
> schimbarea legislaţiei în privinta recunoaşterii identităţii fătului de la mimim 20 de săptămâni de sarcină, respectiv de la o greutate minimă de 500 de grame ;
> obţinerea de certificate de naştere şi de deces (si trecerea prenumelui pe ele) pentru copiii născuţi fără viaţă, pentru a putea fi înmormântaţi de către cei dragi;
> înfiinţarea posturilor de psihologi în maternităţi;
> includerea în cursurile de formare a cadrelor medicale din maternităţi, a unui curs de psihologie centrată pe traumă;
> invitarea din străinătate a anumitor medici, profesori şi psihologi specializaţi în psihologie centralizată pe traumă, pentru a sustine în cadrul unor seminarii organizate de E.M.M.A., conferinţe despre trauma pierderii unui copil şi despre importanţa, necesitatea şi modul susţinerii emoţionale a părinţilor;
> informarea cadrelor medicale din maternităţi asupra posibilităţii realizării botezului grabnic, chiar de către ele, în cazul copiilor care se nasc vii dar care dau semne că se vor stinge în curând;
> dezvoltarea serviciilor perinatale şi dotarea maternităţilor cu aparatura medicala performanta, pentru a îmbunătăţi calitatea asistenţei medicale acordate gravidelor si bebelusilor.
> dotarea maternitatilor cu aparatura medicala necesara monitorizarii fetale, pe parcursul nasterii si cu aparatura medicala necesara in cazul nou-nascutilor care necesita ingrijiri urgente si speciale, imediat dupa nastere;
> dotarea maternităţilor cu aparate Polaroid şi kituri pentru luarea amprentelor mânuţelor şi tălpilor, pentru a putea oferi părinţilor, singurele amintiri ce le vor rămâne în urma copilului pierdut!
> instituirea unui plic, in care sa fie puse poza polaroid a copilasului, amprentele talpilor si manutelor, bratarica pe care sa fie trecut numele copilului, eventual o suvita de par, datele copilului: nume, greutate, lungime, ora nasterii)
> incurajarea (cu blandete!!!) a mamelor: sa-si vada, sa-si tina in brate copilul si sa-si ia “Bun ramas” de la el
> dreptul acestor mame la concediu pe perioada de lauzie;
> clarificarea unor probleme legate de modul in care este abordata problema inmormantarii acestor copilasi de catre biserica;
> obtinerea unor spatii in care sa se poata desfasura intalniri ale parintilor de ingerasi ( terapie de grup ), intalniri in cadrul carora persoane abilitate si specializate sa fie invitate (psihologi, asistenti sociali, preoti, medici).
> informarea femeilor insarcinate despre importanta analizelor si ecografiilor, in timpul sarcinii si asupra felului in care trebuie urmarita sarcina;
> informarea elevilor, din scoli si licee , despre importanta si respectarea vietii si riscurile si urmarile pe termen lung, care apar in urma unui avort la cerere;
> creearea unui site al organizatiei care sa ofere sprijin celor interesati de acest subiect prin publicarea de material informativ, deschiderea unui forum de discutii si prin comunicarea actiunilor intreprinse, a celor viitoare, programe desfasurate prin voluntari sau prin colaborarea cu alte institutii, fundatii, organizatii etc.;
> scrierea si publicarea unei carti care sa vina in sprijinul parintilor care trec prin drama pierderii unui copil, dar si celor dragi din jurul acestora.