Mesaje de la dumneavoastră

mesaje

Acesta nu este un Forum. Daca doriti sa intrati in dialog cu alti parinti de ingeri,  este necesar sa va inregistrati pe Forumul E.M.M.A.

Daca doriti sa postati un mesaj AICI si daca doriti sa fiti contactat/a, este esential sa lasati adresa de e-mail si/sau un numar de telefon care nu vor fi facute publice decat la cerere!

Toate datele personale vor ramane confidentiale, cu exceptia cazului in care doriti si mentionati in mod expres ca datele dumneavoastra de contact sa fie facute publice.

Nici un mesaj nu apare imediat dupa ce a fost trimis, ci va aparea in cel mai scurt timp posibil de la expediere.

Multumim pentru intelegere!

 

Comments

va rog

Buna ziua Numele meu este State Maria,si va scriu aceste randuri pentru a va cere un sfat,un ajutor cat de mic,pentru ca am ajuns la disperare. Traiesc intr-o tara frumoasa care se va transforma intrun cimitir al oamenilor care nu isi mai pot plati datoriile. eu una am ajuns sa regret ca mai traiesc. am facut un imprumut la banca si am ajuns sa nu mai pot plati la timp,am restanta pe 3 luni. Am tot luat de la prieteni si am achitat dar a trebuit sa le dau bani inapoi si asa am ramas din nou in urma Am tot dat anunt pentru un al 2-lea servici dar nu am gasit nimic, Viata mea a devenit un cosmar din care nu ma mai pot trezi Imi este rusine si ma simt umilita,am rugat implorat oameni cu bani sa ma ajute cu o suma cat de micasi poate reuseam sa strang cei 4000 de roni,dar nu am primit decat jigniri pot dovedi cu acte datoria pe care o am,dar cand ei au de toate si nu stiu ce inseamna sa ajungi sa disperi ce le pasa Oare nu mai sunt oameni cu suflet care pot ajuta alt suflet Va rog ,va implor poate dumneavoastra stiti o cale prin care sa pot strange acesti bani Eu am vandut tot ce aveam si eu de valoare,am redus cheltuielile la maxim,bani se duc pe mancare si cheltuielile casei Pentru cei care au citit aceste randuri le multumesc si sper ca cineva va intelege cuvantul disperare Va multumesc din suflet,cu respect Maria nr tel 0732896964 e-mail

Mi-au ramas doar doua ecografii. Atat.

Ma numesc oana iar acest site este ca un balsam pentru sufletul meu.Acum l-am gasit si m-am regasit in tot ce ai scris tu Bianca.Amun baietel de 6 ani ,Andrei care e lumina ochilor nostri.Anul acesta in ianuarie am aflat ca sunt inscarcinata(o sarcina ff dorita).Cateodata ma simteam prac vinovata ca doresc sarcina asta de cat l-a dorit pe Andrei.In Ianuarie ma duc pentru prima data la control si doctorita imi cobfirma ca e o sarcina dar.....surpriza imi ziceca e sarcina gemelara.Am avut un soc cand am auzit si inimaparca nu imi mai incapea in piept de fericire.M-am dus acasa cu ecograful pe care scria:SARCINA GEMELARA 6 SAPTAMANI.Nu imi venea sa cred .Imi venea sa zbor,deja gasisem nume indiferent de ce sex ar fi fost.Da ati inte;es bine daca ar fi fost .........pentru ca nu stiu ce s-a intamplat.Fericirea mea nu a durat mai mult de 1 saptamana.Dupa marea bucurie am avut intr-o sambat ao scurgere maronie.Un cutit mi-a sagetat inima.Stiamca in sarcina cu Andrei nu avusesem nim ic si citesem ca e un semn de ingrijorer.Ma urc in masina si plecla doctorita mea care imi zice ......imi pare rau unul nu mai e e doar unul.Jumatate din inima s-a dus o dat acu vestea.Doctorita imi zice sa ne vedem la o saptamana savedem ce o fi.m aduc la controliar si imi zice :Nu mai inteleg nimik uitati-va ca sunt amandoi si sunt bine.Imagianti0va ce a fost iar in sufletulmeu .Am crezut ca Dumnezeu a facut o minune si mi-a a adus puiutl la viata.plec de la cabinet mai mult zburand si increzatoareca totul va fi bine.l ao spataman ma duc iar la control si de data asta a fost si ultima data.........Nu mai erau.Niciunul.De ce?Nu stiu.doctorita s-a uitat la mine si mi-a zis :imi pare rau nu vad activitate cardiaca la niciunul.Credeam ca vorbeste cu alticineva nu cu mine.Eu stiam ca puiutii mei sunt bine si stau la caldurica pana se vor face mari.Am plecat de la cabinet nu stiu cum.Mia-m sunat parintele duhovnic si mi-a zi sca ii parerau si m-a sfatuit ce sa fac.A doua zi m-a m dus la alt cabinet nu sa fac avort....nu...ci sa imi iau adio de la puiutii mei.cand m-am trezit din anestezie plangeam in hohote si doctorul m-a intrebat daca ma doare burta atat de tare,iar eu semiadorimita m-am auzit zicand :Nu D-l doctor ma doare sufletul atat de tare.Probabil i-am inspirat atata mila sau poate ca fata mea era schimonosita de durere ca nu mi-a mai luat niciun ban.M-am ridicat si am plecat .Asta fusese tot pentru doctor o interventie chirurgicala ca si multe atele pentru mine inceputul agoniei.De atunci nu imi mai pot revenii si stiu c anu imi voi mai reveni niciodata.Vreau ca Andrei sa nu ma simta trista si safiu pentru el mamica care am fost mereu.am palns ,am urlat am dat vina pe altii ,pe mine .........mai plang s acum ,voi plnge mereu.cam asta e povestesa mea nu dau nimanui sfaturi degenul cum le-ai enumerat tu sus ca stiu cat de tare ma enervau pe mine.Sa dea Dumnezeu sa ne inatreasca ,sa fim tari si da ai dreptate viata merge inainte.Va pup pe t oate si speram sa mai facem un site unde sa povestim momente din timpul unei sracini fara probleme si sa postam poze cu puiutii dupa nastere.Eu de la iubitii mei atat am.......2 ecografii.Atat mi-a mai ramas si durerea sfasaietoare din suflet.Domnul Sa Va Binecuvinteze!

AS DORI SA VA CUNOSC

AS DORI SA VA CUNOSC SI SA-MI SPUNETI MAI CU DE-AMANUNTUL CE VI SA INTAMPLAT CACI SI EU AM TRECUT EXACT PRIN ACEASI SITUATIE SI TOT LA SPITALUL DIN AIUD IN DATA DE 9 IANUARIE 2008

Mihnea-baietelul meu

Bună. Mă cheamă Anda şi am 31 de ani. povestea mea trista începe în data de 28.01.2009 cand într-o dimineaţă gravidă în 7 luni fiind m-am trezit că fac hemoragie, de slabă intensitate pentru început. Am mers la spital şi doctorii mi-au spus că e bine, că nu se rupseseră membranele şi neavand contractii totul e în regula. Fiind în spital au urmat alte 3 hemoragii de intensitate tot mai mare şi apoi operatia cezariana cand s-a nascut Mihnea 1,420 kg scor apgar 4 iar uterul meu extirpat în proporţie de 90% ramanad dupa cum au spus doctorii suficient cat sa am o viata normala dar sa nu mai pot procrea niciodata. Diagnosticul placenta praevia aderenta, lucru nesemnalat de catre nici un doctor in conditiile in care am facut nenumarate ecografii 3D, 4D. Copilasul meu nu a trait decat pana a doua zi lasandu-mi in suflet o durere imensa, durere pe care doar faptul ca mai am o fetita de 4 ani mi-a mai alinat-o, pentru ea traiesc. Pe langa durerea pierderii fiului meu, histerectomia ma face sa nu ma mai simt femeie. Acum a-si face orice sa mai pot da viata unui suflet mic si nevinovat pe care sa-l cresc asa cum doar o mama stie dar din pacate nu se mai poate. Uneori imi imaginez ca tehnica medicala va avansa atat de mult incat voi putea face transplant de uter si astel voi mai avea un pui. Numai Dumnezeu stie, totul e in mana lui. Pana atunci imi doresc sa nu inebunesc, pentru fetita mea si sotul meu. Multumescu ca m-ati ascultat.

la 17 ani eram mama de inger

Buna ma numesc Lucia si am 19 ani ma bucur foarte mult ca cineva se gandeste si la cea mai mare suferinta a unei femei,suferinta pe care am traito si eu in urma cu doi ani povestea incepe cu o dragoste adevaratae unde samanta iubiri da roade si raman insarcinata un lucru frumos dar insa defapt era inceputul unei tracedi iubirea pe care o credeam adevrata sa dovedit a fi o lasitate parinti care trebuiia sa imi fii aproape sau dovedit a fi niste criminal le spun asa pentru ca mau chinuit in timpul sarcini cu vorbr grele si usturatoare si fortarea de ei si de mai multe persoane sa fac avort,mi sau oferit sume mari de bani sincer ma durea sufletul ca nu se gandea nimeni la dorinta mea si bucuria mea am tot amanat pana nu sa mai putut face nimic in privinta avortului pluteam de fericire cum vedeam ca cineva in mine creste si era foarte sanatos mergeam in fiecare luna la ecograf aveam grija la toate detaliile mergeam la biserici citeam si ma rugam ca copilul meu sa nu duca lipsa de nimic imi era greu la inceput ma durea capul varsam aveam pofte noroc ca nu sa observat pana am terminat scoala toata aceasta sarcina a decurs normal eram tare fericita cand noaptea misca deja miam facut lumea noastra chiar daca scandalurile din familie si barfele nu se mai inchiau pana in ziua in care o prietena de 21 de ani a murit de cancer si tatal ei ia spus ;;bucurate de necazul care il ai ca tu nu ai un necaz ai o bucurie tu mai primesti o viata in familie eu insa miam pierdut,, atunci tatal meu sa mai indereptat insa era prea tarziu intro duminica dimineata mi sa pornit o hemoragie,mi sa spus ca sar putea sa nu rezist la cezariana sincer mam bucurat cu gandul ca las pe cinva in urma mea in timpul operatiei am lesinat de cateva ori dar ce mai conta am nascut un beietel pe care lam numit Damian era atata de frumos acel eveniment tatal sau la recunoscut fara nici o problma eu insa nu lam vazut deoarece era nascut la 6 luni jumate lau dus direct la incubator avea 1,800kg si 50 cm ,la terapie intensiva nu mam putut ridica deoarec eram foarte slabita si fost intrata in coma de doua ori, in a doua noapte nu am putut sa dorm trimeteam pe toata lumea sa vada ce imi face copilu toti imi spuneau ca e bine dar eu eram foarte nelinistita dimineata mau f dus intrun salon atunci mi sa parut ceva neiregula leam cerut sa ma lase sa il vad si au evitat cand am ajuns in salon mi sa spus ca era grav bolnav dupa cateva minute a venit o asistenta social si mia spus pe direct si fara nici o grija ca a murit din cauza ca aveam uteru imbatranit si daca nu cunva miam provocat avort am crezut ca ma inghite pamantul el era mort de la 1 noaptea si nimeni nu mia spus nimic (nu intelegeam justificare ca aveam uteru batran cum se putea asa ceva la 17 ani am injrato rau de tot ) am fost dusa de tatal sau cu caruciru jos la morga sa il vad(era botezat si asa ca iam facut o inmormantare chiar deac nu era tot il aduceam acasa)cand lam vazut pur si simplu nu am putut varsa o lacrima imi zambea si semana cu tatal lui parca o stralucire se invartea in jurul lui eram fericita pentru simplu fapt ca nu era deformat si era atata de frumos nu am participat la inmormantare am mai stat o luna internata cand am iesit lumea mi sa parut pustie si fara culoare nimic nu era bine si nu mai aveam rost de ce sa traiesc mai ales ca nu dupa mult timp singurul om pe care il aveam ca model cu fiul meu nu la mai interesat de mine sincer am vrut sa ma sinucid de multe ori mam apucat sa beau si nu imi pasa de nimeni intro zi o profesoara case si ea sia pierdut fiiul de 16 mia pus niste intrebari care miau dat de gandit si am inceput sa ma gandesc si la mine,in vara urmatoare cu ajutorul uni om iam facut o bordura de beton la care am lucrat si mam implicat de parca toata viata am lucrat in constructi acum dupa doi ani viata are o dara de culoare dar sunt fericita ca am unde sa ma duc sa imi plang amarul si pamntul unde odihneste e incarcat cu flori care au viata sunt fericita ca inima copilului nu bate prin canale si nici nu a fost zdrobita de foarfece nu zace prin tomberon sau sufera prin ceva casa de copi, cred ca e inger si dumnezeu la luat sus pentru ca lam rugat ca copilul meu sa nu sufere niciodata asa ca la luat acolo sus dar ce e cel mai ciudat e ca pe femeia care la botezat nu am cunoscuto atunci, noaptea o tot visam si mam dus la spital pentru ca era cadru medical sa o cunosc si sai multumesc ca mia crestinat copilul si surpriza a fost ca fica ei statea langa mine si nici nu am stiut,azi lucrezi la ea in weekend si fac un ban pe care ii adun pentru cruce cu siguranta Damian ma ajutra de sus ca ma freste de tot cei rau am mare incredere in acest lucru mai ales ca cu actualu prieten mam intalnit o data cand mergeam la cimitir.durerea de ati ingropa un copil e atat de mare incat nici un nume nu i sa pus parintelui care isi pierde copilul nu stiu daca imi va trece vreodata durerea aceata nu o pot uita poate o sa am copii pe care o sa iubesc dar Damian e special si ori cati copi o sa aiba o mama nici unl nu o sa poata inlocui pe celalalt si pe parinti iam iertat dar ceia ce miau facut nici o data nu vor putea sterge sa stiti ca daca va exista vreodata o fundeatie miar placea sa fac parte cu drag din ea si sa ma implic vreau sa arata fetelor ca un copil e o bucurie nu un necaz si ca daca esti om si ai doua maini poti creste un copil daca ai gresit cu ceva trebuie sa iti asumi responsabilitatea mai ales ca numarul minorelor care fac avorturi sau isi abandoneaza copii prin spitale creste daca vreodata acest lucru se va intampla contctatima va rog si la nr de telefon 0741513910

In Romania se poate trata sindromul transfuzat-transfuzor?

Numele meu este Diana Sugar, tocmai am trecut printr-un avort provocat, sarcina gemelara 18 saptamani; diagnostic moarte intrauterina din cauza sindromului transfuzat-transfuzor. Stiu ca in Franta, de exemplu, se poate intervenii chirurgical in uter pentru a trata acest sindrom si a salva astfel gemenii (http://www.jumeaux-et-plus.fr/content/view/85/108/); Intrebarea mea e daca aceasta interventie se face si la noi in tara, eu am tot cautat pe diferite site-uri si nu am gasit nimic. Lipsa de informatie mi-a omorat fetitele, aceasta ma doare cel mai tare; daca acum o saptamana as fi stiut despre acest sindrom cate stiu acum sunt sigura ca le-as fi putut salva.....de cate ori mergeam la ecografie totul era in regula, pana sambata cand mi s-s spus ca nu mai traiesc... Multumesc pentru raspuns, Diana SUGAR

Era totusi copilul meu...

Buna Bianca, ma numesc Lorena si am 23 de ani.. In 2007, exact pe data de 27 aprilie am pierdut o sarcina, era ajunsa la 7 saptamani..GRoaza , teroare frica disperare ura, intuneric si ceata, asa era starea mea, nu imi puteam reveni...am inceput sa fiu hipocondrica, am inceput sa imi fie teama sa traiesc pur si simplu, nu au fost prea multe persoanele care au stiut sa imi fie alaturi...chiar daca eau "doar" 7 saptamani, am suferit enorm, ar fi fost copilasul meu, fetita sau baietelul meu, care acum ar fi putu avea 2 ani si 6 luni...cat de nedreapta este viata uneori... Deci pe 27 aprilie am pierdut o sarcina...si in septembrie am aflat ca sunt insarcinata din nou, multumesc lui Dumnezeu a fost totul bine si acum am un baietel de 17 luni, Patrick Nicolas....numai eu stiu cate nopti am plans si cat m-am rugat la Dumnezeu sa imi dea un copil, nopti albe , nopti de suferinta si nopti in care eram fericita de sarcina mea si in acelasi timp plangeam gandindu-ma la celalat ingeras...si am fost terorizata pana in ultima zi de sarcina, frica de a nu i se intampla ceva baietelului meu, nu as fi rezistat la inca o durere atat de mare...si mai ales, imagineaza-ti ca am avut dureri de burtica si contractii inca din prima luna, dar doctorii ziceau ca e doar uterul care se contracta si ca e normal...eu in schimb eram terorizata!!!!!!!! In sfarsit pe data de 19 mai 2008 la 12:48 s-a nascut lumina ochilor mei si sufletul meu...Patrick! Eu in viitor as vrea sa mai am copii, dar am teroarea ca s-ar putea repeta acel lucru oribil, adica sa pierd un alt ingeras... Iti multumesc ca mi-ai dat ocazia sa pot exprima ceea ce simt.. Te imbratisez puternic...trebuie sa fim puternice pt noi, si pt copii nostri.. Lorena

Nu l-am vazut si regret acest lucru

buna bianca...........
iti multumesc frumos pentru tot...tot ce ai facut tu m-a ajutat enorm am reusit sa inteleg ca nu sunt singura...vorbesc in dodi acum scuza-ma. ma numesc catalina am 27 ani sunt din pitesti si sunt o mamaica de inger;puiul meu a murit acum 4 anisi 2 luni si .......si acum dupa atata timp inca doare, poate daca as povesti altcuiva ar zice ca sunt nebuna daca dupa atata timp inca plang.
sti ce doare cel mai tare? nu l-am vazut . nu l-am atins, nu i-am dat un pupic, nu l-am mangaiatsi mai rau de atat nu l-am inmormantat......nu am o poza doar poza de la o ecografie 4d unde i se vad ochisori atat.stau si ma intreb si acum de ce mai doare atat de rau.......dar ma linisteste gandul ca-i e mai bine acolo sus.....era bolnavior rausi poate a fost mai bine asa sa nu mai sufere........intre timp am dat nastere unei fetite superbe o cheama melisa si are 3 anisori ea e minunea mea.......vreau sa cred ca baietelul meu ma iubeste, ca stie cat il iubesc......cred ca el mi-a trimis minunea asta de printesa si sper din tot sufletul ca vegheaza asupra noastra. ingerasul nostru te iubim mult di nu te vom uita niciodata. mami si tati.pentru alex
p.s. tati a fost langa mine pas cu pas si m-a sprijinit si nu i-a fost rusine sa planga odata cu mine. ii multumesc din sufet.
te pup.

Vreau sa-mi ajut prietena!

MA NUMESC DANIELA ! colega si priatena totodata trece prin momente marcante ale vieti.sa chinuit cu greu sa ramana insarcinata ,si in cele din urma a reusit.trebuia sa nascca pe 30 septembrie un baietel,dar dumnezeu a avut alte planuri cu bebicu ei SA DUS IN LUMINA FARA DE AMURG.A avut placenta pravia aflata in ultimu moment ,a sangerat ingrozitor de mult si bebicu ei a inghitit sange . areusit sai faca cezariana dar prea tarziu pt cel mic.sa nascut cu 4 kg respira cand lau scos dar sa oprit inimioara,au reusit al resurscireze dar a pierdut lupta cu viata.nu-mi gasesc cuvintele sa o inbarbatez,am reusit so starng in vrate sa planga pe umaru meu ,atata am putut face ma simpt neputincioasa nui pot alina durerea.

Iti multumesc ca existi!

Draga Bianca iti multumesc ca existi,ca esti un Om care a trecut printr-o mare tragedie,sncere pareri de rau,iti multumesc ca din durerea ta ai reusit sa faci lumina,iubire si fericire,intinzand o mana de ajutor catre celelalte mamici sfasiate de durere.Sunt o mama de inger si inteleg toata durerea.Si ma straduiesc sa merg ca si tine mai departe cu ingerul meu in suflet,in fiecare zi.Iti doresc multa sanatate si frumoasei tale familii,sa te bucuri muuuulti anoi alaturi de ei,si sa mai aduci alinare prin toate gesturile tale atator parinti indurerati.Esti o luptatoare si te-am admirat dintotdeauna,cunoscandu-te(public nu personal) de la inceputurile carierei tale ,admirandu-ti frumusetea fizica la inceput si acum pe cea morala,psihica de adevarat OM.Dumnezeu sa te ocorteasca si sa-ti indrume pasii, sa ai izbanda in tot ceea ce-ti propui sa faci!Iar scumpa ta ingerasa Emma-Nicole sa te insoteasca si sa-ti lumineze inima cu Lumina Sfanta in orice clipa.Cu mare recunostinta corina-silvia cherciu

Fetita mea inca mai vorbeste cu surioara ei ingeras

buna ziua,ma numesc manuela si sunt din focsani.ca multe alte persoane este prima data cand citesc aceste randuri. m-au indurerat!in urma cu exact 2 sapt am pierdut o sarcina la 2 luni,gemeni.m-am chinuit sa-l fac mare pe cel care imi ramasese(unul se oprise din evolutie la doar 6 sapt)dar nu am reusit,d-zeu l-a vrut si pe el.a fost groaznic,am plans mult si m-au chinuit si mai mult doctorii(m-au curetat de 2 ori in 7 zile).am avut noroc cu fetita mea de 3 ani jum,dar si ea a suferit foarte mult.de fapt inca mai vorbeste cu "surioara" ei.am primit aceleasi sfaturi de care scriai si la un moment dat mi-a fost parca rusine sa mai plang.nu am decat 24 de ani,dar parca mi-e frica sa mai incerc.ce sa fac?de ce le este asa greu unora sa inteleaga suferinta unei mame?iti multumesc pentru cuvintele si binele pe care le acorzi.

Mi-am pierdut si eu fetita...

buna ma numesc andreea am nascut pe 14 august la ora 23:15 o fetita de 3 kg pe nume flavia andreea e lumina ochilor meu tatal ei a stat la maternitate pana am nascut sunt foarte mandra de ea eu am mai avut o sarcina dar am pierdut-o pe 13 martie 2008 am crezut k nu o sa pot trece peste asta dar am reusit cu ajutorul sotului meu care ne iubeste foarte mult e foarte mandru k are o fetita

Corectare informatie

Corectare privitor la informatia: Una are sediul in lasi dar deruleaza activitati in Bucuresti, in Institutul Oncologic, "prof. Dr. Alexandru Trestioreanu" Star of Hope Romania servicii pentru copiii cu dizabilitati, ... Star of Hope Romania nu mai desfasoara activitati in Institutul Oncologic (I.O.B.) din Bucuresti din 2008. Contractul cu angajata lor a incetat in 2008, ca si contractul cu I.O.B.

mama de inger

Ma numesc Adina am nascut un copilas la 36/37 de saptamani pe data de 19 iulie 2009 la spital mau spus dupa nastere ca copilasul este bine , dupa o zi ma chemat neonatologul sa imi spuna ca are ceva la inima dar nu stie sigur ce si ca o sa il trimita maideparte sa vada , la trimis dupa care sa vina sa ne spuna ca trebe intervenit de urgenta cu operatie ca are malformatie la inima adica arterele lui au crescut chiar invers . Am fost trimis in Cluj unde am fost tratati foarte rau medici vorbeau ca din spatele calului cu noi au confirmat si acolo aceias problema apoi au zis ca nu il opereaza pana are 3 kg , dar nimeni nu ne a zis ca el nu mai traieste mult cu problema asta , doar medicul din orasul meu , ne-am hotarat sa mergem in Budapesta dar pana am facut o gramada de hartii , pasaport la copil trebuia sa dam o suma de bani inainte sa ne primeasca acolo , starea copilului se inrautatea dupa 10 zile de stat in Cluj am plecat in budapesta acolo au trebuit sa intervina de urgenta ptr ca sa poata sa ii faca in urmatoarele zile operatia mare dupa prima interventie totul a fost ok . Au trecut cateva zile au facut operatia mare pe cordeschis a fost o reusita , DUPA CATEVA ZILE COPILASUL MEU SA TREZIT ERA TOT CU APARATELE PE EL ERAM CEA MAI FERICITA IMI ZICEAM COPILASUL MEU VA FI BINE dar intr-o zi era bine in una rau tot asa el nu reusa sa mai traiasca fara aparatura si asa au trecut 32 zile dupa operatie si el nu isi revenea pana in data de 6 septembrie cand ne-au spus medici ca copilasul nostru este foarte rau si ca nu va mai supravietui mult , am crezut ca o sa mor de durere ne-au lasat langa el tot il resuscitau dar statd acolo toate aparatele strigau cum ca nimic nu ii mergea bine imi venea sa bolunzesc , pana cand a venit doctorita si ne a zi s ca sa ne luam ramas bin de la el ca nu mai are multe , imi vene sa dau cu capul de pereti dupa atatea chinuri si asa a fost ca el a murit , a trait 7 saptamani si 70 de minute , ma fost foarte greu si imi este dar ma consolez cu idea ca Dumnezeu a stiut ce face , dar eu nu mai pot sa fiu ce a fost ceva din mine a plecat cu el . dumneze sa ne dea puterea sa trecem peste greutati , va doresc putere mame de ingerasi.

Iti multumesc, Luminita!

Draga Luminita, am incercat sa-ti las un mesaj pe blog-ul tau dar nu am reusit asa ca sper sa citesti aici raspunsul meu....

Ieri ti-am citit mesajul si imediat i-am scris mamicii, atat la topicul deschis de ea pe pagina mentionata de tine, cat si pe blog-ul ei.....Offfff, cata durere..............................

Sper sa vina spre EMMA......spre noi, mamicile de ingerasi, care intelegem cel mai bine durerea lor si care, daca ni se va alatura, ii vom oferi sprijinul de care are atat de mare nevoie......Daca va face asta, atunci as putea spune ca tu esti cea datorita careia, Maria va vedea...luminita din bezna in care este acum.....

La fel si colegei tale......ii vom fi alaturi pe drumul vindecarii.....

Iti multumesc pentru initiativa....sa dea Dumnezeu la cat mai multi Oameni ca tine, pentru ca e mare nevoie.....pentru ca, oricata bunavointa am avea si oricat de mult am munci, fara ajutorul celor din jur, nu vom putea realiza tot ce ne-am propus.....

Iti doresc tot ce-i mai bun, sa-ti traiasca frumusetea de baiat si sa va bucurati de ce aveti.....

Doamne ajuta!

Cu recunostinta,

Bianca

O mama are nevoie de ajutor

Buna ziua. nu sunt inregistrata pe forum, n-am stiut cum sa va vorbesc decat aici. Am gasit pe un alt forum o mama care si-a pierdut copilul. Nu o cunosc, dar mesajul ei m-a durut si pentru ca nu stiu cum s-o ajut va trimit link cu forumul unde am citit. http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=141732 Sunt convinsa ca veti sti cum s-o ajutati sa treaca peste aceasta tragedie. Nu vreau sa imi fac publicitate, nu ma intereseaza sa-mi apara numele, vreau doar ca mesajul ajunga unde trebuie. Felicitari pentru tot ce faceti, ajutati foarta multa lume. Am o colega de birou care a trecut prin asa ceva, va multumesc si-n numele ei.

suferinta

ma ingrozesc cat poate suferi o mama.Am o fetita care are sindrom turner,acum are 4 luni si 26 de zile,e o minune de copil,e vioaie,rade,gangure,e viata mea.Acum s - descoperit ca are luxatie congenitala de sold si tre operata,mi e tare frica.MAMICILOR FITI TARI ,CRED CA DUMNEZEU LE FACE CU UN ROST,SUNTEM LA MANA LUI.IUBITI VA COPII MAI PRESUS DE ORICE!

Multumesc !

Draga Bianca, iti multumesc ca ai gasit in tine puterea de a spune ce s-a intimplat ... am plins cu tine ... Dar am si inteles foarte multe lucruri cu ajutorul tau ... Drept sa-ti spun ...cred ca daca eram in locul tau ...innebuneam ... Eu am avut sarcina extrauterina ...dupa 7 ani de asteptari ...pt. a avea un bebe ... cind eram tinara ...nu am fost destul de puternica si desteapta ...sa profit de situatiile care s-au ivit ...si acum e destul de tirziu ...si parca nu mai am nici forta necesara ... dar cine stie ... Poate si asta ar trebui spus ...femei bateti fierul cit e cald ...ca voi nu puteti face precum barbatii ...copii la 80 de ani !!! Iti trimit pupici si ginduri Roz ... pentru tine , pentru Emma si pentru baietelul tau ... Si iti doresc sanatate si putere ...

Esti o femeie puternica!

esti o femeie puternica Dumnezeu sa te ajute

Vreau sa ajut Mamele de Ingeri

...Buna Bianca ma numesc Mihaela am 27 de ani sunt din Bucuresti si am piedut si eu 3 sarcini anul trecut oprite in evolutie la nici doua luni de la conceptie datorita faptului k sufar de sindromul antifosfolipidic adica se coaguleaza sangele prea repede si nu da voie sarcinii sa se dezvolte.Desi nu am trecut prin aceeasi drama ca si tine tot am suferit pt k imi doream un copil foarte mult,am spus imi doream deoarece acum mia ascultat Dumnezeu dorinta si sunt insarcinata in luna 6.A trebuit sa ma adun si sa continui sa sper ca voi reusi intr-un final sa raman iarasi si am ramas dar inca imi este frica sa nu pierd.Am descoperit sindromul in urma unei recoltari de sange facut la spitalul Fundeni la sectia hematologie la doamna dr Uscatescu cu trimitere de la doctorul ginecolog.Urmez un tratament de aroximativ 11 luni cu aspener iar acum pe langa el si clexone0,2ml/zi timp de o luna pana la urmatoarea recoltare.Iti spun toate astea pt a recomanda prin tine doamnelor care isi doresc copii si nu au descoperit din ce cauza pierd sarcinile mult dorite.Iti doresc tie cat si celorlalte mamici care au suferit si sufera in continuare de pierderea celui mai de pret "diamant"daca pot sa spun asa din viata unui cuplu si nu numai,sanatate multa, putere de invingere a durerii,sa nu uitati k speranta moare ultima si Dumnezeu nu uita rugaciunile si lacrimile scurse pe obraji de fiecare mama si tata cand isi pierd puiul mult dorit si asteptat.Cu drag si stima pentru toate mamele din lumea intreaga care au purtat, poarta si vor purta in pantece cu ajutorul Bunului Dumnezeu un sufletel mic

Nu am sa-mi mai cert fetita, doar am s-o iubesc

M AI RASCOLIT DRAGA MEA BIANCA CU POVESTEA TA..FIE CA CEL DE SUS SA TE INTAREASCA SI SA ITI DEA IN CONTINUARE PUTERE! SUNT MAMI LUI MARIA TEODORA SI DE ACUM INCOLO NU AM SA O MAI CERT DOAR AM SA O IUBESC..

esti o femeie puternica

esti o femeie puternica Dumnezeu sa te ajute

COSMIN ARE NEVOIE DE NOI!

COSMIN ARE NEVOIE DE NOI,DE AJUTORUL NOSTRU!AJUTATI-NE!

Salvati-l pe cosmin!!!

Cosmin,un baietel de numai 5 ani a fost diagnosticat in urma cu 2 luni de neuroblastom,de gradu 4,neoperabil!! Are nevoie de 40.000 de euro pt un tratament in Austria!!Va rugam ajutati-ne!! nr de telefon 0751512611

draga bianca

buna ziua! va rog din tot sufletul sa ma ajutati,imi doresc un bebe enorm iar pe cale naturala nu l pot avea. trebuie sa fac fertilizare in vito si imi mai trebuie o mie cinci sute de euro. ma putetiajuta va rog?

Multumim clinicii din Munchen si tie, Bianca!

Scrie aici.draga Bianca e foarte bine ca ai spus despre clinica ..DEUTSCHES HERZZENTRUM MUNCHEN! am avut norocul sa salveze viata baietelului meu chiar daca nu avea nici o sansa.Multumesc si fundatiei Herz für Herz-Stiftung für Leben!“ care a finantat operatia si fost alaturi de noi tot timpul.Sunt medici profesionisti si pregatiti sa te ajute sa faci fata situatiei .Am ramas impresionat de caldura cu care am fost tratati chiar daca am venit fara doar cu speranta sa plecam bine acasa

Alexia are nevoie, in continuare, de noi!

Cazul Alexiei s-a rezolvat partial, in sensul ca, desi aveau programarea initiala pentru Hanovra, starea Alexiei s-a inrautatit si au fost nevoiti sa plece de urgenta in Franta, la o alta clinica. Cu toate ca stransesera 30.000 de euro din cei 40.000 solicitati initial de clinica din Hanovra, 17.000 a costat numai transportul cu un elicopter umanitar adus special din Germania, asa ca Alexia are nevoie in continuare de sustinere financiara! S-a ajutam cu cat de putin putem!

Ajutati-o pe Alexia!

Suferinta a doi parinti Mama: Mi-e greu sa uit orele nesfârsite pe care le petreceam împreuna la masa. Uneori, ore la o masa.. Mi-e greu sa uit de stressul pe care i-l produceam atunci când îi ziceam continuu "mesteca Alex, înghite Alex", stres suplimentar fata de simptomele atât de bine ascunse ale bolii ei. Îmi pare rau ca nu i-am înteles cu adevarat problema. Mi se rupe sufletul, acum, când deslusesc cu adevarat mesajul pe care vroia sa mi-l transmita atunci când, la masa fiind, oftând ca o batranica, mi-a spus "Mami, tu nu ma întelegi!". Fetita mea avea probleme, o boala înselatoare se manifesta. O rog pe Alex sa ma ierte si pe Dumnezeu sa-mi mai dea o sansa. Sansa de a fi împreuna, de a o întelege si de a face pentru ea tot ceea ce n-am facut pâna acum. Gândesc ca suferinta fetei si a noastra implicit are un scop, pentru ca altfel n-as întelege de ce copilul meu trebuie sa treaca prin asa ceva. Îmi pare ca este o lectie din care trebuie sa învatam ceva, pentru toti cei care suntem zi de zi alaturi de ea si pentru cei care, în cei 4 anisori ai ei, s-au perindat pe lânga ea... Tata: Iertati-ma, dar nu stiu sa spun mai mult decât ca ma doare sufletul ca nu am stiut sa-mi ascult copilul, ca nu i-am înteles durerea asa cum ar fi trebuit. Sunt chinuit de gândul ca as fi putut face mai mult, daca as fi stiut ... ! Îmi pare rau ca a fost atât de cuminte, ca nu a facut toate prostiile pe care le face orice copil, îmi pare rau ca nu am apucat sa ma joc mai mult cu ea, îmi pare rau ca am ajuns abia acum sa o apreciez ... Sunt un tata care vrea sa faca mai mult pentru copilul lui si va cer si voua ajutorul. Sunt un tata care are speranta ca va putea face tot ce si-a dorit pentru copilul lui! Povestea Alexiei Alexia Toma are 4 ani si jumatate si a fost diagnosticata în data de 1 iunie cu tumoare craniana de 5 cm localizata supraselar (deasupra "seii turcesti") si multiple metastaze pe toata lungimea coloanei. Problemele Alexiei au început la vârsta de 8 luni. Desi analizele i-au iesit mereu bune, greutatea îi era mult mai mica decât cea corespunzatoare vârstei. A fost consultata de mai multi medici iar la 1 an si 3 luni este internata în Spitalul Grigore Alexandrescu - sectia de Gastroenterologie si alimentata pe sonda nazogastrica. I s-au facut toate analizele, de sânge, de digestie si negasindu-se clinic nimic deosebit, i s-a pus diagnosticul de anorexie psihogena. Au omis însa o investigatie, inclusa în procedura de investigatii pentru anorexie, cea imagistica: CT (computerul tomograf) sau RMN-ul, care ar fi impiedicat ca Alex sa ajunga în situatia de acum. La 2 ani n-avea nici 7 kg. Apoi a început sa ia în greutate. Încet, dar începutul era îmbucurator pentru noi. Multi doctori au vazut-o de atunci, dar niciunul nu s-a gândit la asa ceva. Semne neurologice nu a avut, era isteata, mult mai inteligenta decât un copil de vârsta ei, deci n-a dat nimanui de banuit. La 4 ani avea 11 kg. Era putin pentru vârsta ei, foarte putin, dar copilul era energic, prezent, inteligent. Primele simptome vizibile ale suferintei cerebrale au aparut la sfârsitul lunii aprile. Au fost 3 episoade de vorbire putin greoaie, la trezirea din somn, ce s-au succedat la intervale scurte de timp. Apoi a început calvarul. În fiecare zi parca mai aparea ceva. Nu mai avea stabilitate pe picioare, se împiedica des, începuse sa-i fie frica sa se urce si sa se dea pe tobogan, îi era teama sa coboare singura treptele si-mi arata ca o doare osul de la bazin si genunchi. Am fost la medicul de familie, am fost la neurologul de la policlinica, toti ziceau ca e prea slaba (slabise destul de mult si ajunsese la 10 kg) si ca din cauza asta nu se mai tine pe picioare. Ziua în care ne-am hotarât sa mergem la Spitalul Obregia a fost ziua în care Alex, sculata din somn, nu si-a mai controlat piciorul stâng, de parca n-ar mai fi fost al ei... Neurologul, aceeasi poveste: "E slaba, musculatura s-a atrofiat si nu-i mai sustine greutatea"... Ne-a indicat sa mergem la Budimex ca sa-i puna niste perfuzii, s-o revigoreze, pentru ca era foarte slabita si deshidratata. Au început cu analizele, erau convinsi ca anorexia ei are la baza ceva psihic. Au spus totusi ca trebuie sa facem si un CT pentru ca intra în protocolul pentru anorexie... si-n ziua de 1 iunie ne-a cazut ceru-n cap! Nimeni nu se astepta ca tomograful sa arate o tumoare mare, exact în mijlocul capului. Au fost foarte draguti cu Alex si cu noi, parintii, si s-au mobilizat cu totii pentru a pune lucrurile cap la cap si a stabili ce avem de facut. În ziua de 03 iunie a facut RMN-ul si era pentru a doua oara când am simtit ca ma prabusesc. Fetita mea are o tumoare de 5 cm localizata supraselar (deasupra "seii turcesti") ce-i produce o hidrocefalie importanta si multiple metastaze pe toata lungimea coloanei. În data de 4 iunie se intervine chirurgical pentru a diminua presiunea intracraniana, se monteaza un "shunt" care sa-i dreneze din lichidul cefalo-rahidian în exces si se preleveaza fragmente tumorale pentru examinare anatomopatologica. Rezultatul este înspaimântator: Glioblastom (Gliom malign). Doctorii au spus ca mai are de trait între 4-6 saptamâni, fara nici o sansa de ameliorare. Suntem trimise totusi la IOB pentru începerea terapiei. Alex are doar 9 kg. Doamna doctor ne sfatuieste sa dam o proba din fragmentul tumoral si la Institutul Victor Babes... Si de aici lucrurile se schimba, se iveste o sansa, o sansa venita parca de la Dumnezeu. Aceea ca fetita mea sa supravietuiasca. Diagnosticul se schimba: Astrocitom pilocitic. I se pune o sonda nazogastrica (singurul loc pe unde este hranita si acum!) si în doua saptamâni ajunge la 12 kg. Începem tratamentul si ni se face prima cura de citostatice, pe care Alex o suporta bine. Însa starea ei neurologica, data de compresia tumorii, se înrautateste. De când ne-am internat la Budimex nu s-a mai dat jos din pat. E atât de trista si de speriata de tot ce i se întâmpla, dar e atât de cuminte si accepta tot ceea ce medicii vin sa-i faca si asta pentru ca i-am spus ca are o bubita la cap si trebuie sa-i treaca! Cum poti sa-i explici unui copil de 4 ani chinul prin care trece? Sau cum poti sa-i justifici suferinta si stresul pe care i le-au provocat atâtea analize si controale inutile pe care le-a facut timp de 4 ani? Acum nu mai vorbeste, se uita doar la noi si probabil ca ne vede mai greu deoarece câmpul ei vizual este limitat. Localizarea tumorii îi face pe medici sa ridice din umeri. Nu au mai avut un astfel de caz, cu asa istoric, zic cei de la Institutul Oncologic. Dar mâna buna a unui neurochirurg, echipamente ultra performante, tratamentul ulterior si, în primul rând ajutorul lui Dumnezeu, în care-mi pun toata încrederea, alaturi de ajutorul dumneavoastra ar putea sa ne salveze de la moarte fetita. Am trimis mesaje de ajutor la clinicile si spitalele de afara si, în cele din urma, am primit raspuns. Pot s-o opereze! Este a doua oara când am simtit ca Cel de sus ne ajuta! Tratamentul ei are mai multe faze. Operatie, radioterapie/ proton terapie si din nou chimioterapie. E de durata si implica costuri mari, dat fiind si faptul ca ea, pe toata perioada tratamentului va fi internata. Suma pentru întregul tratament va fi imensa, tinând cont ca doar pentru analize si pentru operatie costul estimat la INI Hanovra este de 40.000 euro. La asta se adauga si costul drumului, ce trebuie facut cu un avion dotat medical, pentru ca starea ei de sanatate nu permite transportul pentru mai mult de 3 ore si costul cazarii pentru apartinator pentru întreaga perioada de terapie care se va întinde pe saptamâni întregi si tratamentul de radioterapie/ proton terapie ce trebuie facut ulterior interventiei si chimioterapia... adica mult prea mult pentru posibilitatile noastre. La ora actuala avem doar estimarea celor de la Hanovra pentru analize si operatie (40.000 euro ce includ si cazarea fetei estimata pe o perioada de 3 saptamâni) si acceptul lor. Termenul e scurt. În aproximativ 2 saptamâni, dupa ce termina cura a doua de citostatice, medicii au recomandat sa faca operatia. Pâna atunci, ne zbatem sa obtinem informatii legate de transportul aerian si de centrele unde putem face, cu aparatura performanta si la un cost mai scazut, radioterapia/proton terapia. Cel mai probabil chimioterapia o vom face tot la Institutul Oncologic. Vom posta pe site-ul www.alexiatoma.ro toate informatiile noi pe care le vom avea. Am deschis urmatoarele conturi, în speranta ca ne veti ajuta si pe noi sa-i dam o sansa Alexiei. O sansa pe care o merita numai si pentru faptul ca, pâna la cei patru anisori si jumatate, a suferit poate mult mai mult decât sufera altii într-o viata, si asta nu din vina ei... Poti depune ajutorul tau în conturile: Titular cont: Andreea Ioana Toma RON: RO88BRDE445SV63205534450 EUR: RO84BRDE445SV63205614450 USD: RO31BRDE445SV63205704450 Cod SWIFT: BRDEROBU Banca: BRD Groupe Societe Generale Sucursala Victoria, Calea Victoriei nr 224, Bl D5, sector 1, Bucuresti, Romania Titular cont: Andreea Ioana Toma cont in LEI: RO14INGB0000999901546063 cont EURO: RO57INGB0000999901546065, cod SWIFT al ING Bank N.V. Amsterdam sucursala Bucuresti: INGBROBU; Banca corespondenta pentru Eur - ING Bank N.V. Amsterdam Va multumim anticipat pentru gestul dumneavoastra. Lt. Toma Andreea e-mail: tel: 0729.88.99.44

Nu o sa-mi uit niciodata ingerasul

buna bianca.ma numesc andrada si in urma cu aproape 2 ani am nascut si eu un baietel...insa nici eu nu am apucat sa ma bucur de el nici macar un minut.am nascut normal,la 9 luni,totul a fost bine,i batea inimioara,misca cu cateva minute inainte sa iasa.nici acuma nu stiu exact cum de sa intamplat asa ceva?sa fie de vina soarta?sau medicii.copilasului meu i batea inimioara cu cateva minute inainte de iesire insa in momentul venirii lui pe lume cand asteptam sai aud tipatul era o liniste cumplita.atat am auzit ca spunea moasa"Are cord?Are cord?,chemati repede pediatra,chemati repede pediatra".in acel moment mi`am dat seama ca ceva se intamplase.dupa 2 minute mi`l aduce parca acuma il vad...infasurat tot intr`un scutec alb,parea un ingerash,nici in acel moment inca nu realizam ce sa putut intampla,inca mai speram sa se trezeasca,sai aud glasul sa`l strang la pieptul meu sai spun ca il iubesc mult,ca l`am iubit inca din burtica,ca el e cel mai frumos lucru care mi so putut intampla,insa in loc sa`i aud glasul am auzit`o spunand pe femeia de serviciu"copilul tau a murit,o avut dubla circuita de cordon si a inghitit lichid amniotic.imi pare rau".iubitul meu copilas cat so fi chinuit el akolo in burta mea innecandu`se cu acel lichid verde.in acel moment mi`or venit in minte multe momente de pe parcursul sarcinii mele,si acum ma vedeam acolo pe aceea masa de chin cu bratele goale,dupa atatea chinuri si dureri,15 ore de dureri infinite,nu m`am putut bucura de copilasul meu.eram ca si absenta,nu`mi venea sa cred, speram sa se mai poata face ceva,nu mi se putea intampla mie asa ceva si uite totusi ca s`a intamplat.or trecut aproape 2 ani de atunci si mi`o ajutat Dumnezeu de am nascut cu bine de aceasta data si am o fetita Aida Viviana,ea este tot ce am mai scump,este sufletul meu si ratiunea mea de a traii,chiar daca nu o sa`l uit niciodata pe bebelushul meu,el va ramane pe veci adanc in sufletul meu,azi sunt MAMICA,si sunt mandra ca desii mi sa intamplat ce sa intamplat am avut curajul si fortza sa raman din nou insarcinata si so iau de la capat ----------------

Mi-e teama sa nu pierd din nou copilul

buna din pacate si eu sunt o mama de ingeri am doar 22 de ani.Eu si sotul meu am asteptat foarte mult copilasul nostru.Pe 20 aprilie am aflat ca sunt insarcinata in a 4-tra saptamana am fost la control saptamanal pentru ca am avut probleme in a 6-a saptamana,in a 12-ea saptamana a spus doctorita ca copilasul meu este bine si daca ma simt bine nu trebuie sa vin in control numai peste o luna.Pe 30 iunie am mers la ecograf am fost foarte nerabdatori cu sotul meu ca sa ne vedem copilasul si cand mi-a facut ecografia ni sa spus ca ingerasul nostru are o malformatie la cap mai exact este fara CALOTA CRANIANA si ca trebuie sa fac avort am mers si la alt medic care mia confirmat acest lucru.Dupa acestea neam intors la spital si la ora 1.00 dupa masa mi sa facut chiuretaj.Am suferit foarte mult si mai sufar si acum dar din fericire am un sot care sta langa mine si imi da sprijin de fiecare data.Desi nu am vazut copilul si nu stiu ce a fost dar eu cred ca a fost fetita pe care o chema Roberta imi e tare dor de ea si nu este zi in care sa nu ma gandesc cu lacrimi in ochi la ea si stiu ca ea acum este sus in ceruri si ne vegheaza.Doctorita a spus ca peste 3 luni pot sa raman iar insarcinata dar imi este tare frica sa nu pierd si celalat copil

Post new comment

 

sg sus Mergi sus