Atunci cand copilul dumneavoastra a fost ucis

 

 crime

Introducere

Anuntarea vestii

Primele detalii practice

Anuntarea copiilor ramasi in viata

Ingrijirile aduse corpului copilului

Mass-media

Cine mi-a ucis copilul ?

Sentimente si emotii

Cum va poate afecta crima

Tulburare de stres post-traumatic

Sfaturi de la Supravietuitori

Sugestii de la supravietuitori care va pot ajuta sa gestionati mai bine procesul de identificare a corpului

Cum ati fost informat despre moartea celui drag?

Sugestii de la supravietuitori care va pot ajuta la stabilirea unei relatii mai bune intre familia victimei si autoritatile competente

Spre deosebire de un accident sau o boala, traumatismul cauzat de o actiune ostila iti aduce si o insulta, nu doar o rana: amintirea altui om care te-a ranit dinadins. De regula, supravietuitorii sufera de sindromul post-traumatic care poate provoca amintiri chinuitoare, fragilitate emotionala, probleme de comportament si tendinte sinucigase.

Pierderea cuiva drag in urma unui accident sau a unei boli este o experienta devastatoare, dar iti este si mai greu atunci cand pierderea celor dragi este la cheremul unui cumplit criminal. Cruzimea acestuia amplifica suferinta celor apropiati victimei, lasand pentru totdeauna cicatrici adanci in memoria persoanei dragi. Cei care au fost doborati de o moarte violenta vor ramane in memoria celorlalti prin felul in care au murit, nu prin felul in care si-au trait viata.

 


Introducere

Socul resimtit atunci cand esti anuntat ca ti-a fost ucis copilul este fara indoiala cea mai grea trauma pe care o poate trai vreodata un parinte. Fiecare parinte care a fost pus in fata mortii subite a fiului sau fiicei lui, indiferent de varsta, stie despre ce este vorba – intr-o singura clipa, se schimba pentru totdeauna existenta intregii familii si toata viata la auzul acelor cuvinte.
Uneori socul va protejeaza o vreme de realitate, de parca ati urmari tragedia de partea cealalta a „telescopului”, aceasta veste tragica nu va priveste, nu poate fi vorba de familia dumneavoastra. Si totusi este tragedia dumneavoastra…
Parintii anuntati ca propriul copil a fost ucis trebuie sa infrunte multe realitati, fiindca orice crima este:

  • NEASTEPTATA – nu ai cum sa te pregatesti pentru acest moment

  • VIOLENTA – cineva a distrus viata copilului printr-un act de violenta

  • PREMEDITATA – cineva a comis crima in mod intentionat.

 


Anuntarea vestii

 

De cele mai multe ori, angajatii politiei sunt cei care aduc teribila veste, si acestia bat la usa neanuntati. Nu este deloc usor sa aduci sau sa primesti o astfel de veste, insa modul in care este prezentata e foarte important. Informatiile trebuie sa fie clare, rostite cu multa compasiune si in cuvinte cat mai simple. Cand cineva este in stare de soc, s-ar putea sa nu inteleaga ce i se spune, asa ca repetarea informatiilor este importanta pentru a-i da ocazia sa puna intrebari. Tocmai de aceea este bine ca angajatii politiei sa lase informatiile de contact in scris. In cel mai bun caz, politia desemneaza un „responsabil pentru pastrarea legaturii cu familia” care va informa periodic familia.

S-ar putea ca politia sa nu detina toate informatiile pe care le solicitati, poate nu vor sti sa va spuna cum, sau chiar cand a murit copilul dumneavoastra, daca moarte a venit repede, daca acel copil stia sau nu ce i se intampla, daca il cunostea pe criminal, daca a suferit. Inca din primele momente, politia trebuie sa se concentreze pe arestarea criminalului, care ar putea fi chiar un membru al familiei.

 
Primele detalii practice

 

Trebuie sa anuntati imediat familia, dar s-ar putea sa fiti intr-o stare de soc care sa va impiedice sa judecati limpede. De obicei, politia se asigura ca aveti pe cineva alaturi – eventual un prieten apropiat – care sa va ajute sa dati primele telefoanele necesare si sa comunicati vestea celorlalti.

Moartea survenita in urma unei crime presupune doua actiuni urgente: anuntarea familiei si prietenilor apropiati inainte ca acestia sa afle din presa si demararea cat mai rapida a anchetei politiei. Odata clasificat drept crima, decesul devine un eveniment public, iar familia nu mai poate controla informatiile difuzate.

Uneori poate fi dificil sa luati legatura cu toti membrii familiei si prietenii care ati dori sa-i anuntati inaintea difuzarii publice a stirii. Prezenta presei, fie ca vi se pare deranjanta sau utila, este o grija in plus.

In cazul in care crima a fost comisa in casa familiei, pot aparea complicatii suplimentare. Anchetatorii politiei vor impune izolarea domiciliului pentru a proteja eventualele dovezi si vor interzice accesul. Astfel, intr-un moment foarte dificil, sunteti privat de tot ce va este familiar – si veti fi departe si de obiectele esentiale, adica haine, bani, agende cu adrese, poze etc.

Ulterior pot aparea probleme practice si emotionale in momentul revenirii si intrarii in locul in care v-a fost ucis copilul.

 
Anuntarea copiilor ramasi in viata

 

Atunci cand are loc o crima, lucrurile ies din fagasul normal. Nu-i mai poti proteja pe copiii ramasi in viata de ceea ce s-a intamplat, vor fi cu siguranta afectati.
Daca este vorba de un copil mai mic, incercati sa raspundeti intrebarilor de moment, asigurati-l de toata dragostea dumneavoastra, spuneti-i sa ii intelegeti teama si ca politia face tot posibilul sa prinda criminalul. Chiar daca nu vreti sa il bombardati cu prea multe detalii inspaimantatoare, este mai bine sa le afle de la dumneavoastra decat pe terenul de joaca.

Trebuie sa fiti sincer, sa nu ii ascundeti realitatea sau sa va prefaceti. Chiar si copii cei mai mici isi dau seama cand parintii sunt ingrijorati si este mai bine sa va exprimati sentimentele. Este deja dificil sa fii copil in astfel de momente, chiar si fara preocupari de genul „Oare ce imi ascund parintii?

Plangand impreuna, luandu-l in brate si fiindu-i aproape, il veti ajuta sa depaseasca durerea si sa simta ca membrii familiei trec impreuna prin aceasta incercare.
S-ar putea ca fratilor si surorilor mai mari sa le fie aproape imposibil sa isi exprime emotiile si sentimentele de fata cu parintii. Sentimentul coplesitor de distrugere a unitatii familiale, sentimentul ca acel criminalul a schimbat intr-un mod groaznic vietile tuturor si sentimentul de neputinta – toate aceste ganduri pot determina retragerea in tacere si refuzul de a se deschide. Tocmai atunci cand aveti nevoie unii de altii mai mult ca oricand, atunci cand trebuie sa va ajutati unii pe altii, s-ar putea sa simtiti o instrainare. Fiecare membru al familiei are nevoie de sprijinul prietenilor si al familiei in aceste momente dificile.


Ingrijirile aduse corpului copilului

 

O parte importanta a datoriei de parinte consta in ingrijirea corporala a copilului si a nevilor lui. Chiar si atunci cand fiul sau fiica dumneavoastra devine adult, amintirea acestor momente este foarte puternica.

Crima este cea care va impiedica sa faceti aceste lucruri. Corpul copilului este mai degraba in proprietatea statului, nu m ai apartine familiei. Multe familii sufera enorm si sunt revoltate atunci cand le este interzis sa ingrijeasca si sa faca demersurile obisnuite cu privire la corpul copilului.

Identificarea corpului este extrem de importanta. Acest moment poate fi una dintre cele mai dificile si dureroase incercari, mai ales atunci cand urmele agresiunii sunt vizibile. Cu toate acestea, daca leziunile sunt prezentate cu atentie, realitatea poate fi mai putin infricosatoare decat imaginile create in minte.

De regula, puteti vedea corpul fiului sau fiicei dumneavoastra la morga, iar modalitatea de vizitare poate varia. Aveti dreptul sa va vedeti copilul, chiar daca in unele situatii nu aveti dreptul sa il atingeti. Numeroase familii doresc sa isi vada copilul de mai multe ori si in majoritatea cazurilor, cei de la morga dau dovada de intelegere in aceasta privinta, mai ales daca exista posibilitatea sa dureze mai mult pana cand cadavrul poate fi trimis catre o casa de pompe funebre. Acum este momentul in care puteti cere o suvita de par a copilului.

Inainte de a vedea trupul copilului, este important ca membrilor familiei si prietenilor prezenti sa li se explice foarte clar circumstantele in care a avut loc decesul, pentru a fi pregatiti pe cat posibil.


Mass-media

 

Trist, dar adevarat: o crima starneste interesul presei si a altor mijloace de informare in masa. Pentru ei va fi o palpitanta poveste umana care starneste interes si vor cauta sa o exploateze la maxim. Corespondentul de presa al politiei ar putea ajuta si sfatui familia in ceea ce priveste contactul cu presa. Experienta familiilor indoliate in urma unei crime ne arata ca este bine sa faca o scurta declaratie in presa si sa adauge o fotografie a copilului, pentru a permite folosirea unor informatii corecte.

De asemenea, le puteti cere sa va respecte intimitatea in aceste clipe dureroase.
Exista exemple pozitive, dar si negative de jurnalisti si fotografi. E bine sa le sugerati prietenilor si familiei sa fie precauti. Puteti chiar sa cereti unui prieten sa raspunda la telefon, pentru a filtra astfel apelurile nedorite.

Mass-media, dar si publicul general, au dreptul sa participe la ancheta si la proces, iar familia trebuie sa fie pregatita pentru acest lucru.



Cine mi-a ucis copilul ?

 

Pentru majoritatea parintilor, cea mai importanta intrebare este: „Cine a facut asta? Cine mi-a ucis copilul?”

Cutremurator, dar adevarat este faptul ca majoritatea crimelor sunt savarsite de un membru apropiat al familiei sau de o persoana cunoscuta victimei. Daca persoana nu este din anturajul familiei, va aparea si intrebarea: „De ce l-a ales tocmai pe copilul meu?”

Este posibil ca la inceput sa nu stiti cine a comis crima. In astfel de situatii, oamenii reactioneaza in mod diferit. Unii sunt macinati de dorinta de a afla, de parca invinovatirea cuiva si prinderea criminalului le-ar alina furia si durerea. Poate ca alti membrii ai familiei isi doresc sa nu stie, vor doar sa se concentreze pe amintirea celui pe care l-au pierdut, fara gandul de a afla cine este criminalul.

Cu toate acestea, ancheta trebuie sa isi urmeze cursul si asta nu mai depinde de dumneavoastra. Dupa ce va gasi suficiente dovezi, politia va aresta pe cineva. Acea persoana va fi adusa in fata tribunalului care va decide daca este sau nu vinovata.
Reactiile in fata unei crime pot dezbina familia, deja vulnerabila. Poate fi sfasietor sa ii vedeti pe cei dragi cuprinsi de ura si dorinta de razbunare, daca nu impartasiti aceleasi sentimente. De asemenea, persoanele care sunt cuprinse de ura puternica fata de cel care a comis crima ar putea fi profund nedumerite vazand ca alti membri ai familiei nu isi manifesta furia.

Gandul la criminal poate aduce la suprafata sentimente de culpabilitate. Poate va ganditi ca daca nu s-ar fi dus in parc, daca nu s-ar fi intalnit cu acel prieten sau daca nu ar fi iesit in acea seara, copilul dumneavoastra ar fi fost inca in viata.
Dorinta de a derula „filmul” la infinit poate fi coplesitoare.

S-ar putea sa aveti sentimentul irational, dar foarte real ca nu v-ati facut datoria de a va proteja copilul. Aceste sentimente trebuie impartasite cuiva dispus sa va asculte fara sa va judece, nu unei persoane care le va respinge.

Consilierea psihologica va poate ajuta intr-o astfel de situatie. Cei apropriati ar putea considera aceste sentimente de culpabilitate nejustificate si mai ales dureroase, prin urmare o oarecare distanta si neutralitate ar putea fi de folos.



Sentimente si emotii

 

Inevitabil, circumstantele traumatizante si cruzimea care caracterizeaza o crima vor declansa rabufniri emotionale de nesuportat. Pe masura ce starea de soc si amorteala dispar, va veti intreba cum este posibil sa supravietuiesti acestor sentimente de furie, durere, manie, depresie, vinovatie si tristete.

Trebuie sa gasiti o cale de a exprima aceste emotii intr-un fel sau altul.
Unele persoane simt nevoia sa vorbeasca sau sa planga, epuizandu-i pe ceilalti membri ai familiei, pe prieteni si poate chiar pe consilieri cu descrierea durerii si suferintei.
Altii pot avea simptome fizice inspaimantatoare, cum ar fi palpitatii, greturi, insomnii, dureri fizice; s-ar putea sa aveti nevoie de un medic care sa va linisteasca, aratandu-va ca aceste simptome sunt specifice durerii.

Atacurile de panica sunt simptome des intalnite in cazul familiilor victimelor, pornind de la sentimentul justificat, de altfel, ca lumea a devenit dintr-o data un loc ostil, unde se intampla lucruri infricosatoare fara vreun motiv sau fara avertizare.
Este normal sa apara si depresia, ducand la sentimente de izolare si disperare.
Dusmania, furia si ura fata de cel care v-a ucis copilul sunt sentimente normale, chiar daca nu le resimt toti parintii. Ele sunt directionate catre suspect, daca s-a facut o arestare, dar pot viza si politia, autoritatile de aplicare a legii, membrii familiei sau chiar propria persoana.

Daca nicio persoana nu este arestata, s-ar putea sa incercati sa umpleti golul emotional cu iluzii, in special iluzia razbunarii. Daca nu depasiti aceste sentimente negative puternice, ele pot prinde radacini adanci, pot deveni un pericol si pot genera probleme grave mai tarziu.

Consilierea psihologica sau sprijinul altor persoane care au trait drame similare v-ar putea ajuta sa depasiti aceste sentimente ingrozitoare.
Multe persoane care au suferit in urma unei crime au intampinat mari dificultati atunci cand au incercat sa isi reia activitatile obisnuite. Viata pare pustie si lipsita de sens, lucrurile placute din trecut nu mai prezinta niciun interes si simplul fapt de a rade trezeste sentimente de culpabilitate.

Prietenilor si rudelor le este foarte greu sa vada ca astfel de schimbari de comportament dureaza ani de zile dupa ce a avut loc crima. Se vor intreba daca veti mai reveni vreodata la normal. Dar nu puteti grabi procesul de reintegrare intr-o lume care v-a distrus copilul intr-un mod atat de cumplit; revenirea o veti face in ritmul propriu…
Nimeni nu va poate spune cum sa supravietuiti unui eveniment atat de devastator. Fiecare persoana si fiecare familie trebuie sa isi croiasca propria cale prin acest intuneric.

Totusi, va putem recomanda cateva idei care au ajutat alti parinti ai caror copii au fost ucisi si care ne-au impartasit experienta lor:
Implicarea in elaborarea unui proiect de lege care sa impiedice repetarea unei astfel de tragedii. Legea privind portul de arma a fost modificata in Scotia in urma unei campanii lansate dupa decesul unui tanar, iar campania din Irlanda impotriva portului de arma a urmat schimbului de focuri de arma din Dunblame.

Onorarea memoriei copilului pierdut prin construirea unei banci intr-un parc, o donatie oferita pentru o cauza sustinuta de copilul sau de dumneavoastra.
Incercati sa invatati in timp sa va ganditi la viata, bucuria pe care copilul v-a oferit-o pe vremea cand era in viata. Daca rolurile ar fi fost inversate si dumneavoastra v-ati fi pierdut viata, cu siguranta nu v-ati fi dorit ca ei sa se consume din cauza urii si sa isi distruga viata. Incercati sa va ganditi cum si-ar fi dorit copilul dumneavoastra sa supravietuiti, sa fiti puternic si sa ganditi pozitiv in memoria lui.

Toata viata veti lupta sa gasiti un mod de a integra uciderea copilului dumneavoastra in restul vietii de zi cu zi. Asociatii precum E.M.M.A. sau PoMC (Parents of Murdered Children – Parintii copiilor ucisi) au luat nastere pentru a oferi sprijin celor indurerati din partea celor care pot spune „Da, noi cunoastem aceasta durere, am trait-o si noi…”
Altii ar putea crede ca „ati depasit momentul’’ vaznadu-va ca ati inceput sa va reluati activitatile zilnice si va controlati emotiile, insa tulburarile si angoasele pot persista in continuare. Acesta este momentul in care auto-sustinerea si grupurile de terapie, care vad diferenta dintre normalitatea de la suprafata si permanenta lupta interioara de a o mentine pot oferi intelegere si sprijin real pe masura ce dumneavoastra incercati sa va reconstruiti familia si sa dati un sens, pe termen lung, evenimentului brutal care v-a distrus un membru drag al familiei.

Atat E.M.M.A., cat si PoMC va sunt prietenii, ori de cate ori familiile cauta sprijin. Au pliante si o retea nationala de parinti indoliati.

In ciuda sentimentelor si poate a iluziilor de acum, veti putea gasi puterea de a merge mai departe. Asta nu inseamna ca uitati de propriul copil, ci ca, intr-un fel, il luati cu dumneavoastra mai departe.

Niciodata nu vom inceta sa ne iubim copiii, iar amintirile frumoase si fotografiile din timpul vietii copilului care acum va fac sa suferiti, va vor aduce in timp liniste si putere.



Cum va poate afecta crima

 

Unii oameni fac fata foarte bine si celor mai oribile crime, in timp ce altii pot fi tulburati chiar si de un incident minor.

Oamenii pot fi afectati in moduri diferite atunci cand devin victime ale unei crime. Desi unele emotii, cum ar fi furia sau frica, sunt des intalnite, exista victime care nu au astfel de reactii. Uneori, oamenii se simt normal o vreme, dupa care lumea din jurul lor se poate prabusi. Altii pot avea simptome fizice, cum ar fi insomnia sau starea de rau. Cu totii reactioneaza in mod specific lor – este foarte important sa fie constienti ca au trecut printr-o experienta traumatizanta si orice schimbare a felului in care se simt s-ar putea datora acestui lucru.

Multi sunt surprinsi de multitudinea de emotii traite dupa o crima. Este vorba de emotii puternice care, la randul lor, va fac sa va simtiti tulburat si confuz. Cei din jurul dumneavoastra, adica prietenii, partenerii si copiii, pot fi de asemenea afectati. S-ar putea sa aiba si ei aceleasi sentimente, dar si sa isi faca griji pentru dumneavoastra. In acelasi timp, multi oameni constata ca cei apropiati lor se asteapta ca ei „sa depaseasca momentul”. Acest lucru nu este intotdeauna benefic atunci cand nu va doriti decat sa vorbiti cu cineva despre sentimentele pe care le incercati.

Reactia dumneavoastra la infractiuni va fi determinata si de:

- tipul de infractiune

- faptul ca persoana care a comis crima va este cunoscuta

- sprijinul pe care il primiti (sau nu) de la familie, prieteni, politie si alte persoane cu care intrati in contact

- ce vi s-a intamplat in trecut (fiindca daca ati trecut prin momente grele in trecut, probabil ati gasit metode de a le face fata)

Efectele unei infractiuni pot dura mult timp. Iar „gravitatea” unei infractiuni nu va determina modul in care veti reactiona – unii oameni fac fata cu bine chiar si celor mai oribile crime, in timp ce altii sunt tulburati si de un incident minor.

Chiar daca infractiunile pot cauza efecte grave pe termen scurt, majoritatea victimelor nu raman cu sechele de durata. Insa exista si persoane care ajung sa sufere de tulburari pe termen lung, cum ar fi depresie sau afectiuni determinate de anxietate. Unele dintre ele au o reactie grava, de lunga durata dupa infractiune, cunoscuta sub numele de tulburare de stres post-traumatic (PTSD). Este vorba de un termen medical folosit pentru a descrie o serie de simptome intalnite la persoanele care au trecut printr-un eveniment traumatizant. Indiferent de ce ati suferit, va putem oferi informatii si sprijin pentru a va ajuta sa faceti fata.

O crima este deosebit de greu de suportat si asta mai ales fiindca stiti ca a fost comisa in mod voit de catre o alta persoana. Spre deosebire de un accident sau o boala, unde nu este vorba, de regula, de un rau intentionat, oamenii care comit o crima fac asta cu intentia de a face rau.

Atunci cand victima sunteti chiar dumneavoastra, va simtiti neputincios si vulnerabil. Este foarte dificil sa-i faceti fata atunci cand infractiunea se repeta sau este permanenta, asa cum se intampla deseori in cazuri de violenta domestica sau hartuire rasiala. Problema devine si mai grava atunci cand este vorba de o crima savarsita din ura, fiindca in calitate de victima stiti ca ati fost aleasa tocmai pentru ceea ce sunteti sau ceea ce reprezentati.

 

Tulburare de stres post-traumatic

 

Majoritatea celor care trec printr-un eveniment traumatizant si stresant, cum ar fi o infractiune, vor incerca anumite sentimente fata de acesta. De obicei aceste sentimente sunt foarte puternice, dar de regula dispar odata cu trecerea timpului. Indiferent de ce ati suferit, va putem oferi informatii si sprijin pentru a va ajuta sa faceti fata. Va putem ajuta si la modul practic, de exemplu cu paza casei dumneavoastra, deoarece unora le este greu sa depaseasca momentul atunci cand tot ce se afla in jurul lor le reaminteste zi de zi experienta prin care au trecut.

Unii ar putea avea impresia ca simptomele lor nu se imbunatatesc, ci se agraveaza odata cu trecerea timpului. Acestea pot duce la aparitia tulburarii de stres post-traumatic. Este vorba de un termen medical folosit pentru a descrie o serie de simptome intalnite la persoanele care au trecut printr-un eveniment traumatizant. Simptomele difera de la o persoana la alta, dar pot include cosmaruri si rememorari instantanee, tulburari de somn, depresie si alte probleme fizice si psihice.

Multi dintre cei care sufera de tulburare de stres post-traumatic considera util sa apeleze la un expert medical, cum ar fi medicul de familie, care poate face o programare pentru o consultatie cu un consilier de specialitate. Cu toate acestea, poate fi o lista de asteptare pentru consiliere, astfel incat v-ar fi de folos sa ne contactati pentru a va oferi sprijin intre timp.

 

Sfaturi de la Supravietuitori

 

Pentru supravietuitori, lantul reactiilor incepe din momentul anuntarii decesului celor dragi. Este important ca anuntul decesului sa fie facut cu cea mai mare grija, deoarece este momentul critic al traumei pentru majoritatea supravietuitorilor. Daca se face in mod corect, poate fi elementul care declanseaza procesul de vindecare. Daca nu este facut corect sau daca reactiile supravietuitorului nu sunt luate in considerare, procesul de refacere a vietii supravietuitorului poate fi intarziat cu ani de zile.

Nu stii niciodata cand poti primi vestea ca cineva a murit. Multi oameni se gandesc ca vestea mortii este anuntata celei mai apropiate rude, dar aceasta „ruda apropriata” poate fi parintele, fratele, sotul. Evident, trebuie anuntati mai multi membri ai familiei care ar putea resimti sentimente puternice. Deseori, colegii sau chiar cunostintele vechi ar putea fi puternic afectati de o astfel de veste.

Preluare din manualul de instruire ’’NOVA’’

Mai jos aveti o lista de comentarii reale si sugestii de la supravietuitori POMC (parintii ai caror copiii au fost ucisi) privind modul in care decesul poate fi anuntat cu compasiune si sensibilitate.

  • Asigurati-va ca persoana care primeste vestea are pe cineva alaturi
  • Mai luati pe cineva cu dumneavoastra cand anuntati familia
  • Familiile victimelor ar trebui sa beneficieze imediat de un consilier pentru victime
  • Incepeti prin a pregati persoana respectiva, anuntand-o ca nu aveti vesti bune
  • Faceti anuntul personal
  • Se recomanda prezenta unui prieten sau membru al familie
  • Se recomanda prezenta unui preot
  • Comunicati clar informatiile de baza
  • Vorbiti-le despre proceduri (cum ar fi recuperarea corpului etc.)
  • Luati cu dumneavoastra materiale ajutatoare (brosuri, numere de telefon, informatii despre linii telefonice gratuite dedicate victimelor) pentru a le oferi familiei.
  • Asigurati cursuri de formare specifice pentru persoanele care fac astfel de anunturi.
  • Nu lasati niciodata singura persoana care a primit vestea (asteptati sa vina un membru al familiei sau un prieten …)
  • Politia ar trebui sa anunte direct familia, astfel incat aceasta sa nu auda franturi de informatii din alta parte.
  • Incercati sa va puneti in locul victimei si purtati-va cu mare grija, asa cum v-ati dori sa se poarte cu dumneavoastra cei care v-ar anunta decesul cuiva drag.
  • Daca este vorba de un eveniment din alt stat/oras, contactati autoritatile locale si lasati-le sa anunte familia personal.
  • Apelul telefonic este cel mai nepotrivit mod de a face un astfel de anunt.
  • Nu trebuie refuzata posibilitatea de a vedea copilul.
  • Fara anunturi la televiziune, fara descrierea victimelor si fara articole in presa inainte de instiintarea familia sau de primirea permisiunii autorizate de a da publicitatii numele victimelor
  • Fiti sincer
  • Politia sau personalul din spital ar trebui sa informeze familia cat mai curand posibil
  • Nu se recomanda ca vestea sa fie anuntata de un numar prea mare de politisti
  • Ar trebui sa se asigure transportul pentru a merge sa se indentifice corpul
  • Nu permiteti niciodata familiei criminalului sa intre in contact cu cea a victimei
  • Ar trebui sa li se spuna exact ce s-a intamplat in timpul apelului telefonic
  • Ar trebui sa li se spuna exact unde a fost dus cel drag lor
  • Abordati o atitudine grijulie
  • Nu fiti direct, vorbiti-le cu mare grija
  • Spuneti membrilor familiei tot ce stiti – nu evitati nicio informatie
  • Personalul din biroul medicului legist ar trebui sa informeze familia personal
  • Anuntati supravietuitorii ca pot suna si adresa intrebari
  • Anuntati mai intai parintii
  • Nu va purtati de parca cel iubit ar fi vinovatul
  • Vorbiti incet – vocea va suna astfel plina de compasiune
  • Nu judecati reactia celor indoliati
  • Politia ar trebui sa informeze procuratura in vederea anuntarii celor mai apropiate rude. Procurorul trebuie sa se asigure ca reprezentantii POMC contacteaza persoana respectiva si o informeaza cu privire la proceduri
  • Nu puneti prea multe intrebari „de umplutura” inainte de a da vestea
  • Politia ar trebui sa beneficieze la academie sau la locul de munca de cursuri de formare despre „Cum sa anunti decesul”
  • Nu folositi termenul „si-a dat ultima suflare’’
  • Autoritatile ar trebui sa intrebe daca vreti sa sunati pe cineva sa va ajute
  • Informati intotdeauna cat mai repede posibil
  • O pesoana instruita ar trebui sa vina la dumneavoastra acasa si apoi sa va insoteasca oriunde este nevoie (spital, morga etc.)
  • Raspundeti la cat de multe intrebari puteti si explicati de asemenea de ce nu puteti raspunde la toate intrebarile.
  • Cineva trebuie sa ramana la domiciliu pentru a raspunde la telefon.

 


Sugestii de la supravietuitori care va pot ajuta sa gestionati mai bine procesul de identificare a corpului

 

  • Familia ar trebui sa aiba posibilitatea de a alege

  • Pregatiti persoana pentru ceea ce urmeaza sa vada

  • Abordati o atitudine grijulie, nu fiti rece si convetional

  • Permiteti parintilor sa atinga copilul fara viata

  • Spalati corpul inainte ca familia sa il vada

  • Tratati cu respect corpul fara viata si familia

  • Trebuie sa aveti intotdeauna posibilitatea de a lua cu dumneavoastra un prieten al familiei

  • Nu mergeti cu membrii familiei la locul in care s-a petrecut crima.

  • Nu lasati membrii familiei sa astepte inainte de a vedea corpul fara viata.

  • Dupa anuntarea vestii nu lasati membrii familiei singuri, asezati sau in picioare.

  • Niciodata nu invitati familia criminalului sa identifice corpul

  • Daca identificarea trebuie facuta inainte de anuntarea familiei, spunti-i acesteia cine a facut identificare

  • Cand nu este prezenta familia, ar trebui sa se utilizeze fotografii

  • Transportati coprul cu mare grija, mai ales atunci cand va deplasati in alt stat/oras

  • Intrebati-i daca vor sa aiba alaturi un alt membru al familiei sau un prieten

  • Necesitatea de a intelege decesul este, de asemenea, dreptul parintilor

  • Politia poate insoti familia pentru a asigura pastrarea intacta a dovezilor in cazul in care corpul se afla inca la locul crimei

  • Nu dati nicio informatie mass-mediei inainte de a instiinta familia

  • Fiti sincer

  • Fiti pregatiti pentru a face fata reactiilor si emotiilor

  • Daca este posibil, faceti identificarea cu ajutorul altor persoane, nu al membrilor apropiati ai familiei

  • Nu trimiteti famila la morga neinsotita de un membru POMC sau un preot

  • Vorbiti-i familiei despre autopsie

  • Intrebati familia daca ar dori sa se faca ceva anume legat de corpul copilului

 


  Cum ati fost informat despre moartea celui drag?- interviuri cu 100 supravietuitori

 

27 din 100 au fost informati personal de catre autoritati

18 din 100 au fost anuntati de autoritati prin telefon

7 din 100 au fost informati de catre un membru de familie/ un prieten personal

30 din 100 au fost informati de catre un membru al familiei/un prieten prin telefon

4 din 100 au fost informati intai din mass-media

11 din 100 au fost prezenti atunci cand victima a fost gasita

3 din 100 au fost informati pe diverse cai


Sugestii de la supravietuitori care pot ajuta la stabilirea unei relatii mai bune intre familia victimelor si autoritatile de aplicarea legii

 

  • Mentiuni repetate ale lipsei de compasiune si informatii

  • Anchetele ar trebui sa fie mai meticuloase si sa dureze mai mult timp

  • Comunicarea trebuie sa fie constanta

  • Mai multa intelegere fata de victime

  • Ascultati problemele si situatia familiei

  • Preocuparea fata de supravietuitori

  • Fiti sincer

  • Respectati dreptul supravietuitorului de a sti

  • Disponibilitatea unei persoane de la departamentul de relatii cu publicul al fiecarei agentii

  • Studierea etapelor suferintei care sa permita autoritatilor legii sa inteleaga supravietuitorii

  • Sustinerea anchetatorilor, constientizarea faptului ca sunt de partea dumneavoastra

  • Pastrarea aceluiasi detectiv in anchetarea cazului de la inceput pana la sfarsit

  • Multe familii simt nevoia de a sti totul

  • Cursuri pentru ofiteri privind receptivitatea in cazul acordarii de ajutor victimelor

  • Incurajati familiile sa isi noteze intrebarile si raspunsurile date

  • Trebuie sa se cunoasca exact cauza mortii inainte de a face presupuneri

  • Corpul trebuie tratat cu respect

  • Explicati intotdeauna de ce anumite informatii nu trebuie divulgate

  • Anuntati fiecare audiere sau actiune in instanta

  • Politia trebuie sa vorbeasca cu toate rudele victimei

  • Evitati politistii cu atitudine nepotrivita

  • Explicati procedurile ori de cate ori este nevoie

  • Detectivul sau asistentul trebuie sa sune din cand in cand familia victimei, chiar daca nu are informatii noi

  • Familia ar trebui sa poata primi raportul autopsiei

  • Incarcerarea timpurie a suspectului principal

  • Pastrarea legaturii intre victime si sustinatori

  • Mai multe informatii de la penitenciare privind situatia detinutilor

  • Explicati posibilitatile de a cadea la o intelegere si oferiti informatii privind durata pedepsei in astfel de cazuri

  • Raspundeti intrebarilor familiilor; victimele nu trebuie sa se simta ignorate

  • Anchetele cu privire la persoanele disparute trebuie demarate imediat si coordonate cu mass-media

  • Prezentati de indata faptele concrete familiei

  • Familiile victimelor unor omucideri ar trebui sa aiba reprezentanti legali

  • Vorbiti despre victima folosindu-i numele, nu un numar

  • Fiti abordabili

  • Alegeti o persoana de contact din cadrul familieie care va raspunde intrebarilor politiei

  • Nu inrautatiti situatia familiei din cauza modului de viata a copilului lor

  • Medicul legist ar trebui sa scrie certificatul de deces dupa 60 de zile

  • Departamentele de politie ar trebui sa fie responsabile de anchetele necorespunzatoare

  • Asigurati protectia familiei daca este necesar

  • Autoritatile legii ar trebui sa anunte familiile inainte de a se ajunge la o intelegere

  • Trebuie sa obtineti acceptul si acordul familiei inainte de a ajunge la o intelegere

  • Personalul autoritatilor legii ar trebui sa participe la intalnirile unui grup de supravietuitori/sprijin

  • Nu trebuie decat sa fiti constienti de durerea familiei

  • Investigati toate pistele, consultati experti

  • Daca de caz se ocupa un detectiv fara experienta, acesta va fi ajutat de catre un detectiv cu experienta

  • Nu ezitati sa aratati autoritatilor legii ca suferiti, ca nu intelegeti exact sistemul juridic

  • Departamentele de politie trebuie sa asigure personal pentru pastrarea legaturii cu victima atunci cand detectivii sunt ocupati si nu pot vorbi cu familia

  • Nu permiteti niciunei televiziuni sa filmeze procesul in instanta


 

 

sg sus Mergi sus