Mesaje de la dumneavoastră

Va rog frumos sa scrieti pe un balon numele ingerasului meu,ars la Maternitatea Giulesti,nascut pe 16 August si decedat pe 18 August: Dragomirescu Eric Stefan. Nu sunt in stare sa scriu si alte randuri.Va multumesc.

Duminica,5 septembrie,se implineste un anisor de cand ingerasul ALESSIA SORANA,fiica unei prietene,si-a deschis aripioarele si a urcat la cer,a lasat in urma ei multe lacrimi,multa durere dar si multe amintiri frumoase,poate ele sunt singurele care le mai da NADIEI SI LUI SORIN putere sa mearga mai departe,voi spune o rugaciune pt ALESSIA si pt parintii ei pt a-si putea gasi linistea,Dumnezeu sa fie cu voi

Doamne!....ai fost atat de puternica! nu stiu ce-as putea spune pt a-ti arata cum a vibrat sufletul meu la cuvintele tale, la povestea ta...Vreau sa stii ca....asa necunoscuta cum iti sunt, iti plang durerea! Lasa-ma sa plang impreuna cu tine, fiindca stiu ca oricat de tare te-ai arata, inima ta de mama vesnic isi va striga copilul.

Ma numesc Ionica,sunt din galati,am o nepotica de 2 ani si jumatate si sa nascut cu o aorta la inimioara.am umblat prin zeci de doctori si ni sa spus ca anul acesta trebuie operata la inimioara.mi sa spus ca operatia fetitei costa foarte mult dar nu stiu exact.Va rog din suflet ajutati acest copil.nr.de tel.0752372940.Va multumesc anticipat

Sunt sora unui inger! Surioara mea scumpa a decedat la 7 decembrie 2008, avea doar 16 ani.A fost diagnosticata cu o boala rara , dar medicii ne-au asigurat , ca nu exista nici un pericol pentru viata. Boala se agrava, iar chinurile ei erau insuportabile. Ne rugam la Dumnezeu sa ne ajute, rugam medicii sa actioneze cumva, dar nimeni nu ne auzea. Dupa o luna , medicii si-au dat seama ca au diagnosticat-o gresit, deja era prea tirziu sa mai faca ceva. A trecut un an de atunci , iar eu nu pot sa-i iert, ii detest atit de mult , inkit o furie fara margini imi penetreaza tot corpul. Stiu ca e pacat, dar.... Niciodata nu am crezut ca o sa-mi vad sora imbracata in rochie de mireasa si adormita pe vecie in sicriu! Te iubesc Liudca!

Dragi parinti greu incercati, Sa stiti ca toti parintii care isi pierd copii sunt parinti martiri. Sunteti PARINTI MARTIRI. Sa stiti ca Dumnezeu va avea grija de ingerii vostri. COPIII SUNT VII, COPIII TRAIESC! Traiesc acum alaturi de Dumezeu. Sa fiti tari, sa fiti mangaiati de Dumnezeu, sa nu uitati nici o clipa ca sunteti PARINTI MARTIRI. Dupa zilele astea crunte sa nu disperati. Nu uitati un lucru la inmormantare: COPIII DUMNEAVOASTRA SUNT VII SI TRAIESC CU ADEVARAT! Acolo unde sunt ei, vom fi noi toti impreuna. EI SUNT AZI INGERI CARE NE PRIVESC. Ei SUNT SI INGERII NOSTRI. Si mai cred ca ne privesc dojenitor. O tara in care se fac avorturi pe banda, in care politica se face furand, in care Baraba este ales la fiecare patru sau cinci ani, din cand in cand apar astfel de martiri nevinovati. Noi TOTI suntem de vina, mai putin copilasii si parintii lor. Suntem de vina ca traim cu minciuna, furtul si faradelegea langa noi. Pruncii acestia, parintii lor si multi altii, stiuti si nestiuti, ne spala pe noi, romanii mici la suflet, de pacatele fariseismului si nesimtirii noastre Cu deosebit respect si compasiune, Mihaela si Adrian Stoia

Buna TATIA. Daca vorbesti cu anonymous din 31 mai......nu merita sa te superi din cauza unui astfel de om. M-am enervat si eu foarte tare cand am citit, dar am considerat ca nu are rost sa-i acord atentie si sa-i dau un raspuns. Atata poate el/ea sa gandeasca. Decat sa arunce cuvinte din acestea pe forum, mai bine ar invata sa scrie. Uite ce titlu mare si albastru are.......si se repeta si in text, ca sa fim siguri ca nu este o scapare. Bine ca face observatii altora...... Cat despre rugat pentru acest anonymous, cred ca este bine sa ne rugam sa-i lumineze Dumnezeu mintea si sufletul, pentru ca nu cred ca el/ea este capabil/capabila sa o faca. Imi pare rau ca exista oameni atat de insensibili, care au o mare multumire cand ii jignesc pe altii.

Buna, as vrea si eu sa stiu cand se mai face si in Constanta o comemorare pentru ingerii nostrii... pe data de 4 iulie 2010 ne-am pierdut un prieten drag in urma unui accident. Avea doar 21 de ani si un viitor in fata, insa Dumnezeu a hotarat sa il ia de langa noi si de langa familia lui. Sunt mii de lacrimi, durere profunda, nu putem accepta pierderea lui ... M-am gandit la Organizatia EMMA deoarece anul trecut s-a facut in portul TOMIS, iar eu am venit pentru comemorarea prietenului nostru Kotto... Astept un raspuns de la d-voastra. Va multumesc.

ne doream foarte mult al doilea copilas. Am un baietel de 2 ani si am ramas insarcinata. Eram asa de fericiti, Vlad punea mana pe burtica mea si spunea "mami bebe butica". Parca simteam in suflet ca ceva nu e bine cu bebe . Nu am apucat sa spun multor persoane ce sunt gravida ci ca am pierdut sarcina. Bebe avea 6 saptamani. Eu vorbeam cu el si bebe plecase deja..........de doua zile.............. . A ramas un gol in sufletul meu acum. si eu sunt medic si medical vorbind a fost un embrion care nu s-a dezvoltat si se mai intampla si asta e , se chiureteaza uterul si gata! dar ca femeie viata mea nu va mai fi niciodata la fel. Pentru mine o sarcina pierduta inseamna un ingeras ridicat la ceruri. Ce daca avea doar 6 saptamani? Era o inimioara ce batea in mine si care acum nu mai e. Faptul ca mai am inca un copilas sanatos nu compenseaza durerea si nici nu poate umple golul ramas. Au trecut trei saptamani............chiar daca voi mai avea 100 de copilasi tot nu o sa il pot uita pe cel care a plecat in ceruri inainte ca eu sa il pot strange in brate discutam cu prietena mea mihaele si cu alte prietene care au trecut prin asta si le intelegeam durerea fara sa ma gandesc ca si eu voi trece prin asa ceva............. nu credeam sa doara asa de tare........... nu pot sa imi explic ce s-a intamplat si nu pot sa nu ma invinovatesc pe mine pentru tot desi medicul din mine imi spune ca nu aveam ce sa fac ............. imi pare tare rau de acest suflet............................. nu pot sa trec peste asta si nu pot sa uit, nu pot sa cred ca in februarie nu voi mai avea un bebe.............. nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva............. as fi fericita sa stiu ca eu am fost ultima care a pierdut o sarcina si ca de acum totul va merge bine pentru toate femeile...... acel sufletel, acea inimioara pe care eu am auzit-o batand acum este in ceruri chiar daca a fost micuta............si o sa o iubim mereu si eu si tati si vladut................. mi-as dori sa am putere sa accept golul din sufletul meu............ fizic sunt bine dar psihic nu stiu cand si daca se vor inchide aceste rani........... ma ajuta mult baietelul si sotul meu.............. Alina Cristian - Sibiu

buna. sunt o mamica de ingeras, ca si voi. povestea ingerasului meu ioana a inceput acum 5 ani, mai precis pe 05.09.2005 cand am aflat ca sunt insarcinata. de 2 saptamani aveam niste dureri de burta groaznice, dar cum de fiecare data cand eram in perioada lunara aveam dureri, nu m-am gandit ca acestea sunt din alta cauza. vazand ca nu mai trec, am mers la medicul ginecolog care mi-a facut un control si mi-a dat diagnosticul "sindrom premenstrual". mi-a prescris 5 zile de tratament cu aspirina si lizadon cate o pastila dimineata si una seara, fara a ma intrebat daca as putea fii insarcinata. avand o presimtire, am intrerupt tratamentul dupa 3 zile. am facut un test de sarcina si a iesit pozitiv. eu si sotul meu ne-am bucurat enorm, caci ne doream un copil. totul a decurs normal pana pe 29.01.2006 cand am fost la control. la echograf, medicul a "vazut ceva" si ca sa fie sigur m-a trimis la bucuresti la o echo 3D. aveam 24 saptamani de sarcina. atunci a fost diagnosticata fetita mea cu spina bifida si hidrocefalie. fiind depistata prea tarziu, nu am mai putut face intrerupere desarcina. astefl m-am mutat la spitalul CFR 2 pentru a putea fii supravegheata mai bine. pe 21.04.2006, la ora 19:50 mi s-a rupt apa si am plecat din curtea de arges spre bucresti ca sa nasc. cum era in vinerea pastelui, medicul meu nu a raspuns la telefon si astfel am nascut cu medicul de garda. a fost o nastere usoara, naturala, in pozitie pelviana. fetita a avut 3.000 g la nastere si 47 cm. din pacate a trebuit sa fie resuscitata. dar lunile au trecut, si astfel pe 20.06.2006 am operat-o de hidrocefalie la spitalul bagdasar-arsenie din bucuresti pentru a-i pune un dren. pe 08.09.2006 am operat-o de mielomeningocel deschis. totul a decurs bine si incepand cu luna martie 2007 am inceput tratamentul de recuperare (kinetoterapie), avand si o hemipareza pe partea dreapta. dar Dumnezeu a tinut cu noi si am vazut cum ioana a inceput sa miste partea dreapta, sa pape singura si sa zica MAMA. dar asa cum Dumneazeu ne-a dat-o, tot asa ne-a si rapit-o anul trecu pe 01.03.2009, facand un stop cardiorespirator in somn. chiar daca a trecut aproape un an si jumatate de atunci, tot nu ne-am obisnuit cu ideea ca nu mai e. chiar si fratiorul ei ne cere pozele cu ea... "mami da-mi pe ana mea sa-i dau pup..." sau "mami hai la ana mea sa-i punem lumanarica..." cam asta e povestea ingerasului meu ioana...printesa mea...ai plecat prea repede dintre noi si ai lasat un gol imens in sufletele, viata si casa noastra. SI TE-AI DUS DULCE MINUNE SI A MURIT IUBIREA NOASTRA FLOARE ALBASTRA, FLOARE ALBASTRA TOTUL ESTE TRIST IN LUME... vei ramane vesnic in inimile si amintirile noastre. ingerasii sa aiba grija de tine, printesa mica mami, tati, stefi si bebe te iubesc si le e dor de tine :(

Am o prietena care este mama unui mic ingeras Elena.M-am intalnit cu ea in parc si mi-a povestit...este f greu, eu avand o fetita de 7 luni...imi povestea, plangeam si o pupa pe micuta mea. E greu de descris in cuvinte ce simt. E groaznic sa treci prin astfel de momente. Nu am cuvinte, doar lacrimi...

In data de 01.07.2010 am devenit pt a doua oara mamica de inger.Copilasul meu avea o boala care nu era compatibila cu viata si mi-au provocat nasterea la 20 saptamani,era baietel.As vrea sa va spun ce este in sufletul meu dar nu pot ,imi vine sa strig de suparare ,de durere l-am iubit atat de mult l-am dorit atat de mult dar din pacate a devenit ingeras iar eu trebuie sa merg mai departe pt Dragos primul meu nascut de 4 ani, care imi mai alina din suferinta.Am mai pierdut o sarcina pe 11.11.2008 la 6 saptamani, sa oprit din evolutie, si atunci a fost greu dar acum e un cosmar, si regretul meu cel mai mare este ca nu am avut curajul sa-l vad,sa-i cer iertare sa-mi iau ramas bun,sa-l strang in brate si sa-i spun cat de mult il iubesc(bineinteles ca nici nu am fost intrebata daca vreau asta,nu mi-a spus nimeni ca e mai bine sa-l vad). Inainte sa plec la spital am vorbit cu Dragos i-am explicat ca pe mama o doare burta si ca merg la doctor ca sa ma vindece stiti ce mi-a raspuns " nu mami tu mergi la doctor pt ca ai avut un bebe in burtica care sa dus in rai la Doamne Doamne" ma blocat si nu am stiut ce sa-i raspund,apoi mi-a spus :"hai sa ne rugam la Doamne Doamne ,sa ne trimita alt bebe" oare mai pot sa ma rog pt asa ceva ,oare mai pot sa am curajul sa o iau de la capat dupa doi ingerasi pierduti? nu stiu ,inca e prea devreme sa ma gandesc la asta, inca durerea e prea mare. Simt ca toti evita acest subiect, dar eu nu vreau asta vreau sa vorbesc despre el nu vreau sa il uit,l-am simtit,l-am iubit,l-am dorit dar l-am pierdut.Inca nu pot iesi afara din casa, mi-e frica de lume mi-e frica de tot, Sper sa trec peste asta pt Dragos dar nu stiu daca voi putea.Am langa mine un sot minunat,un copil minunat si o familie minunata dar nu il am pe el ,pe ingerasul meu....

ALINA este un copil devenit înger la vârsta de 9 ani. Toți cei care am cunoscut-o am sperat din suflet că se va însănătoși. Dar nici speranța noastră, nici rugăciunile, nici eforturile făcute de iubiții ei părinți nu i-au putut aduce sănătatea înapoi. Primele semne de boală au început când era în clasa I, cu dureri de cap. Au urmat vizite la medici, investigații, întrebări fără răspunsuri, operație pe creier, tratamente cu rezultate temporare, care nu au putut învinge diagnosticul: tumoră talamică. ALINA însă a luptat plină de curaj timp de doi ani... a continuat să meargă la școală, la înot, și-a încurajat părinții, s-a jucat cu prietenii, s-a străduit să-i facă pe ceilalți copii să înțeleagă… Foarte trist, tot ce rămâne acum este durerea nesfârșită a familiei, gândurile pline de empatie ale prietenilor și POVESTEA impresionantă a Alinei, fetița curajoasă care și-a dorit copilăria înapoi, așa cum a fost înainte de boală. Sufletul ALINEI știe de cât de multă iubire a avut parte… iar cei ce vor citi blogul creat pentru a-i cinsti memoria la doi ani după ce Alina a devenit un înger, vor ști și ei că a fost iubită mult de cei din jur: www.alinafarcas.wordpress.com

Draga Bianca, Port si eu in suflet aceeasi durere,durerea de ati vedea puiul pe care l-am iubit atat de mult cum nu se poate explica in cuivinte,durerea de ati vedea puiul dormind un somn atat de adanc si eu ca mama lui sa nu pot sa-l ajut .Acum 7 luni eram atat de fericiti,eram o mama implinita dar Dumnezeu mi-a luat puiutul de numai 6 anisori ..a plecat la un curs de inot si nu s-a mai intors...inca il mai astept ..in fiecare dimineta ma uit in camera lui,in patul lui sa vad daca nu s-a intors si daca nu totul a fost un vis urat...dar el nu mai vine niciodata inapoi ,mi-e dor de el de vocea lui ,de mirosul lui,mi-e dor sa-l imbratisez mi-e dor sa-l aud zicandu-mi,,MAMI,, ce dor mi-e de el .Am vrut sa plec si eu cu el dar stiu ca el vrea ca mami lui sa fie puternica si sa mearga mai departe pentru fratiorul lui si stiu ca el ma vede de acolo si canDumnezeu va vrea voi merge si eu la el si el va fi primul care ma va intampina si voi fi impreuna cu el pentru TOTDEAUNA.Acum puiul meu cu ochii albastrii se joaca impreuna cu copilasii vostrii si sant foarte fericiti ....asa cum noi poate nu i-am putea face aici pe pamant.Nu te voi uita niciodata puiul meu drag.

Buna ziua. Si eu o fetita in varsta de 5 anisori. Si la varsta de 2 ani a fost diagnosticata cu tumoare renala. A urmat o serie de chimioterapie dupa care a urmat operatia si din nou o alta serie de chimioterapie. Dar din pacate asta nu a fost tot la varsta de patru ani a fost diagnosticata cu CONDRODISPLAZIE GENOTIPICA TIP SED. SI IN URMA ACESTEI NECRUTATOARE BOLI ARE MULTE DEFORMATII ALE OASELOR AVAND PICIARELE IN X SI DURERI INGGROZITOARE DE PICIOARE. TREBUIE SA TRECEM PRINTR-O NOUA INTERVENTIE CHIRURGICALA SA II INDREPTE PICIORUSELE. MOMENTAN FACEM SI UN TRATAMENT DE CRESTERE CU STEROIZI. VA MULTUMESC