut cum...Mai tarziu am gasit tot felul de solutii ,dar in momentul cand s-a intimplat,nu ma invatase nimeni ce-as fi putut face in asa o situatie,si-apoi,cine stie ce s-ar fi intimplat dac-as fi procedat altfel,cine-ar fi putut reactiona altfel intr-o fractiune de secunda?Am crezut ca daca nu dau drumul carutului, nu pot pierde copilul...offf,momentul acela cand a cazut in gol ma va obseda toata viata.E motivul a nenumarate nopti nedormite si motivul pentru care si-acum raman fara aer cind imi amintesc...”

marwana -1 Dec 2009,
“Totusi, te as fi vrut langa mine! Mi- e dor sa te mai simt, mi-e dor de chipul tau micut si scump. Te iubeste mami mult si tu stii asta.”

Bianca_C - 2 Dec 2009,
“Ma gandesc la tine si la micutul nostru, mi-e dor de voi si va simt lipsa...si ma gandesc ca se apropie alt Craciun, si voi nu sunteti langa mine, nu am cui sa ofere cadouri, nu am cui sa-i spun "Merry Christmas"...

alina ene - 7 Dec 2009
“Uneori imi vine sa urlu cat de dor imi este de tine... imi imaginez din ce in ce mai des cum ar fi fost viata noastra in trei sau patru. Mi s-a parut dureros de nedrept sa vin de Mos Nicolae la tine la mormant. De ce sa nu te am in brate, de ce sa nu-ti aud rasul, de ce sa nu te sufoc cu dragostea mea, de ce sa nu ma joc cu tine, de ce sa nu te dezmierd, de ce sa nu te alint, de ce te-am pierdut atat de repede, de ce nu ai ramas cu mine? De ce imi e atat de frica ca in burtica mea este un baietel acum?”

Elli - 7 Dec 2009
“Aveam atatea planuri... Imi este din ce in ce mai greu sa imi exprim sentimentele. La inceput intrebam intr-una ce s-a intamplat si de ce, vroiam sa inteleg, aveam sentimentul acela ca daca aflu cauza totul va reveni la normal, ca se va intoarce...Cu timpul am inteles ca nu voi gasi nici un raspuns si ca nimic nu va schimba ce s-a intamplat si acum nu stiu ce sa mai spun...imi blochez orice gand spre ce ar fi fost daca...”

LUMINITA CRAIU - 8 Dec 2009,
“De ce, Doamne nu ne-ai lasat sa ne bucuram macar un Craciun impreuna? De ce nu mi-ai lasat bucuria de a impodobi un bradut pentru doi copii, nu doi braduti pentru doi copii......?????”

MIHAELA 76 - 8 Dec 2009
“Sarbatorile sunt cea mai grea incercare peste care trebuie sa trecem, pentru ca ne dorim ca tot cei dragi sa fie langa noi, mai ales cei mai dragi, dar nu putem sa ne multumim decat cu prezenta lor in vis...”

dulercea -11 Dec 2009,
“Aveam 2 ingerasi scumpi pe care nu apucasem sa-i tin in brate sa-i pup.Pe fetita doar o mangaiasem pe manute, pe capusor...”

loredana33 -13 Dec 2009,
“MAINE TREBUIA SA FIE O ZI FOARTE IMPORTANTA PENTRU NOI,AI FI IMPLINIT 6 LUNI.E CUMPLIT DE GREU FARA TINE!,AI FI FOST VIATA MEA,SUFLETUL MEU,TOT CE AVEAM MAI DE PRET PE LUME.CU SIGURANTA MI-AI FI ZAMBIT IAR EU TEA-SI FI STRANS LA PIEPTUL MEU CUM NU AM APUCAT SA FAC NICIODATA.”

tuchi pe 14 Dec 2009,
“Acum cateva zile m-am lovit de acelasi lucru de care ma lovesc de vreun an incoace..."...ei lasati doamna ca mai faceti altu'..." Pe cativa care mi-au spus asa i-am intrebat cati copii au si dupa ce mi-au raspuns i-am intrebat zambind:"- Si l-ati inlocui pe vreunul cu altul?" Dupa tacerea care s-a lasat de fiecare data am obtinut acelasi raspuns, care era dat de undeva din strafundurile lor, ca o revelatie "NU". Au incetat imediat cu "sfaturile" de procreere. Poate aceia au inteles ceva ...”

lili -16 Dec 2009,
"Cand am ramas insarcinata cu Vlad nu l-am vrut, Olimpia avea doar 3 luni si jumatate si-mi era foarte greu.Abia terminasem facultatea...”