Mesaje de la dumneavoastră

mesaje

Acesta nu este un Forum. Daca doriti sa intrati in dialog cu alti parinti de ingeri,  este necesar sa va inregistrati pe Forumul E.M.M.A.

Daca doriti sa postati un mesaj AICI si daca doriti sa fiti contactat/a, este esential sa lasati adresa de e-mail si/sau un numar de telefon care nu vor fi facute publice decat la cerere!

Toate datele personale vor ramane confidentiale, cu exceptia cazului in care doriti si mentionati in mod expres ca datele dumneavoastra de contact sa fie facute publice.

Nici un mesaj nu apare imediat dupa ce a fost trimis, ci va aparea in cel mai scurt timp posibil de la expediere.

Multumim pentru intelegere!

 

Comments

am nascut-o fara viata la 7 luni....

........din nefericire....am o poveste la fel de trista ca a foarte multor persoane de pe aceasta pagina......am cititi mesajele tuturor, inclusiv "povestea " Biancai si......parca este povestea mea.....acum 2 saptamani inikioara Sofiei a incetat sa mai bata, o doream atat de mult......dar se pare ca planurile ei s-au schimbat si ...ne-a parasit....si ma doare.....si mi-e dor.....si....cel mai mult regret ca nu am vrut sa o vad......si ......daca as fi gasit ceste mesaje ale voastre mai inainte .....nimeni nu mi-a spus cat voi regreta daca refuz sa o vad....dimpotriva, m-au incurajat sa nu o fac.......adorm plangand...ma trezesc plangand.....doare...doare si..nimeni nu ma intelege...toti vin cu aceeasi placa......" trece, esti tanara, o sa ai alti copii, o sa vezi, o sa o uiti...."..cum sa uiti?????e copilul meu....a crescut 7 luni in mine....poti uita ?????ii simteam miscarile...imi e atat de dor de ele.....imi e atat de dor de ea.....in fiecare dimineata cand rasare soarele ma gandesc ca ea a facut sa rasara atat de frumos.....si........ prietenii ma evita toti...nu au dat un telefon, n-au venit sa ma vada..........de ce????oare.....asa se arata adevarata prietenie????????este atat de greu....si .........nu mai pot continua......voi reveni la voi dragele mele prietene...aici gasim putina alinare...... va multumesc!!!!!

..."TREI DOAMNE SI TOTI TREI"...

...(nu stiu cum sa incep asa ca....) sunt si eu o mama a 3 ingeri care au plecat mult prea devreme si ma doare cumplit. Pe primul ingeras l-am pierdut cu 2 ani in urma. Era primul si era foarte dorit.. dupa 4 luni de incercari s-a intimplat minunea... emotii, fericire si toate amestecate cu o stare de nestiinta...mai ales ca peste 4 luni trebuia sa fiu mireasa....eram foarte fericita si implinita...dar nu durat decit 2 luni pentru ca nu a fost sa fie si l-am pierdut (nu o sa povestesc acum tot calvarul prin care am trecut prin spitale pentru ca mi-e greu sa-mi amintesc)...dar pot sa zic ca am trecut relativ usor peste, pentru ca au venit pregatirile de nunta si m-au invaluit (cu toate ca in ziua cununiei preotul mi-a zis ca e mare pacat avortul, si ia-m explicat ca era cel mai dorit copil vreodata dar a zis ca e tot un fel de avort...si dupa asta doar eu stiu cum am stat la propria nunta )....a trecut un timp... medici, analize, tratamente si dupa 8 luni o noua minune, doar ca fericirea care m-a coplesit a fost combinata cu o frica nebuna de care nu puteam scapa... imi pare ca ingerasul asta (nu am vrut sa-i dau un nume) il doream si mai muult pentru speram sa ma ajute sa trec peste durerea pe care o simtteam... dar nici el micutul nu a avut zile, pentru ca l-am pierdut... cred ca va imaginati prin ce-am trecut.... peste 4 luni o noua minune, sotul imi zicea ca asta sigur il voi naste....dar nu a fost sa fie...a trecut o luna de cind m-am despartit de al 3-lea...si cred ca nu o sa-mi revin vreodata din drama in care supravietuiesc...mi-e teama pentru sotul meu, pentru ca sufera enorm iar eu nu am putere sa-l sustin cu toate ca el ma ajuta foarte mult...si simt ca are nevoie de mine dar ideea e ca chiar nu pot sa scurg din mine nici un pic de dragoste si compatimire pentru ca in sufletul meu e doar suferinta......si chiar m-a ajutat ca m-am plins un pic voua.....

Rugaminte

Numele meu este Melania , economist si sunt mama unei fetite ingeras de 2 ani Taisia, care a plecat la Cer acum 2 saptamani. Doresc foarte mult sa ma alatur acestei organizatii in speranta ca voi putea ajuta mamicile de ingeri ca au si vor avea nevoie de ajutor. Daca ma puteti ajuta cu informatii despre cum pot participa la voluntariat sau cum ma pot implica in aceasta campanie, va rog din suflet sa nu ezitati sa ma informati. Multumesc din suflet. Melania

...orice fac gandul meu e tot la el...

Draga Bianca, Desi e tarziu ,trebuie sa-ti spun ca am urmarit si impartasit durerea ta de mama.Ceea ce m-a facut sa-ti scriu e faptul ca am 54 ani,am o fiica minunata de 26 ani si 2 baieti gemeni ,univitelini de 24 ani...dar durerea mea imensa este ca in urma cu 5 luni unul din ei s-a sinucis. I-am crescut cu mult drag,i-am educat,le-am urmarit fiecare pas si acesti copiii sunt mandria si realizarea mea. O data cu aceasta pierdere viata mea s-a schimbat complet:plang ff mult,ma simt frustata,neindreptatita si nu pot sa trec peste o zi si sa nu merg la el la mormant...nu-mi gasesc linistea desi urmez un tratament controlat.Ceva s-a rupt din mine,nu ma bucura nimic,mi-am pierdut zimbetul.Orice fac,oriunde sunt ...gandul meu e tot la el.Era un copil minunat,frumos,destept si ff bun,ajuta pe toti care aveau nevoie.Sper ca sufletul lui sa fie SUS printre ingeri.Te imbratisez ,Silvia

te-am iubit si te vom iubi mereu...

stiam de voi,citisem,va compatimeam,insa doar atat.acum stiu din pacate ce simtiti voi,mamicile de ingeri,pentru ca sunt si eu una dintre voi.au trecut doar cateva zile de cand l-am nascut pe ingerasul meu...mort.a fost o sarcina fara probleme,un copil dorit si iubit de amandoi chiar inainte de a se naste.sotul meu il alinta"papusica mea",ii vorbeam,ma rugam sa se nasca si sa creasca sanatos,insa nu a fost asa.am dorit sa nasc normal,totul era ok.cu doua zile inainte sa nasc am fost la control,amandoi,totul era ok,dr imi spusese ca in cateva zile o sa se declanseze nasterea,ne am plimbat,era frumos afara.am stat acasa o zi si apoi a doua zi dis de dimineata m-au luat durerile,nu stiam daca sunt sau nu contractii.l-am sunat pe medic,mi-a zis sa vin la spital.am plecat cu sotul fiind totodata emotionata si speriata de ceea ce va urma.si am ajuns,dr m-a controlat,mi-a spus ca da,azi nasc,si cand mi-a facut eco,mi-a spus ca nu aude inimioara.s-au uitat doi medici pe toate partile in fel si chip,nimic...trebuia sa nasc un bebe mort,si dr meu era fara cuvinte...dupa cateva ore de dureri in care sotul meu statea si ma tinea de mana si soacra mea plangea caci ma chinuiam si nu ma putem bucura de el,l-am nascut.era frumos,avea parul negru,semana cu mine...un motiv exact pentru care a murit nu se stie.la analizele facute mie,la autopsie nu a iesit nimic suspect.pur si simplu nu a avut zle de la d-zeu...medicul si asistentele s-au purtat cu mine exemplar,i-a parut si lui rau,a zis ca data viitoare vom face n analize,luna de luna daca e nevoie...nu am ce sa-i reprosez lui,s-a dovedit a fi om,s-a interesat de mine.l-am inmormantat pe puiul meu,efe,caci asa trebuia sa-l cheme,ma simt acum pustie...ii multumesc lui d-zeu pentru sotul meu care mi-a fost alaturi si incearca sa-mi dea putere.cu ajutorul celui de sus vom incerca sa o luam de la inceput...

informatii utile - testare gratuita pt depistarea hepatitei B

"Femeile înscărcinate, şi pacienţii cu transplant, hemofilie, cancer, tuberculoză, colită ulceroasă, boala Chron, poliatrită reumatoidă, psoriazis, artrită psoriazică şi spondilită pot beneficia de analize de detectare a virusului hepatitei B. Cei care doresc să se testeze trebuie să trimită un e-mail la adresa sau să se adreseze reprezentanţilor zonali ai APAH-RO pentru obţinerea unui tichet care va fi direcţionat către un medic indicat de pacient întrucât parafa acestuia e absolut necesară. Informaţii suplimentare mai pot fi obţinute şi la telefon 0721.304.160, între orele 9.00 – 14.00. Programul se va desfăşura până la finalul lui 2011. " Femeile insarcinate sunt o grupa aparte pe acest voucher asa ca adresati-va cu incredere. Eu am fost directionata care dna dr Cimpoeru Claudia de la policlinica Washington (pentru cele din Bucuresti) - tel 0722.270.944. De la dinsa se poate obtine acest voucher (trebuiesc doar datele din buletin pentru inregistrare). Analiza gratuita este doar pt Ag HBS dar e suficienta pentru a detecta daca exista virusul hepatic. Numai bine!

multuirii

a trcur un an de cand florian puu meu a devenit ingeras ,mie greu inca nu lam uitat il visez aproape mereu ,mi dor de el nu mia ramas decat sal caut la mormint acolo imi mai alin doru de el iam facut mormintu cu ingers ,baloane leduri sa aiba lumina mereu ,pt ca se ruga mereu cumpar ingeras si iconite pe magnet si i le pun , sub o masca in aparente imi ascund durerea pt el ............

e dureros

nu stiu ce caut aici...poate intelegere printre alte suflete indurerate... acum doua luni pe 23 iulie am nascut o fetita,yasmine roberta.avea doar 6 luni.sarcina oprita din evolutie din incompetenta medicilor,sau din voia lui dumnezeu sau din vina mea...nu o sa stiu niciodata.Am dorito mai mult decat orice pe lumea asta,prima mea fetita,primul meu copil,primul meu ingeras.S-a intamplat de ziua sotului sa nasc printr-o nastere provocata.Nu o sa uit niciodata clipele din spital,cand toata lumea radea,se bucurau de venirea pe lume a micutilor.Iar eu stateam si plangeam singura,cu mana pe burta in care inca se afla fetita mea moarta.Speram sa vina cineva sa imi spuna ca nu e adevarat,ca fetita mea traieste dar nu a fost asa. Intr-un final am nascut-o.O fetita de aproape un kg,frumoasa foc,ASTA E CEEA CE NU AM SA POT UITA VREODATA:IMAGINEA EI.Atat am cerut de la medici:sa o vad. A urmat o durere sfasietoare prin care nu doresc la nimeni sa treaca,incurajari de care nu aveam nevoie,sfaturi,vorbe,sa nu plangi,lasa ca esti tanara etc. Poate ca o sa am alta,poate nu,dar nici un alt copilas nu o sa poata sa o inlocuiasca pe yasmine.Mi-am facut prea multe vise cu ea ca sa poata cineva sa o inlocuiasca.imi imaginam cum ii cumparam haine,cum o sa o piaptan,cam o sa imi zambeasca,primii ei pasi.Si daca ma aude de sus as vrea sa ii spun ca daca am gresit cu ceva fata de imi pare foarte rau si daca as fii putut as fii schimbat locurile,as merge eu la ceruri si as lasa-o pe ea pe pamant alaturi de tatal ei.O sa ii spun in fiecare seara te iubesc la fel cum i-am spus si pana acuma si o sa ii aprind mereu lumanari ca si pana acuma. Nu am raspunsuri,nu pot sa imi gasesc linistea sau consolarea nicaieri,poate ca cineva a iubito mai mult decat mine. Poate Dumnezeu a iubito mai mult decat mine

greu de crezut-- dar s-a intamplat

sunt mama unei fetite mult dorite de ambii parinti. venind pe lume dupa ce fetita mi-a implinit un an si o luna asa-zisul tatic ne-a parasit pentru o alta femeie. acum el s-a recasatorit cu aceasta .nu am sa inteleg cum poate un om sa-si lase copilul lui si sa creasca alt copil ,iar pe al lui sa-l viziteze din cand in cand si atunci parca este presat de timp(iar copilasul lui sa-i spuna mai stai tati, te iubesc tati) e strigator la cer, viata este nedereapta,foarte nedreapta.

ce s-a intamplat ?

si bebelusul meu a murit tot la atatea luni ca tine inca nu stiu de ce \ tie ce ti s-a spus > ce s-a intamplat ?

Ingerasul meu ...

Sufar in tacere de 5 ani de cand mi-a murit fetita mea scumpa,dupa ce a suferit luni de zile de-o boala descoperita prea tarziu la stomacel.Of ,cat de mult sufar,cat de mult as vrea sa intorc timpul si sa-mi dau seama la timp ca puiutul meu sufera de ceva,grav,cat de mult as vrea sa nu fi ascultat sfatul asa zisului medic de familie care mi-a ruinat sanatatea ingerasului meu.Dar toate acestea nu le pot face iar acum am ramas singura,cu inima amara,plina de durere.Azi ar fi trebuit sa implineasca 5 ani,sa mergem la gradi,sa o vad crescand,alaturi de mn.Mi-e atat de dor de tine ingerasul meu,atat de dor...ca as plange in continuu,chiar si dupa 5 ani.Se spune ca timpul vindeca durerea,nu-i adevarat! Doar o ascunde dupa perdeaua uitarii,care-i atat de subtire...Fiti totusi puternice ,dragi mamici,pentru ingerasul vostru,care daca v-ar vedea triste,s-ar intrista si ei!Asta incerc si eu !

va ramane mereu in inima mea

in luna mai am aflat ca sunt insarcinata , veste socanta , deoarece aveam sterilet, si deja sarcina trecuse de 4 luni.dupa cateva zile ne am invatat cu ideea , si eu si sotul meu .am facut toate controalele , ecografe si analize.totul a decurs bine pana la 27 saptamani , cand steriletul a spart placenta , stiam ca clipa fatala a venit . am nascut urgent prin cezariana .era asa mica firava doar 680 gr si 38 de cm.nu a rezistat in lupta cu viata decat 5,30 ore.dumnezeu a luat o langa el , dar niciodata nu va iesi din inimioara mea si nu e seara sa nu ma gandesc la timeea gabriela,

AJUTATI-MA SA NU CRESC IN INTUNERIC

Am o fetita pe nume Ion Iris Mihaela acum in varsta de 3 luni la 4 saptamani a fot diagnosticata cu retinopatie de prematuritate posterior agresiva boala + (dezlipire de retina).are nevoie de o intrventie in USA la Detroit unde o echipa de medici ii va injecta un gaz in ochisori,sau in China pentru un tranasplant de celule stem despre transplant am aflat acum cateva zile si tind sa cred cava avea mai mult succespentru aceasta avem nevoie de 30.000$, si am vrea sa ne ajutati sa-i strangem. Va multumim Acesta e blogul fetitei noastre:http://wwwiris-retinopatie.blogspot.com/2011/07/ajutati-ma-sa-nu-cresc-in-intuneric.html?spref=fb Va multumim inca o data

vreau sa fiu mama

Nu gasesc cuvintele potrivite pentru a scrie toata suferinta mea. Pot spune ca imi doresc un copil, dar Dumnezeu nu mi-L da. Am inceput tratament cu Clostylbegit si Utrogestan, dar fara niciun rezultat. Situatia financiara a familiei este precara. Nu-mi permit nici analizele necesare pentru a afla daca pot avea copii(mentionez ca am facut un avort in urma cu 6 ani pentru ca fostul sot nu a vrut copii). Ajutati-ma, va rog

draga Emma

ami pare rau sa aud ce se antanpla an tara noastra as vre sa spun cami pare nespus de rau dar trebuie sa trecem peste toate gand la dumnezeu si tot anainte .A.s vrea sa stiu si eu cum sa fac analizele pentru sarcina sant bugetara si salariile foarte mici numi permit ,mai am o fetita de trei ani si 6 luni.Am mai pierdut 2 sarcini si sunt si la aceasta speriata mi se deschide colul si nu pot tine sarcina miau dat o serie de analize si costa 21000 de unde bani datimi si mie un sfat

Am si eu ingerul meu

Buna, In septembrie 2008 la sfarsit am aflat cu mare emotie ca sunt insarcinata. Era prima mea sarcina, aveam 30 de ani. Nu era o sarcina planificata, dar ne bucurasem. Eram deja de 8 ani impreuna cu viitorul sot, ne iubeam si vorbeam adesea de copilul nostru care va fi sa vina. Si a venit. Ma uitam la liniutele de pe test si nu ne incapeam in piele de bucurie. Am hotarat sa tinem totul pentru noi pana nu va fi sarcina mai mare, deci am spus doar prietenei mele si mamei mele, de parca am fi simtit ceva. Si intr-un fel, asa a fost. Aveam un presentiment ca ceva avea sa se intample, ca fericirea aceea nu era pentru noi. M-am bucurat aprox. 1 saptamana de acea sarcina, ma bucuram deplin si in tihna... Pe 4 octombrie intr-o sambata m-am trezit din somn speriata. Fara vreun motiv anume... Am mers la baie si aveam o sangerare foarte usoara. Am fugit la spital, medicul de garda a confirmat sarcina, diagnosticand-o mai mica decat era (4-5 saptamani fara de 6), si a spus ca se intampla sa apara sangerari, ca totul pare ok si mi-a dat tratament de mentinere. Am dus-o asa inca o saptamana si sambata viitoare, pe 11 octombrie din nou trezita din somn dimineata devreme, cu sangerari de data asta mai puternice. Din nou spital, acum aveam sa am parte si de lipsa de compasiune crasa a unei asisitente care imi tot spunea ca de fapt probabil nici nu sunt/am fost insarcinata, ca e ciclul, ca si daca am fost, s-a dus... Am fost consultata de dr de garda care tot ce a avut sa imi ofere a fost un curetaj, pe care l-am refuzat. Eu vroiam a doua, a treia, a patra opinie, pentru mine acela era copilul meu, chiar daca nu am apucat sa ii vad inimioara cum bate, dar stiu ca a batut. Pentru toti ceilalti totul era atat de simplu. Pentru mine era sfarsitul norocului, aveam sa aflu ce e tristetea adevarata, ce e suferinta. Dr a spus ca putem incerca din nou dupa 6 luni. In cele 6 luni ne-am casatorit. Si in prima luna dupa cele 6 am primit in burtica un cadou, cred eu de la ingerasul meu. Simteam atunci si simt si acum ca ingerasul meu este baietel. Sarcina a fost perfecta, dar incarcata de emotii, de temeri, nu cred ca am fost o gravida prea radianta. Mereu aveam impresia ca ceva rau avea sa se intample, ca nu avem noi dreptul la asa o fericire. Nu s-a intamplat nimic. Dupa o sarcina fara cusur (in afara de niste greturi si dureri de spate, dar nimic cu bubulina din burtica) s-a nascut fetita noastra, Maia. E sanatoasa si e ratiunea noastra. Dar mereu ma gandesc la ingerasul meu si ma gandesc ca acum ar fi implinit 2 ani. Oare ei cresc acolo, in ceruri? Sau poate s-a intors in trupusorul Maiei? Sau ne asteapta acolo sus cand vom ajunge si noi si vom fi fericiti? Sotul spune sa nu ma gandesc asa, ca imi face rau. Mie imi face rau sa nu ma gandesc la el. Prietena mea si mama care au stiut de acea sarcina nu pomenesc de ea. Nici sotul meu. El spune ca daca nu i-am vazut inimioara batand, probabil nici nu s-a format. Dar eu simt ca a fost si a plecat. Zilele trecute un fluturas statea pe pamant si Maia s-a apropiat de el, a intins degetelul si el a stat. Si s-au atins. Apoi a zburat pe capul meu. Si a stat. Apoi pe al sotului, si in final si-a luat zborul. Cred din suflet ca era ingerasul meu, care a venit sa ne dea un semn, ca e bine. Nu am fost si nu sunt o persoana religioasa, dar cred intr-o forta mai mare ca noi si cred ca lucrurile nu sunt intamplatoare. Si vreau sa cred ca atunci cand trupul cedeaza, sufletele ajung intr-un loc unde nu exista varsta sau durere, de unde se pot intoarce daca aleg... Salut mamicile de ingeri si va imbratisez pe toate. Olga

despre voi

buna seara dragele mele.multumesc ca am fost primita cu atata caldura in randurile voastre.din fericire eu nu sunt mamica de inger,dar am un inger de fetita pe pamant,andreea-florina,care pe 15 iunie va implini 17 ani.am intrat intamplator pe emma,dar povestile voastre m-au cutremurat si m-au facut sa plang pentru voi si copilasii vostri.nu pot sa cred ca inca mai sunt oameni care judeca parintii ca-si plang copii,nascuti sau nenascuti.ma bucur pentru voi ca a-ti depasit cumva momentele acelea foarte grele si ma intreb daca eu as fi reusit.mi-am dorit atat de mult fetita incat nu sunt sigura ca as fi putut sa trec peste asa ceva.ma doare ingrozitor durerea voastra,va citesc povestile si plang si as dori din tot sufletul ca nici un parinte sa nu treaca prin asa ceva,dar din nefericire sunt in continuare tragedii.va pup si va doresc multa putere sa mergeti mai departe.

bunica de ingeri

Imi pare rau ca nu pot scrie in numele fiicei mele Adriana,mama de ingeras,deoarece ea a plecat dincolo impreuna cu baietasul ei .Ca o mama buna,nu l-a parasit si am speranta ca sunt impreuna in ceruri.

cum a plecat Patricia

Imi e foarte greu sa povestesc.....a fost o zi ingrozitoare. Copilul meu perfect sanatos nu mai e. Era o fetita minunata,vesela,zburdalnica. Tot timpul era catarata pe cele mai inalte locuri. In acea zi ,29 aprilie 2011, se juca in curte. O barna mare din lemn s-a rostogolit peste ea.........si a facut stop respirator. Dupa 7 zile de spitalizare este declarata in moarte celebrala iar peste alte 5 zile a plecat........si m-a lasat socata,pustiita,nu-mi venea sa cred.........imi imaginam ca ma voi trezi dimineata si totul va reveni la normal..........dar nu e asa....zilele trec si ea e plecata........... Am iubit-o ata de mult! E o durere ingrozitoare,sufocanta! As vrea s-o strang in brate,s-o pup!Peste putin timp implinea 4 ani! Dar s-a dus, intre ingeri!

Sufar si eu...

Azi noaptea sau implinit 5 luni de cind puiul meu scump, aurasul meu iubit-Marcian a murit, la putin mai mult de o zi de la nastere. Sunt din Republica Moldova, si ma bucur ca am aflat de E.M.M.A., pentru ca la noi am gasit numai biserica si familia pentru a putea plinge si a-mi deschide sufletul. Eu mi-am vazut scumpetea numai o clipa - la nastere si apoi l-au luat. Cit a trait nu am putut merge la el, eram dupa cezariana. Mi-au zis ca nu mai este dupa 11 ore de la deces si nu m-a incurajat nimeni sa-l vad, sa-l tin in brate o data, o singura data... Nu eram in stare sa decid ceva atunci si nu aveam putere sa gindesc, sa cer, sa insist sa-l vad pe baietelul meu drag. Cum nu am cerut sa mi-l aduca, cum nu am luptat pentru a-l tine in brate? A fost primul copil, foarte dorit si asteptat si trebuia sa traiasca, s-a nascut de 4400 g si 63 cm, in timpul sarcinii nu am avut nici o problema. Explicatiile care le-am primit referitoare la deces nu ma conving de faptul ca medicii nu au nici o vina. Nu stiu cum sa procedez, sa caut raspuns, sa incerc sa aflu ce s-a intimplat ? Nici nu sunt sigura ca voi reusi sa aflu adevarul, daca el este altul decit cel care mi s-a spus. Sunt confuza, spuneti-mi va rog ce trebuie sa faca o mama care si-a pierdut puiul, care traieste intr-o tara unde toti se tem sa nu li se raceasca locul pe care stau? Va multumesc, ca v-am gasit!

Scumpica mea Sarah!

Pe 10 Martie 2011 am nacut-o pe mult iubita si asteptata noastra micuta Sarah. Mai am o fetita de 8 ani si pentru mine gandul de a mai avea un coplas il tot amanam din cauza fricii de a naste din nou cu toate ca pe prima am nascut-o f repede- 30 min. Dupa 7 ani am hotarat impreuna cu sotul meu sa avem al doilea copil. Din prima clipa am stiut ca sunt insarcinata, ca femeie simti ca ceva este diferit, testul apoi a confirmat sarcina. A urmat un timp de controale medicale regulate, toate analizele facute la timp chiar daca au costat mult, morfologie fetala si tot...In a 8-a luna doctorul meu a vazut ca fetita are burtica putin mai mare decat normal dar cum toate de altfel aratau bine iar la morfologie nu aparuse nimic suspect nu era ceva de ingrijorat. DPN era 1 sau 2 Aprilie...insa pe 10 Martie au pornit contractiile si cand erau din 8 in 8 min am plecat la spital. M-a consultat dr meu si ne-a zis cu un zambet mie si sotului meu ca astazi nastem. Sotul meu trebuia sa asiste la nastere dar s-a intamplat ca chiar in ziua aceea nu se putea, camera cu o singura masa de nastere era in renovare...merg sa-mi faca toaleta apoi sus la sala de nasteri. Travaliul scurt si dupa o ora si 10 min asa ca la ora 14:45, scumpica mea mult asteptata s-a nascut cu 3.300g si 51 cm. Imi dau seama ca nu plange si intreb mereu de ce. Nu primesc raspunsuri, neonatologul fiind acolo si incercand din rasputeri sa o ajute. Mi-o dau sa ii dau un pupic si apoi o duc repede la terapie intensiva. Nu stiu nimic de ea pana la 12 noaptea cand ma duc la alaptat. Era in incubator cu furtunase si dependenta de oxigen. Neonatogul imi explica cu empatie ca abia au putut sa o stabilizeze dar ca micuta nu este bine. O transfera la spitalul de copii unde pe foaia trimiterii scrie "suspect de malformatie digestiva(ileus meconial)" si ne spun ca este nevoie de interventie chirurgicala. La spitalul de copii dr de acolo gases altceva...si fara investigatii suficiente dau diagnosticul de rinichi polichistici...nici nu mai vreau sa dau detalii, era o contradictie intre pareri...oricum la ora 17 a doua zi, frumoasa mea pleaca in prezenta lui Dumnezeu. Sotul meu scump s-a ocupat de tot si nu mi-a zis decat dimineata pt ca a vazut ca eram epuizata si nedormita. Cand am auzit am urlat, nu puteam sa cred...insa cuvintele lui au contat enorm pentru mine. Mi-a spus ca ea este bine acum, ca era bolnavioara si ca nu se putea face nimic si ca Dumnezeu a hotarat ce e mai bine pentru ea si pentru noi si sa ne bucuram ca nu mai sufera si ca acum e bine. Nici nu stiu cum de a avut atata putere dat fiind faptul ca el isi doreste cel putin 4 copii iar aceasta ii semana perfect lui in detaliu. Inca plang, dar plang de dorul ei si nu sunt suparata pe Dumnezeu deoarece stiu ca El nu greseste nicidata si Il cunosc ca Tata. Cred ca numai cu putere de la Dumnezeu poti trece peste o durere asa de neinchipuit, iar mangaierea Lui a fost asa de tandra. Un amestec de bucurie ca ea e bine acum cu suferinta si durere ca nu e cu noi. Sunt 2 luni si jum. de cand ea a plecat...Cert este ca in viata nu tin de noi multe lucruri si nu noi alegem cine va trai pe pamant si cine pleaca. Nu dau vina pe absolut nimeni, nici pe medic( care de altfel este un om extraordinar cu care am comunicat f bine amandoi si eu si sotul pe tot parcursul sarcinii, care s-a dovedit de o inima si un interes real cum rar gasesti) nici pe cei de la spitalul de copii. Adevarul este ca deciziile de viata si de moarte atarna doar de Dumnezeu care a dat viata. Oamenii pot gresi dar nimic nu este intamplator sau scapat de sub controlul lui Dumnezeu. Am scris un reply la mesajut tau pentru ca este o diferenta doar de 3 zile de la nastere. Sa stii ca nu este fara rost nimic din ce pierdem in lumea aceasta. Copilasii noastrii nu au murit degeaba. Ei sunt iubiti de Dumnezeu si sunt cu El in cel mai sigur si bun loc posibil, noi suntem iubite de El chiar daca nu intelegem de ce face anumite lucruri. Inca plang dar este ok, El plange cu mine pana cand ma vindeca.

pentru voi

cred cu tarie cu toti ingerasii nostrii sunt intr-un loc frumos, bun si plin de dragoste, vreau sa cred ca acest loc este senin si luminos, trebuie sa cred ca lor le este mult mai bine acolo si acesta este motivul pentru care Dumnezeu a ales sa ii trimita acolo. In aceste cateva zile care au trecut de cand ingerasul meu, nenascut a plecat in acel loc mi-am aminitit de voi, mi-am amintit de lucrurile dureroase spuse de Bianca in toate emisiunile in care am vazut-o si de toate celelalte mame care au pe cineva acolo sus. Sa scriu aici este un privilegiu pentru mine, vorbim acelasi limbaj al durerii si scriem cu aceleasi litere inlacrimate. Ei vor fi mereu in sufletul nostru, ne vom gandi in fiecare zi la ei, mai ales atunci cand bucuria unei alte nasteri sau a unui alt zambet de aici de langa noi ne va face sa ne intrebam oare el zambeste? Sper ca acolo unde sunt au toate zambetele si toate bucuriile pe care ne-am fi dorit noi sa le daruim. Sper ca fiecare lumanare pe care o aprindem pentru tine ingerul nostru, pentru voi, ingerii nostrii sa fie un zambet si o caldura care sa va mangaie .

INGERASUL MEU ERIKA KRISTIANA

NU STIU CUM SA INCEP AM CITIT APROAPE TOATE MESAJELE MAMICILOR DE INGERASI SI NUMI VINE SA CRED CATE SUNT CARE AU ACEIAS DURERE CA A MEA . IN LUNA IULIE 2010 AM AFLAT CA SUNT INSARCINATA MIAM DORIT FOARTE MULT UN COPILAS SI IN SFARSIT LAM AVUT DUPA ATAEA INCERCARI ERAM FERICITI SI EU SI SOTUL MEU ,PE MASURA CEMI CRESTEA BURTICA NOI VB CU EA AFLASEM CAI FETITA I CAUTAM NUME O MANGAIAM O RASFATAM MERGEAM LA ECOGRAFI NE MINUNAM CUM PUTEA SA CREASCA IN BURTICA MEA O FIINTA GINGASA IN DECEMBRIE CHIAR PE 24 FACUSEM BRADU NE PREGATISEM CA TOTI OANEMI DE CARACIUN FACUSEM POZE CU BRADU SAI ARATAM CAND VA CRESTE EA SI VA INTELEGE SI AM STAT ASA IN NOAPTEA DE 24 DEVORBA TOTI 3 SI LA 5 DIMINEATA MAU LUAT NISTE DURERI CA AM FUGIT LA SPITAL ,AJUNSI ACOLO NUMAI CHEF DE NOI NU AVEA DOCTORI EI SE PREGATEAU SA PLECE ACASA MAU PUS PE MASA SI MIAU SPUS DIRECT CA NU AM NICI O SANSA CA O SA AVORTEZ AVEAM 26 DE SAPTAMANI NU MIA VENIT SA CRED CAZUSE CAMERA AIA PE MINE AM INCEPU SA PLANG SI EU SI SOTUL NU INTELEGEAM CE SE INTAMPLA MAU BAGAT IN SALON MIAU PUS PERFUSU PT CA AVEAM DURERI MARI SI PE 26 DEC LA ORA 5 MA PORNIT HEMORAGIA MAU SUIT PE MASA DE NASTERI SI MA PUS SA IMPING SI IN MOMENTUL CAND A IESIT AM AUZITO PLANGAND ERA MICUTA RAU AVEA DOAR 800DE GRAME AU BAGATO LA INCUBATOR ERA ASA FRUMUSICA ERAM TERMINATI AMANDOI NU STIAM DACA E REAL SAU DACA E UN COSMAR DOCTORA CARE SE OCUPA DE EA MIA SPUS CA DACA TRECE DE PRIMA SAPTAMANA ARE SANSE NE RUGAM INTRUNA SI EU SI SOTUL MEU MERGEAM LA BISERICI SE RUGAU MAI MULTI PT NOI SI IN ZIUA CAND AR FI FACUT SAPTAMANA LA 8 DIMINEATA NEAU ANUNTAT CA A RENUNTAT EA SA MAI LUPTE SA MAI TRAIASCA DE PE DATA DE 2 IANUARIE 2011 PT NOI LUMEA SA SFARSIT NU MAI AVEM ZI IN CARE SA NU PLANGEM SA NU NEO AMINTIM PT NOI VIATA SA OPRIT IN LOC DESI AVEM DOAR 28 DE ANI SUNTEM TERMINATI NU STIM CUM SAU CE TREBUI SA FACEM SA NE REVENIM DE CE SPERANTA SA NE APUCAM PT A FACE CEVA CU VIATA NOASTRA ORCE FETITA VEDEM PE STRADA VB CA ASA AR FI FOST SI A NOASTARA CA AM FI IMBRACATO IN ROCHITE CA IAM FI FACUT CODITE CA AM FI IUBITO ENORM SUNTEM TERMINATI VA RUGAM AJUTATINE CU SFATURI NU CA CELE CARE LE PRIMIM NARE NIMIC SUNTETI TINERI FACETI ALTA CA NU E ASA NIMENI NU STIE CE E IN SUFLETUL NOSTRU PANA ACUM NU AM VB CU NIMENI AM INDRAZNIT SA VA SCRIU CAND AM DAT DE ACEST FORUM SI AM CITIT SI AM VAZUT CATE MAMICI SUFERA SI NU GASESC NICI UN RASPUNS IMI CER SCUZE DACA AM SCRIS GRESIT ACESTE RANDURI LEAM SCRIS PRINTRE LACRIMI........

Draga Bianca

Draga Bianca, Te-am ascultat astazi la Realitatea FM. Nu am stiut de greaua incercare prin care ai trecut. Imi pare rau ca a trebuit sa treci pe acolo. Sunt mama si iti inteleg durerea atat cat pot. Ce m-a durut la emisiunea radio, a fost cand s-a afirmat ca cei nebotezati nu se duc la Dumnezeu. Este un neadevar. Lumea ar trebui sa vada ce spune Dumnezeu in cuvantul sau. Un copil nascut sau ne-nascut nu are conceptul de pacat. El este nascut in natura pacatoasa, dar nu este pacatos. Cum poate fi? Ce greseli poate face un copil mic, in mod constient? Draga Bianca, copilasul tau este cu siguranta in prezenta lui Dumnezeu. Unii spun ca nu putem stii unde mergem dupa moarte. O alta minciuna. Pai de ce a mai trimis Dumnezeu pe fiul sau Iisus? Sa ne tina in intuneric pana dupa moarte? Nu! El a venit sa ne dea viata, speranta, siguranta ca daca credem in El si traim dupa voia lui, vom ajunge in prezenta lui dupa moarte. Este simplu, dar oamenii nu pot accepta ca putem ajunge atat de usor la Dumnezeu. Nu botezul ne duce in prezenta lui; botezul este doar o exprimare a credintei noastre in el; este un semn care spune ca vrem sa traim dupa voia lui. Domnul Iisus se afla pe cruce si doi talhari erau crucificati langa el. Unul dintre ei si-a cerut iertare si Iisus i-a spus: astazi vei fi cu mine in rai. Nu i-a spus...aaa...trebuie sa te botezi, trebuie sa faci fapte bune....nu....crede in mine si vei fi mantuit, salvat....asa ne spune el. Numai bine si Dumnezeu sa fie cu tine in tot ce faci.

Doamne ajuta!

Dana, ma gandesc la tine! Cu Dumnezeu inainte si cu mult curaj!!! Astept vestile extraordinare in sept!!!

ingeras

si eu am pierdut o sarcina acum 10 luni cand avea 10 saptamani......si acum sunt insarcinata din nou in 3 luni jumate.....sunt extrem de bucuroasa si stiu de data asta ca bebelusul meu este foarte bine si fac si tratament de mentinere......dar va zic sincer ca pana acum cand a inceput sa miste parca nu m-am putut bucura de copilul meu....mi-a fost frica sa ma atasez de el.....inca mai simt aceasta spaima.....cred ca pana nu nasc nu o sa imi treaca,dar am noroc de sotul meu care ma intelege desi ma cearta cand vede ca ma panichez fara motiv.de ce nu inteleg cei din jur ca e normal sa ma panichez la fiecare durere cat de mica....?eu stiu cel mai bine ce simte o femeie cand pierde un copil......e normal sa imi fac griji si sa incerc sa nu fac prea mult efort si sa am mai multa graija de mine ,nu?e datoria pe care o am fata de acest copil.....doar ca uneori ma intreb daca nu as fi putut evita pierderea primului copil.....

...mesaj ptr dana

intr-adevar, intotdeauna exista o speranta...ti-o spun din proprie '' experienta''. dupa doua sarcini pierdute la 38 sapt si alta la 9 sapt (...si un an de tratament ) am reusit cu ajutorul lui dumnezeu sa am un baiat sanatos. astea s-au intamplat demult , asa cum am scris intr-un alt mesaj .te inteleg perfect si-ti doresc sa treci cu bine peste perioada de sarcina...iti admir curajul!

Doamne-ajuta!

Doamne-ajuta sa fie totul in ordine si sa va puteti strange in brate copilasul nou-nascut in septembrie!

Am pierdut din nou lupta dar nu razboiul!

Acum aproximativ 2 luni am pierdut pentru a patra oara lupta!Am nascut prematur, la 25 de saptamani , pe micutii mei ingerasi, pentru ca de data asta aveam sarcina gemelara(baietel si fetita)!Eram in culmea fericirii ca dupa 3 sarcini oprite in evolutie la 2-3 luni de gestatie, acum trecusem de acea perioada critica!Si cea mai mare bucurie in ziua fatidica de 12 februarie s-a transformat in cel mai cumplit cosmar.Din neglijenta medicilor am nascut prin cezariana pe micutii mei care pentru ca au fost sanatosi si puternici mi-au trait(fetita 6 zile si baietelul 2 saptamani si jumatate)!Dar cum am mai spus, din lipsa de responsabilitate si neglijenta(culpa medicala clar!),prin administrarea unor tractolitice in combinatie cu alte medicamente administrate intravenos, eu am fost adusa in stare de coma(o zi si o noapte) iar micutii mei au fost facuti praf si pulbere(hemoragie intracraniana gradele 4 si 5!).Eu am avut curajul sa-i vad:erau frumosi si mari pentru doar o zi de 25 de saptamani.Fetita mea a avut 33 cm si 750 g si baietelul meu 33cm si 680g!Cred ca macar unul imi putea fi salvat daca ma lasau sa nasc normal si nu ma supuneau atator experimente care facandu-mi mie rau pe ei i-a distrus!Nu mai pot fi omul care era in trecut!I-am si botezat si astfel au fost si inmormantati!Am fost si la Preot sa-l intreb despre randuielile ce trebuiesc facute si mi-a spus ca nu trebuiesc colive si altele de genul asta pentru ca copilasii mei sunt ingeri ca nu au nici un pacat si ca trebuie sa dau de pomana hainute si prajiturele numai si numai copiilor pana in sapte ani!ACUM SUNT CU ADEVARAT MAMA DE INGERI, ASA MI-A SPUS SI PREOTUL!NU-I VOI UITA NICIODATA PE LUCA MIHAIL SI SARA MARIA , INGERII NOSTRI, AI NOSTRI PARINTII NOSTRI DE PE PAMANT!ACUM EI SUNT CU PARINTII CERESTI CARE LE OFERA INFINITA SI NEMARGINITA DRAGOSTE SI ALINARE SI CARE NII CRESC!

comemorare

in fiecare an, in luna aprilie , ma cuprinde o tristete profunda,ce ma face sa retraiesc clipele dureroase prin care am trecut acum 11 ani ,cand am nascut un baietel mort la termen, 38 saptamani... pe care l-am fi numit george(era cel de-al doilea copil) .desi au trecut ceva ani de atunci, nu pot uita...si in fiecare an in luna aprilie, mergem cu totii sa aprindem o lumanare in curtea spitalului, acolo unde l-a ingropat sotul meu .cred ca asa ceva nu se uita niciodata...ramane undeva in suflet pentru totdeauna...in prezent am doi baieti de 8 si 15 ani ( la 3 ani dupa cele intamplate am nascut un baietel )...... regret nespus de mult ca atunci am refuzat sa-l vad...asa am simtit atunci...furie,vina,durere...frica.

Post new comment

 

sg sus Mergi sus