Vineri, 28 martie 2008

Terapie de grup - A 2-a intalnire a mamelor de ingeri

Locatia : Restaurantul Room’s, strada Mendeleev, ora 16:30
 

Get the Flash Player to see this video.

Campania "Mame de Ingeri" la TVR1

28 martie 2008 a fost o zi speciala... O zi in care, durerea a fost mai usor de suportat, pentru ca am impartit-o cu alti parinti de ingeri. Am vorbit, am povestit, am ascultat, am plans si toate astea mi-au facut foarte bine. Ca si dupa intalnirea din 9 martie, si dupa cea din 28, nu am putut dormi, tot gandindu-ma la cum a fost....pentru ca a fost tot o intalnire importanta pentru campania "Mame de Ingeri".

Malvina Cervenschi, prezentatoarea stirilor de la TVR, a avut o idee excelenta: sa prezinte povestile a mai multor mamici de ingeri, pe marginea carora sa facem cunoscute obiectivele campaniei. Aceasta serie va culmina cu imagini de la o terapie de grup, astfel incat mamele si tatii de ingeri sa vada ca nu au de ce sa se teama, sa prinda curaj si sa vina la urmatoarele intalniri de acest gen, in urma carora se vor simti mai eliberati, asa cum au afirmat cei care au fost prezenti, la intalnirea din 28 martie.

Malvina Cervenschi, operatorul Catalin Popescu, psihologul Sorina Cristea, Ana Maria Gombos, jurnalista revistei Taifasuri, realizatoarea TV Roxana Iliescu, fotograful Paul Buciuta si jurnalista Mihaela Carlan, care va scrie un articol amplu despre campania "Mame de Ingeri", articol dealtfel dedicat nepotelului ei ingeras, Alexander, sunt reprezentantii mass-mediei, care au fost martori ai acestei intalniri si soli, ai acestei campanii. Le multumesc pentru prezenta discreta si benefica iar domnului Iulian Padurariu ii multumesc pentru amabilitatea de a ne pune la dispozitie, salonul Boticelli, din cafeneaua Rooms!

Le-am invitat la aceasta intalnire pe mamicile care au fost de acord sa-si faca publice, povestile lor atat de triste... M-a impresionat prezenta alaturi de noi a trei tatici, care si-au exteriorizat emotiile, fara teama de a fi luati in deradere pentru asta! Ba chiar le-a facut bine sa spuna ce aveau pe suflet si sa-si planga durerea, simtind ca toti cei din jurul lor, ii inteleg atat de bine...!

Am avut mari emotii cand am daruit fiecarei mamici, cate o pernuta pe care era scris numele copilasului lor...Am facut asta, gandindu-ma la sentimentul ingrozitor pe care l-am avut atunci cand am iesit din maternitate si atunci cand am intrat in casa, cu bratele goale....sau la dorinta de a-mi strange fetita in brate, atunci cand mi se face dureros de dor de ea....Cand le-am intins pernutele a fost asa o... explozie de emotie, incat mi-a fost teama ca am gresit...ca poate am provocat prea multa durere ...dar m-au asigurat apoi ca se bucura sa aiba aceste pernute... imi cer iertare daca totusi am ranit...

Ii multumesc Malvinei, designer-ului Stephen Pelger si echipei lui, pentru confectionarea acestor, atat de speciale, pernute...

A fost multa emotie, au fost multe strangeri de maini, au fost multe lacrimi dar ne-am despartit toti, cu zambetul pe buze, pentru ca ne-am regasit in privirile inecate in lacrimi, ale tuturor celor din jurul nostru si am simtit ca nu suntem singuri....Unindu-ne, povara ne-a fost mai usoara...!

Pentru E.M.M.A. a fost un pas foarte important! Am simtit ca suntem pe drumul cel bun si sper din tot sufletul, sa prinda curaj si putere si sa vina alaturi de noi, toti cei care au avut aceeasi nesansa, ca a noastra....Dar si cei care nu au trecut prin asa ceva dar care doresc sa-i ajute pe acesti parinti incercati...

Doar aceasta prima intalnire a fost filmata, din dorinta de a incuraja, dar urmatoarele se vor desfasura "cu usile inchise", pentru ochii straini dar deschise pentru oricine cauta un umar sa-si planga durerea. De acum, nu mai trebuie sa ne ducem crucea singuri si in tacere. E.M.M.A., impreuna cu toti cei care doresc sa ajute, vor oferi sprijin si alinare celor care au atata nevoie de intelegere, de compasiune, de o imbratisare, de un cuvant bun, de o privire calda.

Va multumesc dragi mamici si dragi tatici, care ati fost de acord sa va spuneti povestile si astfel, sa intindeti o mana de ajutor celor care sunt inca in acel cumplit "tunel al groazei", cum spunea o mamica de inger...

Si mai sunt multi altii, carora le sunt recunoscatoare pentru implicare si sprijin, pe care o sa-i numesc, cat de curand.

In memoria copilasilor ingeri,
Bianca

 

Mesajele dvs.

Am participat vineri 28 martie la prima intalnire a mamicilor in cadrul organizatiei EMMA, la prima terapie in grup al mamelor de ingeri alaturi de Bianca si alte mamici de ingeri. Au fost alaturi de noi doctori, psihologi .Nu cred ca se poate explica in cuvinte ce retraiesti cand auzi povestile mamelor de inger. Bianca ne-a facut o surpriza , o mare surpriza . A daruit mamicilor o pernuta cu numele ingerasului (roz sau bleo). O atmosfera de vis, cum au strans la piept toate mamicile acele pernute ca si cand aveau ingerasul lor in brate. Multe lacrimi , multa durere dar in acelasi timp o descarcare a suferintei acumulate in noi . Dar de undeva din interiorul nostru vine acea putere, cineva de undeva ne da acea putere de a merge mai departe de a face ceva pentru aproapele nostru, de a ne uni ,noi mamele de ingeri sa ne facem auzite, sa ne facem tragedia prin care am trecut auzita .De ce? Deoarece sunt sigura ca ne face bine si pentru ca dorim sa schimbam ceva ,dorim sa nu mai treaca nici o mama prin aceste tragedii,dorim ca mama sa-si poata tine in brate copilasul chiar daca a murit la nastere normala sau inainte de termen,dorim sa-si poata plange si ingropa copilasul nu sa-si aduca aminte toata viata ca a fost ars sau trantit intr-o cutie de carton undeva intr-un spital.

 

E greu , e dureros pentru unele mame sa-si deschida sufletul sa povesteasca,unele chiar refuza sa deschida subiectul deoarece vor sa uite. Credeti ca se poate uita? Eu am incercat 7 ani sa uit sa nu ma mai gandesc dar nu se poate.Abia acum ma simt bine si cu sufletul impacat, acum dupa ce am discutat cu Bianca si cu alte mame de ingeri care au trecut prin aceasta tragedie.Am gasit raspuns la multe intrebari pe care mi le puneam in trecut. Multumim si medicilor care au fost alaturi de noi si speram sa ni se alature tot mai multi.
Va imbratiseaza cu drag
Daniela Ginju

sg sus Mergi sus

 

Mesaj de la: Simina data: Joi 3 martie 2008

Am participat, cu mari emotii, vineri, 28 martie, la prima intalnire propusa de EMMA mamicilor si taticilor de ingeri ... si sunt foarte bucuroasa ca am fost acolo si v-am cunoscut. Stiam ce inseamna un grup de suport, stiam ca va fi ceva bun pentru mine, dar mi-era foarte teama de cum voi trai momentul intalnirii noastre. Mi-a fost teama ca suferinta va fi coplesitoare, ca nu voi putea spune nimic despre povestea noastra,si ca imi va fi greu sa ascult alte povesti dureroase.

A fost insa o intalnire adevarata, in care am fost eu, cu emotiile si gandurile mele sincere, si am avut acces la voi, cu trairile si gandurile voastre autentice...si ma bucur ca am avut curajul de a-mi invinge teama de suferinta retrairii pierderii fetitei mele pentru ca am primit in schimb foarte mult de la voi!

Inca din momentul in care am intrat in incapere , modul in care m-ati primit mi-a dat sentimentul ca avem deja o legatura atat de veche si profunda... desi nu ne vazusem niciodata...si m-am simtit acceptata si sustinuta, imbratisata. A fost o atmosfera aparte, cu emotii intense, de suferinta impartasita si bucuria intalnirii. Stiu ca toate emotiile acestea si energia pe care am simtit-o acolo sunt resurse extraordinare pentru fiecare dintre noi si ne vor pune in miscare pentru a face ca lumea sa capete mai mult sens dupa aceste pierderi, si pentru a sustine si alina suferinta celor care vor trece prin experienta ingrozitoare a pierderii copilului.

M-am simtit usurata dupa aceasta intalnire, mai linistita si mai dornica de a face ceva bun cu viata pe care o am, mai increzatoare ca pierderea mea nu a fost fara sens si ca alaturi de voi pot deveni o persoana mai buna. Astept sa ne vedem din nou cat mai curand si sa ne punem in miscare!
Va multumesc!
Cu drag,
Simina

sg sus Mergi sus

 

 

Mesaj de la: Ana data: Vineri 4 martie 2008

Vineri, 28 martie a avut loc prima intalnire a mamicilor de ingeri intr-un cadru privat, actiune ce s-a vrut a fi un grup de terapie pentru mamicile care au trecut prin tragica experienta a pierderii unui copil. Au fost alaturi de noi Daniela, Georgeta S., Georgeta M. cu sotul ei, Liviu, Angela , Simina cu sotul ei, Nicu , Loredana cu sotul ei, Mihai, Stefania, Rodica, Sorina Cristea, psihologul nostru, Bianca, Malvina Cervenschi de la TVR, jurnalista Mihaela Carlau de la revista “Tango” si eu. Toata lumea, in afara de Malvina si de mine pierduse un copil. Unii poate s-au intrebat ce caut eu acolo. As fi vrut sa ridic o mana si sa cer voie sa spun povestea care m-a adus acolo. O fac acum, incredintata fiind ca mamicile care au venit si cele care vor veni, vor intelege motivatia care m-a adus atat de aproape de Bianca si de drama ei.

A fost prima sedinta de terapie daca pot sa o numesc asa, la care au participat mamici si tatici de inger . Gazde au fost Bianca si Malvina Cervenschi. A fost o intalnire mai speciala, pentru ca Malvina a filmat toata intalnirea si a ascultat toate povestile mamicilor. 7 povesti care se vor difuza dupa Paste, in 7 seri consecutive, cate 2 minute si jumatate in emisiunea de stiri. Atunci am avut ocazia s-o cunosc pe Malvina mai bine. De la distanta parea superba si misterioasa. E o persoana foarte calda care mi-a marturisit cu tot sufletul in ochi ca “sunt asa fericita ca atunci cand am trezesc dimineata am un scop, ca pot sa ajut aceasta fundatie.” M-a impresionat destainuirea ei. Sper ca cei prezenti, povestindu-si suferinta, sa ajute la randu-le alti parinti care vor trece peste aceeasi drama, desi ne dorim sa fie cat mai putini. S-au stabilit cateva dintre obiectivele campaniei, primul fiind instituirea certificatului de nastere la 28 de saptamani, dupa modelul certificatelor din strainatate. O surpriza de proportii a constituit-o faptul ca Bianca impreuna cu Malvina, au adus pentru fiecare mamica cate o pernuta cu numele ingerasului scris pe ea. Mamicile de fetite-ingeras au primit cate o pernuta roz iar mamicile de baietei-ingerasi au primit cate o pernuta bleu. Si acest lucru a fost facut cu un scop: acela ca in momentul cumplit si sfasietor, cand mamicile parasesc maternitatea cu bratele goale, sa poata strange macar acea pernuta in brate iar pernuta sa fie simbolul Organizatiei E.M.M.A. Cred ca nu mai este nevoie sa va mai descriu emotia creata in acele clipe. Chiar si eu si Malvina ne-am luptat cu lacrimile. Ma gandeam in acel moment cu disperare la Emma noastra draga si mi-as fi dorit din rasputeri sa o strang pe ea in brate.

Povestile au fost dureroase. Daniela, Simina, Stefania, Georgeta M, Georgeta S, Loredana si Rodica, toate au spus o poveste cutremuratoare despre puiutii lor si toata lumea a declarat ca a plecat mult mai impacata sufleteste de la acea intalnire. Un sprijin urias l-am primit si din partea echipei Tango, care a fost reprezentata de jurnalista Mihaela Carlau, al carei nepotel e si el ingeras dar si de Roxana Iliescu, viitoare mamica dar si mamica de ingerasi.

Un alt moment primit cu aplauze de aceasta data a fost vestea imbucuratoare ca Organizatia E.M.M.A. exista in mod oficial, din data de 27 martie, cu o zi inainte de intalnirea noastra si cu fix o luna inainte sa se implineasca un an, de cand micuta Emma a plecat la ingeri.

A fost o intalnire extrem de reusita, acesta fiind primul pas spre atingerea scopurilor noastre. Multumim mamicilor si taticilor de prezenti, echipei nou-constituita a Organizatiei Emma, Biancai, Malvinei si psihologului Sorina Cristea, care a ajutat in mod real mamicile cu sfaturile sale profesioniste.

La sfarsit, s-a facut schimb de adrese de mail, de numere de telefon si s-au facut si poze. Asa, ca amintirea sa ramana si imortalizata. Emma, te iubim! Iti multumim ca ai fost alaturi de noi. Sa ai grija de mami, de tati, de Luca si de buni!
Ana-Bucuresti

sg sus Mergi sus

 

Mesaj de la: Rodica data: Duminca 6 aprilie 2008

Buna, Bianca, buna tuturor
As incepe prin a multumi de fffffff multe ori Biancai, Malvinei Cervenschi de la TVR, dnei psiholog Sorina Cristea si in primul rand EMMA, care ne-a invitat si ne-a adunat impreuna cu durerea, tristetea si speranta pentru un viitor mai clar si mai senin... As mai multumi jurmalistelor Anei-Maria si dna Mihaela care au fost alaturi de noi cu suflete atat de mari pline de blandete si intelegere.

Am plecat la aceasta intalnire de parca as fi mers sa ma intalnesc cu o prietena pe care o cunosc de mult timp, cu toate ca poate ar fi trebuit sa-mi tremure genunchii la gandul ca o intalneam pe Bianca Brad. M-am simtit si ma simt aproape de Bianca si de celelalte mamici de ingeri cu care am vorbit. Desi atmosfera era plina de emotie consistenta noi, toate si cu totii, am impartasit durerea si speranta intr-un mod foarte firesc, relaxat... Eu sunt o persoana destul de timida cu oamenii pe care ii vad pentru prima oara , dar pe voi v-am simtit foarte aproape de mine si eu aproape de voi. Nu am mai avut ocazia sa particip la o asemenea intalnire, nu stiam concret despre ce va fi, insa pot sa va spun ca eu am avut niste trairi cu totul si cu totul speciale care , fara sa exagerez, mi-au schimbat unele viziuni asupra anumitor detalii. Si aici ma refer la acea surpriza, pregatita de Bianca si Malvina. Cand s-au apropiat cu pernutele eram deja emotionata de acest gest formidabil, insa cand mi-au dat mie sa tin o pernuta bleu cu numele Andreas... Am fost coplesita de bucurie ca era acolo, cu noi. Toate mamicile si taticii de ingeri care au fost la aceasta intalnire speciala s-au simtit speciali si sunt speciali... Toti parintii de ingeri si cei ce pleaca inima la ei sunt speciali... A fost o intalnire plina de substanta, de la care am plecat mai linistita , mai impacata cu mine si cu Dumnezeu... mai nerabdatoare sa ajut si eu la randu-mi pe altii care au nevoie de sprijin. Multumesc EMMA ca existi, multumesc tuturor ca ati vrut sa ma ascultati.

 

Plec la Cluj-Napoca pentru o perioada de cateva luni si daca cunoasteti mamici de ingeri de acolo as vrea sa iau legatura cu ele si sa incercam sa ne intalnim pentru a face ceva concret.
cu drag, Rodica

sg sus Mergi sus

 

Mesaj de la: Angela data: Marti 7 aprilie 2008

Dragele mele... natura se trezeste la viata...asa spuneam de fiecare data cand vorbeam cu copilasii mei dragi de la scoala despre primavara...si nu doar o spuneam la debutul acestui anotimp in fiecare an,ci chiar asa simteam...pana anul acesta!!! Acum am o mare dilema...daca natura s-a trezit deja la viata, eu de ce nu am facut acelasi lucru??? De ce pana in acest an simteam ca renasc o data cu sosirea primaverii? Si acum de ce nu mai e la fel? Apoi...brusc...inteleg. INTELEG. Stiu exact ce s-a intamplat. Din 11 ianuarie de cand puiul meu drag e inger intre ingeri...nimic nu mai e la fel. Nici primavara nu mai e primavara. Nici eu nu mai sunt eu. Mai fortez din cand in cand un zambet, mai caut din cand in cand cu disperare un motiv de bucurie...mai astept oarecum fara speranta ca primavara sa-mi invadeze sufletul...

In 28 martie am fost la intalnirea mamicilor de ingerasi de la Bucuresti. Am tot vrut sa scriu despre aceasta zi...dar parca nu gaseam cuvintele potrivite...acum ca am inceput sa vorbesc despre primavara imi dau seama ce a reprezentat pentru mine acea zi...a fost a patra zi de primavara. Si vreau sa va povestesc de ce. In 9 martie odata cu prima intalnire a mamicilor de ingeri am trait aici la Timisoara prima mea zi de primavara...primul strop de viata. In 18 martie am intalnit-o pentru prima data pe frumoasa si draga Bianca...si am trait a doua zi de primavara...al doilea strop de viata. Apoi a urmat 22 martie...ziua in care sotul meu mi-a dat unica poza a puiutzului nostru drag si astfel am mai furat o zi de primavara...a treia...al treilea strop de viata. Si iata ca am ajuns si la ziua de 28 martie, ziua in care ne-am intalnit la Bucuresti mamici si tatici de ingeri si chiar ingerasii nostri preaiubiti pe care i-am putut strange in brate tot datorita Biancai prin surpriza pe care ne-a oferit-o. Multumesc Bianca pentru a patra zi de peimavara pe care am trait-o...al patrulea strop de viata. Si...da, am mai ciupit o farama de primavara...pe 5 aprilie cand ne-am intalnit in Timisoara din nou...cateva mamici de ingerasi si am mai pus un strop de balsam pe sufletele noastre...a cincea zi de primavara...al cincilea strop de viata...?!

Domnilor doctori...stiti cat de trist este sa poti numara pe degete zilele de primavara???

Dragi mamici de ingerasi, dragi tatici, dragi bunici...va doresc din suflet ca primavara sa va invadeze viata si sufletele...dar sa nu uitati sa-i lasati usa macar putin intredeschisa...Angela, mamica de ingeras

Calin Gabriel, te iubim! Mama si tata

sg sus Mergi sus

 

Vineri, 28 martie 2008

28 martie a fost o zi speciala....O zi in care, durerea a fost mai usor de suportat, pentru ca am impartit-o cu alti parinti de ingeri. Am vorbit, am povestit, am ascultat, am plans si toate astea mi-au facut foarte bine. Ca si dupa intalnirea din 9 martie, si dupa cea din 28, nu am putut dormi, tot gandindu-ma la cum a fost....pentru ca a fost tot o intalnire importanta pentru campania "Mame de Ingeri".

Malvina Cervenschi, prezentatoarea stirilor de la TVR, a avut o idee excelenta: sa prezinte povestile a mai multor mamici de ingeri, pe marginea carora sa facem cunoscute obiectivele campaniei. Aceasta serie va culmina cu imagini de la o terapie de grup, astfel incat mamele si tatii de ingeri sa vada ca nu au de ce sa se teama, sa prinda curaj si sa vina la urmatoarele intalniri de acest gen, in urma carora se vor simti mai eliberati, asa cum au afirmat cei care au fost prezenti, la intalnirea din 28 martie. Malvina Cervenschi, operatorul Catalin Popescu, psihologul Sorina Cristea, Ana Maria Gombos, jurnalista revistei Taifasuri, realizatoarea TV Roxana Iliescu, fotograful Paul Buciuta si jurnalista Mihaela Carlan, care va scrie un articol amplu, despre campania "Mame de Ingeri", articol dealtfel dedicat nepotelului ei ingeras, Alexander, sunt reprezentantii mass-mediei, care au fost martori ai acestei intalniri si soli, ai acestei campanii. Le multumesc pentru prezenta discreta si benefica iar domnului Iulian Padurariu ii multumesc pentru amabilitatea de a ne pune la dispozitie, salonul Boticelli, din cafeneaua Rooms! Le-am invitat la aceasta intalnire pe mamicile care au fost de acord sa-si faca publice, povestile lor atat de triste... M-a impresionat prezenta alaturi de noi a trei tatici, care si-au exteriorizat emotiile, fara teama de a fi luati in deradere pentru asta! Ba chiar le-a facut bine sa spuna ce aveau pe suflet si sa-si planga durerea, simtind ca toti cei din jurul lor, ii inteleg atat de bine.....!

Am avut mari emotii cand am daruit fiecarei mamici, cate o pernuta pe care era scris numele copilasului lor...Am facut asta, gandindu-ma la sentimentul ingrozitor pe care l-am avut atunci cand am iesit din maternitate si atunci cand am intrat in casa, cu bratele goale....sau la dorinta de a-mi strange fetita in brate, atunci cand mi se face dureros de dor de ea....Cand le-am intins pernutele a fost asa o... explozie de emotie, incat mi-a fost teama ca am gresit...ca poate am provocat prea multa durere ...dar m-au asigurat apoi ca se bucura sa aiba aceste pernute.... imi cer iertare daca totusi am ranit....

Ii multumesc Malvinei, lui Stephen Pelger si echipei lui, pentru confectionarea acestor, atat de speciale pernute.....

A fost multa emotie, au fost multe strangeri de maini, au fost multe lacrimi dar ne-am despartit toti, cu zambetul pe buze, pentru ca ne-am regasit in privirile inecate in lacrimi, ale tuturor celor din jurul nostru si am simtit ca nu suntem singuri....Unindu-ne, povara ne-a fost mai usoara....!

Pentru E.M.M.A. a fost un pas foarte important! Am simtit ca suntem pe drumul cel bun si sper din tot sufletul, sa prinda curaj si putere si sa vina alaturi de noi, toti cei care au avut aceeasi nesansa, ca a noastra....Dar si cei care nu au trecut prin asa ceva dar care doresc sa-i ajute pe acesti parinti incercati.....

Doar aceasta prima intalnire a fost filmata, din dorinta de a incuraja, dar urmatoarele se vor desfasura "cu usile inchise", pentru ochii straini dar deschise pentru oricine cauta un umar sa-si planga durerea. De acum, nu mai trebuie sa ne ducem crucea singuri si in tacere. E.M.M.A., impreuna cu toti cei care doresc sa ajute, vor oferi sprijin si alinare celor care au atata nevoie de intelegere, de compasiune, de o imbratisare, de un cuvant bun, de o privire calda.

Va multumesc dragi mamici si dragi tatici, care ati fost de acord sa va spuneti povestile si astfel, sa intindeti o mana de ajutor celor care sunt inca in acel cumplit "tunel al groazei", cum spunea o mamica de inger....

Si mai sunt multi altii, carora le sunt recunoscatoare pentru implicare si sprijin, pe care o sa-i numesc, cat de curand.
In memoria copilasilor ingeri,
Bianca

sg sus Mergi sus

 

Mesaj de la: Georgeta data: Miercuri 2 aprilie 2008

Draga mea colega de suferinta,

Maine Emmanuel ar fi implinit 4 ani si 9 luni. Au trecut deja 2 luni si inca nu realizez ca Emma nu mai este. Il astept in vise, il caut prin parcuri, prin toate locurile unde mergeam, dar zadarnic, nu il gasesc niciunde si ma cuprinde dorul , durerea , disperarea si nu stiu ce sa fac. O lacrima razleata se prelinge pe obraz, o sterg rapid de teama sa nu ma vada ceilalti si sa imi cunoasca slabiciunea.Iti spun toate acestea , pentru ca ma intelegi, pentru a sti ca nu sunt atat de puternica precum par sau cum as vrea sa par. Ne-am intalnit pe 28 Martie mai multe mame, unite prin aceeasi durere, disperare, neputinta,.

A fost nu o terapie de grup, ci o confesiune a propriilor stari stiind ca ai alaturi mame asemenea tie, care te inteleg perfect, care au aceeasi suferinta, mame care nu mai au copii pe care sa ii stranga la piept, care au primit din partea ta, din sufletul tau nobil, cate o pernuta cu numele copilasului pierdut, un gest subtil, frumos, venit in momentul potrivit la locul potrivit. Am realizat atunci ca sunt una dintre mamele fericite, care a avut sansa de a-si strange copilul la piept, de a-i spune cat de mult il iubeste, de a fi strigata cu apelativul mama, dar pe de alta parte toate aceste amintiri dor atat de tare, inacat incerci sa le ascunzi undeva adanc in sufletul tau si sa le tii acolo pana ce rana va incepe sa se vindece. Si privesc perna aceea cu numele copilului meu si parca durerea incepe sa se estompeze.Nu iti spun toate acestea pentru a te intrista, nu vreau sa iti intristez si eu chipul frumos, iti spun, va spun voua mamelor de ingeri pentru ca ma intelegeti, pentru ca simtiti la fel, ganditi la fel.
Cu sinceritate,
Georgeta

sg sus Mergi sus

 

Fotografii

Fotografii de: http://www.artista.ro/

Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008


 

Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008
Intalnire 28 Martie 2008


 

Fotografii de la Ana din Bucuresti

Intalnire 28 Martie 2008


 

sg sus Mergi sus

 

sg sus Mergi sus