Mesaje de la dumneavoastră

mesaje

Acesta nu este un Forum. Daca doriti sa intrati in dialog cu alti parinti de ingeri,  este necesar sa va inregistrati pe Forumul E.M.M.A.

Daca doriti sa postati un mesaj AICI si daca doriti sa fiti contactat/a, este esential sa lasati adresa de e-mail si/sau un numar de telefon care nu vor fi facute publice decat la cerere!

Toate datele personale vor ramane confidentiale, cu exceptia cazului in care doriti si mentionati in mod expres ca datele dumneavoastra de contact sa fie facute publice.

Nici un mesaj nu apare imediat dupa ce a fost trimis, ci va aparea in cel mai scurt timp posibil de la expediere.

Multumim pentru intelegere!

 

Comments

cum il pot face sa fie mort dupa mine?

cum il pot face pe iubitul meu sa fie mort dupa mine sa ma iubeasca enorm si sa nu ma paraseasca niciodata? sa nu mai aiba ochii niciodata pentru nici o fata si sa fie numai al meu? va rog spuneti-mi ce pot face ca nu vreau sa ma paraseasca niciodata

copil si mama

stau si privesc l randuriile de aici ducand un dor ce simt k ma omoara p zi cetrece ,eu am un copil si e sanatos si frumos ii multumesc lui dumnezeu dar dorul k nul pot vedea si s fiu k el ma omoara sal vad crescand langa mn sa imi zik mie mama ptr k lam dat sub tutela bunicii si simt k lam pierdut ptr totdeauna ingerasul meu scump dak el nuar fii eu nuas fii in viata,........

am pierdut tot ce aveam mai drag pe lume

m-am insurat in vara anului 2006 a fost cel mai frumos lucru care mi se intamplase :) era fata care am iubito de mic si cum totul era frumos am tot incercat sa facem un bebe strumf nu reuseam deloc ea saraca a luat pastile ca au depistato la testeee ca are un chist pastilele i-au distrus stomacul :( cand era sa facem insemanare artificiala a aflat ca este insarcinata nu am avut cuvinte radeam in mine nu puteam sa cred dupa atatea dati in care ia intarziat avea senzatii de voma ii mangaiam burtica vb. cu bebele si pe urma ii venea ci..ul :(( de aia cand am aflat de la test ca este gravida nu puteam sa cred am realizat deabia in luna a 4 a caci Dumneazeu n-ea binecuvantat dar... dupa 2 luni ni l-a luat :(( a fost sfarsitul nu ma puteam arata caci toata lumea imi zicea ai grija de c...y fi cu ea las ca faceti altul :(( vorbe grele nu vreau altul il vreau pe de.n si durerea toata o tineam in mine dar ea crede caci eu nu l-am vrut m-am schimbat muult eram rece cu ea se pare fara a-mi da seama sau cel putin asa imi zice si m-am schimbat pentru ai face viata si mai frumoasa decat la inceput ea sa fie ghiocelul si eu gradinarul care s-o feresc de spini dar... acum sa aflu caci ea nu este schimbata cu mine din cauza ingerasului nostru ci am dat peste o groaza de mesaje de la un iubit :(( :(( unde ii spuse in repetate randuri ca il iubeste si mai ii ardea si de vorbe vulgare cu el eu ii spuse ca ii multumeste caci o iubeste si ea va face tot ca sa fie el cel mai fericit barbat din lume desi are nevasta il iubeste ii multumeste dar eu... eu o iubesc mai presus de viata mas schimba in fel si chip pentru ea am trecut prin greutati mari de tot si ... :(( m-am schimbat radical dar ea nu apreciaza acum am inteles de ce ,nu stiu daca are rost mesajul meu aici dar nu mai suport sa tin atatea in mine ii prea muult Doamne prea multe prabusiri in viata asta acum este clar caci am pierduto si pe ea incercand sa nu ma arat caci sufar atata dupa de.n am ajuns la capat prima oara copilul baietelul nostru frumos care batea in burtica si se intorcea acolo si acum este ... si acum si iubirea mea de cand eram mic nu mai pot nu cred caci o voi putea sa o iert desi o iubesc enorm si nici nu va mai fi nimic k la inceput si poate caci va fi prea tarziu cand eu nu voi mai ... sper sa imi deie Dumnezeu putere nu mai pot sa scriu si va rog sa nu dati mesajul deabia peste o saptamana la rubrica tatici va rog si imi cer scuze caci am intrat voi aveti muult mai multe probleme cand se fac ingerasi puisori care i-ati purtat in burtica

probleme financiare

Buna ziua,sunt o mama a trei copiii minori locuiesc intr-o garsoniera degradata la etajul 10 cu egrasie,mucegai,ploua peste tot datoriile la stat sunt foarte mari am somatie de debransare la apa somatie la intretinere,am un venit foarte mic de ajutor social si alocatia copiilor va rog ajutatima pentru a trece de aceste clipe foarte grele cu un ajutor financiar cat se poate de putin va rog contactatima la numarul de telefon:0735693872.Din aceste conditi in care locuim copiii m-i s-au imbolnavit de foarte multe boli.Sunatima urgent la numarul de telefon de mai sus.

A Pair of shoes/ O pereche de pantofi

A Pair of Shoes I am wearing a pair of shoes. They are ugly shoes. Uncomfortable shoes. I hate my shoes. Each day I wear them, and each day I wish I had another pair. Some days my shoes hurt so bad that I do not think I can take another step. Yet, I continue to wear them. I get funny looks wearing these shoes. I can tell in others eyes that they are glad they are my shoes and not theirs. They never talk about my shoes. To learn how awful my shoes are might make them uncomfortable. To truly understand these shoes you must walk in them. But, once you put them on, you can never take them off. I now realize that I am not the only one who wears these shoes. There are many pairs in this world. Some woman are like me and ache daily as they try and walk in them. Some have learned how to walk in them so they don't hurt quite as much. Some have worn the shoes so long that days will go by before they think about how much they hurt. No woman deserves to wear these shoes. Yet, because of these shoes I am a stronger woman. These shoes have given me the strength to face anything. They have made me who I am I will forever walk in the shoes of a woman who has lost a child. //// O pereche de pantofi, Port aceasta pereche de pantofi urati si ne-comfortabili. Urasc aceasta pereche de pantofi. Ii port in fiecare zi, si in fiecare zi visez la o alta pereche. In unele zile acesti pantofi dor atat de tare incat cred ca nu pot sa mai pasesc inca un pas. Dar continui sa ii port. Oamenii se uita la mine ciudat pentru ca port acesti pantofi. Din privirile lor pot sa inteleg ca cei din jur se bucura ca pantofii acestea sunt ai mei si nu ai lor. Ei nu vorbesc niciodata despre pantofii mei, pentru ca vorbind cu mine despre ei, nu ii fac sa se simta comfortabil. Ca sa intelegi acesti pantofi, trebuie sa ii porti... Dar, daca i-ai incaltat o data, tu nu ii vei mai dezcalta. Am realizat ca nu sunt singrua persoana care poarta acesti pantofi. Sunt multe perechi de pantofi ca ai mei in lumea aceasta. Unele femei sunt ca mine, simt cat de durerosi sunt zilnic, purtandu-i Alte femei, au invatat cum sa mearga in ei, si nu doar chiar asa de tare cand ii poarta. Alte femei, ii poarte de atat de mult timp, incat uneori trec cateva zile fara sa se gandeasca cat de tare poat sa doara acesti pantofi. Nici o femeie nu merita sa poarte aceasta pereche de pantofi. Dar pt ca ii port pot sa zic ca sunt o femeie mai puternica. Acesti pantofi imi dau putere sa trec peste greutati. Ei m-au facut cine sunt acum. Eu voi umbla pentru totdeauna in pantofii unei femei care a pierdut un copil.

As fi vrut sa-l ating macar o data

Draga Bianca, ma bucur foarte mult de aceasta initiativa..si te inteleg tare bine. Numele meu este Georgeta Marinescu, 41 ani, in prezent locuiesc in Olanda. Primeste te rog imbratisarea mea...Acum 15 ani am nascut in Romania,prematur un baietel, care a trait 2 luni.Nasterea a fost cauzata de placenta praevia, la 6 luni si o saptamana. Nu mi s-a dat voie sa imi tin baietelul (Vlad Serban) in brate niciodata. L-am vazut cand l-am nascut undeva in stanga mea, cand il asezau in incubator, l-am mai vazut la spital cand au trebuit sa ma lase la el,(ca am adus un preot sa il boteze), dar nici atunci nu am avut voie sa il ating, si l-am mai vazut o singura data pe ascuns, prin intermediul unei sore medicale care m-a introdus la el pe ascuns pt poate 5 minute...as fi vrut atat de mult sa il ating macar o data...A murit la 2 luni dupa nastere, exact de ziua mea 23 oct....Timp de 7 ani nu am putut vorbi despre tot ce am trait atunci...iar orice film pe care in vizionez, in care se naste un copil, ma face sa plang...Acum dupa 15 ani...traiesc la fel de intens momentul in care pt 5 minute am fost langa incubator..l-am privit si i-am vorbit in gand...si l-am vazut cum intinde manuta catre mine, desi nu i-am vorbit cu glas tare caci nu cred ca as fi putut articula vreun cuvant in acel moment.. Iti multumesc pt initiativa aceasta...si pe mine ma durut foarte mult faptul ca nu mi s-a permis sa imi vad sau sa imi ating copilul...nu aveam voie nici la spital sa sun sa cer informatii despre el..si cu toate astea o faceam...la doua zile, caci nu era permis sa sun zilnic... Consider aceasta initiativa a ta binevenita, ceva ce in Romania nu s-a facut...si care crede-ma ma ajutat sa imi mai alin durerea.

Prietena mea a pierdut un ingeras

Buna Bianca, din pacate am si eu o poveste foarte trista,DE FAPT NU ESTE A MEA,este a prietenei mele cele mai bune si in acelasi timp viitoare nasa de cununie.Spun ca este si poveste mea deoarece m-a sfasiat vestea cand nasul ne-a anuntat (noi fiind plecati din tara si nevazand-o de loc pe nasa insarcinata pt ca ea ramasese insarcinata dupa ce noi am plecat din tara)ca, in data de 28 iunie 2009, fiind la servici, Adriana a inceput sa sangereze(sarcina avand 6 luni si pana atunci nu avuse niciun fel de probleme,ecograful 3D nu a aratat nimic ce ar putea sa duca la oprirea din evolutie a sarcinii)ajunsa la spital de urgenta nu s-a mai putut face nimic.I-a facut cezariana dar baietelul nu a mai putut fi salvat din cauza ca la 6 luni nu ii era destul de dezvoltat creierasul,a respirat doar 2 ore dupa care a hotarat ca e mai bine sa isi lase parintii sa se linisteasca si a pornit intr-o frumoasa calatorie acolo sus printe stele sa isi vegheze parintii, care de 3 ani incercau sa il aduca printre ei.Durerea este de nedescris pentru parinti si in acelasi timp si pt mine si viitorul meu sot.Vorbim incontinuu de EL,dar durerea e mult mai mare pentru ca nu am reusit sa-i fiu alaturi Adrianei nici in clipele in care dupa lungi incercari a aflat vestea minunata ca e insarcinata dar nici acum in aceste momente de suferinta.E adevarat ca nu stiu ce as putea sa le spun dar cum ziceai tu Bianca o singura imbratisare sicateva lacrimi care sa curga pe obrajii nostri i-ar ajuta enorm.Ma consolez cu gandul ca intr-o luna si jumatate o sa ajungem acasa si o sa-i imbratisam strans de tot in dorinta de a le lua o parte din suferinta,care este greu de descris in cuvinte si numai cine a trecut prin astfel de intamplari indurerate stiu ce inseamna cuvantul SUFERINTA.Noi nu putem sa facem nimic,doar sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ii ajute in aceste momente grele si sa le trimita un ingeras care sa ii vegheze tot timpul asa cum Adriana si Calin si-au vegheat zi si noapte puiutul din burtica.AICI PE PAMANT CURG LACRIMI SIROI PE OBRAZ,IAR SUS IN CER ,DUPA -UN NORISOR ,INGERASI VEGHEAZA NEINCETAT.BUNUL DUMNEZEU SA II AIBA IN PAZA LUI. ~~Roxana&Paul~~

pentru toate mamele care sufera

buna sunt oana am 28 de ani nu sunt mama de inger nu sunt nici mama povestea mea este asa la 23ani am ramas fara mama si cu 3 frati de crescut mia fost foarte greu sa trec peste tragedie si pentru ca mama era foarte tanara avea doar 45ani si avea toata viata inainte acuma sunt linistita ma obisnuit sa traesc fara dragostea mamei dar am invatat sa fiu si mama si sora pentru fratiorii mei cei dragi acuma sunt marisori si sunt lumina ochiilor mei nu asa putea sa stau fara ei maicuta mea a murit din cauza medicilor din botosani pe data de 31.03.2005 medici care ar trebui sa stea la sapa au luato de langa noi fara nici o remuscare ca ramanem ai nimanui ;vreu sa fiu alaturi de toate mamele de ingeri si sa le spun ca in rai sunt mame care au plecat prea devreme si o sa aiba grija de ingerasi lor deoarce nu au putut avea grija de copilasi lor pe pamant asa este viata trebuie sa trecem peste toate care ni se pun pe umeri va pup pe toate mamicile de ingeri si sa aveti incredere in dumnezeu.

pofta de viata

bunica mea e internata in spital, de sambata nu mai mananca , refuza sa mai incerce sa traiasca. nici obligata nu mananca , tablele si le arunca ori le piteste prin buzunare,in spital e hranita pareneral( in vena ). din casa nu mai iese de mai bine de jumatate de an , isi arunca viata...noi, familia stam langa ea in spital si ne uitam la ce a mai ramas din ea , slaba si abia o recunoastem ! unde mai pui ca si eu sunt bolnava de 3 ani lucru pe care nu i l-am spus pt ca ma tratez cat pot ( e ovrba de o boala autoimuna :scleroza multipla .) eu am incredere ca Dumnezeu ne va ajuta . Doamne ajuta

Sunt alaturi de tine!

Buna Bianca, eu sunt plecat din tara si abia acum am aflat de experienta dureroasa prin care ai trecut si inca mai treci. Imi pare nespus de rau. Am si eu o fetita de un an jumate, si sincer pana ce nu am citit randurile tale, nici macr nu moment nu m-am gandit cum as reactiona in cazul unui necaz ca acesta. Stiu ca nimeni nu poate ajuta cu nimic cand ai o pierdere asa de dureroasa insa totodata cred ca s-ar alina putin durerea daca impartasesti durerea ta cu cei care te inteleg pentru ca au trecut si ei prin asa ceva. Este minunat sa poti face asta si sa stii ca nu esti singura. Nu stiu ce sa spun, m-a marcat tare de tot ce am citit pe siteul tau si sincer imi vine sa zbor acum acasa si sa-mi tin puiul in brate si sa multumesc lui Dzeu ptr fiecare clipa pe care o am cu familia mea. Eu imi mai doresc un copil insa sotul meu nu. Ar trebui sa-l pun sa citeasca randurile tale si cred ca i-ar schimba opinia. Iti multumesc mult ptr impartasirea experientei tale si iti doresc o viata linistita alaturi de Luca si familie iar ranile provocate de pierderea suferita sper se vindece incetul cu incetul. Iti multumesc, Teodora

Fetita mea se numeste Ema-Nicole

Draga Bianca, Am vazut una din eminisunile TV la care ai fost invitata si ti-am auzit povestea. Am intrat pe site si printre lacrimi am citit tot, eram insarcinata, si tocmai aflasem ca o sa am o fetita, in clipa urmatoare am decis ca-i voi pune numele Ema Nicole, in amintirea Emmei. Acum Ema mea a crescut si are 8 luni si 11 zile, ma bucur de ea si de fratiorul ei mai mare in fiecare zi, si de cate ori ii rostesc numele imi amintesc de tine. Imi pare sincer rau si sunt cu sufletul alaturi de tine. Cu drag, Nicoleta - Deva

imi pare sincer rau pt tine.

Am plans foarte mult citind povestea ta,sant insarcinata in luna 6 si mereu imi fac griji pt bebe,atunci cand nul simnt miscand,am o mare problema ca gandesc negativ si sufar de schizofrenie,povestea mea de dragoste este asemanatoare cu a ta mam maritat la 22 ani si sotul meu e unica mea dragoste singurul barbat din veata mea,sper din suflet sa duc sarcina la bun sfarsit sii sa fiu fericita altuiri de familia mea,sper ca Dumnezeu satii alineze durerea si satii darueasca multii bebelusi santosii care sa te faca fericita pe tine si al tau sot.numai bine si multa sanatate draga RAMONA.

Vreau sa donez

vreu sa donezzzzz 40000 de euro

pentru STEFAN IULIAN, un ingeras

Buna seara, (este cam tarziu) Sunt o matusa de ingeras...da, acum12 ani s-a nascut nepotelul meu, 07.05.1997....n-am sa uit niciodata acea zi... Ne-am dorit cu totii, toata familia acest nepot, era primul,ooff, durerea este mare si acum. STEFAN IULIAN se numea "sufletelul" nostru. A trebuit sa ne ocupam de inmormantarea lui, sa facem tot ce este crestinesc pentru "sufletel". L-am vazut, cand a trebuit sa-l imbracam, parca dormea....parca astepta sa-l scoatem din maternitate, dar l-am scos de la ...morga !!! N-am sa pot uita niciodata acele momente, au fost groaznic de dureroase, de apasatoare... Imi venea sa strig la el ca sa inceapa sa gangureasca, sa planga, sa faca un semn ca nu este ceea ce vedeam eu...dar nu, parca dormea, iar chipul lui era luminos...Am trecut foarte greu peste acea perioada. Au trecut anii....dar degeaba, tot imi aduc aminte de "sufletelul meu", nu-l pot uita, n-am sa-l uit niciodata. Acum am doua nepotele de la sora cea mare, mamica lui Stefan Iulian, pe Sorana Maria de 8 ani si Ilona Teodora de 5 ani. Cea mica, Ilona, cand s-a nascut m-a socat cand am vazut-o, avea acelasi chip cu a fratiorului ei (sa nu fie de-opotriva). O iubesc foarte mult, toti o iubim. Si ea s-a nascut cu un defect, la un piciorus, dar DUMNEZEU nu ne-a lasat nici o clipa de cand s-a nascut, avand 2 operatii in prezent, ne-a intarit ca sa putem fii alaturi de ea tot timpul. Este rasfatata familiei. Amandoua stiu de fratiorul ei, ca este "ingeras", ca este la "DOAMNE DOAMNE" si ca ne vegheaza pe toti. Imi doresc ca toti copiii care vin pe lume, sa se nasca sanatosi, sa nu mai existe atata suferinta pentru parinti, chiar si familie, cand "ceva" se intampla cu "puiul" lor. Chiar nu se poate face nimic pentru acesti bebelusi care se nasc cu diferite probleme??? De ce doctorii sunt indiferenti ??? Mamicilor de "ingerasi" le doresc sa fie puternice si, chiar daca anii trec, nu-i uitati ! Dumnezeu sa odihneasca ingerasii !

ingerasul ana maria

Buna , ma numesc Eugen si din pacate abia acum am aflat de voi . Am trecut si eu,in anul 2006, impreuna cu sotia mea Alina prin aceasta durere si ingerasul nostru Ana Maria ,care a urcat in Ceruri la numai 6 luni ne-a vegheat si ne vegheaza in continuare pe noi, pe fiica noastra Denisa maria , adoptata la varsta de 3 luni precum si pe fiica noastra Irina, aparuta in viata noastra la 10 luni dupa trecerea Anei Maria in lumea ingerilor. Insa durerea pricinuita de pierderea bebelusei noastre devine odata cu trecerea timpului tot mai puternica si nu inteleg de ce.

buna

buna ziua.. numele meu e juratoni lavinia, locuiesc in deva, judetul hunedoara, sunt casatorita si am 23 ani.. nu sunt mamica de ingeri, dar as vrea sa va spun ca m-a impresionat foarte tare ceea ce am gasit pe site-ul dvs. si mi-ar face mare placere sa ma alatur ca si voluntar Organizatiei E.M.M.A.. m-as bucura sa pot fi de folos.. nr. telefon o723958958

Ii multumesc Domnului pentru ce am

Din pacate pana azi nu am stiut prea multe despre Emma si prob;emele tale.Am si eu o fetitza cu un handicap locomotor, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca e in viata, si ca in rest e sanatoasa. Te apreciez mult si din partea mea si a ficei mele Laura : TOATA DRAGOSTEA DIN LUME!

Imi pare rau!

imi pare sincer rau pentru ce ti s/a intamplat cand treci printr/o asa mare drama , eu cred ca , cu adevarat nu poti sa iti mai revii niciodata. eu nu am copii dar imi doresc .... Doamne ajuta la toata lumea

Doresc sa fiu voluntar EMMA!

Buna Bianca Revin dupa o absenta justificata si imi reafirm dorinta de a te sprijini, atat cat pot, in demersurile tale de a gasi o solutie pentru mamele de ingeri si copii nascuti ingeri. Si eu am un baietel si inteleg ce insemana sa fii mama. Din cunostiintele mele, legislatia nu s-a modificat prea mult. Prin urmare, copilul nascut mort nu are dreptul la certificat de nastere si la oficierea unei slujbe religioase. In legislatia din Romania, copilul nascut mort este considerat ca nu exista, din pacate.. Astept cu interes noul cod civil. Poate au survenit modificari si in acest sens. Daca apreciezi ca te pot ajuta, cu o informatie juridica, si nu numai, te rog sa-mi triumiti un mail. Iti lasasem si nr. de tel. Inteleg daca ai anumite reticente.Comunicam pe mail. Pana atunci, iti doresc numai bine si ma inclin cu respect in fata mamelor de ingeri. Magda

Am si eu un ingeras

Buna Bianca ! Citind ce vi s-a intamplat ,am inteles durerea mamei mele atunci cand Georgiana ...Eu cantam si dansam ,eram mica nu intelgeam de ce mami plange si nu vorbea cu mine ...acum inteleg .Surioara mea Georgiana s.a nascut pe 16 august 1984 si s-a dus la Doamne pe 2 noiembrie 1984,cu doua zile inainte de ziua mea ! Ea e INGERASUL MEU ! M-a protejat si ma protejeaza ! cineva mi-a zis ca fiecare experienta din viata te face mai puternic ! nu stiu cata dreptate are,eu ii multumesc lui D-zeu ca mi-a dat o alta experienta ,care m-a marcat ,care ma mai bantuie,dar care cu sigutanta nu e asa de dura ca cea prin care ai trecut tu ,mama mea ,si multe alte femei! Mi-as dori sa imi scrii ...Multumesc ! De acum in rugaciunile mele va fi si Emma...Fiind plecata de vreo 8 ani,abia azi am aflat "din greseala " de durerea ta ! Imi pare rau ! de multe ori un cuvant de alinare din partea unei persoane pe care nu o cunosti face de n ori mai mult ,decat daca vine de la un "prieten" .Te pup din suflet !

AJUTOR

MA NUMESC IULIA BALASOIU.FETITA MEA ARE 2 ANI SI ARE NEVOIE DE IMPLANT COHLEAR.VA ROG ,AJUTATI-MA!

Ganduri pentru voi, mamici de ingeri

Sa schimbi fierul in aur e o nimica toata fata de alchimia transformarii durerii si suferintei in dragoste. e ceea ce ati facut voi, dragi maicute de ingerasi. sunt cu sufletul alaturi de voi. e cutremurator stigatul vostru si il rog pe Dumnezeu sa va dea putere si sa va aline suferintele. din toata inima,oana

Sunt alaturi de voi!

Buna Citesc de cateva ore blogul asta...mu vreau sa repet ce au zis altii si sa numar lacrimile care au curs! Nu stiu daca as fia vut curajul dvs, doamna Brad, daca as fi trecut prin asa ceva, cred ca as fi innebunit in secunda 2.. Va doresc multa putere, si daca va pot ajuta cu ceva, orice, scriei-mi pe mail. Numai bine va doresc!

Pentru Madalina, mama Cristianei

Offfffffff scumpa de tine, un sincer imi pare rau, o imbratisare calda...
Lasa lacrimile sa curga!...Cand iti va fi un pic de tot mai usor poti scrie povestea ta pe Forum! Acolo suntem toate mame care am simtit si inca mai simt aceasta durere chiar si dupa ani.
O vorba buna si o imbratisare calda vei gasi mereu.
Inchide ochii si gandeste-te la Cristiana, la chipul ei de inger, la chipul tau si al sotului tau si o vei vedea pe ea.

Cristiana, ingerasul meu

ma numesc madalina. am 36 de ani si sunt mama unui ingeras, cristiana. nimic nu ma poate consola. cand am aflat ca sunt insarcinata, anul trecut in octombrie, am fost nespus de fericita. era copilul pe care l-am asteptat toata viata. eram pregatita de ceva timp, sa devin mamica. imi doream din tot sufletul. am impartasit iubitului meu minunata veste. reactia lui a fost minunata, plina de caldura: "sa ne ajute dumnezeu, sa fie intr-un ceas bun!"..... am parcurs primele saptamani de sarcina fara prea mari probleme, iar atunci cand a miscat, am simtit ca ma iubeste dumnezeu. totul pana in vinerea mare, anul acesta, respectiv 17.04.2009, cand s-a pornit hemoragia. sarcina avea 28-29 de saptamani. am nascut-o pe cristiana in urma unei operatii prin cezariana. a avut 1.350 gr. medicul mi-a spus ca pare a fi o luptatoare si ca tinand cont de marea sarbatoare religioasa (pastele 19.04.2009), dumnezeu este cu noi si ne va ajuta. a trait doar o zi si s-a stins. a doua zi cand m-au anuntat am crezut ca s-a naruit totul. nu am inteles ce s-a intamplat si nici acum nu pot sa accept. mi-e dor, nespus de dor. nu am reusit sa o vad, nu am reusit sa o botezam..... mi-au vazut copilasul doar mama si sora mea. cand ma gandesc la ea, si nu trece zi fara sa fac acest lucru, imi vad copilul, dar nu ii vad fata. ma doare..... nu gasesc cuvinte care sa exprime ceea ce simt. mi-e teama de furtuna din sufletul meu.

Apel umanitar

Sunt un baietel de 3 anisori si 4 luni cuminte si dulce dar bolnavior de Tetrapareza Spastica Povestea mamei Ma numesc Radu Alina Mirabela o mamica care va cere ajutorul cu disperare!Am un ingras de 3 anisori si 4 luni, el fiind comoara mea cea mai de pret si cea mai mare bucurie data de Dumnezeu, dar din pacate s-a nascut cu probleme si a fost diagnosticat cu Tetrapareza spastica. Pe 14 ianuarie 2006 "sambata" m-am internat la spitalul Cantacuzino "spitalul groazei" la ora 13:00 cu dilatatie de 2 cm.Doctorita care m-a tinut sub supraveghere pe parcursul sarcinii cea care "a incasat spaga" nu era la spital, intr-un tarziu la ora 17:30 a binevoit sa vina .M-a controlat si mi-a facut o injectie cu calciu cred, ca m-au luat toate caldurile. Pana la ora 19:30 cand mi-a rupt apa a stat pe hol si isi vedea de treaba ei cu doctori si asistentele.Dupa ce mi-a rupt apa au inceput durerile mari care nu se mai opreau.Doctorita statea la barfa cu moasa care ma controla,stateau de vorba de treburile de acasa ca doar am deranjat-o din weekend. La ora 21:50 in sfarsit m-a urcat pe masa de nasteri si s-a nascut puisorul meu dar nu i-am auzit glasul pentru ca nu a avut aer, nu i s-a oxigenat creierul ,trebuia sa imi faca cezariana! A fost dus la reanimare cu perfuzii la incubator unde a stat doua saptamani drogat cu fenobarbital si hranit prin gavaj,in primele 24 de ore a facut convulsii! Toate acestea i-au afectat creierasul!La insisentele mele mi l-a dat sa il invat sa manace cu biberonul sa plecam cat mai repede din acel spital de criminali ca oricum degeaba stateam ca neurolog nu aveau.Dupa o luna de zile de spiatlizare si chin ne-am externat si am inceput investigatiile cu el,la un cabinet particular, la spitalul 9 si in final a fost diagnosticat cu tetrapareza spastica. In prezent mananca bine chiar din 2 in 2 ore dar nu asimileaza are 7 kg doar, rade cand vorbesti cu el intelege dar raspunde in limba lui gangurind, nu sta in fundulet, nu isi tine caputul, si face caca doar cu supozitorul. Am auzit de la alte mamici in situatia mea de Clinica de recuperare din Ucraina,am am facut imprumut la banca si am fost de doua ori,se vad niste schimbari este mai atent si mai serios, dar tratamentul acolo s-a scumpitasta inseamna 3052 de euro plus 200 de euro transportul, bani pe care nu ii mai avem din pacate,iar timpul care trece este important pentru Cosmin caci acum este perioada in care se recupereaza cel mai bine! Inainte era mai ieftin tratamentul,dar acum din pacate s-a scumpit si este o suma enorma pentru noi! Ne-am programat din nou pentru 15.07.2009 , avem si acceptul si factura cat ne costa tratamentul pentru un curs dar el are nevoie de 4 cursuri pe an. De aceea va rog sfatuiti-ma, ajutati-ma sa imi fac copilul bine, sa fie si el cat de cat un copil sanatos!Pentru orice sfat si ajutor va rog contactati-ma la adresa:rautaciosulcosmin@yahoo.com sau la nr. de telefon:0768929140/0724426302 Piraeus Bank Sucursala Lacul Tei Titular cont:Radu Stefan Cont Iban: RO29 PIRB 4216 2766 3700 2000 -RON RO58 PIRB 4216 2766 3700 3000 -EURO Garanti Bank Sucursala Calea Mosiilor-Titular cont:Radu Alina RO80 UGBI 0000 1220 02897-RON R007 UGBI 0000 1220 03075-RON R097 UGBI 0000 1220 03076-EUR Va multumesc din suflet!O mamica disperata! Aici aveti si emisiunea de la povestiri adevarate:http://www.acasatv.ro/emisiuni/povestiri-adevarate/noutati/la-povestiri-adevarate-doi-parinti-disperati-va-implora-ajutorul.html

Va sunt alaturi!

viata e dura. de aici eu sunt alaturi si va sprijin

DURERE IN SUFLET

ma numesc silvia si am 29 de ani,am un baietel de 6 anisori pe care o sa-i inplineasca pe 2 august ,isi doreste foarte mult un fratior,dar din pacate fratiorul lui sa dus sus la ceruri la doamne doamne.Imi este foarte greu sa scriu imi gasesc cuvintele greu ,gandurile ma apasa si lacriminile nu ma lasa,plang intruna din cauza dureri. Pe data de 15 mai am pierdut sarcina,eram in luna 5,durerea mare este ca sarcina am pierduto acasa ,lam vazut cu ochii mei pe puiu meu cum iasa din mine ,stateam pe toaleta si vedeam o bucata de carne cum iesea din corpul meu acea bucata de carne era ingerasu meu. Tot in acea-si zi si puiul meu cel mare sa inbolnavit mia facut febra,a suferit si el din cauza acestei tragedi.Durerea cea mai mare a fost atunci cand am ajuns la spital si a trebuit sa ma chiureteze,mau chinuit foarte tare,am fost chiuretata pe viu nici nu vreu sa ma mai gandesc prin ce am trecut in acele momente. Ma simt vinovata pe o parte din cauza pierderi sarcini,pentru-ca la inceput nu prea mio doream aceasta sarcina ,din cauza traiului pe care il ducem ,noi stam cu chirie aici in bucuresti si viata este grea din cauza asta nu prea imi doream ,cei mai fericiti erau sotul si puiul meu ca o sa vina pe lume un bebe,in adancul sufletului imi doream si eu acest ingerasi ,sarcina am pierduto din cauza efortului depus la servici.Aveam probleme si cu placenta ,pierdeam sange,dar luam tratament pentru intarirea sarcini.Cu o saptamana inainte sa pierd sarcina am fost la doctor si mia spus ca totul este normal ca bebe este perfect dezvoltat ,nu-mai ca placenta este putin deplasata.La 5 zile dupa ziua mea de nastere am pierdut si ingerasul meu iubit . SUFLETELUL MEU TE VOI IUBI MEREU (TE VOM IUBI MEREU).

Mesaj de multumire

Am reusit si am strans intr-un timp foarte scurt suma de bani necesara operatiei. Va multumesc dvs. si tuturor celor care ne-au ajutata pentru strangerea banilor atat material cat si sufleteste cu incurajarile necesare trecerii peste greutatile intalnite. Pe 24 iunie intram in operatie . Dumnezeu sa ne ajute! SPERAM SA VA DAM VESTI BUNE LA REINTOARCEREA IN TARA.

Sunt alaturi de voi!

Imi pare nespus de rau pentru clipele prin care ati trecut si va trimit cate o imbratisate pt fiecare mamica de inger, eu am pierdut o sarcina in 13 saptamani pe 07 aprilie 2009, cauze necunoscute, si este prima data in aceste aproape 2 luni cand gasesc ceva pe internet care cu adevarat ma impresioneaza, m-au impresionat toate site-urile pe care le-am citit, si nu au fost deloc putine, m-au impresionat toate povestile mamicilor indurerate, dar pana astazi n-am gasit un site care ia atitudine, am vazut ca se ornanizeaza evenimente in diferite judete pe 10 martie, eu sunt din Buzau si mi-ar placea sa reunesc mamicile din buzau in aceasta zi. chiar daca acesti copii nu se nasc vii ei sunt vii in inimile noastre ale mamicilor si nu-i vom uita niciodata. sunt alturi de voi si as dori sa ajut in aceasta campanie. contactati-ma pe adresa de e-mail soroiu.elena@yahoo.com. VA MULTUMESC CA EXISTATI.

Post new comment

 

sg sus Mergi sus