Evenimente trecute

Intalnirile E.M.M.A. -
 
 
 

TESTIMONIALE
"E greu, e dureros pentru unele mame sa-si deschida sufletul sa povesteasca,unele chiar refuza sa deschida subiectul deoarece vor sa uite. Credeti ca se poate uita? Eu am incercat 7 ani sa uit sa nu ma mai gandesc dar nu se poate.Abia acum ma simt bine si cu sufletul impacat, acum dupa ce am discutat cu Bianca si cu alte mame de ingeri care au trecut prin aceasta tragedie. Am gasit raspuns la multe intrebari pe care mi le puneam in trecut." (Daniela, Bucuresti) 
 
 
*
"Stiam ce inseamna un grup de suport, stiam ca va fi ceva bun pentru mine, dar mi-era foarte teama de cum voi trai momentul intalnirii noastre. Mi-a fost teama ca suferinta va fi coplesitoare, ca nu voi putea spune nimic despre povestea noastra,si ca imi va fi greu sa ascult alte povesti dureroase.

A fost insa o intalnire adevarata, in care am fost eu, cu emotiile si gandurile mele sincere, si am avut acces la voi, cu trairile si gandurile voastre autentice...si ma bucur ca am avut curajul de a-mi invinge teama de suferinta retrairii pierderii fetitei mele pentru ca am primit in schimb foarte mult de la voi!

Inca din momentul in care am intrat in incapere , modul in care m-ati primit mi-a dat sentimentul ca avem deja o legatura atat de veche si profunda... desi nu ne vazusem niciodata...si m-am simtit acceptata si sustinuta, imbratisata. A fost o atmosfera aparte, cu emotii intense, de suferinta impartasita si bucuria intalnirii.
.
Stiu ca toate emotiile acestea si energia pe care am simtit-o acolo sunt resurse extraordinare pentru fiecare dintre noi si ne vor pune in miscare pentru a face ca lumea sa capete mai mult sens dupa aceste pierderi, si pentru a sustine si alina suferinta celor care vor trece prin experienta ingrozitoare a pierderii copilului.

M-am simtit usurata dupa aceasta intalnire, mai linistita si mai dornica de a face ceva bun cu viata pe care o am, mai increzatoare ca pierderea mea nu a fost fara sens si ca alaturi de voi pot deveni o persoana mai buna. Astept sa ne vedem din nou cat mai curand si sa ne punem in miscare! Va multumesc!" (Simina, Bucuresti)
 

 
*

"Odata ajunsa la o astfel de intalnire, simti ca nu mai vrei sa pleci, orele par atat de scurte si intalnirea viitoare ti se pare ca e peste un secol.
Pana acasa am plans continuu, insa eram atat de bucuroasa ca mi-am invins teama si am mers la intalnire.....
De atunci am participat la toate intalnirile si desi eram ''plangacioasa'' grupului, acum am reusit sa accept mai usor durerea, pierderea, suferinta si iubirea pentru Luca. Fetele mi-au spus acum trei zile ca am facut progrese mari si asta m-a incurajat.
De fiecare data e greu, de fiecare data sunt mamici noi a carui suferinta este nemarginita , dar de fiecare data plecam mult mai linistite, mai impacate......... de parca am imparti durerea intre noi.....
Abia dupa ce am participat la aceasta intalnire am inceput sa vorbesc cu oamenii despre puiul meu. Acum puteam sa o fac, stiam ca daca oamenii nu ma inteleg, existati voi care imi sunteti mereu alaturi."
(Alina, Bucuresti)
 
 
 
 
 
 
*
"Mi-a facut tare bine intalnirea cu celelalte mamici - e fantastic sentimentul de a fi inteleasa, ascultata (nu ca as fi reusit eu sa spun in mod coerent foarte multe - eram constienta de asta caci imi stiu slabiciunea de ma deschide in fata unor chipuri noi, indiferent de circumstanta)... Am avut mari emotii, pe ultima suta de metri, inainte de
curaj sa spuna prezent la asemenea intalniri dar le incurajez din tot sufletul sa o faca.



 
Dragele mele mamici mai mult sau mai putin timide, prindeti curaj si veniti la asemenea intalniri." (Nicoleta, Bucuresti)

 


 
*
"Dragi noi parinti de ingerasi, stiu ca va este greu sa iesiti si sa vorbiti despre dramele voastre, stiu ca este mai usor sa va exprimati sentimentele in scris, dar va icurajez sa mergeti la aceasta intalnire de suflet. Cum ii este si numele, va face muuult bine sufletelor voastre.
Anul trecut inainte de a participa la o astfel de intalnire eram daramata, dezorientata......Ma simteam fara putere.....Trecuse doar o luna de la pierderea iubitei mele fetite si ma intrebam de ce oare eu mai sunt in viata......Cand am cunoscut si alte mamici si tatici de ingerasi parca nu mai eram asa de singura si neajutorata.Eram acolo toti cu aceeasi durere. Am realizat ca in fata unei asemenea pierderi suntem toti egali.Pe toti ne doare la fel. Niciun apropiat nu m-a ascultat, nu m-a inteles asa cum au facut-o parintii de ingeri....Dupa acea intalnire nu m-am mai simtit nici singura, nici nebuna si nici murdara.....Am invatat sa traiesc datorita parintilor de ingeri.

Luati-va inima in dinti, adunati-va fortele, lasati orice gand negativ si mergeti la astfel de intalniri! Va vor face numai bine.....Curaj! "
( Luminita, Brasov)
 
 
 
 
 
 

*


"Prima mea intalnire cu grupul de suport a fost la aproape 3 saptamani de la nedoritul eveniment.
Am venit timida, descurajata, trista, palida, fara nicio pofta de a trai, incurajata doar de cuvintele bunei mele prietene, C.
Am cunoscut cateva mamici de inger, le-am ascultat povestile, apoi mi-am spus si eu povestea si imediat dupa ce am terminat, am simtit imbratisarile tuturor, incurajarile si sprijinul reciproc. Din acel moment m-am simtit o norocoasa si am plecat de acolo puternica, dornica de a schimba ceva in viata mea.
Acum...la randul meu, va incurajez sa veniti la aceasta intalnire de suflet, aveti doar de castigat."
(Iza, Bucuresti)
 
 
 
 
 
 
 *


"A fost prima mea "intalnire de suflet" si sigur voi mai veni...pentru ca acolo m-am simtit ca intr-un loc unde cunosteam de mult pe toata lumea si toata lumea ma cunostea pe mine...iar eu simt rar acest lucru...m-am simtit inconjurata de caldura. M-au impresionat toate povestile...si m-a socat in cate cuvinte spuse de mamici m-am regasit pe mine, parca vorbeam eu...chiar a fost emotionant . A fost intr-adevar o intalnire de suflet si am gasit ceva bun de invatat de la fiecare mamica care a fost acolo." (Ioana, Bucuresti)
 
 
 
 

*


 
 
"Eu am participat la multe intalniri de suflet chiar de la inceput si nu pot sa descriu in cuvinte cat de bine mi-au facut. Imi amintesc si acum cum ma simteam inainte de prima intalnire de suflet a Organizatiei EMMA. eram asa emotionata si nerabdatoare sa spun tot ce simt si tot ce stransesem in sufletul meu, toate gandurile si sentimentele mele pentru fetita mea.
Nici nu stiam cum va fi, dar pentru mine nu conta decat ca voi intalni si alti parinti de ingeri (atunci au fost multe mamici si au fost si tatici de ingerasi printre care si sotul meu). Si am constatat cu surprindere ca si ei simteau la fel ca mine, ca noi, ca e normal sa suferim cumplit, sa plangem, sa ne fie dor.
Am simtit pentru prima data ca nu ne judeca nimeni pentru ceea ce simtim si pentru ca suferim pentru copilul nostru nenascut(desi eram niste straini unii pentru altii - si in familiile noastre ne judecasera atatia si prietenii ne spusesera cuvinte care mai mult au ranit decat sa faca bine).
 
 
 
 
 
 
 
Am plans cu totii, am zambit, ne-am emotionat, ne-am imbratisat si de atunci, cu totii am inceput o noua viata. O viata in care am invatat zi de zi si pas cu pas sa respiram si sa traim fara copiii nostri, sa intelegem si sa acceptam ceea ce Dumnezeu ne-a dat sa traim. Si pe parcursul acestui drum ne-am sprijinit unii pe altii, s-au legat prietenii de suflet si, mai ales, am stiut mereu ca nu mai suntem singuri in aceasta suferinta.
 

Stiam ca oricand ne e dor de fetita noastra e mereu cineva alaturi de noi gata sa ne
 asculte, sa ne inteleaga si sa ne imbratiseze sincer si din suflet.
De atunci am participat la multe intalniri si am constatat de fiecare data cand participa o mamica pentru prima data cu cata emotie si retinere venea si apoi, dupa ce-si spunea povestea si, inevitabil plangeam toate si ne imbratisam, cum ne spunea la plecare sau la urmatoarea intalnire cat de bine i-a facut si cum s-a simtit."(Georgeta, Bucuresti)




 
 

 
"A fost o zi magnifica, indiscutabil...a fost intalnirea cu ingerii, apropierea de ei si dorul adanc care ne macina.... au fost lacrimi din cer (ploaie) ale lor, a fost durerea noastra mare (vijelie si rafale de ploaie) si a fost zambetul lor cand au citit mesajele noastre (raza de soare puternica dupa ce au plecat baloanele)!!! O zi din inima pentru suflete zbruncinate!" (Daniela, Brasov - mai, 2013)



 
 



 
 
*

 
"In sufletul meu este o o bucurie enorma.
Am reusit sa ajung, pentru a doua oara, la acest minunat eveniment pe care il organizati de cativa ani cu atata dragoste si devotament. Vreau sa va MULTUMESC!
As vrea sa pot exprima in cuvinte experienta minunata pe care am avut-o, dar nu reusesc sa fac asta. Pot doar sa fac o asemanare cu un salt cu parasuta. Stiu, suna ciudat, dar ceea ce am simtit in cadere libera, atunci cand faceam acest sport, este foarte aproape de ceea ce am simtit duminica. A fost minunat!
Anul trecut, am participat pentru prima data, impreuna cu sotul meu (dupa lungi discutii cu scopul de a-l convinge sa vina sau sa ma lase pe mine sa vin).  A fost divin! Am vazut o alta fata a relatie mele cu sotul meu, s-a produs o transparenta si o contopire intre sentimentele noastre, este ceva ce ne uneste pe viata! Eram atat de emotionati, plini de sentimente de durere, lacrimi in ochii si totodata o eliberare, o liberate pe care nu am mai simtit-o.

Credeam ca o sa ma simt mai rau decat ma simteam déjà, credeam ca durerea o sa fie si mai mare si ca nu o sa ma ajute cu nimic participarea la ZPI. Dar, nu a fost deloc asa, m-am simtit eliberata, m-am simtit mult mai bine decat orice alte fapte am facut pentru a traii mai bine cu mine insami dupa aceast eveniment din viata mea, pierderea unui copil - avorton cum ii spuneau cadrele medicale."
(Andreea, Bucuresti, mai 2013)
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
*
 
"Eu vreau sa va multumesc pt tot, pentru ziua minunata de ieri...a fost ceva superb, plin de emotie si de dor.Intr-adevar dupa ce a plouat toata ziua, pe la ora 16 a inceput sa se insenineze...mi-a venit sa plang,a fost ca un semn ca ei sunt acolo sus si isi asteapta fiecare baloanele...Nu mai am nici o indoiala de acum,ca ei sunt mereu alaturi de noi...Corul a fost mirific, aveam impresia ca suntem in Rai,normal ca nu mi-am putut opri lacrimile,si am plans mult,dar m-am incarcat sufleteste. A fost o zi minunata alaturi de voi ,dragele mele mame de ingerasi. Ma bucur ca am putut participa si anul acesta la ziua noastra,a parintilor de ingerasi. Va multumesc frumos tuturor celor care ati facut posibila aceasta zi minunata." (Cristina, Cluj- mai, 2013)
 
 
 
 

*

 
"Am inaltat baloane colorate catre Cer, am trimis mesajele noastre de dragoste, iar sufletul nostru s-a umplut cu bucurie si speranta.
Poate ca nu a avut amploarea din orasele din tara, dar, cei care ne-au fost alaturi, au fost impresionati de acest gest de suflet, din suflet, pentru suflet."
(Monica, Dej - iunie, 2014)
 

 
*

 
"Va multumesc din suflet ca existati...a fost pentru prima oara cand am participat la Ziua Parintilor De Ingeri...a fost ceva extraordinar,mi-am descarcat sufletul de durerea pe care o tin in mine si se tot aduna,m-am simtit aproape de ingerasa mea si am simtit ca nu sunt singura in durere..." (Daniela, Sibiu, mai 2013)
 
 
 
 







 
7 iunie 2008

Vineri 28 Noiembrie 2008 Cluj

Iata ca si la Cluj s-a format un mic nucleu al organizatiei E.M.M.A. in jurul caruia incet-incet se vor aduna, speram, parintii de ingerasi care vor dori sa cunoasca efectul binefacator al acestor intalniri.

Salutam cu drag initiativa acestui grup si va prezentam mai jos primele impresii, primele emotiii, dar si sentimentele lor de speranta in rezultatele terapeutice binefacatoare pe care le resimt in urma acestor intalniri. Mai multe detalii

 
 
7 iunie 2008
Vineri 21 Noiembrie 2008 Bucuresti

Intalnirea din 21 noiembrie a reunit din nou un grup de mame de ingeri printre care, de data aceasta, si-a inregistrat prezenta si un tatic de ingeras.

Efectul binefacator al acestei intalniri nu numai ca nu este tagaduit de nimeni, ci, dimpotriva este apreciat din plin si chiar asteptat cu sufletul la gura.

Chiar si cele care au participat pentru prima data la acest tip de terapie si care au venit cu oarecari emotii, cu asteptari confuze si tematoare, au recunoscut ca emotiile traite, atmosfera linistita si relaxanta a interiorului locatiei, gazda noastra atat de atenta si de generoasa, durerea rascolita si bucuria impartasirii ei cu oameni care inteleg perfect aceste sentimente au transformat si aceasta intalnire intr-o etapa din procesul de vindecare cu efect purificator. Mai multe detalii

 
 
7 iunie 2008
Sambata 11 Octombrie 2008 Timisoara
Inca o intalnire organizata de Angela, mamica de ingeras, in Timisoara sub egida E.M.M.A. a reusit sa reuneasca un grup de mame de ingeri  la Scoala mamei junior – un loc care le este acum familiar acestora, un loc cald si primitor.
Emotiile traite cu ocazia acestor intalniri periodice de la Scoala mamei junior ne arata inca odata, daca mai era nevoie, cat de importante sunt pentru sufletele lor incercate de viata in cadrul procesului de vindecare. Continuarea aici
 
 
7 iunie 2008
Joi 02 Octombrie 2008 Bucuresti
Inca o intalnire cu mamele de ingeri... inca o data emotia si lacrimile, dar si bucuria descoperirii altor inimi care vibreaza in acelasi fel au pus stapanire pe cele care au participat la aceasta intalnire. In loc de orice comentariu va prezentam impresiile lor exprimate in zilele urmatoare pe Forum.
Este cel mai edificator mod de a va transmite emotia acestei inalniri si de a-i convinge si pe alti parinti de ingerasi sa fara parte din aceste grupuri pe viitor.
 
 
 
7 iunie 2008
7 Iunie 2008 - Terapie de grup - Timisoara
O noua intalnire a mamicilor de ingerasi. A treia. A fost cu siguranta o intalnire extrem de emotionanta asa cum au fost si cele anterioare si asa cum vor fi mai mult ca sigur si intalnirile viitoare... Continuarea aici >
 
 
9 martie 08
28 Martie 2008 - Terapie de grup - Bucuresti
Pentru E.M.M.A. a fost un pas foarte important! Am simtit ca suntem pe drumul cel bun si sper din tot sufletul, sa prinda curaj si putere si sa vina alaturi de noi, toti cei care au avut aceeasi nesansa, ca a noastra... Continuarea aici >
 
 
9 martie 08
9 Martie 2008 - Stadionul Iolanda Balas din Bucuresti
A fost pentru prima data cand am simtit ca ne-a fost inteleasa durerea noastra, a mamelor, a parintilor de ingeri...Nici macar nu a fost nevoie de explicatii, ca cei din jurul nostru sa realizeze ca ceea ce simtim noi e mult prea greu de exprimat in cuvinte... Continuarea aici >
 
 

 

 

 

sg sus Mergi sus