Mesaje de la dumneavoastră

astazi 5 octombrie se implineste o luna de cand am pierdut sarcina . aveam o fetita extraordinar de frumoasa Totul s-a terminat din vina unui '' medic'' care nu si-a dat seama ca trebuie sa imi faca cerclaj.si astfel fetita mea a devenit un ingeras alaturi de copilasii vostri care sunt langa ea. inca nu am trecut peste pierderea ei si cred k nu o sa trec niciodata chiar dak o sa am alt copil....

Eu am avut norocul sa o strang mai multi ani in brate,dar durerea ce o simt nu poate fi exprimata in cuvinte,avea 21 de ani si parca deborda de viata ,era mereu vesela si mereu grabita ,prea grabita ca sa plece din lumea asta.A avut un accident in 11 august stiu ca a gresit dar acum nu o judec doar o iubesc ,a suferit 6 saptamani de chin si niciodata nu voi intelege cum Dumnezeu nu si-a facut mila de suferinta mea,doar pe ea o aveam, doar pe ea ,nu mai am nimic pe acest pamant si daca nu mi-ar fi fica ca neasteptand sa-mi termin zilele nu ne vom mai intalni acum as pleca spre ea si sincer nu as regreta nimic.Cuvintele nu pot exprima durerea ce o simt in suflet, ma inconjoara o lume pe care nu o mai inteleg ,stiu ca nu-mi vor raul dar parca nu mai apartin lor,As vrea sa ajut pe cineva care are nevoie de ajutor ,e singurul mod in care cred ca-mi mai pot ajuta ingerul meu.Imi e tare dor de ea ,astept parca sa-mi zambeasca si gandul ca nimeni niciodata nu o sa ma mai strige "mama" ma ingrozeste.De multe ori cand mergeam la cimitir intalneam o femeie care isi plangea unica fiica de 18 ani pierduta in accident ,ma intrebam cum poate supota atata durere ,iar azi mi-a dat-o Dumnezeu mie ,DE CE? intrebari care vor ramane mereu fara raspuns.I inima uscata de dor ,o casa indoliata si mai multa durere decat pot exprima aceste cuvinte limitate. TE IUBESC INGERUL MEU DRAG ,te voi iubi si astept ziua cand sufletele noaste se vor intalni din nou. ----------------

sunt mama a doi copii. primul o fetita care a fost diagnosticata cu "tumora orbitara si de nerv optic la 3 luni. Dupa lungi drumuri pe la spitale, nimeni nici un medic nu dorea sa se implice am ajuns , cand fetita deja era de 4 ani si a fost operata in Bucuresti extirrpandu-ise tumora, ochisorul drep. Nu stiam ce sa-in cant si ma ruga sa-i cant . Ii cantam colinda "Linu-i lin...". Cand vin sar5batorile de iaran si aud aceasta colinda mi se rasuceste cutitul i rana. Fetita este "bine" merge la scoala, este greu sa-i explic de ce nu este ca ceilalti, se simte complexata. Dupa sapte ani am ramas din nou insarcinata. Am fost cea mai fericita dinlume. Am facut toate testele pentru a fi siguri ca se va naste un copil sanatos. Totul a fost extraordinar pana cand la 7 luni a facut un oreion cu complicatii. S-a rupt filmul. Din copilul care era dat exemplu de medici cand mergeam la consulturi n-a mai ramas ce ne-am fi dorit. Acum la varsta de 5 ani are un retard pe limbaj sever, este diagnosticat cu hipoacuzie bilaterala, nu s-a reusit sa i se faca o audiograma , insa a fost anesteziat pentru potentiale evocate dar stupoare... am primit doar un bilet de iesire din spital din care nu reiese cat rest de auz are. Ce fel de medici sunt astia? asta este mergem in program de recuperare si cu dumnezeu ianinte. Problema este alta. O mama care are, si pentru ca si-ar fi dorit doi copii cu dizabilitati de ce nu poate fi ajutata prin reducerea programului de lucru. scrie in lege ca avem acest drept insa nicaieri nu este specificat daca acel program de opt ore este platit cu 1/2 norma. Nu de alta dar acesti copii trebuiesc dusi la programe de recuperare. colegii si sefii nu inteleg, iti scot ochii, sa raman acasa nu-mi permite situatia financiara si nu numai. As innebuni sa nu am un loc de munca sa socializez. Oare nu s-ar putea proceda la un proiect de lege care sa ajute aceste cazuri in mod concret. doresc opinii. Nu stiu daca m-am facut inteleasa sunt foarte bulversata si imbatranita devreme. va pup mirela

Desi pare ca vei primi acest raspuns destul de tarziu fata de data la care tu ai cerut ajutor,eu cred ca acum a venit momentul ca eu sa iti ofer acest sprijin.Viata ta are un scop ,ca de altfel si cea a fetitei tale.Nu poti ramane ancorata in trecut,pentru ca astfel nu dai voie viitorului sa se apropie de tine,si ce este si mai cumplit este ca nu traiesti prezentul,,aici si acum''.Poate nu vezi rostul vietii voastre fara Marina,dar nu uita un lucru ,ea este in permanenta cu voi,iar tu cu siguranta ca vei putea sa-i simti prezenta (energetica) daca vei putea sa te detasezi de aceasta pierdere si sa lasi sa se manifeste energia ei in casa voastra.Putea sa nu vina niciodata in viata voastra aceasta fetita,dar a facut in asa fel incit sa sti ca exista si va exista in permanenta daca voi parinti ei din lumea fizica veti intelege care a fost rolul ei in viata voastra.Trebuie sa-i multumiti creatorului ca ati avut aceasta experienta ,care desi pare neplacuta nu este neaparat si rea pentru voi.Durerea pe care o manifesti este doar pentru ca nu dai voie prezentului sa se manifeste ,si ea va persista daca nu vei intelege ca spiritul tau comunica cu spiritul(sufletul)Marinei. Ai curajul sa faci curatenie in sufletul tau,sa arunci tot ce te tine legata de trecut,sa lasi lumina sa patrunda in interiorul tau,si atunci vei auzi cu siguranta vocea copilului tau .Acum si ea sufera din cauza suferintei tale.Dai voie sa fie fericita si vei cunoaste si tu acest sentiment.Daca doresti sa mai comunicam poti sa-mi scri la adresa enachegabi2804@yahoo.com

25.01.1998.O iarna grea plina de zapada.Spitalul obosit si murdar era plin de nou nascuti .Era duminica dimineata .Aproape intrasem in luna 9 a de sarcina si pruncul meu dorea sa cunoasca mai repede lumea.Sarcina era in pozitie pelviana ,drept pentru care am platit doctorului o eventuala cezariana(in spitalul acesta o comisie stabilea daca poti sau nu face cezariana,in nici un caz gravitatea cazului)!Ajunsesem la spital cu apa rupta ,fara dureri si cu o fericire imensa in suflet ca in scurt timp imi voi vedea puiul.Dupa o consultatie scurta medicul hotaraste ca nu poate fi o problema foarte mare pozitia pelviana a copilului si ma trimite in sala de nasteri pentru a-mi fi provocata nasterea.Am avut imediat contractii puternice si dupa vreo circa 2ore am nascut o minunatie de baiat,de2,5k,DAVID TIBERIU.Din cauza pozitiei si a travaliului copilul a primit la nastere scor afgar8.Mi l-au aratat pret de cateva secunde apoi l-au dus la un incubator pentru ca spuneau ca este prematur si are nevoie de caldura.Initial m-a speriat acest lucru dar asistenta care se ocupa de salon m-a asigurat ca nu e nici o problema.Din prima zi am fost langa el ,l-am urmarit atent ,l-am desfasat sa vad daca e intreg ,i-am urmarit fisa medicala care sta la capataiul fiecarui copil,am pus o mie de intrebari si mi-AM FACUT O MIE DE VISE!INSA ....TOATA FERICIREA MEA SI A SOTULUI MEU A DURAT 4ZILE !Intr-o dimineata cand am ajuns la alaptat copilul meu nu mai era in salon.Speriata am inceput sa-l caut si l-am gasit la terapie intensiva nou nascuti cu o asistenta langa el care il resuscita in urma unui stop cardio respirator .Cu privirea pierduta pe trupul pruncului meu am auzit vocea rece si indiferenta a asistentei care striga ca la o sluga -Du-te cauta preotul ca -ti moare copilu!!!Copilul meu de 4 zile avea o problema grava si in spitalul judetean nici un doctor nu catadicsise sa vina sa vada ce s-a intamplat!Eram uluita ,socata,paralizata de durere.NU MAI PUTEAM SA REACTIONEZ.M-am tarat pana la un telefon sa-mi anunt familia!DAVID a ajuns sa fie consultat de un medic abia dupa 3ore de la stopul respirator ,pus pe aparate si diagnosticat cu toate bolile din lume.Intr-o jumatate de zi am aflat cel putin zece ipoteze care ar fi putut da nastere acelei situatii!Dupa12ore de chin pruncul meu a hotarat sa renunte sa mai ramana in aceasta lume si dupa ce am reusit sa-l increstinam a plecat la INGERI!PRIMA MEA MINUNE A AVUT VIATA 8LUNI SI 4ZILE! Nici dupa 10 ani nu stiu ce s-a intamplat atunci dar DUREREA A RAMAS ACEEASI!

A TRECUT PUTINA VREME DE CAND EU AM PIERDUT O COMOARA DE FETITA SI IN 2004 AM PIERDUT UN BAIETEL DE 8 LUNI SI CREDETIMA CA NU IMI ESTEUSOR SA NU II AM LANGA MINE PENTRU CA EU CU SOTUL MEU NE-AM DORIT ENORM DE MULT SA AVEM UN COPILAS DAR NU STIM CU CE AM GRESIT NU AM FACUT RAU LA NIMENI SA NE LOVEASA ASA DE TARE SOARTA. ACUM NE DORIM SA MAI AVEM UN BEBE DAR NE ESTE TEAMA IN ACELASI TIMP AM FOST SA FACEM MAI MULTE INVESTIGATI DAR EU PERSONAL NU AM NIMIC SI NICI SOTUL MEU,EI CRED CA AFOST CEVA DE LA UN VIRUS NENOROCIT CARE A PUS CAPAT PE VIATA MICUTILOR MEI.AM INCERCAT SA AFLU TOT CE SE POATE SA VADEM DACA SA MAI INCERC SAU NU SI ACUM CA AM SIGURANTA CA NU AVEM NIMIC NU STIM CE SA FACEM. AM O RUGAMINTE LA TOATE MAMAELE CARE CITESC ACESTE MESAJE ALE MAMAELOR DE INGERII DACA CUM VA ATI AVUT PROBLEME CU ANEMIA PE TIMP DE SARCINA SI DACA A FOST O CAUZA SA VA SPERIATI SAU CU CITOMEGALOVIRUSUL IGM POZITIV. VA MULTUMESC SI ASTEPT SA IMI SCRIETI DACA VRETI SA IMI COMUNICATI CE ANALIZE ATI FACUT PE TIMP DE SARCINA. VA DORESC MULTA SANATATE. MIHAELA BUCURESTI LAS ADRESA DE EMAIL PUFULEATA_79@YAHOO.COM

Draga Bianca, Incep sa scriu aceste randuri si imi vine foarte greu. Am trecut prin viata,am 33 de ani si parca D-zeu m-a parasit .O experienta grea mi-a lasat in suflet un gust amar. Fetita mea Estera a murit la varsta de 1an si o luna in bratele mele . Ce poate simti o mama atunci cand copilul i se stinge in fata ei....durere imensa in suflet si neputinta de a putea face ceva pentru el . Mi-am dorit acest copil din tot sufletul, am fost cea mai fericita mama si deodata totul s-a naruit .Din cauza unui vaccin care i s-a facut in spital fetitei mele i s-a umflat manuta stanga.Nu stiam ce se intampla. I-am facut biopsie si a iesit cancer malign la varsta de 4 luni. Am stat internata 9 luni la spitalul Budimex din Bucuresti .De la varsta de 4 luni a inceput sa faca citostatice .De fiecare data cand i se facea cura ,fetita mea suferea cumplit, tremura,parul a inceput sa i cada, vomita,avea febra mare -intra in convulsii .Dupa mai multe cure facute care nu au avut nici un efect medicii de acolo mi-auspus ca trebuie amputat bratul.Nu am acceptat acest lucru,eram innebunita pana cand D-zeu mi-a scos in cale un doctor batran Pesamoska care a fost singurul care a vrut sa o opereze. Am operat-o de 2 ori dar si de data aceasta nu a avut efect. Tumoarea s-a extins, nu se mai putea face nimic....Cand alti copii se jucau cu jucarii si erau fericiti, fetita mea suferea pe un pat de spital in coma, iar eu stateam neputincioasa langa ea.Nu puteam sa fac nimic, doar sa ma rog bunului D -zeu sa o ajute, sa ii ia duerile mari pe care le avea. Ajunsese sa faca morfina asa de mari dureri avea. In loc sa fim sprijinite de sotul meu el ne-a parasit si-a gasit - locul in bratele altor femei.Fetita mea a suferit ca un martir si nu o sa pot niciodata uita acest lucru.Cateodata ma intreb de ce D-zeu le da unor oameni copii desi nu isi doresc ,iar altora care isi doresc din toata inima ii ia la El . Viata nu este dreapta.Vad copii abandonati , chinuiti care au nevoie de ajutor ,cred ca trebuie sa le intindem o mana,sa le daruim o speranta in suflet.Eu stiu cel mai bine cum este sa pierzi un copil, trebuie sa luptam,sa ne rugam la bunul Dumnezeu sa ne intareasca si sa ne lumineze,sa ne dea puterea dea merge mai departe.Pentru toate mamele care au pierdut un ingeras le doresc sa fie puternice,tari si sa lupte cu viata,sa nu uitam ca acolo sus este cineva care ne iubeste.'Dumnezeu pe cine iubeste, incearca ' .

BUNA ZIUA AM STAT MULT SA MA GANDESC SA SCRIU LA DUMNEAVOASTRA SUFAR ENORM DE MULT AM PIERDUT DEJA DOI COPILASI MITITEI DE 8 LUNI SI 4 LUNI SI PE MAMA MEA LA DOUA ZILE DUPA FATA MEA INDECEMBRIE 2007 CREDETIMA PE CUVANT CA AS FACE ORI CE SA II ADUC INAPOI DAR CUM OARE SI BAIATUL A MURI IN DECEMBRIE 2004 AS DORI SA IAUI LEGATURA CU CINEVA CARE MA POATE AJUTA SA IAU O HOTARARE SINCER IMI DORESC UN COPIL DAR IMI ESTE TEAMA ACUM DUPA CE AM PIERDUT DEJA DOUA SUFLETE LAS NUMARUL MEU 0721210780 SI ASTEPT DACA PUTETI SA MA SUNATI AM MARE NEVOIE DE AJUTOR SINCER IMI VISEZ MEREU COPILASI SI STIU CA ACOLO SUS EI MA PRIVESC VA MULTUMESC CA ATI CITIT ACEST MESAJ SI ASTEPT UN SEMN DE LA DUMNEAVOASTRA

buna Bianca ma numesc Stefania imi paare nespus de rau pentru clipele de cosmar prin care ai trecut (nu-ti zic pierdere pentru ca defapt nu ai pierdut nimic copilasul tau e aici sau ma rog acolo cu tine) dar sa stii ca stiu prin ce ai trecut deoarece si eu am trecut prin aceste evenimente (sa le zic asa). a fost greu dar eu acum (sau de putin timp) am ceasca pasii . PACE LUMINA SI FERICIRE

Nu stiu de unde sa incep, sincer. Sunt Adina din Botosani,o fata oarecare,proaspat casatorita.Imi doresc enorm un copil si sper sa il fac cat mai curant. Am mai vrut odata sa scriu.Nu stiu ce m-a oprit.Acum uitandu-ma la emisiunea Confidential am observat-o pe Bianca Brad cand a castigat premiul. SI SA INCEP. Am o prietena care acum 2 ani a pierdut un copilas. Era insarcinata in luna a VIII-a, iar intr-o seara (era dupa Revelion) i s-a impietrit burta, s-a trezit a mes la baie,linistita totusi crezand ca e pur si simplu imbalonata de la mancare si s-a culcat(fiind prima sarcina). La vreo 2ore s-a trezit din nou, iar cand s-a ridicat din pat a inceptu sa sangereze. A dus-o la spital si bineineteles doctorii nu au putut constata decat pierderea copilasului.Am inteles ca au incurjat-o spunand-ui ca sa fie multumita ca ea e ok si ca o sa ma poata face copii. Era distrusa, nu a dorit sa isi vada copilul spunand sa i-l arda. Discutand cu tatal am tot incercat sa il incurajam sa nu faca asa ceva si sa il ingroape.Pana la urma l-am convins si a ingropat-o.Ceea ce imi reprosez e ca am evitat sa discut cu ea, sotul ei totspunandu-mi sa evit discutia sa nu pomenesc de nimic. Am gresit. Acum is mai bine, vor safaca din nou un bebel.Sa ii ajute Dumnezeu. O alta prietena de a mea acum 2 saptamani a pierdut fetita in luna a VII-a.Povetea ei este cumplita. Acum 4 ani pe cand era insarcinata,o sarcina normala I-A MURIT MAMA. Sarcina a decurs normal.A nascut bebelusu,iar la cateva minute A MURIT SI BEBELUL(medicii din Bt nu si-au explicat de ce). Eu pe atunci nu o stiam nu va pot oferi mai multe detalii, decat ce stiu de la ea.O cunosc de vreo 5 luni. A reusit si a ramas iar insarcinata la ceva timp,lafelo sarcina normala. La 8 luni i-a MURIT SI A-L DOILEA BEBELUS.Nimeni nu si-a explicat de ce. I-a crescut tensiunea si in cateva minute apierdut copilasul. Au urmat enrom de multe analize la medici, si la IS si au iesit normale.Nimeni nu si explica ce s-a intamplat. La vre-un an A MURIT SI TATAL EI. Suferinta mare. La inceputul acestui an a ramas iar insarcinata. O sarcina normala, care a decurs normal.Merge la IS la controale.Venea aproape zilnic lamine la servici.Vb foarte mult. Am simtit si cum misca fetita, am vazut-o la ecograf. Eu si colega cu sotul ei. Acum trei saptamani sa aflu ca Marian(sotul) nu a venit la servici deoarece e cu sotia la spital. La cateva ore am aflat ca i-a murit si AL TREILEA COPIL la luna a VII-a.Pot sa zic ca m-a ravasit pe mine. Acum am reusit sa trec peste acea frica, sa pun mana pe telefon sa vb cu ea. La vreo saptamana ne-am intalnit si am vorbit si mi-a povestitsi am lasat-o sa planga. Sper sao fi ajutat macar cu atat. Durere mai mare, sincer, nu am mai intanit.Ma intreb oare (nu cred in vraji), dar oare fata asta ce blestem poarta. Sper sa aiba multa sanatate si noroc. O pup dulce!!!Poate citeste si stie ca ma refer la ea si ca o iubesc!!!

...intru din nuo pe acest site.poate nu este locul meu aici dar ceva ma indeamna sa citesc marturiile atat de sincere side infricosatoare,sentimente pe care sper din inima sa nu le incerc niciodata.ma gandeam cateodata{poate nu sunt nici pe deoparte atat de in masura sa dau sfaturi}daca mamicile de ingeri isi pot canaliza o miime din durerea lor transformand o in un piculet de simpatie sau cel mult un strop de dragoste pentru copilasii orfani.poate nu e un lucru tocmai potrivit sau cine stie poate ajuta mamica dupa un timp dar ganditi va ca sigur ar ajuta pe acei ce mamele nu ua stiut sa i iubeasca,sa i protejeze,sa i stranga la piept.am fost un timp [prin alte imprejurari]la un orfelinat si am vazut cum primesc o alinare de la "mamele"platite.una rece,indiferenta.ma repet poate nu e locul potrivit sau poate cine stie ,dupa ce se va fi depasit ce era mai greu,in amintirea ingerilor inaltati spre cer am putea face ceva si pt ei.sa le daruiti o farama din dragostea ce ati fi oferit o copiilor vostri.sa va ganditi un pic mamicilor.eu una cut de cateve zile pe net si nu gasesc ceva concret.vreau sa ma ofer voluntar ,sa ofer din dragostea mea un pic si lor,chiar daca nu am asa de mult timp,bani nici atat,dar simt ca trebuie sa fac ceva.draga bianca poate poti sa ma ajuti sa gasesc un orfelinat sa mi petrec macar 2h alinandu i sau spunandu le povesti sau sa simta un pic din ce le au refuzat mamele lor.poate treaba asta imi va sfasia inima in timp ce i voi lasa in urma.dar mereu cu speranta ca voi reveni.te rog frumos sa ma ajuti,poate iti rapesti un pic din timpul tau .cu multa simpatie fata de mamici de EMMA si de ingeri .ana ----------------

am 12 anisori si suntem 7 frati.mami e bolnava si avem o situatie tare grea.cautind cu mami sa postam un anunt umanitar am aflat povestea d-voastra.desi am 12 anisori imi dau seama ce inseamna sa fii mama si sa-ti pierzi copilul.mami face imposibilul pt.noi plinge si se zbate mereu sa avem o piine pe masa.eu va spun incredere in dzeu si el le rezolva pe toate.degeaba va necajiti ca va faceti mult rau .mami din cauza supararii a ajuns foarete bolnava.trebuie sa fiti puternica mai ales daca aveti un sot care va iubeste.mami nu a avut parte si nici noi de un tata iubitor si sa ne dea ce avem nevoie

Draga Bianca am suferit si eu alaturi de tine de cand am aflat despre ingerasul tau. Nu de mult am auzit o alta poveste, nu stiu daca pot sa-i spun asa pentru ca e cat se poate de reala mai ales pentru familie, care m-a marcat in ultima perioada e vorba de un cantaret american Steven Curtis Chapman, care si-a pierdut fetita cea mai mica intr-un accident de masina in 21 mai anul acesta durerea a fost cu atat mai mare cu cat accidentul a fost cauzat de fratele fetitei, in varsta de 17 ani ceea ce m-a impresionat a fost felul in care familia incearca sa treaca prin durerea asta, in fiecare zi, sa-l incurajeze pe baiat si sa-l asigure de dragostea lor ma gandesc ca esti foarte ocupata dar daca ai timp poate citesti povestea lor http://hk.youtube.com/watch?v=Xv9A6mU9Wig&feature=related http://www.youtube.com/watch?v=m5qf5gwTO8A

Buna,Bianca.A dori sa-ti multumesc pentru ne dai posibilitatea ,mamelor de ingeri, sa vorbim deschis despre durerea de a pierde un copil,fie el si nenascut.Aceasta inseamna un lucru mare pentru noi deoarece traim intr-o lume nepregatita sa accepte, sa inteleaga si sa vorbeasca despre perderea unui copil.Cu siguranta Ema este mandra de mamica ei. Au trecut 5 ani de cand am trecut prin necazul de a-mi muri fatul la aproape 5 luni de sarcina.Sarcina a fost oprita din evolutie de ceva timp, iar in momentul in care m-am prezentat la spital am mai stat inca o saptamana acolo fara sa mi se faca vreo interventie,in afara de injectii de penicilina, intr-u cat medicul de garda care m-a investigat la internare a plecat in concediu, iar doamna doctor care m-a tinut sub observatie in periada sarcinii m-a acuzat ca mi-am schimbat medicul netinand cont de situatia in care ma aflam.A fost o saptamana de cosmar, de lacrimi si durere. Dupa o saptamana ,cand s-a intors medicul din concediu si a primit si o suma de bani, mi-a facut chiretaj,fatul fiind in stare avansata de putrefactie.Nu am reusit sa aflu daca am avut fetita sau baiat pentru ca la ecograful facut la inceputul sarcinii nu s-a putut stabili inca.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa ma ierte. insa cosmarul a continuat dupa ce am ajuns in salon si am inceput sa sangerez datorita infectiei din uter si a lichefierii sangelui.Iar pentru a-mi salva viata s-a propus extirparea uterului, ceea ce s-a si intamlat ,luandu-mi dreptul de a avea vreodata copii. Acest lucru m-a facut sa trec printr-o perioada foarte dificila, de durere, vina, inferioritate fata de toate femeile,de a nu-mi vedea rostul in aceasta lume si de a nu-mi dori sa mai traiesc.pentru ce? pentru cine? Acum, dupa 5 ani as putea spune ca gandurile acestea negre mi-au trecut, dar nu pot sa-mi accept situatia desi am incercat de f multe ori.Mai grav este ca nu vrem sa crestem un copil adoptat si singura solutie as fi sa apelam la o mama purtatoare pe care nici nu stiu unde sa o cautam si cum sa facem, binenteles contra unei sume de bani.Ori intr-o tara care nu are o educatie in acest sens si o lege care nu este pusa la punct este atat de greu.Anii trec,iar eu nu stiu daca o sa mi se indeplineasca acest vis. Faptul ca am putut sa astern aceste cuvinte ma ajuta o sa trec mai usor peste problema mea, sper. le urez tuturor femeilor care sunt mame multa sanatate si sa se bucure de copilasii lor,iar pe ingerasi sa-i odihneasca Dumnezeu in pace. ----------------

BUNA, DACA CREZI IN DUMENZEU NU DISPERA. SI EU AM AVUT MALFORMATIE DE CORD OPERATA IN COPILARIE, APOI LA 29 DE ANI AM DESCOPERIT O STENOZA DE ARTERA PULMONARA SI A TREBUIT SA FAC O CATETERIZARE CU MONTARE DE STENT PE ARTERA PULMONARA. LA ACEA VREME NU AVEAM COPII, IMI DOREAM UNUL MACAR, CU DISPERARE. AM TRECUT PRIN ACELEASI PERIOADE DE DEPRESIE CA SI TINE, MI SE PAREA CA S-A TERMINAT VIATA MEA...PIERDUSEM CATEVA SARCINI DEVREME (CAM 3 LUNI), AVEAM SI RH NEGATIV CU ANTICORPI FORMATI, DECI CE SA-TI MAI SPUN... NU STIU CE NU AVEAM. SI DINTR-O DATA AM GASIT UN MEDIC BUN CARE MI-A DAT UN TRATAMENT ADECVAT PENTRU PROBLEMELE MELE SI MAI PRESUS DE TOATE DUMNEZEU A DECIS SA AM O SARCINA FARA PROBLEME CU UN COPIL SANATOS. PUR SI SIMPLU A FOST O MINUNE CA DUPA TOATE SARCINILE PIERDUTE AM NASCUT UN BAIETEL NORMAL SI NU AM AVUT ABSOLUT NICI O PROBLEMA IN TIMPUL SARCINII SAU DUPA...POT SA-TI SPUN CA SI MEDICUL MI-A SPUS PE PERIOADA SARCINII CA STIE CA VA FI BINE, NU POATE SA EXPLICE CUM SI DE UNDE STIE SAU DE CE CERDE ASTA... IMPORTANT ESTE CA EXPERIENTELE NEGATIVE SA TE FACA UN OM MAI BUN CU CEI DIN JUR SI NU INVERS...ITI DORESC MULTA SANATATE!