Mesaje de la dumneavoastră

Am votat si am confirmat 23 voturi azi 12 februarie. Dumnezeu sa va ajute !

Votul meu a fost validat azi,11.02 ,ora 22,45.Mult succes in ceea ce intreprindeti in continuare

Am validat votul astazi, 11 februarie 2009 , la ora 20.58 Va doresc din tot sufletul mult succes si sa alinati suferinta tuturor celor care va cer ajutorul !

Azi, din intamplare (dar oare ce eate intamplator) am aflat de organizatia EMMA care este nominalizata pentru premiile "Campania filantropica" si "Cel mai bun program de responsabilitate sociala". M-as bucura ca votul meu sa va ajute. Va doresc mult succes in tot ce veti intreprinde ! Marian Giurea

Am votat si am validat votul azi 11 februarie, nu am stiut cum sa va confirm altfel pentruca nu ati lasat o adresa de mail. Va doresc succes si tot binele din lume.

Buna ziua! Am trimis votul meu pt. premiul Campania Filantopica la ora 15.45 si am primit validarea votului meu doua min. mai tarziu. Va urez succes in tot ceea ce faceti si sper sa castigati acest premiu!Dumnezeu sa va ajute!

Buna ziua, pentru ca nu stiu unde sa scriu pentru a va anunta ca am validat votul pentru Campania filantropica si pentru ingeri de mame, va las mesajul aici, sa stiti ca puteti conta pe vot si voi trimite si altora

Buna. Draga Bianca. Stau in fata calculatorului si nu-mi gasesc cuvinte sa pot exprima durearea prin care trec.Am citit povestea prin care ai trecut si din nefericire ca sa spun asa m-am regasit cu totul in ea. Am simtit aceeasi durere, neputinta, manie pe regulili bisericesti.Dar sa incep cu inceputul.Am aflat ca sunt insarcinata la inceputul lunii iunie.Am avut la inceput sangerari si am urmat un tratament pentru mentinerea si fixarea sarcinii. A treecut totul cu bine pana in luna octombrie cand la o vizita la ecograf( aveam 26 saptamani) doctorul a dat nemultumit din cap si nu stia cum sa-mi spuna ca vede ceva la cap.A puis un diagnostic cu semnul intrebarii:HIDROCEFALIE.Lucrez cu copiii cu handicap mintal de 10 ani.Va dati seama ca cerul parca s-a prabusit peste mine.Am fost trimisa la Cluj la unul din cei mai buni dr si acolo Dumnezeu a fost bun cu noi si ni s-a spus ca copilul e sanatos nu are nimic.Tot atunci am aflat ca o sa am o fetita.Am inceput sa caut nume si pana la urma am ales numele Alexia. Vorbeam cu ea mai toata ziua, ii cantam, ii spuneam mereu ce mult o iubesc ca astept cu nerabdare sa o cunosc, sa ii simt caldura trupusorului, sa o sarut din cap pana in picioare si sa ii dau toata dragostea de care sunt capabila si sa o apar pe cat pot de toate relele. Alexia era un copil vioi.Misca foarte mult. Pe data de 20.01.2009 am fost la ecograf data aproximativa de a naste fiind 5 februarie. Totul era bine si frumos. Dar dupa doua zile ne-am intors la ecograf pentru ca copilul meu nu mai misca. Nici nu vreau sa imi amintesc clipele acelea prin care am fost nevoita sa trec. Am auzit doar "Imi pare rau dar nu gasesc inima copilului. Bataile inimii s-au oprit.Se pare ca fatul a murit." In momentul acela as fi vrut ca inima mea sa se opreasca si ea si sa pot fi alaturi de copilul meu mult dorit si iubit. Am fost internata in aceeasi seara , mi s-a provocat nasterea am nascut normal. Inca nu se stie de ce a murit dar la prima vedere la autopsie a reiesit ca nu avea nici o malformatie externa sau interna ci se pare ca s-ar fi axficsiat cu lichid amniotic.Asteptam analizele finale ale autopsiei. Din pacate nu am avut curajul sa imi vad fetita, sa o iau in brate si acum sunt momente cand ma intreb daca nu am gresit. A fost atat de greu momentul in care m-am intors acasa.Sotul si mama mea au luat din casa tot ceea ce era pregatit pentru marele eveniment. Simt o durere imensa un gol mare in suflet si nu stiu cum sa fac sa fie mai usor.Sotul nu plange nu se descarca si e oarecum nemultumit cand ma vede ca plang si imi spune ca nu mai putem face nimic dar eu as plange tot timpul si ma doare ca poate nu intelege ca durerea de mama e mult mai mare decat cea de tata. Simt cum ma dor bratele de faptul ca nu am stans fetita la piept, ca imi explodeaza inima de atata dragoste pe care am adunat-o ca sa i-o ofer dar nu mai am cui.Fetita mea nu mai este si e un lucru atat de greu de acceptat. Iti multumesc pentru ce ai facut pentru mamele de ingeri si ma rog pentru sufletele tuturor ingerasilor nostrii.

Chiar daca nu am trecut printr-o astfel de durere va inteleg perfect si va respect durerea cred ca intradevar Dumnezeu ne intareste pt a putea trece peste o astfel de pierdere este trist dar se intampla sunt alaturi de voi prin cuvinte simple dar pornite din suflet va respect durerea si va inteleg/daniela

"De 4 ani incercam sa avem un copilas, dar bebe se lasa asteptat.Se fac doi ani de cand am pierdut prima sarcina la 4 luni.Imi e atat de dor de burtica mea cu bebe drag.Plang mereu de dorul lui, dar o fac atunci cand sunt singura, nu vreau sa mai sufere si cei dragi pe langa mine. De cateva luni fac tratament pentru a ramane insarcinata.A fost ultima luna in care am avut voie sa fac tratament, prea multi hormoni, va trebui sa fac o pauza lunga si se pare ca iar m-au navalit uratii.Plang si sunt atat de dezamagita.I-am spus si sotului ca nici luna asta nu a fost sa fie.Seara imi vine cu un test de sarcina acasa, il saruta si ma roaga sa-l fac.Mie imi dau lacrimile si ma gandesc ca nu are niciun rost, doar sangerez de doua zile.Insista sa il fac.E prima data cand cumpara un test de sarcina din proprie initiativa.A doua zi dimineata fac testul si apar imediat doua liniute.Sunt atat de uimita ca nu am nicio recatie, nu ma pot bucura.Ma duc cu testul la sotul meu si ii spun "cred ca e bebe".Imi spune ca stia ca e bebe, ca visase, dar cum el nu a crezut niciodata in vise nu mi-a spus.Suntem atat de fericiti.Dumnezeu ne-a zambit, a respirat odata cu noi. Sun doctorul si-i spun ca am un test pozitiv si ca sangerz.Imi recomanda tratament si repaus la pat.La o zi dupa ce am inceput tratamentul s-a oprit sangerarea.A mai reaparut o sangerare usoara la 9 saptamani, iar repaus la pat, iar tratament.Sunt optimista, stiu ca bebe lupta si o sa fie bine." Partea aceasta face parte dintr-un jurnal de sarcina, urma sa fie povestea venirii pe lume a puiului mult asteptat. 22 decembriem, facem ecografia de morfologie fetala, bebe este foarte bine, are 12 saptamani si 4 zile, toate masuratorile sunt bine, se agita tare in burtica.eu si sotul suntem topiti de dragul lui si povestim tuturor cum se zbenguia bebe la ecografie. Vin sarbatorile de iarna, am cel mai fericit Craciun, sunt cu sotul si bebe drag in burtica. Cu cateva zile inainte de Anul Nou, seara, am o greata puternica de-mi vine sa plang, ma trezesc a doua zi ca noua, fara pic de greata.In ziua de Revelion iara nicio greata, nici somn, nimic.Devin ingrijorata si-i pun sotului ca mi-e teama sa nu fie ceva cu bebe, a disparut greata, a disparut somnul.Ma cearta si-mi spune ca e normal sa treaca, doar am trecut in trimestrul doi.Sunt din ce in ce mai nelinistita, in primele zile ale noului an sun doctorul si ma chema la un control.In drum spre spital sotul imi spune tare fericit ca a visat ca doctorul ne va spune astazi ca bebe este baietel.Asa era, dar nu stiam cu cata durere va veni aceasta veste.Intru in cabinet si ma intreaba cum ma simt.II spun ca sunt ingrijorata ca mi-a trecut greata, el zambeste si spune ca e normal, doar avem 15 saptamani.Facem ecografie si spune ca pentru el, dar cu voce tare "Se pare ca mamele simt ele ceva".Am simtit ca se prabuseste cerul pe mine, mi-am dat seama ca lui bebe nu-i mai batea inimioara.Asa s-a dus una dintre cele mai dragi fiinte din viata mea, s-a dus o particica din mine, acum sunt mai goala.De sarbatori as fi vrut sa ninga, dar prima ninsoare a venit in ziua in care am aflat ca lui bebe nu-i mai bate inimioara.Nu stiam ca acei fulgi minunati vor aduce cu ei atata durere, tristete, goliciune .Asta a fost povestea puiului meu drag, a unui fulg de nea ce s-a topit prea repede. Analizele de laborator au aratat ca era un baietel, fara anomalii cromozomile.Nu am aflat de ce s-a dus, poate ca nu vom afla niciodata.Ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de ei acolo sus! Cristina, mamica de doi ingerasi in ceruri Fericiti cei ce plâng, caci aceia se vor mângâia ----------------

Sunt dana tomescu din timisoara. In 7 februarie se implinesc 3 luni de cand puiul meu David Mihai nu mai este. Abia acum si cu multe relatii am aflat ce s-a intamplat de fapt... Si durerea este si mai mare. A fost aspirat cu aparatura nesterilizata si asa a contactat un virus care i-a cauzat o stafilococie fulminanta care a fost devastatoare pentru corpul lui micut. Abia acum mi-ai spus ca in ziua in care a murit David au mai murit si alti doi puiuti tot din aceleasi motive. Oare cum putem trai in o astfel de tara? Cum nu ne este rusine de ceea ce facem? De cand a murit David mi-am facut tot felul de analize si m-am acuzat ca as fi fost vinovata de ceva pentru asa au lasat sa se inteleaga. Cine a tracut prin asta stie cel mai bine cum este. Ca nu poti dormi noaptea, ca nu mai mananci cum trebuie, ca simti ca nu mai poti, ca te doare tot corpul si sufletul, ca ai da porice sa poti intoarce timpul si sa iti mai vezi macar o data copilul. Ca vrei sa ii spui ca il iubesti, ca vrei sa il tii in brate, sa il mangai si sa il protejezi de tot raul din lume, ca ti-ai da viata pentru el. Draga Bianca cum au fost acesti doi ani de cand ai pierdut-o pe Emma? Pentru mine aceste trei luni au fost un cosmar din care tot vreau sa ma trezesc. Oare cum poate o inima sa indure atat? Nu am crezut ca voi avea putere sa scriu nici atunci si nici acum. Singurul lucru care ma linistste este ca David este intr-un loc mai bun decat sunt eu. Ca este un inger care ma vegheaza, ca este alaturi de mine in alt mod. Sper din tot sufletul ca David stie ce mult il iubesc si ce greu imi este fara el.

Sunt Elena M. si am 32 ani. Imi pare rau pentru ce ai patit si o sa-ti povestesc ce am patit eu.....Am facut in Decembrie 2008 o ecografie normala si doctoorita mi-a zis ca bebele este bine. Aveam 7 saptamani atunci. In Ianuarie 2009 cand m-am dus iar a zis ca nu se mai vede asa bine si ca-mi recomanda sa fac o ecografie intravaginala. M-am dus la ecografia intravaginala si asteptam ca doctorita sa-mi dea vesti bune despre bebele meu, dar nu a fost asa...... Mi-a zis ca nu-i mai bate inimioara si nu se mai misca. Inca nu cred ca e mort. Ma gandesc sa fac inca o ecografie intravaginala sa ma conving eu, zic asta mai ales ca n-am sangerat deloc. Nu pot sa cred ca Dumnezeu mi-a luat "picatura de viata" din burtica...Nuuuuuu.....:-((((( ----------------

Am descoperit site-ul chiar azi. Am citit povestea ta dar trebuie sa recunosc, nu pana la capat......m-a bufnit plansul. Imi pare nespus de rau de ceea ce ti s-a intamplat, dar si de fetita ta. E cumplit sa treci prin asa ceva. Eu am pierdut o sarcina la 2luni jumatate si am suferit enorm, deci imi inchipui cum a fost la tine, te inteleg perfect. Nici nu stiu ce sa-ti mai spun, crede-ma! Inca odata imi pare rau si sa-ti fie bine. Mari. ----------------

Dragul nostru Vasile, Intreaga familie EMMA, suntem alaturi de voi in aceste grele incercari ale vietii....of...ne doare atat de rau sa stim ca inca un ingeras a primit atat de devreme aripi...multumesc ca ai avut curaj sa ne scrii..iar daca veti avea forta necesara..intrati pe forum..scrieti-va povestea ingerasului Cristian, si haideti alaturi de noi sa ne incurajam reciproc...ajuta asa de mult...au trecut pentru mine 3 luni de cand iubitul meu a plecat in cer..si pe mine m-au ajutat mult celellate mamicute... Sa aibe un somn lin si Maica sfanta sa-l legene asa cum noi mamele am fi facut-o pe pamant! Dormi in pace ingeras duios!

buna bianca, sunt andrea din baia mare am doi baieti nazdravani,dar din momentul in care am intrat pe acest site plang incontinuu si nu mi-am imaginat ca poate exista atata durere doar gandul ca as putea trece prin asa ceva ma face sa incerc si eu sa dau o mana de ajutor mamicilor de ingerasi nu stiu daca acceptati voluntari din alte orase,dar as dori sa ma contactati,poate reusim sa facem o actiune la baia mare de strangere de fonduri sau macar jucarii pentru copiii cu probleme sunt alaturi de voi si va felicit pentru ca faceti ceva cu adevarat deosebit