Impresii despre campania "Mame de ingeri"

Marina Almasan"Ne-am vazut la TVR"... cu mamele de ingeri...
A fost, poate, cea mai cutremuratoare dintre editiile sezonului, caci ce poate fi mai dureros decat sa vorbesti deschis despre pruncul care a crescut in tine, de care ti-ai legat toate visele si sperantele si caruia Dumnezeu i-a curmat viata inainte de a se naste...

Ma bucur ca Bianca Brad a avut puterea si curajul sa sparga gheata... O gheata grea, pe care a format-o insusi frigul din sufletul sau care i-a inghetat bucuria de a redeveni mama...

Prin vocea sa vorbesc, de altfel, toate mamele tacute, tacutele mame care si-au ingropat, in tacere si izolare, dramele personale... Nici n-am banuit ca sunt atat de multe... Si, recunosc, n-as fi stiut niciodata cum poti alina, printr-un cuvant spus la locul sau, durerea nespusa ale unei astfel de femei, pana nu am ascultat-o pe Bianca vorbind deschis despre ceea ce are nevoie o mamica de ingeri sa i se spuna in astfel de momente. Si cata nevoie are!

M-as bucura ca Bianca sa adune in jurul Campaniei sale cat mai multi oameni. Chiar daca vremurile in care traim sunt marcate de instrainare, iata ca apropierea intre semeni, atat de necesara mai ales in momentele de cumpana, poate fi catalizata tocmai de cineva care, la un moment dat, in cumpana fiind, s-a simtit atat de singur!

Marina Almasan

 

Andreea Marin Banica

Subiectul adus in atentia lumii de campania "Mame de Ingeri" a fost unul tabu pana de curand, uneori e nevoie de o tragedie pentru ca noi, oamenii, sa fim capabili sa ne deschidem sufletul, din pacate.

Sunt alaturi de mamele de ingeri si le admir pentru forta lor de a merge mai departe si de a lupta pentru a face viata altor mame mai usoara. Voi fi alaturi la nevoie, ori de cate ori va fi necesar acest lucru.

Andreea Marin Banica
http://andreeamarinbanica.acasa.ro

 

Dr. Joanne Cacciatore

E.M.M.A. este un ajutor important pentru familiile suferinde. Nu exista tragedie mai mare decat moartea unui copil. Fundatia M.I.S.S. a ajutat familii suferinde din toata lumea inca din 1996 si suntem bucurosi sa colaboram cu E.M.M.A., o organizatie atat de valoroasa, pentru a ajuta acasa la voi, in Romania.

Dupa moartea unui copil, fara un astfel de sprijin, familiile suferinde pot experimenta stres si trauma ce duc la caderile celor afectati direct. Dar cu sprijin cald, putem inlatura aceste rezultate negative din punct de vedere psihiatric. Putem ajuta familiile sa gaseasca vindecarea si speranta dupa moartea unui copil. Si acesta este darul E.M.M.A.

Dr. Joanne Cacciatore, Phd si MSW
Rezident in tanatologie, Director general si fondator Fundatia M.I.S.S.

 

Malvina Cervenschi.jpg

Multumesc Bianca, Angela, Rita, Georgeta Soare, Georgeta Matei, Stefania, Daniela si celorlalte mamici de ingeri! Intalnirile cu voi m-au impresionat profund, m-au tulburat, m-au facut sa ma simt intr-un fel… atat de mica in fata durerii voastre…dar din care am invatat o lectie adevarata de viata!

Povestile voastre sunt cutremuratoare, experientele pe care le-ati trait m-au lasat uneori fara cuvinte si m-au gasit in imposibilitatea de a–mi gasi cu greu intrebarile din teama de a nu va rani in vreun fel. Mi-ati vorbit printre lacrimi, dar... cu gandul la ingerii vostri ati zambit, mi-ati aratat ca nimic nu va mai poate dobori acum, ca ati prins puterea de a merge mai departe. Dar cel mai mult m-a impresionat dorinta, ardoarea cu care va doriti ca nimeni sa nu mai treaca prin ce ati trecut voi si sa le spuneti si celorlalte mame de ingeri ca nu sunt singure. M-a impresionat faptul ca sunteti atat de unite si ca ati acceptat sa vorbiti deschis pentru a atrage atentia asupra problemelor cu care se confrunta o viitoare mamica sau o mama de inger. Sunt convinsa ca multe mamici care vor urmari cele sapte materiale incepand cu 24 mai se vor regasi in povestile voastre, vor fi alaturi de voi si, impreuna, veti incerca sa schimbati ceea ce nu este bine si corect…Si sunt convinsa ca, in acest fel, raspunsul la intrebarea "De ce tocmai mie?" isi va gasi raspunsul la fiecare mamica de inger, asa cum l-ati gasit si voi.

Vreau sa va mai spun ca timpul alocat fiecarui material nu mi-a permis sa adaug multe din cuvintele frumoase pe care le-ati spus si as dori ca Bianca sa stie, inca o data, ca a fost pentru voi toate ca o mana de la Dumnezeu .

Draga Bianca, fiecare mamica a tinut sa-mi precizeze ca tu ai fost raza lor de lumina, ca, citind povestea ta, le-ai ajutat sa-si descatuseze sufletele si sa prinda puterea de a lupta, de a merge mai departe.

Iti multumesc si eu, Bianca, pentru ca mi-ai dat sansa de a ajuta, lucru care, pentru mine in momentul acesta, imi confera cele mai inaltatoare sentimente. Iar in viitor, atat cat voi putea, chiar daca doar prin prisma meseriei mele, voi fi si eu alaturi de voi , va voi ajuta si vom arata lumii de fiecare data cand lucrurile se vor transforma in bine .:))

Malvina Cservenschi

 

Cristina Cioran

"Am Ceva De Spus!” pentru E.M.M.A. si pentru minunea lumii: MAMA.

Am realizat la 30 de ani ca nimic nu e mai important pe lume decat sa ai o familie si sa poti sa ai grija de ea. Minunea de a avea un copil nu se poate inlocui cu nicio gramada de bani, cu nicio gramada de distractii.

Pana sa am onoarea de a o avea in platou pe Bianca Brad credeam ca cel mai mare necaz este acela cand un parinte isi inmormanteaza copilul... mare necaz... Dar daca nu il poate inmormanta? Dar daca nu il poate vedea pentru prima si ultima oara? Am realizat ca acesta este cel mai mare necaz! Parte din trupul tau, suflet din sufletul tau, inima din inima  ta.                                                                                                                       

Imi doresc un copil de cand eram mica dar anii au trecut pe langa mine si copilasul nu a venit... De ce? Incerc sa ma consolez cu gandul ca asa a fost sa fie, sau nu a vrut cel de sus, sau orice moment in viata are pierderile si castigurile lui. Nu stiu, stiu doar ca imi doresc un copil mai mult decat orice pentru ca am senzatia ca trece timpul prea repede si simt o mare tristete cand vin acasa si nu ma striga nimeni "mami".

Te felicit Bianca si iti doresc sa ai in continuare curaj sa te lupti pentru aceasta organizatie, iar mamicilor de ingerasi le doresc forta de a merge mai departe! sunt alaturi de voi cu umilinta."

Cristina Cioran

"Am Ceva De Spus! " - Antena 2

 

Dan Dima

Recunosc faptul ca desi sunt tata relatarea experientei tragice prin care ai trecut m-a impresionat intr-o foarte mare masura si mai trebuie sa recunosc ca ai dat dovada de multa putere atunci cand ai ales sa impartasesti suferinta ta si celorlalti.

Nu cred ca exista un moment potrivit asa cum nu cred ca nimic in lumea asta nu poate pregati un parinte sa isi piarda copilul, dar sunt sigur ca acest proiect demarat de tine va ajuta multe suflete distruse in urma unor astfel de tragedii.

In final vreau sa precizez faptul ca, asa cum bine ai spus, nu uitarea ne face mai fericiti ci faptul ca la randul nostru putem sa oferim alinare celor care au nevoie.

Dan Dima

 

Anca FloreaCopiii din lumea de sus


Atat de multi... au plecat sa intalneasca lumina cu o clipa inainte de a se naste... aici, pe pamant, parintii lor isi traiesc moartea, in rate. Si neputinta e o moarte. Si durerea e una. Si probabil fiecare zi in care nu intelegi si nu stii sa te ridici. De ce sa te ridici? Pentru ca respiri inca. Si pentru ca dincolo mai e ceva, un ceva neincheiat si nevindecat.
Parintii sunt oameni care se zbat intre doua lumi. O vreme. Dar urmele raman pentru toata vremea de acum incolo.
Asta am inteles vorbind cu Bianca. Asta am inteles vazand amprentele talpilor mici ale fetitei... copilul din lumea de sus...
Nu le mai pot uita. Niciodata viata mea nu va mai fi ca pana acum doua zile, cand am vazut urmele talpilor mici. Si acel ceva din privirea mamei... nedefinit. Bianca inca stie drumul intre cele doua lumi. Se vede in ochii ei frumosi. Nu poti trece pe langa. Nu poti sta fara sa faci nimic. Nu poti sa uiti.
Si daca ea a avut puterea de a incepe aceasta campanie de suport, de sprijin, de...forta, cum as putea sa trec pe aici ca pe o strada pustie?
Nu, am sa trec ca un om.
Daca cineva are nevoie de mine, voi fi acolo. La orice ora si in orice zi.
Asta am inteles ca trebuie, asta stiu ca pot.
Daca nu puteti mai mult - si nu e condamnabil - incercati un gest simplu, de lumina. Aprindeti oricand o candeluta mica si alba, cu flacara linistita, pentru copiii din lumea de sus. Ca sa vada mai bine lumea noastra innegurata. Sa vada mai bine ca ne gandim la ei, ca si cum ne-ar insoti. Copiii din lumea de sus...

Va multumesc.

Anca Florea
(0744-525.558; ancuta.florea@gmail.com ...cautati-ma ..)

 

Roxana Iliescu

Cand am pierdut prima sarcina eram foarte tanara... Am dat vina pe medicamentele pe care le luasem fara sa stiu ca sunt insarcinata si, recunosc cinstit, nu eram 100% pregatita sa am un copil. Deci, nu am facut o drama din asta. Dar cand, la 25 de ani, alaturi de barbatul pe care-l iubeam si caruia as fi vrut cu tot sufletul sa-i daruiesc un copil, a inceput sirul avorturilor spontane am inceput sa ma simt inutila, sa ma simt blestemata, sa-mi visez copiii nenascuti. As fi avut nevoie de ajutor, as fi avut nevoie sa vorbesc cu cineva care sa ma inteleaga, sa-mi explice ce mi se intampla, sa imi dea sfaturi despre cum as putea sa trec peste ceea ce simteam, sa-mi vindec ranile si sa-mi salvez relatia, care, din lipsa de comunicare si din prea multa durere exprimata diferit de noi doi, s-a sfaramat...

Dumnezeu mi-a dat-o pe Teresa ca sa-mi aline suferintele crunte, dar imediat dupa aceea am mai pierdut o sarcina trecuta de 4 luni...Si am mai spulberat o relatie, incapabila sa inteleg de ce partenerul meu nu simte sau mai bine zis nu-si arata durerea la fel ca mine...

Acum ma pregatesc sa o nasc pe Vanessa si, din nou, multumesc Cerului. Dar in timpul acestei sarcini am reusit sa ma vindec de toate ranile provocate de ingerasii mei pierduti. Am inteles, alaturi de Bianca Brad, ca sunt mii de femei care trec exact prin aceleasi stari ca mine, care-si plang pruncul nenascut... Si am mai inteles ca, in Romania, lumea inca vrea sa ascunda aceasta realitate crezand ca e mai bine pentru femeile respective, ca durerea ar fi o rusine! Nu este! Avem dreptul sa ne plangem pruncii, avem dreptul sa-i vedem chiar daca au venit pe lume fara suflare, sa-i leganam, sa ne luam adio de la ei, sa nu-i uitam niciodata si chiar sa-i inmormantam crestineste. Sunt neprihaniti si, chiar si fara viata, SUNT AI NOSTRI!!!!

Roxana Iliescu

 

Iuliana Marciuc

Nu obisnuiesc sa "navighez" prea des asa ca am aflat de site-ul Biancai Brad chiar de la autoarea lui.

M-am asezat in fata computerului cu gandul ca voi sta cateva minute. Au trecut cateva ore si nu ma mai puteam ridica. Tot ceea ce citeam ma coplesea. Sentimentele de revolta si mila se amestecau cu cele de compasiune si emotie. Multa emotie! Lacrimile imi siroiau pe obraji si nu le puteam opri.

Bianca a reusit sa faca un lucru extraordinar. La un semn dat de ea, la randul ei primit cu siguranta de undeva de acolo de sus, mamele de ingeri au acceptat sa-si deschida sufletele.

Recunosc, nu ma gandisem pana atunci ca exista mame de ingeri. Dar ele sunt printre noi, isi poarta suferinta zilnic, fara ca macar noi sa banuim ca tragedia prin care le-a fost dat sa treaca le-a marcat atat de tare vietile.

Am inteles imediat ca Bianca are dreptate. Trebuie sa facem ceva pentru a schimba mentalitati, obiceiuri, pentru ca ororile prin care au fost nevoite aceste femei sa treaca in perioada spitalizarii sa nu se mai repete.

Si am mai inteles ca noi, mamele de prunci, trecem prea des nepasatoare pe langa mamele de ingeri. Din dorinta de a le proteja, sau, si mai grav, din graba, uitam sa le adresam o vorba de incurajare, sa le trimitem mesajul ca suntem alaturi de ele.

Dumnezeu sa le dea puterea de a merge mai departe!

Iuliana Marciuc

 

Gabi Szabo

Draga mea, nu pot decat sa imi imaginez prin ce ai trecut si mi-as fi dorit sa am puterea de a fi alaturi de tine. Timpul le vindeca pe toate si te rog sa ai incredere in viitor. E o incercare grea cea prin care treci acum, dar lucrurile nu se intampla fara motiv. Iti doresc multa putere si multa sanatate, sa ai puterea de a merge mai departe.

Iar ideea implicarii tale intr-o Campanie Educationala este de bun augur si te felicit pentru initiativa.
Iti doresc mult succes.

Cu prietenie,
Gabriela Szabo

 

Nicoleta Vascan

Se intampla ca eram intr-o dupa amiaza linistita, acasa, tolanita in fotoliu si priveam la televizor. Imi aduc aminte starea de bine pe care o aveam in acea perioada. Si tot urmarind diferite canale, m-am oprit pe B1TVpentru ca mi-a atras atentia Bianca Brad.

Era invitata la "6! Vine presa!". Avea un ton afectat si o atitudine trista. Am ramas sa ii urmaresc relatarea. Ne impartasea tuturor, noua, telespectatorilor, experienta dura prin care a trecut - pierderea copilului sau - inainte de termenul nasterii. M-a cuprins un val de emotie si mi-au dat lacrimile. Plangeam. Nu mai stiu pentru cine plangeam: pentru bebe mic, care nu mai e aici pe pamant, pentru Bianca, pentru durerea ei, plangeam pentru ca m-am imaginat pe mine in locul ei. Oricum, durerea pe care am simtit-o , urmarind povestea de viata a Biancai era coplesitoare.

Noi, oamenii, reactionam diferit la durere. Nimeni insa, nu este imun la durere. Durerea este o experienta umana universala, iar manifestarile, exprimarea sa sunt dictate de o serie de factori psihologici si sociali. Unii psihologi au identificat chiar cateva faze ale durerii: amorteala; dor si furie; dezorganizare si disperare; reorganizare.
Durerea sufleteasca, pricinuita de pierderea unei persoane dragi este un fenomen in schimbare. Jelirea in sine evolueaza printr-un numar de stadii, precum: negare si izolare, furie, targuiala, depresie, acceptare.

Este folositor sa cunoastem si sa ne familiarizam cu informatii referitoare la durere pentru ca astfel o putem accepta si mai ales tolera. Suntem foarte egoisti si nu avem ragaz pentru necazul si durerea altuia .

Bianca, dincolo de relatarea experientei traumatice prin care a trecut, ne povestea raul pe care l-a simtit cand a constatat ca cei din jur nu prea stiau sa ii fie alaturi. Este clar dovedit ca sprijinul social este indispensabil in revenirea si depasirea starilor dureroase. Bianca a inteles acest lucru pe propria-i piele si, dintr-o marinimie venita din adancul sufleului sau puternic incercat de pierderea fetitei sale Emma Nicole, ne cheama pe toti cei care avem capacitatea de a intelege si de a darui neconditionat sa dezvoltam "Campania Mame de ingeri", pentru ca astfel sa stim sa facem fata durerii proprii si mai cu seama durerii celui de langa noi.

Imi doresc sincer ca iubirea, compasiunea si rabdarea sa fie virtuti duhovnicesti care raman infipte in identitatea fiintei umane, indiferent de cruzimea incercarilor vietii noastre.

Nicoleta Vascan
Psiholog si realizator al emisiunii "Animus si Anima" B1TV

 

sg sus Mergi sus