Duminica, 9 martie 2008

Prima intalnire a Mamelor de Ingeri

Locatia : Bucuresti (Stadionul Iolanda Balas), Timisoara (Gradinita Tom & Jerry), Arad, Baia Mare(Campul Tineretului din fata Muzeului de Etnografie.), Targu Jiu, Tulcea , etc…

Pe link-urile trecute mai jos, puteti vedea cateva poze si imagini filmate, de la prima intalnire a Mamelor de Ingeri, care a avut loc pe 9 martie 2008, imagini imortalizate de fotografii si televiziunile ce au inteles cat de importanta a fost pentru noi aceasta intalnire, oferindu-ne sansa de a pastra o amintire frumoasa... a unei intamplari atat de triste...!

Multumim...

Prima intalnire a Mamelor de Ingeri

Ma tot gandesc cum sa incep, cum si ce sa spun, despre ce a insemnat pentru mine aceasta zi, aceasta intalnire... Am fost foarte obosita dupa toata alergatura legata de organizare, am fost foarte agitata incercand sa fac posibila o intalnire de care mamicile de ingeri sa isi aduca aminte cu seninatate... Pentru ca, desi motivul intalnirii a fost unul foarte dureros, atmosfera care s-a crea a fost chiar asa: senina... ca si cum candoarea sufletelor copiilor nostrii, deveniti ingerasi, nu ne lasa sa jelim... Desi puteai citi in ochii parintilor de ingeri acea durere sfasietoare si acel dor apasator, pe care nu-l pot intelege cu adevarat decat cei care au pierdut un copil, faptul ca ne-am strans cu totii la un loc, ca am aprins lumanarile, ca am rostit impreuna o rugaciune, ca am scris pe baloane numele puiutilor nostrii si gandurile noastre de dor pe care apoi le-am inaltat la cer... ne-a dat un sentiment de eliberare... Vantul sufla destul de puternic si, in asteptarea lor de a fi eliberate, baloanele se ciocneau, fosnind, unele de altele, intr-o miscare dezordonata, asemanatoare unui joc necenzurat, al copiilor...
Cand am dat drumul la baloane acestea s-au inaltat cu repeziciune spre cer, ca o materializare a dorului nostru, a dorintei noastre de a fi alaturi de puii nostrii... cat mai repede... cat mai repede...

Pe mine m-a coplesit iar durerea in momentul in care am scris pe balonul roz mesajul meu catre Emma mea... Mi-am adus aminte de ziua in care am iinmormantat-o... am cumparat bomboane roz, napolitane roz, lumanari roz, batiste roz, iepurasi de plus roz, servetele roz, le-am impartit si pus pe toate in pungute roz, legate cu panglica roz... Le-am impachetat pe toate singura... mecanic... pana la un moment dat, cand, am realizat ce fac... Cand am realizat ca sunt pachetele pentru inmormantarea fetitei mele... ca nu voi pregati niciodata pachetele pentru gradi pentru ea, sau impreuna cu ea, sau pentru vreo petrecere de a ei si a prietenelor ei... am clacat... Am facut eforturi supraomenesti sa ma adun si sa le termin pentru ca mai era putin si Emma mea ajungea in tara cu avionul... dar nu din vreo vacanta ci intr-un sicrias alb, minuscul, pe care urma sa-l cobor in groapa... Groapa in care va ramane pentru totdeauna trupusorul firav al fetitei mele, acoperit de pamant, in loc sa ramana in bratele mele, acoperit de sarutarile mele... Asa si cu balonul roz... am realizat ca nu voi merge niciodata cu fetita mea in parc, sa inaltam impreuna baloane la cer... Balonul roz urma sa se inalte la cer, in timp ce sufletul meu se impartea in doua: o parte zbura catre ingerasul meu, cealalta parte se prabusea in hau...

M-am adunat relativ repede...deja am capatat experienta in asta... si mi-am indreptat atentia spre ce aveam de facut...

Am apreciat foarte mult discretia de care au dat dovada fotografii si reprezentantii mass-mediei, fotografiind si filmand fara sa deranjeze pe nimeni, fara sa vocifereze, fara sa agaseze pe careva... Au respectat durerea noastra, a parintilor de ingeri, fiind impresionati de privirile inlacrimate, atat de graitoare... Le multumesc din suflet pentru delicatetea lor, pentru pozele trimise si pentru imaginile surprinse de la aceasta, atat de speciala, intalnire...

A fost pentru prima data cand am simtit ca ne-a fost inteleasa durerea noastra, a mamelor, a parintilor de ingeri... Nici macar nu a fost nevoie de explicatii pentru ca cei din jurul nostru sa realizeze ca ceea ce simtim noi e mult prea greu de exprimat in cuvinte... Nu cred ca cineva ar fi putut ramane insensibil vazand privirile indurerate, lacrimile amare, oftatul adanc, mainile tremurande de emotie , tacerea graitoare... Cineva m-a intrebat daca, intalnindu-ne, nu ne-a fost si mai greu? Nu, din contra, toti parintii de ingeri prezenti, au afirmat ca le-a facut bine... A fost ca o terapie de grup... Lasand lacrimile sa curga, vorbind despre durerea pe care o simtim, e ca un fel de exorcizare durerii... e dureros, dar, in acelasi timp, ne face bine... O mamica, a carei fetita a devenit inger in urma cu patru luni, pe care medicii nu au lasat-o sa o vada si nici nu a inmormantat-o, mi-a spus ca e prima oara cand ea si sotul ei au facut ceva pentru fetita lor si ca, pentru ei, inaltarea baloanelor a fost ca un fel de ceremonie de inmormantare...

Pacat ca nu au venit toate mamicile de ingeri... Mi-au scris foarte multe, incurajandu-ma in ceea ce fac, spunand ca vor sa ma sprijine in demersurile mele... cu toate astea foarte putine dintre ele au venit sa-mi fie alaturi in incercarea mea de a deschide ochii si inimile oamenilor in fata nevoii acestor mame de a fi intelese... Sincer... am fost un pic dezamagita, dar cu toate astea le-am inteles... Sper insa ca acum, dupa ce au vazut ca nu e nimic rusinos in a-ti comemora copilul, vor veni poate la viitoarele intalniri. Aproape toate mi-au scris ca, cei din jur, nestiind cum sa le ajute, le-au minimalizat durerea, le-au indemnat sa nu mai planga, sa uite si sa treaca cat ma repede peste pierderea lor... ca si cum ar fi nepotrivit sa vorbeasca despre copilasul pe care l-au asteptat si l-au iubit! Si uite asa, societatea le-a condamnat pe aceste mamici, sa sufere in tacere... Atat din experienta mea cat si a multor alte mamici, ale caror marturisiri le-am citit, pot spune ca este cu cat mai bine cu cat vorbesti mai mult despre trairile tale si ti-e mai usor apoi sa accepti pierderea copilasului...

Vreau ca toate mamicile care mi-au impartasit drama lor si care au mentionat numele ingerasilor lor sa stie ca am scris toate numele copilasilor lor , fiecare nume pe cate un balon in parte... Pe link-urile de mai sus, poate fi vazut manunchiul de baloane colorate cu numele scrise pe ele... Iar mamicile care nu s-au gandit sa-mi scrie numele ingerasilor lor pot fi sigure ca am inaltat si pentru ei baloane... desi fara nume... cu multa dragoste...

In noaptea de duminica spre luni nu am dormit deloc tot gandindu-ma la cum a fost... Am avut un moment de slabiciune in care m-am gandit sa renunt la tot ce-mi propusesem sa fac, dar mi-am dat seama ca as gresi! Daca pentru cele care au pierdut deja un copil nu mai conteaza ce vreau eu sa fac, atunci o voi face pentru cele care vor avea in viitor nesansa de a deveni mame de ingeri... Ma rog la Dumnezeu sa-mi dea puterea, curajul si intelepciunea de care am nevoie pentru a aduce macar un pic de alinare parintilor incercati atat de greu...

M-am bucurat sa vad printre parintii de ingeri si persoane care nu au pierdut un copil, dar care totusi au venit din spirit de solidaritate... respectele mele...

M-a impresionat si am apreciat prezenta unei mamici de ingeri venita la intalnire pentru a-si cere astfel iertare fata de copilasii ei pe care chiar ea i-a transformat in ingeri, prin intreruperile de sarcina facute cu ani in urma...

M-am bucurat sa am alaturi cateva prietene “castigate” doar cu niste luni in urma si apreciez mult gestul lor......

M-am bucurat sa am alaturi mamele, tatii, surorile, fratii, si bunicii care si-au infrant temerile si au venit......

M-as fi bucurat daca prietenele/prietenii mei vechi, in casele carora am fost si care ne-au venit in casa, cu care am sarbatorit impreuna zile de nastere, cu care am petrecut de Revelion sau de Paste, mi-ar fi facut o surpriza si ar fi venit spunandu-mi ca, chiar daca nu au cunoscut-o pe Emma, fetita mea, macar acum sa aprinda o lumanare si sa inalte un balon pentru ea... sau , pur si simplu, pentru a imi fi alaturi... Ar fi contat mult pentru mine........?!?!?!......................

Societatea trebuie sa-si regaseasca sensibilitatea morala! Omitand sa ne privim in oglinda, ne tot plangem ca oamenii au devenit egoisti, ca s-au inrait si se gasesc chiar si scuze : vezi grijile materiale, bolile sau pierderile de orice fel; ne autocompatimim si dam vina mereu pe altii pentru ceea ce ni se intampla... Dar, de fapt, de fiecare dintre noi in parte depinde sa invatam din lectiile care ni se dau ca sa ne autodepasim, sa lasam in urma resentimentele si sa ne traim viata in mai multa armonie cu noi insine, dar si cu cei din jur. Sa transformam obstacolele in provocari, sa fim constructivi in loc sa ne lasam coplesiti de povara ce ne-a fost data totusi cu un scop - acela de a evolua spiritual. Puterea compasiunii, care este uriasa - ca si capacitatea de empatie, exista in fiecare dintre noi. Trebuie doar sa le punem in practica, sa nu mai fim indiferenti la durerea celor de langa noi si atunci, cu siguranta, viata ar fi mai frumoasa!

Le multumesc din suflet, tuturor celor care au fost alaturi de noi, mamele de ingeri.....................
Multumesc iubita mea...

Bianca Brad

Mergi sus

Mesajele dvs.

Ganduri pentru ziua Mamelor de Ingeri

Coloana infinita
Intre Pamant si Cer,
E-un lant de generatii
Care se nasc si pier.
Iar daca, prea devreme
In zbor de inger, lin
Se duc la Ceruri pruncii
Spre marele senin,
Lasa-n urma durere
Si dor fara alin...

Aceste ganduri ma bantuiau in acea duminica de 9 martie- o zi frumoasa cu zvon de primavara, zi in care, in marele amfiteatru al naturii, sub bolta Cerului, ne-am adunat parinti, frati, surori, bunici, prieteni pentru a inalta o ruga pentru dragii nostrii copii, plecati acolo sus. Pe stadionul unde ne-am adunat, era o atmosfera de dureroasa sarbatoare. Panglici colorate, baloane, verdele crud al ierbii, totul creea o stare sufleteasca greu de descris. Citeam in ochii tuturor durere si dor nemarginit. Pentru mine, ca bunica, durerea este dubla, maxima, de nedescris, sa-mi vad fiica devastata sufleteste pentru pierderea fetitei sale si durerea mea, ca nu voi putea tine in brate niciodata, nepotica atat de asteptata, atat de dorita, atat de iubita...

Aceasta intalnire a Mamelor de Ingeri, a insemnat mult pentru noi toti. Povara din suflet impartasita, parca doare mai putin. In cor am spus cu totii "Tatal nostru" si "Inger, ingerasul meu", s-au spus cuvinte frumoase, au fost lacrimi, imbratisari, consolari reciproce. Cred cu tarie ca acolo, un mare flux de energie a plecat de la noi, catre cei dragi. Insotite de chemarea muta, baloanele colore purtate de un vantisor prielnic, s-au inaltat sus, sus, simbolice jucarii pentru ingerasii nostrii.
Aveam impresia ca din cer, sute de ochi ne privesc si ca manute se inind catre noi...
M-a impresionat faptul ca balonul menit scumpei noastre Emma, inaltat de mamica ei, s-a oprit aninat in coroana unui copac din apropiere. A ramas acolo si ne-a vegheat pana tarziu. Parca zicea: "Mami, sunt aici, langa voi! Multumesc pentru frumoasa sarbatoare!". A fost un semn magic...

Cand s-a inserat, au fost puse pe iarba lumanarele si candele. Parea o oaza de lumina amplificata de verdele scanteietor al ierbii, sub licarul luminitelor. Ca la o vecernie, in Templul fara margini, cu tampla pana la stele, mi se parea ca aud soaptele ingerilor. Mantia fina a noptii s-a lasat ca o cortina si am pornit cu totii catre casele noastre, cu putin mai multa impacare in suflet si cu gandul ca Eternul Miracol Materna Alinare, va dainui de-a pururi, in inimile tuturor!

Georgeta Brad - mama Biancai si bunica micutei Emma

Mergi sus

Mesaj de la: Rita data: Luni 10 martie 2008

Au fost momente emotionante si triste in acelasi timp. Asta am simtit eu, la intalnirea de ieri, din Baia Mare. Am fost 30-35 de persoane... familii de ingeri. Se putea si mai bine, dar primul pas a fost facut. Va multumesc din suflet, mame, tati, frati si bunici de ingeri care ati fost acolo.

Mergi sus

9 Martie – Ziua Mamelor de Inger
Iti multumim, Doamne, ca ne-ai dat puterea sa ne intalnim!
Duminica, la ora 17.00, o inimioara a inceput sa prinda contur pe Campul Tineretului din fata Muzeului de Etnografie. Din pacate era o inimioara din lumanari…, lumanari parfumate, mirosind a iasomie – un semn de primavara. Insa Cerul statea sa planga. Ingerii pentru care ne-am adunat acolo dadeau semne ca sufletul lor lacrimeaza la fel ca al nostru: de dorul caldurii unor brate si al unor buze care sa mai astearna cate un sarut dulce pe obrazul lor. Apoi au prins contur o cruce si doua cerculete… tot din lumanari. Au rasarit si baloanele colorate, pe care fiecare a asternut cate un gand frumos: “Te iubim, galuska”, “Nu te vom uita niciodata”, “Te-am iubit ca pe lumina ochilor”, “Ne e dor de tine”.

Ganduri care – impreuna cu un murmurat “Tatal nostru” – s-au inaltat spre ingerii care abia asteaptau sa se joace cu ele. Au stiut ca sunt aduse cu sufletul si sunt un semn in plus ca cineva, aici pe Pamant, inca ii iubeste… Si nu-i va uita niciodata. Au fost momente emotionante, pe care mamele de ingeri au spus ca le asteapta de multa vreme. Povestile sunt de demult – 4, 5, 13, 20 de ani. Dar durerea inca este vie. Se simte de la distanta. O poti vedea… cu sufletul. Si poate ca – in acele cateva minute – macar o particica din ea s-a inaltat la Cer, ca Dumnezeu sa o tina un pic. Atat cat cei indurerati sa mai poata spune o data “Mi-e dor”!
Rita - mami de inger Maya

Mergi sus

Mesaj de la: Codruta data: Luni 10 martie 2008

Ce se intampla? Toate mesajele care incrimineaza medici si aduc in discutie "culpa medicala" au disparut de pe site, inclusiv marturia mea. Refuz sa cred ca suntem manipulate si cenzurate. Nu mai scriu aici pana nu-mi regasesc mesajele si povestea, asa cum a fost ea relatata! Actiunea Biancai a fost, din punctul meu de vedere, un succes. Pe mine m-a ajutat sa ma eliberez de o durere care-mi apasa sufletul de mult.

Sunt convinsa ca cine nu a venit pe data de 9 martie 2008 la intalnire a regretat sau regreta, pentru ca, desi momentul este unul dureros, trist, te elibereaza de suferinta mai mult decat ne-am putut noi imagina. Iar Bianca, draga de ea, cu atata gingasie si noblete sufleteasca, nu stia pe cine sa mai imbratiseze mai intai, pe care mamica sa mai stranga aproape, uitand parca de propria suferinta. Parinti indurerati, lacrimi, atatea vise inaltate la cer impreuna cu baloanele multicolore...Multumesc celor ce au facut posibila aceasta intalnire.

As trai o reala dezamagire sa constat ca unul din scopurile organizatiei, acela de a lupta pentru "curatirea" sistemului medical de cadrele medicale care sunt vinovate de moartea pruncilor nostri, nu a fost luat in serios sau chiar scos de pe "agenda" de lucru. Imi puteti publica mesajul sau nu, eu am vrut sa va impartasesc punctul meu de vedere. Codruta, 33 ani, mama a 2 copii si a unui inger.

Mergi sus

Mesaj de la: Codruta data: Luni 10 martie 2008

Dragele mele, draga noastra Bianca,
am sa postez cat de curand un link cate un site cu poze de la intalnire. Pentru mine a insemnat un pas inainte in vindecarea sufleteasca, m-a ajutat sa-mi descopar resurse interioare care sa ma ajute sa merg mai departe si m-a facut sa inteleg ca nu sunt singura.

Trebuie sa va marturisesc ca, desi subiectul "George" (pentru ca asa urma sa-l cheme pe baietelul nostru) era un subiesct tabu in casa noastra, ma durea ca sotul meu nu vorbea niciodata despre asta ca si cand nu ar fi existat,pe 9 martie lucrurile s-au schimbat...in bine:
am legat impreuna baloane, am aprins amandoi o lumanare, ne-am rugat amandoi pentru sufletul lui si ne-am eliberat de tristete. L-am simtit aproape pe sotul meu si asta a contat mai mult decat vorbele care au lipsit atatia ani de la moartea copilului.

Am plecat acasa tinandu-ne de mana. Era nevoie de o inmormantare....pe care George nu a avut-o decat abia acum. Dupa 9 ani, pe 9 martie....Vad lumea cu alti ochi acum, am mai multa incredere in mine, imi imbratisez copii cu mai multa dragoste si privesc cu mai mult curaj viata de zi cu zi.Poate credeti ca e putin lucru dar eu stiu cum e sa traiesti ani de zile cu sufletul framantat de intrebari fara raspunsuri, inchis ca sa nu ti se vada ranile, ferit de lume si de cei dragi, ca sa nu ranesti sau sa fi ranit.

Incurajez toate mamicile de ingeri care nu au venit la aceasta prima intalnire, sa o faca la a doua, a treia...dar sa o faca. Am vazut la intalnire mamici care si-au schimbat numere de telefoane ca sa pastreze legatura una cu alta,s-au imbratisat desi nu se cunosteau decat dupa povestile afisate pe site.

Iar Bianca, era ca un fluturasi printre noi, frumoasa, emotionata, delicata...

Iti multumesc Bianca, in numele familiei mele, pentru acest moment deosebit.

Va imbratiseaza cu drag, a voastra Codruta.

Mergi sus

Mesaj de la: Codruta data: Luni 10 martie 2008

A...si inca ceva, am uitat sa va spun....cred eu ca e important de stiut...presa a fost discreta si de bun simt. Imi era oarecum teama de blituri, intrebari, dar au fost acolo niste oameni de bun simt care au inteles momentul astfel incat sa nu te agreseze cu intrebari daca nu vroiai sa vorbesti, sa nu te filmeze daca nu vroiai sa fi vazut...durerea a fost respectata de toata lumea. Cu rabdare si in liniste, presa prezenta a dat dovada de profesionalism si a cautat sa surprinda ideea sau ideile si nu a vanat suferinta si drama.
Va felicit ptr maniera in care ati inteles sa fiti alaturi de noi.
De la Codruta

Mergi sus

Mesaj de la: Ana data: Luni 10 martie 2008

Buna, mamicilor de ingeri! Buna tuturor celor care ne-au fost alaturi ieri, la intalnirea de pe stadionul Iolanda Balas din Bucuresti. Mi-e tare greu sa-mi gasesc cuvintele. Atatea ganduri, atatea emotii traite cu o intensitate maxima... Nu sunt mamica, nu am pierdut (din fericire) nici un copil, dar sunt prietena Biancai si stiu prin ce a trecut ea. AM vrut sa fiu alaturi de ea si de toate mamicile de ingerasi. Am strans multe mamici in brate. Am incercat sa le alin un pic suferinta...

Evenimentul a inceput la ora 17.00 si un pic. Bianca a venit in mijlocul stadionului, insotita de copii cu zeci de baloane in maini, pe care erau scrise numele ingerasilor. Am rostit Tatal nostru dar si Inger, ingerasul meu, apoi am dat drumul balonashelor care au plecat spre micutii de la Doamne-Doamne. Atatea lacrimi, atata suferinta adunata pe cativa metri de gazon, rar mi-a fost dat sa vad. Bianca a strans in brate toate mamicile, a plans cu fiecare in parte, a consolat, uitandu-si parca propria durere, cu toate ca de cateva ori a izbucnit si ea in lacrimi.

Ciudat... Toate baloanele au zburat asa frumos spre rasarit, dar balonashul pe care Bianca l-a trimis pentru Emma, a ramas agatat intr-un copac, si acolo ramasese si aseara, cand am plecat de pe stadion, Poate ca Emma a vrut sa ramana un pic mai mult acolo, cu mami, cu bunica ei si cu celelalte mamici de ingeri. A vrut probabil sa vada toate acele candelutze aprinse in memoria lor, sa atinga cu aripioara ei de ingerash pe fiecare dintre noi. A fost devastator si sublim deopotriva. Mi-as fi dorit cu disperare ca Emma sa traiasca... Dar daca nu a fost sa fie, sper ca de undeva, de acolo, de SUS, ne vede si are grija de noi.
Te iubim, Emma!
Sa ai grija de mami, de tati, de buni si de Luca!
P.S. O sa postez si cateva fotografii un pic mai incolo.
Cu drag, Ana/Bucuresti.
Biencutza ai fost minunata! Te iubim si te sprijinim!

Mergi sus

Mesaj de la: Angela data: Luni 10 martie 2008

Asrazi este o zi extraordinar de frumoasa in Timisoara...e soare! Dupa atatea zile mohorate e soare!...si stiti de ce?...ingerasii stralucesc de atata fericire...ieri au primit cele mai frumoase dovezi de dragoste din partea mamicilor, taticilor, bunicilor, fratiorilor de pe Pamant!

Ieri, 9 Martie a fost mult mai mult decat ziua mamicilor de ingerasi...! A fost o zi in care measjele noastre de iubire infinita fata de puii nostri au ajuns cu adevarat cat mai aproape de Cer!!!

Multumesc Bianca Brad, multumesc micuta Emma Nicole, multumesc E.M.M.A...ca pot spune nu doar cu tristete, ci si cu mandrie...sunt mamica de ingeras!

Multumesc mamicilor care au fost ieri prezente la intalnirea din Timisoara pentru ca am simtit impreuna si pentru ca sentimentele noastre atat de puternice...adunate ca la matematica...au dat ca rezultat infinit....infinit dor, infinita dragoste, infinita pretuire...

Multumesc tuturor celor care au venit ieri cu sufletul...familiile micutilor ingerasi,prieteni dragi, oameni ai massmediei, doamnei psiholog Antal Marinela, doamnei doctor Ioana Vartosu, domnului Sorin Holartioc-asistent social, doamnei Muntean Cristina pentru gazduire la gradinita Tom & Jerry, doamnei Alina pentru sponsorizarea cu baloane heliu, domnului Bustescu pentru imortalizarea momentelor...multumiri.

Multumim dragi ingerasi ca ne-ati dat o data in plus ...putere!

As vrea sa povestesc mai multe despre frumoasa zi de 9 Martie, dar inca sunt sub efectul emotiilor puternice...am sa revin.

Dragi mamici de ingerasi, va imbratisez si va spun ca mie acesta intalnire mi-a dat un gram in plus de pace sufleteasca...Angela, mamica de ingeras.

Calin Gabriel, te iubim! Mama si tata

Mergi sus

Mesaj de la: Daniela data: Luni 10 martie 2008

Pentru mamicile de ingeri

Am fost prezenta alaturi de Bianca si celelalte mamici de ingeri la prima noastra intalnire din 9 martie, a campaniei MAME DE INGER din cadrul Organizatiei EMMA.Am fost surprinsa ca multe mamici nu au avut curajul sa ni se alature.
A fost o zi extrem de emotionanta si trista dar pentru multe mamici a fost alinarea de care aveau nevoie de atata timp.

Insasi pregatirea acestei ceremonii a fost emotionanta , parintii care mai de care umflau, legau baloane iar copilasii care mai de care voiau sa ne ajute sa scrie pe baloane.La un moment dat copii au facut 2 echipe , o echipa o ajutau pe Bianca sa scrie numele ingerasilor pe baloane iar o alta echipa luau baloanele umflate si le duceau la locul stabilit.au fost momente impresionante:
- o fetita scria pe balon "IOANA-te iubesc mult si imi este tare dor de tine"
- O alta fetita scria"Te iubesc inger sfant ,ai grija de mine si de mama mea"
- Un baietel scria"Draga frate, mi-as fi dorit sa fii alaturi de mine".

Emotionant toate numele ingerasilor trecuti pe baloane,emotionante mamicile care alegeau culorile baloanelor , baloane albastre , verzi pentru ingerii baietei si baloane roz, rosii, portocalii pentru ingerii fetite.Cand a inceput ceremonia vantul voia cu tot dinadinsul sa ne smulga baloanele din maini , vrand parca sa le inalte la cer cat mai repede , sa le duca la ingerasii nostri.Au fost momente emotionante , copii alaturi de parinti care spuneau in cor rugaciunile " Tatal nostru" si "Ingerasul" cu lumanarile in maini priveau spre cer cum toate baloanele luase drumul rasaritului si se inaltau foarte repede.

Mamici, tatici,bunici, bunicute,frati,surori,verisori, etc,toti au aprins lumanarele si au pastrat un moment de trista amintire .Emotionant moment mi s-a parut cand am vazut manutele unei fetite ca se chinuiau sa faca o inimioara din lumanari aprinse.
Seara ,imaginea lunii care era ca un crai nou pe cerul senin ne-a fermecat, era ca un zambet pe cer.

Aceasta actiune o consider ca fiind un succes care pe multe mame le-a ajutat sa se elibereze de o mare apasare pe care o simteau in suflet.Au fost prezenti si psihologi care au discutat cu mamele prezente la aceasta intalnire.Pacat ca multe dintre acele mame sfasiate de durerea pierderii unui copil nu au putut sa ajunga sau nu au avut puterea sa vina deoarece sunt convinsa de faptul ca prezenta lor la aceasta intalnirea le-ar fi usurat suferinta, facandu-le sa treaca mai usor peste tragedia lor.

Voi lupta alaturi de Bianca in aceasta campanie deoarece doresc ca drama noastra sa capete alt sens si in primul rand doresc din tot sufletul ca nici o mama sa nu mai treaca prin astfel de situatii tragice.

Cu mult drag va scrie Daniela G.- mamica unui inger in cer IOANA si a unui inger pe pamant CODRIN

Mergi sus

Mesaj de la: Rucsandica data: Luni 10 martie 2008

Ziua de 9 martie s-a terminat cu IMPRESIONANTA INTALNIRE propusa de d-stra!

Am fost cu sotul meu "tata de inger",iar eu "sora de inger".Desi povestile noastre sunt de multi ani,sufletele noastre au vibrat alaturi de cei prezenti!
Lumanarile,baloanele,lacrimile si sufletele incercate de suferinta au creat o atmosfera superba.

D-stra doamna Bianca ,inima intregii actiuni ati fost minunata!!!!!
Suferita v-a facut puternica si inventiva si hotarata.Apropierea fata de cei prezenti cunoscuti si necunoscuti a creat o atmosfera greu de descris,innaltatoare!!!!!!!!!!!!!!!!!Locul a fost inspirat,chiar foarte inspirat! Ce loc ar mai fi facut o asa de bine si inspirata "legatura" cu SUFLETELE INGERILOR? Cu certitudine doar unul cu iarba si cer e favorabil!!!!!!!!!!!
Felicitari si "TOT INAINTE!"

Astazi incepe postul cel aspru,al Sfintelor Pasti,cand trebuie sa ne gandim la semenii nostrii.EXEMPLUL D-STRA, E DEMN DE URMAT!!!!!!!!!!!SI PLIN DE_O FRUMOASA NOBLETE SUFLETEASCA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Ieri eram gatuita de emotie,astazi tin sa va trimit cuvintele ce mi le-ati inspirat!
Rusandica

Mergi sus

Mesaj de la: Codruta data: Luni 10 martie 2008

Pentru cele/cei care vor sa vada imagini de la prima noastra intalnire, accesati:

http://picasaweb.google.ro/lh/searchbrowse?hl=ro&q=9+martie%2Bbianca+brad&um=1&ie=UTF-8&sa=N&tab=wq#0+1

Codruta

Mergi sus

Mesaj de la: Daniela data: Luni 10 martie 2008

Am vazut fotografia(a doua) cu baietelul meu Codrin si nu m-am putut abtine sa nu va scriu si cuvintele pe care mi le-a rostit in acel moment cand a aprins acea lumanarica:"mami vreau si eu sa aprind multe, multe lumanari pentru ingerasii de la Doamne Doamne".
Te imbratisez Bianca cu mult drag
Daniela G.

Mergi sus

Mesaj de la: Elena Loredana data: Luni 10 martie 2008

Cum a fost intalnirea mamicilor de ingeri la Tg Jiu?
Ca un imbold, o mare de emotii si de ganduri nespuse .
Vorbeam toate la fel despre acelasi lucru, desi nu ne cunosteam.A fost totul frumos am avut un loc in care sa ne plangem durerea, un loc in care pentru prima data sau deschis suflete..... s-a vorbit despre durere, dragoste ,ingeri.... Un loc in care s-au facut promisiuni..........Promisiunea ca vom lupta pentru ca aceasta campanie sa se materializeze, sa schimbam mentalitati si oameni.Si vom incepe cu cei de langa noi.
Solidar campaniei a fost si un preot, unul care trecut prin aceeasi suferinta si care ne va ajuta dupa puterea sa.

Unele mame de ingeri nu au reusit sa ne fie alaturi, nu au reusit sa mearga mai departe preferand sa se afunde in tacere, le intelegem, altele ca noi cele ce-ne-am implicat in campanie luptam pentru ele, cineva trebuie sa aiba curajul sa vorbeasca, sa schimbe lucrurile si sa faca ca pierderea copilasilor nostrii sa capete un sens.
Nu ne vom opri si cu siguranta vom sprijini cu toata forta aceasta campanie, Bianca iti suntem alaturi!!!O imbratisare calda tuturor mamicilor!
Multumesc inca o data pentru faptul ca ne-ai ajutat sa capatam forta de a merge mai departe, de a ajuta......elena-loredana

Mergi sus

Mesaj de la: Liliana data: Luni 10 martie 2008

A fost duminica, 9 martie 2008, Prima zi a Mamelor de ingeri !

Din respect profund fata de rascolirea sufletelor si a suferintei lor nu voi descrie in cuvinte emotia, duiosia, iubirea care s-a inaltat la ceruri catre copilasii lor ...

Am cules ieri sentimente si imagini ... si amintiri ...
Aceasta zi nu poate fi descrisa. Ea trebuie traita.
Tot ce pot spune acum este ca toti cei care si-ar fi dorit sa fie acolo sa tina minte aceasta zi : 9 martie - Ziua Mamelor de ingeri !
Veti vedea in imagini persoane de toate varstele : mame si tati tineri sau mai putin tineri, bunici si nepoti, frati si surori, prieteni si necunoscuti.
Au fost inimi calde, suflete mari, priviri inlacrimate , ganduri sincere…

Eu nu sunt o mamica de inger. Dar sunt mama. Si am fost acolo.
Alaturi de familia mea si alaturi de mamele indurerate.
Pentru ca in singuratatea lor sfasietoare mamele de ingeri au nevoie de caldura celor ce doresc sa le fie alaturi cu adevarat. Pur si simplu : sa fie acolo, langa ele.
Fara cuvinte, fara efort. Cu inima. Cu privirea. Cu pasii. Cu o imbratisare.
Este atat de putin si totusi cat de mult !

Liliana
Bucuresti

Mergi sus

Mesaj de la: Adriana data: Marti 11 martie 2008

Nu stiu ce s-a intamplat,am dat nr de tel adresa de mail,nu m-a contactat nimeni.Am fost singura ieri de ziua mamelor de ingeri,am aprins lumanari ,am trimis baloane spre cer si m-am rugat pentru toti copii-ingeri.Mamelor ,din Tulcea,de ce nu a-ti venit? Nu va trebuia nimic,am avut totul pregatit ,de ce nu a-ti venit? De rusine? Nu e nici o rusine sa aprinzi o lumanare pentru copilasul tau, devenit inger...Vreti sa uitati? Stiti bine ca nu ati uitat si nici nu o sa puteti uita vreodata copilul pe care l-ati purtat in burtica! Va pasa de ce spune lumea? Stiu ei ce e in sufletul vostru?!? Nu...dar ar trebui sa stie,ca sa nu e mai spuna lucruri care dor si ca sa nu e mai ocoleasca... Pacat ca n-ati venit....Sper sa veniti data viitoare...scrieti-mi! hai sa vorbim! hai sa ne ajutam una pe cealalta....si pe altele ca noi...

pentru mamicile din alte orase,care au fost la eveniment,toata stima si tot respectul.Va pup si va iubesc.ADRIANA din TULCEA

Mergi sus

Mesaj de la: Steluta data: Luni 10 martie 2008

Buna seara, ma numesc Steluta Popescu si am participat ieri la intalnirea mamicilor de ingeri. A fost un eveniment emotionant si plin de curaj, foarte rar intalnit la noi.
Aveti un suflet extraordinar si ma bucur ca v-am cunoscut.
Va trimit cateva fotografii iar daca doriti sa aveti toate fotografiile pe care le am facut ieri, pot sa fac un cd si sa vi-l aduc.

Cu stima,
Steluta

Buna seara din nou.

Am pus toate fotografiile aici:
http://www.flickr.com/photos/82304031@N00/sets/72157604088450746/show/

Mergi sus

Mesaj de la: Elena-Loredana data: Marti 11 martie 2008

Multumesc celor care ne sunt alaturi, mame de ingeri,rude, prieteni. Multumesc acelor oameni care s-au decis sa ne fie alaturi si celor care se vor hotari sa ne fie alaturi.
http:www.impactingorj.com/social.htm
Doamne ajuta!
Elena-Loredana Tg.Jiu

Mergi sus

Mesaj de la: Dr. Cristian Andrei data: Marti 11 martie 2008

De la Dr. Cristian Andrei:
Nasterea copilului este menita sa aduca femeii implinire. Cu cat se afla mai
aproape de acest moment, cu atat mai atenta este mama la fiecare detaliu
despre copilul care va veni: cum va arata, daca va fi sanatos, cum misca, cu
cine va semana, care-i va fi soarta.... Pierderea copilului in preajma
nasterii cade ca o noapte peste un rasarit de soare. Este impotriva firii,
este de neinteles, e greu de trait cu asta.

In astfel de momente sunt necesare cateva gesturi simple din partea celor
din jur: sa fie prezenti, sa arate compasiune, sa o ajute pe mama sa
parcurga cele cuviincioase, sa-l trateze pe cel pierdut ca pe orice
copil,s-o priveasca pe mama in ochi.

Copiii care pleaca in preajma nasterii sunt cei mai curati
oameni.Puterea lor sta in lipsa de pacat si in iubirea cu care sunt
pastrati in sufletul celor ce i-au dorit. Am putea sa ne rugam pentru ei
si la ei.

Dr Cristian Andrei
Institutul de Relatii Umane
tel. 021 3192489
www.iru.ro

Mergi sus

Mesaj de la: Rita data: Marti 11 martie 2008

Buna seara, mamici de ingeri! Si un imens MULTUMESC, mamici de ingeri din BAIA MARE! MULTUMESC ca ati fost acolo si ca ati dat un semn ca va pasa... Va pasa de sufletul celor care - din pacate - vor trece prin ce am trecut noi.

Eu inca sunt coplesita de ceea ce s-a intamplat duminica dupa-masa pe Campul Tineretului. Dar stiu ca se putea si mai bine. As fi vrut sa am ragazul sa va imbratisez pe fiecare, sa va dau si voua din elanul si puterea pe care le-am simtit atunci cand v-am vazut acolo, cu baloanele in mana si cu sufletul aproape deschis. Mi-ar fi placut sa avem un loc calduros unde sa putem sta de vorba despre ingerasii nostri si despre ce au insemnat si inseamna ei pentru noi. Mi-ar fi placut sa am mail-urile voastre si numerele voastre de telefon doar ca sa va pot spune acum "MULTUMESC!".

Emotiile, lacrimile si bucuria - in egala masura - m-au facut sa ma pierd pe moment si sa ma regasesc abia mai tarziu. Mi-ati ramas oricum in suflet si n-am sa va uit niciodata. Dar as vrea sa pastram legatura si sa ne mai intalnim ori de cate ori simtiti si simtim nevoia sa o facem. La o cafea, la un ceai, un suc, chiar la un pahar de NAN... Numarul meu de telefon si adresa de mail sunt afisate pe site si - va rog - contactati-ma.
Fac totusi o precizare: adresa mea de mail e youngrita2000@yahoo.com, si nu youngrita200@yahoo.com, cum e afisat aici.
Va astept, asadar, cu sufletul deschis si inca o data MULTUMESC!
Rita - mami de inger Maya

Mergi sus

Mesaj de la: Elena-Loredana data: Marti 11 martie 2008

Am revenit cu o precizare.Link-ul in care a aparut articolul despre intalnirea de duminica a mamelor de ingeri din Tg.Jiu este: http://www.impactingorj.com/social.htm
Din pacate in aceste momente o mama se lupta pentru puiul ei in spitalul din Tg. Jiu, haideti sa ne rugam pentru ei, pentru medicii care o ingrijesc ca Dumnezeu sa le lumineze mintea si sufletul,astfel incat sufletelul sa se nasca fara probleme la termen.Mamica insarcinata in luna a VI-a este internata de 3 saptamani, iar medicii........
Elena-Loredana
Doamne ajuta ca toate mamicile sa nu mai treaca prin ce am trecut noi.

Mergi sus

Mesaj de la: Rodica data: Miercuri 12 martie 2008 RodicaBucuresti

Buna, bianca. Iti multumesc ca mi-ai, ne-ai dat sansa, noua parintilor de ingerasi sa ne intalnim si sa ne rugam impreuna, sa ne impartasim emotiile si sa simtim impreuna, sa ne alinam durerea. Au fost emotionante momente, si am plans impreuna pentru dorul de copiii nostri care sunt altundeva... Nu mi se mai intampla des sa mai plang pentru ingerasul meu pentru ca am doi copilasi mici care vor o mamica puternica, vesela, energica, insa duminica, de ziua mamelor de ingeri nu am putut sa ma abtin... Am plans, am plans, m-am rugat impreuna cu ceilalti, am retrait momentele de atunci...

Multumesc pentru imbratisarea care mi-ai dat-o si ca m-ai ascultat. M-ai intrebat cum il chiama pe ingerasul meu... Nu am putut raspunde pentru ca nu fixasem un nume, si i-am vorbit bebelusului meu in burtica spunandu-i "bebelus". Aveam o preferinta de nume dar nu i-am spus niciodata pe nume. Povestea mea am mai spus-o dar sunt anumite lucruri, detalii la care ma gandesc adeseori. Unu, ar fi ca in acel certificat de deces care a trebuit sa-l faca sotul meu, la primarie nu i-a trecut decat numele de familie, fara prenume... Nu mi-am tinut deloc copilul in brate, abia de am putut sa-l vad pentru ca pe masa de nastere mi se tot repeta sa nu ma uit, sa nu ma uit la copil... Si ce bine ca l-am vazut,o frumusete de baiat era si este... Pentru ca am lasat copilul pe mana lor, a nu stiu cui sa faca ce vor ei, autopsie, si sa-l incinereze...pentru ca eu nu mai eram atunci, nu prea mai stiu multe despre ce simteam atunci, nu am fost in stare sa iau vre-o decizie, sa gandesc...acum, privind in urma as fi vrut sa fie mai altfel. Sa am macar cea mai mica amintire cu el, bebelusul meu, pe care as fi vrut sa-l cheme andreas... Sunt credincioasa, dar nu si religioasa, nu am gasit inca un preot care sa-mi dea niste argumente clare in privinta modului in care sa intamplat cu bebeul meu, despre cum ar fi trebuit sa procedez atunci, ce mai pot face acum pentru bebelusul meu... Am intrebari dar nu si raspunsuri. Oricum cred ca pentru ingerasii nostri acum toate dogmele astea pamantesti nu mai conteaza, ei sunt sus, la dumnezeu si stiu ei mult mai bine decat noi toti impreuna ce e bine, sau mai clar spus ce conteaza mai mult: sufletul sau ipocrizia pe fata a personelor " religioase ".

Stiti, voi, mamicilor de ingeri, ca persoanele care ajung sa moara , se zice ca au atins perfectiunea, nivelul cel mai mare pe care il puteau avea, si-au atins obiectivele aici, pe pamant. Asta inseamna ca bebelusii nostri erau perfecti, erau la cel mai inalt nivel de inainte sa se nasca. Asa ca trebuie sa fim mandri de bebelusii nostri ingeri. Eu nu vreau sa mor prea repede pentru ca , dupa cum v-am spus am doua fetite adorabile, pe care vreau sa le cresc frumos, sa ne bucuram impreuna, sa traim impreuna... Insa cand o fi sa mor imi doresc ca sa ajung acolo, unde e si bebelusul meu, sau daca standardele lui dumnezeu sunt mai mari decat standardul vietii pe care il am as vrea sa ma lase macar sa-l cunosc pe bebelus, sa pot avea un spatiu in timp cu el. Ei, hai ca am luat-o razna deja. :)

Multumesc bianca inca odata pentru campania pe care ai initiat-o si sper din tot sufletul ca toate acele obiective care sunt fixate sa se realizeze si se vor realiza pentru ca tu si noi, celelalte mamici de ingerasi avem pile acolo, sus, cel mai sus.
Daca pot fi de folos in acesta campanie mi-ar face o reala multumire sa ajut alte persoane si sa ajut la realizarea obiectivelor propuse in acesta campanie.
Datele mele de contact: rodica ****; ****@yahoo.com; violonista, profesoara

Mergi sus

Mesaj de la: Ana data: Miercuri 12 martie 2008

Abia acum incep sa realizez impactul pe care ziua de duminica l-a avut asupra mea. Pe 9 martie nu am fost in stare sa spun aproape nimic, parca mi se incalcise limba de emotie, iar ieri, ieri... dupa ce am scris materialul despre ziua de duminica am izbucnit in lacrimi... Am plans ieri o multime... Pentru Emma si pentru Bianca... Pentru parintii de ingeri, pentru Rita, Adriana, Loredana, Angela, mamici de ingeri care ne-au ajutat si ne-au sprijinit cu campania.

Va multumesc dragele mele, dragele noastre... Sper ca de fiecare data, fiecare actiune sa fie mai frumoasa si mai bine organizata...
M-a facut din nou sa plang poezioara postata de Anonim...
Dumnezeu sa fie cu voi si ingerasii vostri! Sa cumparati maine Taifasuri! Am scris despre intalnirea de duminica!
Emma, te iubim!
Sa ai grija de mami, de tati, de Luca si de buni!
Ana/Bucuresti

Mergi sus

Mesaj de la: Sorina data: Miercuri 12 martie 2008

Minunate mamici de ingeri,ma numesc Sorina Cristea si am fost la intrunirea de duminica in calitate de psiholog. A fost trist si emotionant si extraordinar ce s-a intimplat acolo.Pentru mamele de ingeri care au venit, aceasta reuniune a fost ca un mesaj de iubire pe care l-au inaltat spre cer,si sint sigura ca le-a fost de mare ajutor.PENTRU CA DOAR EXPRIMINDU-VA EMOTIA SI DUREREA,FIE SI PRIN LACRIMI,PRIN SCRIS,PRIN DISCUTII CU FEMEI CARE AU TRECUT PRIN O ASEMENEA TRAUMA,PUTETI SA MERGETI MAI DEPARTE.E greu este adevarat,insa cu ajutorul altor mame de ingeri ,veti descoperi ca durerea impartasita e o durere mai usor de suportat.Nu trebuie sa va simtiti vinovate sau rusinate!Nimeni nu are dreptul sa va judece pentru ca plingeti sau nu ,pentru ca va e dor,si pentru ca va doare.Cu tot respectul din lume,pentru voi,mame de ingeri.

Mergi sus

Mesaj de la: Simina data: Vineri 14 martie 2008

Dragele mele,
am participat si eu si sotul meu la prima intalnire a mamelor de ingerasi, desi mi-a fost foarte teama...teama ca ma va coplesi durerea si va fi insuportabila...am stat de aceea la distanta de voi si nu am putut sa ma apropii prea mult sau sa spun ceva..nu am putut decat sa plang. a fost foarte trist, dar si foarte frumos, si ma bucur enorm ca am fost acolo, pentru ca nici eu, ca si multe dintre voi poate, nu am apucat sa imi iau ramas bun de la fetita mea...iar faptul de a fi acolo alaturi de voi si de a elibera balonasul a fost ca o eliberare si penrtu mine...

sunt psiholog si stiu ca suferinta nu va inceta prea repede...si stiu si simt ca am nevoie sa fiu alaturi de altii care pot intelege suferinta mea...

de aceea m-am gadit sa va propun sa incepem un grup de suport..pentru ca stiu ca si voi aveti nevoie de asta. si cred ca poate fi un prim pas al acestei organizatii ...
eu pot sa incerc sa obtin un spatiu in care sa incepem...as putea sa gasesc o solutie de inceput pentru cateva intalniri pana se va rezolva ceva mai stabil. si pentru ca am vazut ca sunt si alti specialisti psihologi si psihoterapeuti care s-au oferit voluntari, le putem cere ajutorul, si sa modereze acest grup de suport al mamicilor de ingerasi...
daca crezi ca poate fi un inceput Bianca, si daca sunteti dornice sa ne ajutam si vorbim despre suferinta noastra, astept cu drag un semn de la voi.adresa mea de mail este ****@yahoo.com

Simina

Mesaj de la: Daniela data: Sambata 15 martie 2008

9 Martie… Ziua mamelor de ingeri
Pentru acele mamici care au spus ca vin… si nu au avut taria, pentru acelea care au vrut sa vina si nu au reusit, pentru cei care au fost acolo si in alte locuri din tara aceasta ‘’’ si pentru toti cei care ne vor ajuta de acum incolo sa facem bine!
Pentru noi toti, am pus mai jos link-ul(legatura) catre… copii nostri, la care au ajuns deja baloanele in care am pus toata dragostea noastra.

http://www.slide.com/r/5hrivGW81j-y1tj9jcshOHL8ohUQwcpR?sz=original&view=original

Imaginile au fost obtinute prin amabilitatea domnului Dinu Lazar, unul dintre fotografii prezenti la intalnirea din Bucuresti.

Daniela G.

Mergi sus