Mesaje de la dumneavoastră
Acesta nu este un Forum. Daca doriti sa intrati in dialog cu alti parinti de ingeri, este necesar sa va inregistrati pe Forumul E.M.M.A.
Daca doriti sa postati un mesaj AICI si daca doriti sa fiti contactat/a, este esential sa lasati adresa de e-mail si/sau un numar de telefon care nu vor fi facute publice decat la cerere!
Toate datele personale vor ramane confidentiale, cu exceptia cazului in care doriti si mentionati in mod expres ca datele dumneavoastra de contact sa fie facute publice.
Nici un mesaj nu apare imediat dupa ce a fost trimis, ci va aparea in cel mai scurt timp posibil de la expediere.
Multumim pentru intelegere!
Mergi sus
Comments
Pentru Vali
Trebuie sa faci neaparat investigatii! Repeta ecografia morfologie fetala , analizele tale de sange , toate, glicemie provocata, grup sg si rh, sifilis, torch, amniocenteza, daca totul e ok,-pentru cariotip si excluderea unei infectii intraamniotice. Dar poate fi un fat normal cu o patologie de anexe -cordon ombilical sau placenta-se poate vedea la ecografie. Daca fatul e normal se urmareste saptamanal ecografic pana la limita viabilitatii, se face raport lecitina/sfingomielina-care arata maturitatea pulmonara si se pregateste nasterea -preferat prin cezariana.Toate daca fatul e bine -cariotip si eco morfologie si absenta infectiilor.Nu sta!!! Actioneaza! Succes! Dr.G.Cotarcea
Pentru Dana din Cluj
Cazul tau trebuie analizat in functie de starea ta la momentul nasterii.Daca tratamentul are efect poti naste pe cale naturala, de asemenea daca tratamentul are efect dupa ce s-a marit doza de medicamente , raspunsul organismului nu e ideal , avand in vedere riscul de ocluzie intest precum si faptul ca tu ai 37 de saptamani, fat feminin , poti naste acum prin cezariana. Riscul fetitei la medicamamente precum salazopirina: nu afecteaza. Riscul de a face boala este mai mare ca la ceilalti, se observa o preponderenta mai mare la membrii grad 1 ai bolnavilor, desemenea boala afecteaza mai frecvent femeile, exista o componenta genetica in ceea ce priveste capacitatea de lupta impotriva leziunilor inflamatorii. Succes DR.G.Cotarcea
Durerea din suflet
Draga Camelia, am trecut si eu prin ce treci tu acum.Am un baiat de 14 ani, cand avea 7 anisori am decis sa mai aduc pe lume un copil, dar din nefericire nu s-a putut.Am avut 6 sarcini pierdute din motive necunoscute.Ultimul medic la care am fost mi-a spus sa nu imi mai fac sperante pt.ca nu voi mai avea niciodata copii.Asta se intmpla in urma cu 8 ani.Am suferit enorm,desi il aveam pe baietelul meu,sufletul meu era sfasiat de durere si nu puteam intelege de ce mi se intampla mie.Am suferit si am urlat de durere,dar in acelasi timp am renuntat sa mai sper.Dar Dumnezeu nu a ramas nepasator in fata durerii mele, asa se face ca in 2003, am fost nevoiti sa ne mutam din cauza serviciului in alt judet.Aici Dumnezeu mi-a intans o mana de ajutor.In ianuarie 2004, din cauza unei raceli am fost nevota sa consult un medic genecolog.In timpul consultatiei i-am povestit medicului de problema pe care o aveam,si de dorinta de a mai avea un copilas.Si in urma unui tratament serios, in aprilie am ramas insarcinata, a fost o minune dar totodata teama de a nu pierde iar sarcina nu imi dadea voie sa ma bucur pe deplin.DAR... miracolul s-a produs, pe 24 Ianuarie 2005 am dat nastere unui ingeras de fetita , frumoasa,si sanatoasa.Acum re 3 si 6 luni si e minunea vietii noastre.Stiu ca e greu,e dureros de greu sa pierzi un suflet pe care il simti cum prinde viata in launtrul tau.Dragele mele nu trebuie sa ne pierdem credinta si speranta.Pt. Camelia:Medicul care m-a ajutata pe mine e din Targoviste , Jud.Dambovita,e o minune de femeie ce face minuni.Se Numeste Lambrache Camelia.Daca doresti si parerea ei anunta-ma.Eu am incredere totala in ea. Cornelia
buna violeta
O sa ma rog pentru tine. O sa reusesti.
mame de ingeri
draga Bianca existenta acestei pagini de web este un lucru extraordinar pe care l-ai facut si asta pentru azi am avut o dezamagire teribila.Am povestit unor colege ce mi s-a intamplat si m-am lovit de o nepasare si o neintelegere totala si o replica de genul :"faci altul".Daca n-ati fi fost voi mamicile de inger as fi urlat in mine de durere fara sa pot spune nimanui ce simt si fara sa fiu inteleasa vreodata .nu ma consoleaza faptul ca sunt atat de multe mamici de inger care de care cu povesti mai triste ci faptul ca cineva te asculta si stie prin ce treci .Imi doresc ca toate cele ce ne intalnim pe acest site sa ajungem sa spunem povesti frumoase despre copii nostri vii nu sa ne rugam pentru ingerasii nostri .Mi-as dori sa pot alina si consola pe toata lumea dar nu stiu inca s-o fac nici pentru mine.Va multumesc ca imi sunteti alaturi si cand voi mai prinde putere am sa incerc la randul meu sa fiu si sprijin penrtu alte mamici nefericite.
imi pare rau
buna, imi pare rau pentru diagnostic, cand afli ca copilasul are probleme inca din pantece..si eu am fost speriata o perioada de timp, pentru ca se observasera ceva pe analize care ar fii sugerat asa ceva..insa eroare pana la urma, din fericire. oricum, oricare ar fii fost situatia in cazul meu, de viitoare probleme cu copilul, eram hotarata sa merg mai departe, chiar si asa..si cu credinta in Dumnezeu..el mi l-ar fii trimis asa..eu l-as fii acceptat asa..daca ceilalti nu..eu da! si asta ar fii fost probabil si o cruce..dar una dusa cu demnitate si fara teama de parerea celorlalti. Maica Domnului sa te ajute!
VA ROG DIN TOT SUFLETUL...
Buna Ma numesc Camelia, am 34 ani si din pacate am trait si eu clipe........... Am pierdut 4 sarcini. Una nu a fost bine prinsa, a doua a fost oprita in evolutie din cauza unui hematom, o extrauterina in decembrie 2007 si acum 10 zile (18 iunie 2008), AM NASCUT UN BAIETEL la doar aproape 5 luni. Il simteam cum misca... eram asa fericita, ii vorbeam.... Am fost la urgente sambata pt ca am simtit o scurgere. Era lichid amiotic. Mi-au spus ca nu mai au ce face si mi-au provovat nasterea. Inca sufar ENORM!!! Toate analizele le aveam facute: toxoplasmoza, listeria, citomegalovirus, papa nicolau, la sange.. adica tot ce s-a cerut. Nici acum nu mi-a spus nimeni ce s-a intamplat. De ce am pierdut sarcina. Vreau sa merg sa imi fac mai multe investigatii in Tg Mures, Cluj sau Bucuresti (am inteles ca in aceste orase se fac mai multe investigatii). VREAU DIN TOT SUFLETUL UN COPIL! VA ROG DIN TOT SUFLETUL daca stie cineva un medic bun, sa-mi scrie.
Camelia
CRED CA MA VA DUREA TOATA VIATA!
DRAGA BIANCA. AM PRINS, INTAMPLATOR , LA TV ,O EMISIUNE CU TINE SI DESPRE SARCINA TA PIERDUTA. MI-AM AMINTIT PRIN CE AM TRECUT EU.TE ROG DIN SUFLET SA MA IERTI DACA ITI VOI RASCOLI AMINTIRILE.SUNT MIRELA. AM 32 DE ANI. IN 1997 , DUPA O SARCINA FARA NICI CEA MAI MICA PROBLEMA, AM NASCUT UN BAIAT DE 4 KG, SANATOS SI FRUMOS. ALEX. AVEAM 20 DE ANI. DUPA 2 ANI , IN 1999,EU SI SOTUL MEU, AM HOTARIT SA MAI AVEM UN COPIL. AM RAMAS INSARCINATA FOARTE GREU , IAR LA 5 SAPTAMANI AU INCEPUT PROBLEMELE: SANGERARI, DURERI ABDOMINALE.AM FOST INTERNATA, DAR LA 8 SAPTAMANI DE SARCINA AU INCEPUT NISTE DURERI CA LA NASTERE SI... AM PIERDUT. DUPA ALTI 2 ANI, MI-AM LUAT INIMA IN DINTI SI AM INCERCAT IAR. MA TEMEAM IN FIECARE CLIPA SA NU PIERD SI SARCINA ASTA. STATEAM MULT IN PAT, SOTUL MA MENAJA CAT DE MULT PUTEA, FACEAM BAIE IN GENUNCHI SA NU AJUNGA APA UNDE NU TREBUIE. DAR LA 5 SAPTAMANI,IAR,AU APARUT MICI PETE SANGERII.AM PLECAT DE URGENTA LA SPITAL, M-AU INTERNAT, MI-AU FACUT ECOGRAF SI DUPA O SAPTAMANA AU OBSERVAT CA BEBE NU CRESTE. A RAMAS LA VARSTA DE 5 SAPTAMANI. AU HOTARAT SA-MI FACA CHIURETAJ. A FOST FOARTE DUREROS SI FIZIC DAR SI PSIHIC SI NU M-A PREGATIT NIMENI PENTRU ASA CEVA.AM SUFERIT INGROZITOR DE MULT.MAI ALES CA ALEX ISI DOREA SI EL O "FRATIOARA". NU A PUTUT INTELEGE DE CE FRATIOARA NU A VRUT SA RAMANA IN BURTICA SI SA SE NASCA LA TIMPUL POTRIVIT.DAR NICI EU! SI NICI SOTUL MEU! AM TRECUT FOARTE GREU PESTE DUREREA PIERDERII CELEI DE-A 2-A SARCINI! TRECEAU PE STRADA COPII DE 1-2 ANI SI NU MA PUTEAM UITA LA EI! ASA AU TRECUT ALTI 5 ANI.CU GREU AM HOTARAT IAR SA MAI AVEM UN COPIL. AM FOST LA MEDIC , I-AM POVESTIT DESPRE CELELALTE SARCINI SI AM FACUT SI ANALIZE.MEDICUL ERA OPTIMIST: NU SE MAI PUTEA INTAMPLA NICI UNA DINTRE CAZURI:SA PIERD CA O NASTERE SAU SA MOARA BEBE IN TIMPUL SARCINII. ERAM MAI LINISTITA STIIND ASTA.AM FACUT CHIAR SI UN TRATAMENT INAINTE DE A RAMANE INSARCINATA CU ACID FOLIC.IN SFIRSIT, IN IANUARIE 2006 AM RAMAS IAR INSARCINATA. ERAM FERICITA DAR SI FOARTE NELINISTITA: DACA SE INTAMPLA CEVA? DE CUM AM AFLAT CA SUNT INSARCINATA , AM PLECAT IAR LA MEDIC.A ZIS CA TOTUL DECURGE BINE, DAR PENTRU CA SA STAU EU LINISTITA, MI-A DAT UTROGESTAN SI NO-SPA .ERAM IN 5 SAPTAMANI.TOTUL MERGEA PERFECT . LA 15 SAPTAMANI AM FOST CU SOTUL SI COPILUL LA O PLIMBARE . ERA DUMINICA, 9 APRILIE. DUPA CE AM AJUNS ACASA , AM SIMTIT UN JUNGHI IN BURTA. AM MERS LA BAIE SI ...AM VAZUT IAR PETE DE SANGE.ERAU MARONII.AM PLECAT IAR LA SPITAL.M-AU INTERNAT DE URGENTA. DOCTORUL MI-A FACUT ECOGRAF SI M-A INTREBAT CARE A FOST ULTIMA ZI A CICLULUI. I-AM RASPUNS CA IN JURUL CRACIUNULUI. APOI L-A SCOS PE SOTUL MEU AFARA SI AU VORBIT CEVA.A DOUA ZI AU VENIT LA ECOGRAF TOTI MEDICII GINECOLOGI DIN SPITAL. VREO 6. TOTI AU ZIS ACELASI LUCRU:SARCINA OPRITA IN EVOLUTIE LA 8 SAPTAMANI!!!! ITI DAI SEAMA ? AM STAT CU BEBE MORT IN BURTICA 7 SAPTAMANI??!!! PUTEAM EU SA MOR DE 700 DE ORI!!!!!!!M-AU PREGATIT PENTRU UN NOU CHIURETAJ, PARCA MAI DUREROS DECAT CELELALTE 2.AM PLINS... PLANGEAM INTR-UNA, NU MA MAI PUTEAM OPRI. DOAMNELE DIN SALON NU STIAU CE SA-MI ZICA. TACEAU. SI TACEREA LOR MA DUREA. APOI A VENIT BAIATUL MEU LA MINE SA MA VADA . ERA DEJA CU LACRIMI IN OCHI CAND A INTRAT IN SALON.AS FI VRUT SA-I POT SPUNE CEVA, SA-I ALIN DUREREA CE I SE CITEA IN OCHI, DAR NU AM PUTUT.PLANGEAM UNUL PE UMARUL CELUILALT."DE CE , MAMI, DE CE?" SI EU NU AM STIUT SA-I RASPUND . SI NU STIU NICI IN ZIUA DE AZI, PENTRU CA NU AM VRUT SA MAI FAC ANALIZE SI SA VAD DE CE PIERD SARCINILE. ORICUM , NU MAI AM CURAJUL SA FAC ALT COPIL. DAR II MULTUMESC LA DUMNEZEU CA MI-A DARUIT UNUL SANATOS SI FRUMOS. ACUM ARE 11 ANI SI E MAI INALT CA MINE. ARE 165CM. DAR FACE SPORT DE 2 ANI: VOLEI.SI E AL MEU . STII CE AR MAI FI DE ZIS? CA PRIMA SARCINA AM PIERDUT-O PE DATA MORTII SOACREI MELE(DAR ANI DIFERITI) IAR A DOUA PE DATA DE NASTERE A EI!! COINCIDENTA?? NU STIU!! MI-A SPUS CINEVA CADACA NU I-A POTUT AVEA AICI PE PAMANT, EA SI-A DORIT NEPOTEI ACOLO SUS CU EA.CE ZICI ?SE POATE UNA CA ASTA?ORICUM , CHIAR DACA AR FI ASA, PE MINE NU MA ALINA CU NIMIC, PENTRU CA NU ERAU AI EI, CI AI MEI, SI I-AM DORIT EU ,CU MINE ,AICI. EEE, DRAGA BIANCA, MA CREZI CA SI ACUM MA GANDESC CE VIRSTA AR FI AVUT, CE AR FI FOST: FATA SAU BAIAT,CE OCHI AR FI AVUT, CUM AR FI ZIMBIT... SI MULTE, MULTE ALTELE.DAR TIMPUL TRECE, DUREREA SE ESTOMPEAZA SI VIATA MERGE INAINTE.SUNT FERICITA CA AM UN COPIL DAR ERAM SI MAI FERICITA DACA AVEA CU CINE SA SE INTELEAGA CAND VA FI MARE, ASA CUM AM SI EU O SORA CU CARE SA MA INTELEG.DACA NU A FOST SA FIE...! SA STII CA MI-A FOST GREU SA MA DESTAINUI, DAR MA SIMT MAI BINE ACUM . AM SI PLANS SCRIINDU-TI. MA DOARE INCA SI CRED CA MA VA DUREA TOATA VIATA!SI IMI PARE RAU CA ALEX VA FI SINGUR CAND VA FI MARE. DAR SPER CA DUMNEZEU IL VA AJUTA SA TREACA PESTE TOATE, ASA CUM MA AJUTA SI PE MINE. SI SPER CA TE VA AJUTA SI PE TINE CU ORGANIZATIA EMMA.ESTI UN INGER PRINTRE OAMENI SI TE ROG SA RAMAI ASA.PENRTU CA SI INGERASUL TAU DE FATA TE VA VEGHEA SI AJUTA DE ACOLO DE SUS.DUMNEZEU SA AIBA IN PAZA TOTI INGERASII DIN LUMEA ASTA CHIAR DACA AU APUCAT SA VADA LUMINA SOARELUI ASU NU.
voi oferii sprijinul meu!
Desi inca nu am copii pentru ca inca nu mi-am format familia mea cred ca sunt lucrul pe are il iubesc cel mai mult pe lume. Sunt educatoare si daca te pot ajuta cu ceva sa-mi scri poate sa duc mai departe informatiile citite si auzind din mass media si paote piante pentru parintii care poate v-or mai avea copii si care poate vor trece prin aceasta drama. Si nu uita, si gradinite trebuie vorbit cu parintii despre acest lucru. Astepr sa imi scri at de tarziu. iti voi oferii sprijinul meu! ALINA REGHIN
MA VOI RUGA PENTRU TOATE MAMELE
Buna Bianca,ma numesc Violeta si sunt din Bucuresti, iar in ziua in care urma sa implinesc 26 de ani, pe 18-19 decembrie ar fi trebuit sa nasc. Sunt alaturi de tine si iti inteleg durerea, mai ales ca nu a trecut nici o saptamana de cand m-am despartit de copilasul meu, daca ma pot exprima asa...Pe 24 iunie 2008 am ajuns la o policlinica din alt sector decat cel in care locuiesc, deoarece nu imi inspira incredere ceea ce imi spunea doctora, ginecologul, si nu parea nici ea sigura, ca bebele meu e cu doua saptamani mai mic,atunci ar fi trebuit sa avem 11 saptamani si ea il vedea doar de 9, dar e in viata etc...ba ca grupa sanguina nu e copmatibila cu a sotului, etc. Nu am dormit o saptamana cum trebuie.M-am speriat si la cateva zile am mers , printr-o prietena la un alt medic, aici doamna doctor a vorbit cu mine cum nu ma asteptam, ca de la o mama la fiica, mi-a spus ca bebele NU NUMAI ca e mai mic cu 2 saptamani ci mai grav, trebuia sa aiba 13-14 saptamani si el avea doar 9, era mort de 1 luna, m-a internat de urgenta, si alti patru medici mi-au facut ecografii, inclusiv intravaginala,si toti acesti medici au reactionat cum nu m-am asteptat, umani, sensibili mi-au spus ca le pare rau dar nu se mai poate face nimic si ca trebuie sa ma salveze pe mine, fatul nu are activitate fetala de o luna. Am acceptat ideea de a ma salva pe mine si nici azi nu imi explic cat am fost de calma si de matura, nu cred ca ca mi-as fi imaginat vreodata ca eu, care iubesc copii si nu vad viata fara de acesti ingerasi, sa inteleg si sa accept acest lucru.Miercuri, pe 25.06.2008 am intrerupt sarcina. Am plans pana nu mai aveam lacrimi, m-au externat si am plecat acasa fara burtica mea frumoasa, chiar daca la 3 luni si jumatate, era destul de vizibila. Si zilele trec si burtca nu mai e, si nu-mi mai flutura in burtica inimioara lui si morrrrr.In Octombrie ma casatoresc si in luna de miere vreau un bebe, un alt bebe, dar pe cel dintai nu l voi uita cate zile voi avea. Stiu ca era baietel. Eu mamica lui, stiu acest lucru. L-am visat de multe ori. Cu o seara inainte sa merg la medicul care mi-a spus ca nu mai e in viata, l-am visat, ma jucam cu mingiuca de fotbal cu el, si mingea s-a indepartat de noi, si bebe s-a dus dupa ea si m-am trezit... Ai foarte mare dreptate referitor la acele fraze care nu au nici o logica pentru noi, mamele de ingeri si anume: "Gandeste-te ca mai ai un copil", "Lasa ca o sa aveti altul!" -"Nu mai plange", "Nu te mai gandi", "Incearca sa uiti" - -"Stiu ceea ce simti" - Nimeni dintre noi nu stie exact cum se simte celalalt. "Asa a fost sa fie"-"Bine ca nu s-a intamplat mai tarziu!"- -"Asa a vrut Dumnezeu" -"Timpul vindeca tot"-"S-o fi intamplat cu un motiv anume"-"Trebuie sa treci peste asta. Nu e un capat de tara!" - .....!!!!!????!!!!...... Ei bine pentru mine nu ajuta, eu cred ca intr-o zi voi avea un alt copil, TREBUIE, dar pe Edutul mamii nu-l voi uita niciodata.
Am rugat-o pe mama sa nu spuna nimanui prin ce trec, nici celor mai apropiate prietene despre care ea stia ca eu le spun tot, si ea, crezand ca ele ma vor ajuta cu sfaturi a facut-o. Surpriza... nu au avut nimic de zis, ba chiar se faceau ca nu stiu si ma intrebau:"-Vio, ce-ti face burtica!",...am incremenit.
Alta m-a sunat ca isi cere scuze ca nu a fost langa mine, dar sufletul meu i-a citit nepasarea.
Am aflat cu aceasta trista ocazie cine e cu adevarat langa mine.
Mamici de ingeri, VA IUBESC MULT, SI PE CELE CARE ATI FOST CURAJOASE SI PE CELE CARE NU ATI GASIT PUTEREA SA TRECETI PESTE ACEASTA DURERE, SI VA DORESC DIN INIMA MULTI COPII SANATOSI SI SA AVETI PARTE DE EI.
ASTEPT LUNA OCTOMBRIE SA INCERC SA MAI AM ALT BEBE, INTRE TIMP FAC NISTE INVESTIGATII SA DESCOPERIM DE CE?????????
Ceea ce e si mai si, cumnata mea e gravida in sapte luni, sora mea in 3, si se tem sa se mai exprime, sa urle de fericire, mi-am dat seama ca trebuie sa le dau curajul sa se bucure, ca au de ce, si ca nu e vina nimanui, si mai ales nu a lor, si ca trec prin maternitate alaturi de ele, pana Domnul imi mai da un ingeras.
Imi cer scuze daca nu am fost coerenta, inca nu ma pot exprima corect, ma doare sufletul, Edutul nu mai creste in mine, dar el e in Cer...
Azi, in pragul casei mele, un porumbel dadea sa intre, si il goneam, eu am si o pisicuta si ma temeam pt. el. De trei ori a incercat sa intre...APOI AM DESCHIS CALCULATORUL SI AM CITIT POVESTEA TA SI DESPRE RANDUNICA... CRED CU TARIE CA ASA ESTE ...
ASTEPT UN RASPUNS, DACA AI TIMP. DACA NU MACAR CITESTE-MI POVESTEA, SI ROAGA-TE PENTRU MINE CUM EU MA VOI RUGA PENTRU TOATE MAMELE SA PUTEM AVEA SI NOI ALTI INGERASI...
VIOLETA
Fiti tari si aveti grija de voi
Buna BIANCA Ma numesc LAURA si an 31 de ani.Am doua fetite minunate Alexandra care are 8 ani si Teodora care are 5 ani.Crede-ma te rog nu-mi vine sa cred ca exista atatea mamici de ingeri.Nu stiu ce as face si cum as rectiona dar probabil as innebuni sa fiu pusa intr-o asemenea situatie.Am intrat pe site dupa ce te-am vazut la emisiunea d-lui Cristi Brancu si desi am de invatat pentru un examen greu citesc intr-una aceste dureroase povesti care te fac sa -ti privesti cu alti ochi copiii sanatosi pe care ii ai si sa pretuiesti mult mai mult viata pe care DUMNEZEU ti-a dat-o cu bune si cu rele.VA doresc tuturor mamelor de ingeri putere si fiti sigure ca DUMNEZEU ii iubeste si ii ocroteste iar cand va curg lacrimi pe obraz ingerasii vostrii dragi vi le sterg cu adierea aripiorelor.FITI TARI SI AVETI GRIJA DE VOI
Va admir puterea si taria
Dragi mamici de ingeri Fara sa fi trecut printr-o experienta de viata ca a voastra va inteleg si va admir puterea si taria de care vrand-nevrand ati dat dovada. Sunt invatatoare de 33 de ani si pentru mine fiecare elev al meu este si copilul meu.Acum multi ani am trait aproape aceleasi sentimente ca voi atunci cand un elev al meu si-a incheiat drumul prin viata mult prea devreme.Poate ei,ingerii nostri ne vor calauzi trecerea ,pasii catre fapte mai bune . Ingerasul tau,Bianca,sigur si-a indeplinit o menire sfanta prin hotararea ta de a ajuta toate mamicile ce sunt sau vor fi mamici de ingeri. Sa fii o mamica sanatoasa si fericita!
Ei nu mor niciodata
Buna ziua tuturor....este prima data kand intru pe acest site , cum de altfel aud pentru prima oara azi de drama doamnei Bianca Brd :(. Am 20 de ani si mrturisesc ca de curand m fost intrebata care e cea mai mare temere a mea....si am zis singuratatea.....iar o prietena de- a mea a zis teama de a nu putea avea un copil....acum inteleg mult mai bine aceasta frica....dar in nici un caz nu pot intelege prin ce trece o mama dupa o astefel de pierdere,Tot ce vreau sa spun este ca din tot sufletul sunt alaturi de persoanele ce trec si au trecut prin asa ceva si o sa ma interesez exact cum putem ajuta prin cei 2%aceasta organizatie. Pentru doamna Binaca Brad , care zicea k a fost extrem de dezamagita de 2 din prietenele ei cele mai bune:....as vrea sa-i zic ca poate acele prietene nu au stiut cum sa o ajute ....m refer k in momentele acelea nici nu stii cum sa faci sa nu sufere si mai mult persoana la care tii( ca sa fiu sincera ....inainte sa fi citit toate acele sfaturi despre ce trebuie sa zicem si ce nu , multe din frazele pe care nu trebuiwe sa le zicem eu leash fi folosit pt ami incuraja o prietena, dar asta nu din ignoranta sau nepasare , ci pentru ca puterea mea de a intelge drama prin care trece o astfel de persoana este limitata , ca a multor altorra de alftel).Oricum site-ul este unul ffff bun , cu multe sfaturi utile, pentru care va multumesc.Si inca o data , atat kat experienta si puterea mea de inteleger imi permit , eu sunt alaturio de mamele ce ingeri si vreau sa le transmit k ei nu mor nicodata , cel putin nu in sufletul dumneavoastra cele care i-ati purtat in pantece.Doamne ajuta!
Suntem alaturi de voi
am citit,am plans,m-a cutremurat...am o fetita de 7 ani,si ii multumesc zilnic celui de sus ca mi-a dat-o,si in primul rand ca este sanatoasa.imi pare rau pentru toate mamicile de ingeri,si noi celalalte mamici suntem alaturi de voi.
un simplu mesaj
buna! ma numesc elena si am 19 ani. nu am fost, nu sunt insarcinata, voi fi cand imi voi intemeia o familie. tot c vreau prin acest mesaj este sa va multumesc, doamna bianca brad, pt ca ati pornit o campanie in acest sens. la varsta mea, viata este (inca) roz si stiam de anumite probleme care pot exista in timpul sarcinii, dar nu auzisem de ingeri niciodata. v-am urmarit la emisiunea domnului brancu si la stirile antenei 1, de altfel regret ca aceasta e singura televiziune care va sprijina, si am inteles cata durere si in acelasi timp dorinta de schimbare a mentalitatilor din romania se ascund in spatele acelor cuvinte pe care le-am auzit. si eu cred in dumnezeu si cred ca toate au un rost. atunci cand ni se intampla cv rau, raspundem cu furie, dar asta este voia Lui, si poate aveati nevoie de un inger care sa priveasca de sus
felicitari pentru proiect
Astazi am vazut-o pe Bianca Brad la televizor si auzisem poveste ei cu ceva timp in urma.Am vazut adresa organizatiei si am intrat sa vad despre ce este vorba.Am citit pe nerasuflate toate povestile mamicilor de ingeri si nici acum parca nu-mi revin.Le felicit pe toate MAMICILE pentru curajul lor ca au povestit ce s-a intamplat cu ingerii lor si nu in ultimul rand pe Bianca pentru organizatia care a fondat-o.eu pot multumi Bunului Dumnezeu ca sunt o mamica fericita desi si eu am trecut prin clipe cumplite.am avut o sarcina relativ usoara,am mers la servici si am sustinut si penultima sesiune ca sunt in anul V la facultate.Am mers la toate controalele fiind supravegheata intr-o clinica privat .Eu am ales aceasta clinica privata crezand ca o sa fiu bine tratata si copilul meu la fel.Cu o zi inainte sa nasc am fost la control mi s-a spus ca totul este bine si ma programase peste 2 saptamani pentu cezariana deoarece aveam bazinul ingust si nu vroam sa pun in pericol copilu.Noaptea la12.20 mi s-a rupt apa.Am sunat doctorul care mi-a spus sa ma duc intr-un spital de stat ca copilul e prematur si necesita internare lunga si costuri mari desi eu eram cea care plateam nu ei.Am ajuns in stitalul de stat unde am dat peste o domna doctor care m-a inteles si m-a ajutat foarte mult.Am facut distocie de col si a urmat cezariana.Am asteptat 4 ote pana la operatie si mi s-a parut ca a trecut un veac,eram speriata,aveam 36 de saptamani si ma temeam pentru puiul meu. DUMNEZEU A TINUT CU NOI SI NE-A AJUTAT.Acum are 4 luni si nu ma mai satur sa o privesc.E sanatoasa ,a recuperat foarte bine desi era tare micuta 2250 g si 45 de cm.Suntem doi parinti fericiti. PRIN acest mesaj am vrut sa mentionez ca alegerea unei clinici private poate sa-ti aduca mari necazuri.In ziua de astazi desi platesti inainte sa intri undeva poti avea mari surprize.
As vrea sa ma implic in campanie
cu toate ca sunt o fana de-a ta, Bianca, am aflat intamplator de tragedia prin care ai trecut...incerc sa-ti inteleg durere...si pe cea a mamicilor de ingeri...dar cum a mai spus cineva, nu ai cum sa intelegi, daca nu ai trecut prin asa ceva...as vrea sa ma implic in aceasta campanie, dar nu stiu cum...copilasii vostrii acum au grija de voi de sus...
O calda imbratisara mamicilor de ingeri
Am 21 de ani...Nu stiu inca mai nimic despre viata. Sunt tanara si totul mi se pare atat de usor. Anul viitor, pe 30 mai, voi deveni sotie si voi face primul pas spre consolidarea unei familii. In cel mult 3 ani imi doresc sa devin mamica. Multe lucruri nu le inteleg pe lumea asta, insa responsabilitatea unei familii si dorinta de a avea un copil sunt intiparite parca de cand lumea in mintea si inima mea. Am vazut emisiunea lui Brancu avand-o ca invitata pe Bianca Brad. Nu stiusem de tragedia ce o incercase atat de greu, asa cum nu stiusem nimic despre campania si organizatia EMMA. Gandul meu bun si sincer se indreapta spre voi, mame de ingeri. Dumnezeu sa va binecuvanteze si aline durerea, iar micutilor sa le dea odihna vesnica si tihnita in desfatarea si belsugul Raiului. O calda imbratisare!!!
Am crezut ca imi cade cerul pe mine
Buna Bianca..iti inteleg durerea...e groaznic, eu plang si scriu, am o saptamana de cand am iesit din maternitate, unde am ajuns mai repede cu 3/4 saptamani de termen, la 36 saptamani, cand baietelului nostru a incetat sa-i mai bata inimioara, mi-am dat seama ca nu mai misca si cand am ajuns la ecograf mi-a spus doctorul ca nu mai are ce face ca s-a strangulat cu cordonul ombilical...accident stupid....explicatia doctorului, cand s-a intors dragutul s-a strangulat.Am crezut ca imi cade cerul pe mine, nu poti accepta asa ceva, stiu ca nu e nimeni de vina, eu am avut o sarcina asa de usoara , fara probleme, am avut chiar si nunta la 7 luni jumate de sarcina, si acum cand vad pozele de la nunta plang intr-una , copilasul a fost acolo in burtica mea si il doream si iubeam enorm, ca a fost asa o sarcina fara probleme ca un accident dinacesta stupid sa-i curme viata, nu pot accepta, imi e greu sa ma exteriorizez, sa-l plang mereu, vreau sa arat ca sunt tare si de fapt...cand sunt singura sufar. Am 32 ani si imi doresc sa am copii, sper sa fiu sanatoasa sa se intample lucrul acesta, nu vreau sa imi pierd speranta si credinta in D-zeu, ii multumesc ca suntem sanatosi...chiar daca intotdeauna ma voi intreba de ce? dar raspuns nu voi primi, sau poate ar trebui sa invat ceva din asta, nu imi dau seama.Eu nu am avut curajul sa il vad , am zis ca o sa fie mai traumatizant ptr mine daca il vad, sper sa nu regret, atunci asa am considerat ca e mai bine. Iti doresc multa sanatate si toate cele bune, si ingerasii nostrii din ceruri sa vegheze asupra noastra si alor nostrii..nu ii vom uita niciodata.Diana
Nu am uitat...Nu mi-a trecut...Ma doare atat de tare....
Ma alatur sufletelor indurerate de mamici,inteleg durerea... care nu poate fi redata in cuvinte.Acea durere imensa o simt si eu din 5 aprilie 1989,cand fetita care urma sa fie bucuria sufletului meu, a devenit un ingeras...alaturi de ingerasii altor mamici triste. Ma doare...ma doare tare...nu am putut sa o vad, sa o tin in brate...nici sa-i fac un mormant unde sa pot plange.Nu au vrut sa mi-o dea acasa de la spital,pt. ca s-a nascut moarta...Nu i-am pus un nume din acelasi motiv. Doream sa o cheme RALUCA...De 19 ani simt acea durere...pe care o simte o mama care a trecut prin asa ceva...Nu am uitat...Nu mi-a trecut...Ma doare atat de tare....
nu stiu ce sa fac sa nu o iau razna !
Buna Bianca!sunt o viitoare mamica(sper) insarcinata in 25 de saptamani,diagnosticata cu retard de crestere si placenta foarte voluminoasa ocupand mai mult de jumatate din spatiul fatului!medicul care ma urmareste mi a spus ca sunt sanse sa am un copil cu probleme si mi a dat si solutia unui avort!Deja simn cum mi se infurnica piele si-mi dau seama prin ce experienta groaznica ai trecut,numai ca nu tu ai ales sa fie asa!te rog am nevoie de un sfat,nu stiu ce sa fac sa nu o iau razna !multumesc mult
vreau sa fiu parte din cei carora chiar le pasa
Nu sunt mamica dar imi doresc teribil de mult sa devin,nu pot sa raman pasiva dupa ce am citit povestea ta,despre care marturisesc nu am auzit decat aseara la emisiunea la care ai fost invitata(Agentul VIP), nu pot sa imi imaginez oricat de mult incerc, durerea prin care treci tu,Bianca,si a tuturor "mamicilor de ingeri",vreau insa sa fiu parte din cei carora chiar le pasa si vor sa inteleaga sau macar incearca, durerea unei astfel de pierderi.Dumnezeu este inconjurat de ingeri.....
A fost o experienta ingrozitoare
Cu multa durere in suflet si lacrimi in ochi am citit despre....cumplita ta durere. Nu se poate exprima in cuvinte ceea ce simt eu acum sau ceea ce ar simti fiica mea daca ar citi aceste randuri. Am trecut si noi printr-o experienta asemanatoare( aproximativ) si aici ma refer la fiica mea... Nici acum , dupa aproximativ 2 ani nu poate uita...mai bine zis, nu se poate obisnui ....cu gandul... A fost o experienta ingrozitoare....traita numai de noi doua. Este si mai dureros sa vezi ca "tatal copilului" nu-ti impartaseste durerea....si considera ca este ceva "obisnuit" sa pierzi o sarcina ....in speranta ca vor mai fii si altele. S-au despartit! Nu merita sa-i stea alaturi ! Am crezut ca nu o sa-si mai revina niciodata....ca va ramine cu sechele dar, Bunul Dumnezeu a ajutat-o sa treaca... Esti fericita Bianca ....ca ai un baietel minunat si poate ca Dumnezeu te va rasplati....peste o vreme cu un ingeras de fetita ca sa-ti intregeasca bucuria. Fii tare ....bucura-te de cei din jurul tau ,de ceea ce te inconjoara ,de fiecare clipa , gandeste pozitiv....si mai ales fii sigura ca Emma te priveste de sus din cuibusorul ei de ingeri , se bucura de ceea ce faci si se roaga ptr familia ei. Cu multa dragoste si afectiune Maia (o bunica de inger).
sotul a fost singurul care ma incurajat
Ma numesc Mihaela, si in urma cu 3ani si 5 luni am nascut un baiat mort dar el a murit in butica mea strnagulat, dar sa incep cu inceputu, eu si sotu ne doream un copil da eu aveam ceva probleme cam mari de sanatate dar asta nu ne-a inpiedicat, eu am un diabet insulinodependent si tensiune arteriala dar doctori ne-a asigurat ca totul va fi ok si a fost, nu am avut probleme cu sarcina a decurs normal copilu era bine si destul de mare dar.................nu a avut ce era mai inportant "viata" mi se denclansase travaliu eram dilatata de 3.5 cm am fost la doctoru meu, aveam programare la el in acea zi si a zis ca pina la dimineata nastem dar inainte de a iesi de la el a zis ca vrea sa ma vada si ecografic, ma intrebat ca decind nu la-m mai simptit eu am zis ca si acuma il simpt cum misca dar......el era deja intors spre iesire si luase cordonu ombilical de 2 ori de dupa gat si se strangulase era mort de aproape 24 de ore dar eu lam simptit tot timpul acesta, in acel moment am crezut ca mor ca nu mai stiu ce se intimpla cu mine credeam ca visez ca nu-i adevarat era nu copil nu asteptat era foarte mult dorit de toti mai ales de mine si sotu in timpul sarcini mie mi-a fost foarte rau mincarea nu statea deloc in mine insulina faceam si in maxim 30 de minute faceam hipoglicemie imi dadea sotul zahar si ecela il dadeam afara nu dupa mult timp faceam alta hipoglicemie cam asa a fost toata sarcina mea dar asta nu conta sotu dimineata era rupt de oboseala mergea la serviciu eu la fel dar ne bucura ideea de final ca-l vom avea pe el in urma celor 9 luni dar................asta na fost sa fie, am mers la clinica in acea seara pe care nu o vom uita-o niciodata am nascut normal dar nu am avut curaju sa-l vad nici eu nici sotul el a zis ca daca il vedem il vedem amindoi daca eu nu vreau nu vrea nici el poate ca acuma regret dar atunci nici nu realizam ce e bine pentru mine sau ce e rau poate e mai bine asa ca oricum si nevazundu-l eu lam simptit tot timpul si acuma dupa atita timp cai cu mine nu fizic numai spiritual nu l-am luat de la matrenitate i sa facut necropsia si nu i sa gasit nimic anormal la el atit cordonu care ia luat viata a avut 3.300 gk si 0.50 de cm.In fiecare zi de 05 a luni sunt foarte indispusa ma gandesc mult la el daca avea zile ar fi avut 3 anisori si 5 luni dar ce sa faci vata mere mai departe. Eu am trecut greu peste aceasta pierdere nu ma ajutat nimeni toate prietenele mele ma ocoleau se fereau de mine, am hotarit si stiu ca nu a fost bine sa merg la serviciu dupa 3 saptamini de la nastere dar nu mai rezistam acasa nu aveam cu ce-mi umple timpul mereu plingeam si eram dusa cu gandu ore in sir sotul a fost singuru care ma incurajat dar defapt el era mai distrus decat mine dar Dumnezeu ne-a ajutat si incetu cu incetu am trecut peste aceea nenorocire care ne-a schimbat toata viata.ASA A FOST SA FIE NU-L VOM UITA NICIODATA SI STIM CA CANDVA NE VOM INTILNII ACOLO SUS IN CERURI DAR PINA MAI ESTE NU STIM CAT DAR............... .
stiu ce inseamna
As dori sa ajut si eu fizic Organizatia EMMA , mi-am pierdut si eu ingerasul in 29.05.2003 si stiu ce inseamna. Cristina Rosia din Petrosani .
mesaj pentru N.M. trimis in10 martie
mesaj pentru N.M. trimis in 10 martie Sunt profund impresionata de cele povestite de tine, atata durere...doamne cat te inteleg.Sunt din Onesti si daca vrei, iti ofer un loc unde sa iti plangi copiii - mormantul fetitei mele.Ajuta, dar nu indeajuns, Dumnezeu sa ma ierte ca nici ideea cu ingerii nu merge intotdeauna.Vreau sa stiu lucruri exacte -unde este, daca ma stie, de ce nu o simt, ce sa fac pentru a o visa macar o data...Sper ca esti inca cu sotul tau si va iubiti la fel de mult.
Ei ne sunt alaturi in vise si in suflet
Eu nu sunt mama dar stiu ce-i suferinta. Nu sunt mama si totusi stiu ce inseamnă sa pierzi un copil. O sa spuneti ca sunt nebună dar totusi stiu ce înseamnă această suferinţă. Am trait prin mama si odata cu mama acesta experientă. Fratele meu a murit acum 7 ani si atunci am simtit ca am pierdut o parte din mine dar si o jumatate din sufletul mamei. Jumătate din inima ei a plecat odata cu el... El nu a murit dar era inger... A fost lovit de o boală care nu iarta si nu cunoaste limite... stiu ca acest blog este pt mame de ingeri dar si el este un inger, iar suferinta mamei este mult prea mare pentru o singură persoană. Sunt multi care spun ca ar fi mai bine sa uite, ca a trecut mult timp si nu mai are rost sa-l planga. Dar cred ca aceşti oameni nu au suflet, pentru ca pierderea unui copil nu se uită.nu poti sa uiti ca a existat candva o bucata din tine si acum nu mai este... Nu spun mai multe ci doar ca acolo sus e civeva care veghează asupra noastra şi de ce nu acel cineva sa fie chiar fratele meu, sau alti ingeri care veghează somnul mamelor lor. Ei ne sunt alaturi in vise si in suflet si traiesc prin noi si alturi de noi pana la ultima suflare...
rectocolita ulcero hemoragica
Buna Bianca imi pare rau pentru fetita ta ma numesc Dana din Cluj si sunt insarcinata in 37 de saptamani si am tot fetita dar am o problema acum 5 ani am fost dioagnosticata cu rectocolita ulcero hemoragica la vremea respectiva am facut tratament si mam facut bine nu am mai avut nici o problema pana acum o saptamana cand boala a revenit mie foarte frica sa nu pateasca ceva fetita mea .As vrea sa pot afla daca o sa pot sa nasc normal acuma sunt sub tratament si regim alimentar iau salofalk si ciprolen si vreau sa stiu daca nu o sa o afecteze pe fetita mea as vrea sami raspunzi cat mai repede ca dupa cum vezi am 37 saptamani si nu mai am timp boala se numeste Buna Bianca imi pare rau pentru fetita ta ma numesc Dana din Cluj si sunt insarcinata in 37 de saptamani si am tot fetita dar am o problema acum 5 ani am fost dioagnosticata cu rectocolita ulcero hemoragica la vremea respectiva am facut tratament si mam facut bine nu am mai avut nici o problema pana acum o saptamana cand boala a revenit mie foarte frica sa nu pateasca ceva fetita mea .As vrea sa pot afla daca o sa pot sa nasc normal acuma sunt sub tratament si regim alimentar iau salofalk si ciprolen si vreau sa stiu daca nu o sa o afecteze pe fetita mea as vrea sami raspunzi cat mai repede ca dupa cum vezi am 37 saptamani si nu mai am timp boala se numeste rectocolita ulcero hemoragica iti multuimesc mult si astept raspunsul tau iti multuimesc mult si astept raspunsul tau
Intr-o lume mai buna...
Draga Bianca, Am vazut emisiunea de la antena 2 la care ai fost invitata si am ramas fara cuvinte. Am decis sa intru pe site-ul tau si sa aflu mai multe lucruri. Am citit si am plans, am citit si am plans... Am 22 de ani, nu am copii, dar bineinteles ca imi doaresc sa fiu mama peste cativa ani. Consider ca nu exista bucurie mai mare decat aceea de a aduce pe lume un copil, dar nici nu cred ca exista durere mai mare decat aceea de a fi despartit de soarta, intr-un mod atat de crud, de propriul copil... Nu exista cuvinte care sa poata consola o mama de inger, la fel cum nu exista cuvinte care pot sa descrie suferinta unei mame care trece prin printr-o experienta atat de terifianta. Te admir enorm atat pentru puterea de care dovada cat si pentru determinarea cu care incerci (si sunt sigura ca reusesti) sa schimbi ceva pentru toate mamele, viitoarele mame si mamele de ingeri... Sunt convinsa ca datorita tie, peste cativa ani cand ma voi marita si voi avea un copil, acesta se va naste intr-o lume mai buna! Adriana Munteanu - Constanta
Nimic nu ma poate consola.
Nu am stiut ca ziua de 22 iunie va deveni cea mai neagra zi din viata mea. Este ziua in care l-am pierdut pe bebita al meu , in care m-am pierdut pe mine.In aceasta dimineata de duminica am ajuns la spital pt. ca aveam dureri de burta. Pe la pranz am simtit ca aceste dureri sunt insotite si de contractii.Seara la 22.30 baietelul meu de 22 de saptamani pleca din lumea asta. Cu o zi in urma , pe 21 iunie , ii facusem morfologia fetala....i-am auzit inimioara , am aflat ca am un copil sanatos, bine.Era extazul pt. ca agonia mea avea sa urmeze chiar a doua zi.Din acea seara de duminica singurul meu refugiu este sa plang.Din acea seara am urat lumea , l-am urat pe Dumnezeu , m-am urat pe mine , i-am urat pe medici.Azi am cerut externarea pt. ca nu mai suportam sa stau in locul in care mi s-au naruit visele , sperantele...locul in care am simtit cea mai mare durere din viata. In februarie cand am aflat ca sunt insarcinata am simtit ca e un miracol. Am 38 de ani si e prima oara cand raman .Viata mea a inceput sa graviteze in jurul acelei fiinte care se dezvolta in mine. Apoi i-am ales un nume , pt. ca aveam confirmarea ca e baiat. Urma sa-l cheme Lucas. Acum am ramas cu un nume si atata durere in suflet.Ma pregateam sa devin mama traiam intens acest sentiment si nimic nu a reusit sa-l umbreasca , nici macar faptul ca taticul lui a ales sa nu fie langa noi. Acum am norocul unor prietene grozave , cu ele pot vorbi ...imi inteleg durerea si totusi nimic nu ma poate consola. Imi este teama sa ies pe strada , sa vad copii, imi este teama sa ma intorc la serviciul meu....unde sunt inconjurata de copii...de la gradinita si pana la elevi de clasa a VIII . Stiu ca de la ei voi auzi...ne-a fost dor de dumneavoastra doamna director......dar ceea ce deocamdata nu voi putea auzi va fi MAMA.