Mesaje de la dumneavoastră

Ma numesc oana iar acest site este ca un balsam pentru sufletul meu.Acum l-am gasit si m-am regasit in tot ce ai scris tu Bianca.Amun baietel de 6 ani ,Andrei care e lumina ochilor nostri.Anul acesta in ianuarie am aflat ca sunt inscarcinata(o sarcina ff dorita).Cateodata ma simteam prac vinovata ca doresc sarcina asta de cat l-a dorit pe Andrei.In Ianuarie ma duc pentru prima data la control si doctorita imi cobfirma ca e o sarcina dar.....surpriza imi ziceca e sarcina gemelara.Am avut un soc cand am auzit si inimaparca nu imi mai incapea in piept de fericire.M-am dus acasa cu ecograful pe care scria:SARCINA GEMELARA 6 SAPTAMANI.Nu imi venea sa cred .Imi venea sa zbor,deja gasisem nume indiferent de ce sex ar fi fost.Da ati inte;es bine daca ar fi fost .........pentru ca nu stiu ce s-a intamplat.Fericirea mea nu a durat mai mult de 1 saptamana.Dupa marea bucurie am avut intr-o sambat ao scurgere maronie.Un cutit mi-a sagetat inima.Stiamca in sarcina cu Andrei nu avusesem nim ic si citesem ca e un semn de ingrijorer.Ma urc in masina si plecla doctorita mea care imi zice ......imi pare rau unul nu mai e e doar unul.Jumatate din inima s-a dus o dat acu vestea.Doctorita imi zice sa ne vedem la o saptamana savedem ce o fi.m aduc la controliar si imi zice :Nu mai inteleg nimik uitati-va ca sunt amandoi si sunt bine.Imagianti0va ce a fost iar in sufletulmeu .Am crezut ca Dumnezeu a facut o minune si mi-a a adus puiutl la viata.plec de la cabinet mai mult zburand si increzatoareca totul va fi bine.l ao spataman ma duc iar la control si de data asta a fost si ultima data.........Nu mai erau.Niciunul.De ce?Nu stiu.doctorita s-a uitat la mine si mi-a zis :imi pare rau nu vad activitate cardiaca la niciunul.Credeam ca vorbeste cu alticineva nu cu mine.Eu stiam ca puiutii mei sunt bine si stau la caldurica pana se vor face mari.Am plecat de la cabinet nu stiu cum.Mia-m sunat parintele duhovnic si mi-a zi sca ii parerau si m-a sfatuit ce sa fac.A doua zi m-a m dus la alt cabinet nu sa fac avort....nu...ci sa imi iau adio de la puiutii mei.cand m-am trezit din anestezie plangeam in hohote si doctorul m-a intrebat daca ma doare burta atat de tare,iar eu semiadorimita m-am auzit zicand :Nu D-l doctor ma doare sufletul atat de tare.Probabil i-am inspirat atata mila sau poate ca fata mea era schimonosita de durere ca nu mi-a mai luat niciun ban.M-am ridicat si am plecat .Asta fusese tot pentru doctor o interventie chirurgicala ca si multe atele pentru mine inceputul agoniei.De atunci nu imi mai pot revenii si stiu c anu imi voi mai reveni niciodata.Vreau ca Andrei sa nu ma simta trista si safiu pentru el mamica care am fost mereu.am palns ,am urlat am dat vina pe altii ,pe mine .........mai plang s acum ,voi plnge mereu.cam asta e povestesa mea nu dau nimanui sfaturi degenul cum le-ai enumerat tu sus ca stiu cat de tare ma enervau pe mine.Sa dea Dumnezeu sa ne inatreasca ,sa fim tari si da ai dreptate viata merge inainte.Va pup pe t oate si speram sa mai facem un site unde sa povestim momente din timpul unei sracini fara probleme si sa postam poze cu puiutii dupa nastere.Eu de la iubitii mei atat am.......2 ecografii.Atat mi-a mai ramas si durerea sfasaietoare din suflet.Domnul Sa Va Binecuvinteze!

Bună. Mă cheamă Anda şi am 31 de ani. povestea mea trista începe în data de 28.01.2009 cand într-o dimineaţă gravidă în 7 luni fiind m-am trezit că fac hemoragie, de slabă intensitate pentru început. Am mers la spital şi doctorii mi-au spus că e bine, că nu se rupseseră membranele şi neavand contractii totul e în regula. Fiind în spital au urmat alte 3 hemoragii de intensitate tot mai mare şi apoi operatia cezariana cand s-a nascut Mihnea 1,420 kg scor apgar 4 iar uterul meu extirpat în proporţie de 90% ramanad dupa cum au spus doctorii suficient cat sa am o viata normala dar sa nu mai pot procrea niciodata. Diagnosticul placenta praevia aderenta, lucru nesemnalat de catre nici un doctor in conditiile in care am facut nenumarate ecografii 3D, 4D. Copilasul meu nu a trait decat pana a doua zi lasandu-mi in suflet o durere imensa, durere pe care doar faptul ca mai am o fetita de 4 ani mi-a mai alinat-o, pentru ea traiesc. Pe langa durerea pierderii fiului meu, histerectomia ma face sa nu ma mai simt femeie. Acum a-si face orice sa mai pot da viata unui suflet mic si nevinovat pe care sa-l cresc asa cum doar o mama stie dar din pacate nu se mai poate. Uneori imi imaginez ca tehnica medicala va avansa atat de mult incat voi putea face transplant de uter si astel voi mai avea un pui. Numai Dumnezeu stie, totul e in mana lui. Pana atunci imi doresc sa nu inebunesc, pentru fetita mea si sotul meu. Multumescu ca m-ati ascultat.

Numele meu este Diana Sugar, tocmai am trecut printr-un avort provocat, sarcina gemelara 18 saptamani; diagnostic moarte intrauterina din cauza sindromului transfuzat-transfuzor. Stiu ca in Franta, de exemplu, se poate intervenii chirurgical in uter pentru a trata acest sindrom si a salva astfel gemenii (http://www.jumeaux-et-plus.fr/content/view/85/108/); Intrebarea mea e daca aceasta interventie se face si la noi in tara, eu am tot cautat pe diferite site-uri si nu am gasit nimic. Lipsa de informatie mi-a omorat fetitele, aceasta ma doare cel mai tare; daca acum o saptamana as fi stiut despre acest sindrom cate stiu acum sunt sigura ca le-as fi putut salva.....de cate ori mergeam la ecografie totul era in regula, pana sambata cand mi s-s spus ca nu mai traiesc... Multumesc pentru raspuns, Diana SUGAR

buna bianca...........
iti multumesc frumos pentru tot...tot ce ai facut tu m-a ajutat enorm am reusit sa inteleg ca nu sunt singura...vorbesc in dodi acum scuza-ma. ma numesc catalina am 27 ani sunt din pitesti si sunt o mamaica de inger;puiul meu a murit acum 4 anisi 2 luni si .......si acum dupa atata timp inca doare, poate daca as povesti altcuiva ar zice ca sunt nebuna daca dupa atata timp inca plang.
sti ce doare cel mai tare? nu l-am vazut . nu l-am atins, nu i-am dat un pupic, nu l-am mangaiatsi mai rau de atat nu l-am inmormantat......nu am o poza doar poza de la o ecografie 4d unde i se vad ochisori atat.stau si ma intreb si acum de ce mai doare atat de rau.......dar ma linisteste gandul ca-i e mai bine acolo sus.....era bolnavior rausi poate a fost mai bine asa sa nu mai sufere........intre timp am dat nastere unei fetite superbe o cheama melisa si are 3 anisori ea e minunea mea.......vreau sa cred ca baietelul meu ma iubeste, ca stie cat il iubesc......cred ca el mi-a trimis minunea asta de printesa si sper din tot sufletul ca vegheaza asupra noastra. ingerasul nostru te iubim mult di nu te vom uita niciodata. mami si tati.pentru alex
p.s. tati a fost langa mine pas cu pas si m-a sprijinit si nu i-a fost rusine sa planga odata cu mine. ii multumesc din sufet.
te pup.

Draga Bianca iti multumesc ca existi,ca esti un Om care a trecut printr-o mare tragedie,sncere pareri de rau,iti multumesc ca din durerea ta ai reusit sa faci lumina,iubire si fericire,intinzand o mana de ajutor catre celelalte mamici sfasiate de durere.Sunt o mama de inger si inteleg toata durerea.Si ma straduiesc sa merg ca si tine mai departe cu ingerul meu in suflet,in fiecare zi.Iti doresc multa sanatate si frumoasei tale familii,sa te bucuri muuuulti anoi alaturi de ei,si sa mai aduci alinare prin toate gesturile tale atator parinti indurerati.Esti o luptatoare si te-am admirat dintotdeauna,cunoscandu-te(public nu personal) de la inceputurile carierei tale ,admirandu-ti frumusetea fizica la inceput si acum pe cea morala,psihica de adevarat OM.Dumnezeu sa te ocorteasca si sa-ti indrume pasii, sa ai izbanda in tot ceea ce-ti propui sa faci!Iar scumpa ta ingerasa Emma-Nicole sa te insoteasca si sa-ti lumineze inima cu Lumina Sfanta in orice clipa.Cu mare recunostinta corina-silvia cherciu

buna ma numesc andreea am nascut pe 14 august la ora 23:15 o fetita de 3 kg pe nume flavia andreea e lumina ochilor meu tatal ei a stat la maternitate pana am nascut sunt foarte mandra de ea eu am mai avut o sarcina dar am pierdut-o pe 13 martie 2008 am crezut k nu o sa pot trece peste asta dar am reusit cu ajutorul sotului meu care ne iubeste foarte mult e foarte mandru k are o fetita

Ma numesc Adina am nascut un copilas la 36/37 de saptamani pe data de 19 iulie 2009 la spital mau spus dupa nastere ca copilasul este bine , dupa o zi ma chemat neonatologul sa imi spuna ca are ceva la inima dar nu stie sigur ce si ca o sa il trimita maideparte sa vada , la trimis dupa care sa vina sa ne spuna ca trebe intervenit de urgenta cu operatie ca are malformatie la inima adica arterele lui au crescut chiar invers . Am fost trimis in Cluj unde am fost tratati foarte rau medici vorbeau ca din spatele calului cu noi au confirmat si acolo aceias problema apoi au zis ca nu il opereaza pana are 3 kg , dar nimeni nu ne a zis ca el nu mai traieste mult cu problema asta , doar medicul din orasul meu , ne-am hotarat sa mergem in Budapesta dar pana am facut o gramada de hartii , pasaport la copil trebuia sa dam o suma de bani inainte sa ne primeasca acolo , starea copilului se inrautatea dupa 10 zile de stat in Cluj am plecat in budapesta acolo au trebuit sa intervina de urgenta ptr ca sa poata sa ii faca in urmatoarele zile operatia mare dupa prima interventie totul a fost ok . Au trecut cateva zile au facut operatia mare pe cordeschis a fost o reusita , DUPA CATEVA ZILE COPILASUL MEU SA TREZIT ERA TOT CU APARATELE PE EL ERAM CEA MAI FERICITA IMI ZICEAM COPILASUL MEU VA FI BINE dar intr-o zi era bine in una rau tot asa el nu reusa sa mai traiasca fara aparatura si asa au trecut 32 zile dupa operatie si el nu isi revenea pana in data de 6 septembrie cand ne-au spus medici ca copilasul nostru este foarte rau si ca nu va mai supravietui mult , am crezut ca o sa mor de durere ne-au lasat langa el tot il resuscitau dar statd acolo toate aparatele strigau cum ca nimic nu ii mergea bine imi venea sa bolunzesc , pana cand a venit doctorita si ne a zi s ca sa ne luam ramas bin de la el ca nu mai are multe , imi vene sa dau cu capul de pereti dupa atatea chinuri si asa a fost ca el a murit , a trait 7 saptamani si 70 de minute , ma fost foarte greu si imi este dar ma consolez cu idea ca Dumnezeu a stiut ce face , dar eu nu mai pot sa fiu ce a fost ceva din mine a plecat cu el . dumneze sa ne dea puterea sa trecem peste greutati , va doresc putere mame de ingerasi.

Buna ziua. nu sunt inregistrata pe forum, n-am stiut cum sa va vorbesc decat aici. Am gasit pe un alt forum o mama care si-a pierdut copilul. Nu o cunosc, dar mesajul ei m-a durut si pentru ca nu stiu cum s-o ajut va trimit link cu forumul unde am citit. http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=141732 Sunt convinsa ca veti sti cum s-o ajutati sa treaca peste aceasta tragedie. Nu vreau sa imi fac publicitate, nu ma intereseaza sa-mi apara numele, vreau doar ca mesajul ajunga unde trebuie. Felicitari pentru tot ce faceti, ajutati foarta multa lume. Am o colega de birou care a trecut prin asa ceva, va multumesc si-n numele ei.

Draga Bianca, iti multumesc ca ai gasit in tine puterea de a spune ce s-a intimplat ... am plins cu tine ... Dar am si inteles foarte multe lucruri cu ajutorul tau ... Drept sa-ti spun ...cred ca daca eram in locul tau ...innebuneam ... Eu am avut sarcina extrauterina ...dupa 7 ani de asteptari ...pt. a avea un bebe ... cind eram tinara ...nu am fost destul de puternica si desteapta ...sa profit de situatiile care s-au ivit ...si acum e destul de tirziu ...si parca nu mai am nici forta necesara ... dar cine stie ... Poate si asta ar trebui spus ...femei bateti fierul cit e cald ...ca voi nu puteti face precum barbatii ...copii la 80 de ani !!! Iti trimit pupici si ginduri Roz ... pentru tine , pentru Emma si pentru baietelul tau ... Si iti doresc sanatate si putere ...

...Buna Bianca ma numesc Mihaela am 27 de ani sunt din Bucuresti si am piedut si eu 3 sarcini anul trecut oprite in evolutie la nici doua luni de la conceptie datorita faptului k sufar de sindromul antifosfolipidic adica se coaguleaza sangele prea repede si nu da voie sarcinii sa se dezvolte.Desi nu am trecut prin aceeasi drama ca si tine tot am suferit pt k imi doream un copil foarte mult,am spus imi doream deoarece acum mia ascultat Dumnezeu dorinta si sunt insarcinata in luna 6.A trebuit sa ma adun si sa continui sa sper ca voi reusi intr-un final sa raman iarasi si am ramas dar inca imi este frica sa nu pierd.Am descoperit sindromul in urma unei recoltari de sange facut la spitalul Fundeni la sectia hematologie la doamna dr Uscatescu cu trimitere de la doctorul ginecolog.Urmez un tratament de aroximativ 11 luni cu aspener iar acum pe langa el si clexone0,2ml/zi timp de o luna pana la urmatoarea recoltare.Iti spun toate astea pt a recomanda prin tine doamnelor care isi doresc copii si nu au descoperit din ce cauza pierd sarcinile mult dorite.Iti doresc tie cat si celorlalte mamici care au suferit si sufera in continuare de pierderea celui mai de pret "diamant"daca pot sa spun asa din viata unui cuplu si nu numai,sanatate multa, putere de invingere a durerii,sa nu uitati k speranta moare ultima si Dumnezeu nu uita rugaciunile si lacrimile scurse pe obraji de fiecare mama si tata cand isi pierd puiul mult dorit si asteptat.Cu drag si stima pentru toate mamele din lumea intreaga care au purtat, poarta si vor purta in pantece cu ajutorul Bunului Dumnezeu un sufletel mic

esti o femeie puternica Dumnezeu sa te ajute

Cosmin,un baietel de numai 5 ani a fost diagnosticat in urma cu 2 luni de neuroblastom,de gradu 4,neoperabil!! Are nevoie de 40.000 de euro pt un tratament in Austria!!Va rugam ajutati-ne!! nr de telefon 0751512611

Scrie aici.draga Bianca e foarte bine ca ai spus despre clinica ..DEUTSCHES HERZZENTRUM MUNCHEN! am avut norocul sa salveze viata baietelului meu chiar daca nu avea nici o sansa.Multumesc si fundatiei Herz für Herz-Stiftung für Leben!“ care a finantat operatia si fost alaturi de noi tot timpul.Sunt medici profesionisti si pregatiti sa te ajute sa faci fata situatiei .Am ramas impresionat de caldura cu care am fost tratati chiar daca am venit fara doar cu speranta sa plecam bine acasa

Suferinta a doi parinti Mama: Mi-e greu sa uit orele nesfârsite pe care le petreceam împreuna la masa. Uneori, ore la o masa.. Mi-e greu sa uit de stressul pe care i-l produceam atunci când îi ziceam continuu "mesteca Alex, înghite Alex", stres suplimentar fata de simptomele atât de bine ascunse ale bolii ei. Îmi pare rau ca nu i-am înteles cu adevarat problema. Mi se rupe sufletul, acum, când deslusesc cu adevarat mesajul pe care vroia sa mi-l transmita atunci când, la masa fiind, oftând ca o batranica, mi-a spus "Mami, tu nu ma întelegi!". Fetita mea avea probleme, o boala înselatoare se manifesta. O rog pe Alex sa ma ierte si pe Dumnezeu sa-mi mai dea o sansa. Sansa de a fi împreuna, de a o întelege si de a face pentru ea tot ceea ce n-am facut pâna acum. Gândesc ca suferinta fetei si a noastra implicit are un scop, pentru ca altfel n-as întelege de ce copilul meu trebuie sa treaca prin asa ceva. Îmi pare ca este o lectie din care trebuie sa învatam ceva, pentru toti cei care suntem zi de zi alaturi de ea si pentru cei care, în cei 4 anisori ai ei, s-au perindat pe lânga ea... Tata: Iertati-ma, dar nu stiu sa spun mai mult decât ca ma doare sufletul ca nu am stiut sa-mi ascult copilul, ca nu i-am înteles durerea asa cum ar fi trebuit. Sunt chinuit de gândul ca as fi putut face mai mult, daca as fi stiut ... ! Îmi pare rau ca a fost atât de cuminte, ca nu a facut toate prostiile pe care le face orice copil, îmi pare rau ca nu am apucat sa ma joc mai mult cu ea, îmi pare rau ca am ajuns abia acum sa o apreciez ... Sunt un tata care vrea sa faca mai mult pentru copilul lui si va cer si voua ajutorul. Sunt un tata care are speranta ca va putea face tot ce si-a dorit pentru copilul lui! Povestea Alexiei Alexia Toma are 4 ani si jumatate si a fost diagnosticata în data de 1 iunie cu tumoare craniana de 5 cm localizata supraselar (deasupra "seii turcesti") si multiple metastaze pe toata lungimea coloanei. Problemele Alexiei au început la vârsta de 8 luni. Desi analizele i-au iesit mereu bune, greutatea îi era mult mai mica decât cea corespunzatoare vârstei. A fost consultata de mai multi medici iar la 1 an si 3 luni este internata în Spitalul Grigore Alexandrescu - sectia de Gastroenterologie si alimentata pe sonda nazogastrica. I s-au facut toate analizele, de sânge, de digestie si negasindu-se clinic nimic deosebit, i s-a pus diagnosticul de anorexie psihogena. Au omis însa o investigatie, inclusa în procedura de investigatii pentru anorexie, cea imagistica: CT (computerul tomograf) sau RMN-ul, care ar fi impiedicat ca Alex sa ajunga în situatia de acum. La 2 ani n-avea nici 7 kg. Apoi a început sa ia în greutate. Încet, dar începutul era îmbucurator pentru noi. Multi doctori au vazut-o de atunci, dar niciunul nu s-a gândit la asa ceva. Semne neurologice nu a avut, era isteata, mult mai inteligenta decât un copil de vârsta ei, deci n-a dat nimanui de banuit. La 4 ani avea 11 kg. Era putin pentru vârsta ei, foarte putin, dar copilul era energic, prezent, inteligent. Primele simptome vizibile ale suferintei cerebrale au aparut la sfârsitul lunii aprile. Au fost 3 episoade de vorbire putin greoaie, la trezirea din somn, ce s-au succedat la intervale scurte de timp. Apoi a început calvarul. În fiecare zi parca mai aparea ceva. Nu mai avea stabilitate pe picioare, se împiedica des, începuse sa-i fie frica sa se urce si sa se dea pe tobogan, îi era teama sa coboare singura treptele si-mi arata ca o doare osul de la bazin si genunchi. Am fost la medicul de familie, am fost la neurologul de la policlinica, toti ziceau ca e prea slaba (slabise destul de mult si ajunsese la 10 kg) si ca din cauza asta nu se mai tine pe picioare. Ziua în care ne-am hotarât sa mergem la Spitalul Obregia a fost ziua în care Alex, sculata din somn, nu si-a mai controlat piciorul stâng, de parca n-ar mai fi fost al ei... Neurologul, aceeasi poveste: "E slaba, musculatura s-a atrofiat si nu-i mai sustine greutatea"... Ne-a indicat sa mergem la Budimex ca sa-i puna niste perfuzii, s-o revigoreze, pentru ca era foarte slabita si deshidratata. Au început cu analizele, erau convinsi ca anorexia ei are la baza ceva psihic. Au spus totusi ca trebuie sa facem si un CT pentru ca intra în protocolul pentru anorexie... si-n ziua de 1 iunie ne-a cazut ceru-n cap! Nimeni nu se astepta ca tomograful sa arate o tumoare mare, exact în mijlocul capului. Au fost foarte draguti cu Alex si cu noi, parintii, si s-au mobilizat cu totii pentru a pune lucrurile cap la cap si a stabili ce avem de facut. În ziua de 03 iunie a facut RMN-ul si era pentru a doua oara când am simtit ca ma prabusesc. Fetita mea are o tumoare de 5 cm localizata supraselar (deasupra "seii turcesti") ce-i produce o hidrocefalie importanta si multiple metastaze pe toata lungimea coloanei. În data de 4 iunie se intervine chirurgical pentru a diminua presiunea intracraniana, se monteaza un "shunt" care sa-i dreneze din lichidul cefalo-rahidian în exces si se preleveaza fragmente tumorale pentru examinare anatomopatologica. Rezultatul este înspaimântator: Glioblastom (Gliom malign). Doctorii au spus ca mai are de trait între 4-6 saptamâni, fara nici o sansa de ameliorare. Suntem trimise totusi la IOB pentru începerea terapiei. Alex are doar 9 kg. Doamna doctor ne sfatuieste sa dam o proba din fragmentul tumoral si la Institutul Victor Babes... Si de aici lucrurile se schimba, se iveste o sansa, o sansa venita parca de la Dumnezeu. Aceea ca fetita mea sa supravietuiasca. Diagnosticul se schimba: Astrocitom pilocitic. I se pune o sonda nazogastrica (singurul loc pe unde este hranita si acum!) si în doua saptamâni ajunge la 12 kg. Începem tratamentul si ni se face prima cura de citostatice, pe care Alex o suporta bine. Însa starea ei neurologica, data de compresia tumorii, se înrautateste. De când ne-am internat la Budimex nu s-a mai dat jos din pat. E atât de trista si de speriata de tot ce i se întâmpla, dar e atât de cuminte si accepta tot ceea ce medicii vin sa-i faca si asta pentru ca i-am spus ca are o bubita la cap si trebuie sa-i treaca! Cum poti sa-i explici unui copil de 4 ani chinul prin care trece? Sau cum poti sa-i justifici suferinta si stresul pe care i le-au provocat atâtea analize si controale inutile pe care le-a facut timp de 4 ani? Acum nu mai vorbeste, se uita doar la noi si probabil ca ne vede mai greu deoarece câmpul ei vizual este limitat. Localizarea tumorii îi face pe medici sa ridice din umeri. Nu au mai avut un astfel de caz, cu asa istoric, zic cei de la Institutul Oncologic. Dar mâna buna a unui neurochirurg, echipamente ultra performante, tratamentul ulterior si, în primul rând ajutorul lui Dumnezeu, în care-mi pun toata încrederea, alaturi de ajutorul dumneavoastra ar putea sa ne salveze de la moarte fetita. Am trimis mesaje de ajutor la clinicile si spitalele de afara si, în cele din urma, am primit raspuns. Pot s-o opereze! Este a doua oara când am simtit ca Cel de sus ne ajuta! Tratamentul ei are mai multe faze. Operatie, radioterapie/ proton terapie si din nou chimioterapie. E de durata si implica costuri mari, dat fiind si faptul ca ea, pe toata perioada tratamentului va fi internata. Suma pentru întregul tratament va fi imensa, tinând cont ca doar pentru analize si pentru operatie costul estimat la INI Hanovra este de 40.000 euro. La asta se adauga si costul drumului, ce trebuie facut cu un avion dotat medical, pentru ca starea ei de sanatate nu permite transportul pentru mai mult de 3 ore si costul cazarii pentru apartinator pentru întreaga perioada de terapie care se va întinde pe saptamâni întregi si tratamentul de radioterapie/ proton terapie ce trebuie facut ulterior interventiei si chimioterapia... adica mult prea mult pentru posibilitatile noastre. La ora actuala avem doar estimarea celor de la Hanovra pentru analize si operatie (40.000 euro ce includ si cazarea fetei estimata pe o perioada de 3 saptamâni) si acceptul lor. Termenul e scurt. În aproximativ 2 saptamâni, dupa ce termina cura a doua de citostatice, medicii au recomandat sa faca operatia. Pâna atunci, ne zbatem sa obtinem informatii legate de transportul aerian si de centrele unde putem face, cu aparatura performanta si la un cost mai scazut, radioterapia/proton terapia. Cel mai probabil chimioterapia o vom face tot la Institutul Oncologic. Vom posta pe site-ul www.alexiatoma.ro toate informatiile noi pe care le vom avea. Am deschis urmatoarele conturi, în speranta ca ne veti ajuta si pe noi sa-i dam o sansa Alexiei. O sansa pe care o merita numai si pentru faptul ca, pâna la cei patru anisori si jumatate, a suferit poate mult mai mult decât sufera altii într-o viata, si asta nu din vina ei... Poti depune ajutorul tau în conturile: Titular cont: Andreea Ioana Toma RON: RO88BRDE445SV63205534450 EUR: RO84BRDE445SV63205614450 USD: RO31BRDE445SV63205704450 Cod SWIFT: BRDEROBU Banca: BRD Groupe Societe Generale Sucursala Victoria, Calea Victoriei nr 224, Bl D5, sector 1, Bucuresti, Romania Titular cont: Andreea Ioana Toma cont in LEI: RO14INGB0000999901546063 cont EURO: RO57INGB0000999901546065, cod SWIFT al ING Bank N.V. Amsterdam sucursala Bucuresti: INGBROBU; Banca corespondenta pentru Eur - ING Bank N.V. Amsterdam Va multumim anticipat pentru gestul dumneavoastra. Lt. Toma Andreea e-mail: tel: 0729.88.99.44

buna din pacate si eu sunt o mama de ingeri am doar 22 de ani.Eu si sotul meu am asteptat foarte mult copilasul nostru.Pe 20 aprilie am aflat ca sunt insarcinata in a 4-tra saptamana am fost la control saptamanal pentru ca am avut probleme in a 6-a saptamana,in a 12-ea saptamana a spus doctorita ca copilasul meu este bine si daca ma simt bine nu trebuie sa vin in control numai peste o luna.Pe 30 iunie am mers la ecograf am fost foarte nerabdatori cu sotul meu ca sa ne vedem copilasul si cand mi-a facut ecografia ni sa spus ca ingerasul nostru are o malformatie la cap mai exact este fara CALOTA CRANIANA si ca trebuie sa fac avort am mers si la alt medic care mia confirmat acest lucru.Dupa acestea neam intors la spital si la ora 1.00 dupa masa mi sa facut chiuretaj.Am suferit foarte mult si mai sufar si acum dar din fericire am un sot care sta langa mine si imi da sprijin de fiecare data.Desi nu am vazut copilul si nu stiu ce a fost dar eu cred ca a fost fetita pe care o chema Roberta imi e tare dor de ea si nu este zi in care sa nu ma gandesc cu lacrimi in ochi la ea si stiu ca ea acum este sus in ceruri si ne vegheaza.Doctorita a spus ca peste 3 luni pot sa raman iar insarcinata dar imi este tare frica sa nu pierd si celalat copil