Mesaje de la dumneavoastră

Sunt si eu o mamica trista ,deoarece acum 4 zile mi-am pierdut ingerasul,care nu a apucat sa se nasca si sa-l pot tine in brate. Am avut un avort spontan la 14 saptamani,acesta a fost cel mai groaznic moment din viata mea.Am ajuns la spital cu hemoragie foarte mare,iar doctorul a constatat ca am un avort spontan partial,adica am eliminat parti din tesut si sange,dar produsul de conceptie era inca in uter,asa ca mi s-a facut un chiuretaj graznic ,care a durat foarte mult,durerile au fost foarte mari ,iar in final am simtit parca mi-ar fi smuls inima din piept.Pt mine era copilul meu,eu nu-l vedeam ca o bucata de carne,dar doctori se exprima foarte ciudat ,iar acest lucru a sapat o rana adanca in sufletul meu.M-am refacut fizic foarte repede ,dar sufleteste nu pot sa-mi revin,imi visez copilul cum plange sa- iau in brate,dar eu nu pot ajunge la el.Iar ca durerea sa fie mai mare,am discuta cu un preot la spital ,care vorbea ca despre o ucidere fara intentie si despre faptul ca sufletelul lui nevinovat nu va ajunge in rai, pt ca nu a fost botezat.De atunci ma invinovatesc,poate puteam sa-l salvez .Durerea este mai mare ,deoarece fetita mea de 3 anisori ma roaga sa-i aduc fratiorul acasa sa se joace cu el.Eu i-am spus ca este la ceruri,iar ea cand ma vede trista si plangand imi spune,sa nu mai plang deoarece Dumnezeu are grija de el.Ea este singura care imi da putere sa merg mai departe.Noi ne-am dorit foarte mult acest ingeras,care nu a avut putere sa lupte.Sper sa pot trece peste aceasta tristete.Acum stau si privesc poza de la ecografie,si ma gandesc la el.Cateodata parca il mai simt in burtica,dar stiu ca e doar o iluzie.

ma numesc Laura din Timsoara am trait si eu prin groaznica experienta de a pierde un ingeras. Bucuria mea de a fi mama pentru a 2 a oara sa incheiat cu vizita la cabinetul docto. care mia spus pe un ton foarte relaxat 'doamna copilul dvs. este mort. Mergeti de urgenta la spital!' eram insarcinata in luna a7a in acel moment nu stiu ce sa intamplat cu mine nu mai realizam brusc ce mi sa intamplat ma puratam practic ca un robot . De a douza zi a iceput practic cea mai mare trauma, dimineata am ajuns la spital fara doc. la care mergeam pina in acel moment ca dupa spusele asistentelor era plecat din tara asa peste noapte, in fine asta a fost a 2a palma. Ma luat dr. de garda si ma dus in salon ma asezat in pat si am stat in sala de travaliu de la ora 8.30 pana la 15 si nu sa uitat nimeni la mine toti circulau pri salon dar eu eram invizibila.In mare va spun ca nu prea vorbesc cu nimeni despre trauma pe care am traito si durerea de ami peirde ingerasul, TRAUMA care au provocato doctorii si asistentele.

Nici nu stiu cum sa incep.As fi nedreata sa spun ca D-zeu nu mi-a dat nimic. Acum 6 ani,aflati intr-un moment ,din punctul nostru de vedere nepregatiti,am aflat ca sunt insarcinata.Eram bulversati,n-am stiut sa ne bucuram la inceput, dar dupa o sarcina extraordinara, am nascut un ingeras de copil, pe nume David, cel care ne-a fost de ajutor in ceea ce a urmat. Dupa ce au trecut 3 ani , cu greu mi-am convins sotul sa ii facem lui David un fratior sau o surioara.Plrcati in concediu ne-am intors 4, dar din pacate ne-a trasnit o veste, cum ca sarcina s-a oprit la 6 saptamani.Trista cum eram, m-a surprins faptul ca si sotul meu a fost foarte afectat. Au trecut 3 luni si am ramas din nou insarcinata, de data aceasta cu emotii.Am trecut de pragul care il credeam eu greu de 6 saptamani,eram fericiti, ca la ecografia de 12 sapt sa mi se spuna ca trebuie intrerupta sarcina deoarece fatul e cu probleme.Am fost si la Buc sa mi se confirme si intr-adevar era cu probleme.M-a chiuretat si de data aceasta. Au mai trecut 10 luni si am ramas din nou insarcinata.Cu si mai mari emotii am trecut si de pragul de 6 sapt, si de pragul de 12 sapt.La 16 sapt era totul bine , aveam o fetita, totul parea minunat.Sotul meu era in pregul fericirii.Dar totul s-a ruinat la ecografia de 20 saptamani, pe care o faceam deoarece plecam in concediu.Mi s-a dat vestea ca fatul mi-a murit in burta.A fost groaznic.Au trebuit sa imi provoace nasterea naturala, ca sa evitam cezariana (primul copil a fost in pelviana si mi s-a facut cezariana).Du rerile fizice sunt de nedescris, dar cele psihice nici nu mai vorbesc.David ii alesese si numele, Yasmine.El a fost foarte suparat cand a aflat vestea, nu mai vorbesc de noi. In urma analizelor s-a stabilit ca am deficit de proteina s, si se pare ca aceasta este cauza mortii fatului.De aceea am fost la Fundeni sa mi se dea tratament in continuare, deoarece este o problema care nu apare doar in sarcina.Acolo mi s-a spus ca mai pot face copii, dar cu tratament. Anul acesta, dupa trei luni de la cele intamplate, oarecum din greseala, sunt din nou insarcinata in 8 saptamani. De data aceasta ma injectez singura in fiecare seara in burta ca sa pot pastra sarcina.Va fi un drum foarte lung, dar sper ca la sfarsit va fi totul bine.cu ajutorul lui Dumnezeu speram ca David va avea un fratior sau o surioara sanatoasa. Sper sa va scriu in septembrie ca mai am un inger pe pamant alaturi de primul, David. Va multumesc si va doresc numai bine!

Numele meu este Mariana si am nascut un copil mort. Pe parcursul sarcinii totul a decurs bine. Singurele probleme au fost ca atunci cand mergeam afara, pe strada, imi batea foarte tare inima si simteam ca lesin, si faptul ca ma durea burta jos, dar eu credeam ca este din cauza greutatii. Totul a inceput astfel: miercuri, pe 21 iulie am fost la ecografie si doamna doctor a spus ca era bine, aveam opt luni si jumatate. Sambata, am fost foarte suparata din cauza unor situatii conflictuale din familie, m-am suparat foarte tare, simteam ca nu am cale de scapare (vreau sa mentionez ca pe parcursul sarcinii am avut aproape permanent teama de nastere, de travaliu), iar in seara acelei zile am simtit cum copilul s-a zbatut, sau a tesarit puernic de vreo trei ori, imediat mi-a venit in gand ca poate a murit. Dar apoi mi-am zis sa imi alung acest gand, ca nu are cum, copilul meu era bine. Eram la prima sarcina, nu stiam ce trebuie sa simti, citisem la inceput sarcinii, ca trebuie sa fii atenta sa miste in fiecare zi, dar pe parcursul sarcinii nu m-am mai gandit, imi aduceam aminte cateodata si eram atenta. Cum am spus , sambata am simtit acele zbateri, duminica am mers la biserica sa ma imprtasesc, de abia asteptam, m-am impartasit, eram asa bucuroasa, gandeam ca este prima impartasanie a fiului meu, bucuria acesta a durat cat am stat in biserica, cand am iesit cugetam in gand ca copilul meu s-aimpartasit, cand deodata m-a apucat o tristete cumplita, si nu intelegeam de ce. Nu mai simteam acea bucurie deloc. Nu imi mai amintesc daca in acea zi a miscat, sau doar simteam ca se ridica si coboara in lichid, cum am simtit si am inteles cand am aflat ca este mort, ca de fapt nu erau miscari ci doar plutea in lichid. Luni, m-am trezit si ma simteam bine, prea bine chiar, nu mai rasuflam greu. nu mai stiu sigur daca in acea zi sotul meu mia zis ca nu il mai simte pe copil ca mai misca ca inainte, dar a doua zi mi-a zis, mi-a spus sa o sun pe doctora, eu iam zis ca ma simt bine, ca copilul se misca (eu simteam de fapt ce se ridica si coboara) ca nu are rost sa o sun sa ma cheme sa dau 200 de lei pt o ecografie. Ma gandeam doar la mine, sa am bani sa dau la nastere, sa imi faca epidurala , ca sa nasc fara dureri, stiu ca am fost o ticalosa ca ma gandeam doar la mine, dar asta am facut. Am sunat pe cumnata mea si am intrebat-o daca in ultima luna ea a simtit ca copilul misca mai rar, sau nu la fel ca inainte. Mi-a spus ca da, dar mai bine sa o sun pe doctora. Nu am sunat-o, m-am gandit ca avand deja 2900 si se si intorsese nu prea mai avea loc sa miste ca mai inainte. Insa, miercuri, pe data de 28, sotul meu iar a insistat sa o sun pe doctora sa ai spun. Nici miercuri nu prea am vrut sa o sun, pt ca joi, a doua zi aveam programare la ea si ma gandeam ca imi va spune atunci. Dar totusi am sunat-o chiar daca eu tot ziceam ca misca si ca ma simt bine. Am sunat-o si m-a chemat la consult, pe drum radeam, sotul era mai rezervat, si in sala de asteptare glumeam, pana in momentul cand,chiar inainte sa intru, am inceput sa am o tristete. Mi-a facut ecografie si mi-a spus ca s-a oprit din evolutie. M-a trimis la spital, ea fiind la o clinica particulara, Acolo m-au inernat si au inceput sa imi administreze antibiotic, si m-au lasat asa, pana sambata cand disperati fiind, sotul a vorbit cu preotul de la biserica din curtea spitalului, daca cunoaste vreun medic sa ma ajute si pe mine sa nasc, pt ca nimeni nu se uita la mine. Parintele a sunat la un doctor, iar doctorul a spus sa merg la el la etaj. Am mers si mi-a dat o pastila de declansare a nasterii. In acea seara de sambata spre duminica, la ora 1 :30, l-am nascut, nu i-am vazut decat talpa piciorului care era alba, l-am intrebat pe doctor daca pot sa ma uit si a zis ca nu. Am intrebato apoi si pe moasa dupa ce ma cusut cum arata si mi-a spus ca rau. L-au pus intr-o cutie de plastic si l-au bagat in frigider. Cand am fost sa il luam sa il imormantam vroiam sa il vad dar imi era frica sa nu fac vreun soc, si nu m-am uitat la el. L-am ingropat fara sa il vedem. am rugat pe o ruda sa ai faca poze, ca sa il putem vedea cand credeam ca o sa fiu pregatita. Dupa cele 40 de zile de lauzie, ne-am uitat iar eu am crezut ca inebunesc, nu il puteam privi. Arata foarte rau, era cu gurita deschisa larg, semn ca se sufocase, si pe obraz avea pielea putin luata. Mi-a fost foarte greu de atunci. Am refuzat sa ma mai gandesc la el, ma uitam la televizor in continuu, intram pe internet doar ca sa nu ma mai gandesc. Nimeni nu vorbea cu mine pe acest subiect, am refuzat sa plang de fata cu alte persoane, nimeni nu m-a intrebat cum rezist, cum imi e fara el, nu am cu cine vorbi, parca nimeni nu ma intelege. Stiu ca sunt vinovata, ca nu am mers la timp la doctor, dar nu mi-am dorit sa moara. De atunci, nu mai imi gasesc locul, imi este dor sa stiu cum arata, dar fara sa ai vad suferinta pe chip, dar stiu ca sunt vinovata si probabil ca ma uraste ca nu mi-a pasat de el. Iarta-ma puisorul meu!Iart-o pe mama ta cea netrebnica! Vreau sa va mai spun, ca pe toata durata sarcini, sau de cand am aflat ca e baiat nu ma puteam hotari la nume, cand ma intreba cineva spuneam ca nu stiu, ca probabil ai vom pune numele Andrei ca al nasului, care trebuia sa il boteze.L-am nascut pe 1 august 2010. Sper sa ma ierte, chiar daca nu merit, pentru ca nu l-am adus viu pe lume.

as putea spune ca iti inteleg durerea dar ar insemna sa fiu ipocrita tot ce pot da iti spun este sa fii foarte tare si sa nu uiti niciodata ca nimic nu este intamplator sper sa putem tine legatura si o sa vezi cand nici nu te astepti o sa ai o surpriza foarte mare ..........te imbratisez cu drag

As dori si eu un balonas pentru ingerasul meu Sara Medeea nascuta pe 2 martie 2010 si care s-a mutat in ceruri pe 7 ianuarie 2011 in urma unei operatii pentru un diagnostic crunt, meduloblastom. Va multumesc pentru ca existati si sunteti alaturi de mamicile de ingeri si le daruiti speranta in ziua de maine

Ma numesc Luminita si am 25 de ani, iar pe 04 ianuarie 2011, la ora 23 s-a nascut IANIS DAN, insa fara sa tipe, sa miste sau sa respire. A murit cu o zi inainte la mine in burtica, inimioara lui a cedat, iar desi stiam lucrul acesta nu vroiam sa-l cred. Am avut o sarcina fara probleme, cu toate controalele facute la timp, supravegheata de unul dintre cei mai renumiti doctori din Cluj, insa doar la 39 de saptamani mi-a zis ca ar putea fi o mica problema, moment in care m-a "pasat" la un alt doctor. A fost prea tarziu, era vorba de o cardiomegalie adica inima micutului era imensa, ocupa tot toracele. Atunci s-a sfarsit totul pentru mine, nu pot sa explic ce am simtit. Am fost chemata dupa 3 zile(care am crezut ca nu vor mai trece) sa mi se faca cezariana, si sa se incerce interventia pe cord la copil, dar fara prea multe sperante. Astfel pe 3 ianuarie 2011, m-am internat la ora 8 dimineata cu multa speranta si rugandu-ma la Dumnezeu, dar la ora 10 la ecografie mi s-a spus ca inima a incetat sa mai bata. Pentru mine s-a sfarsit lumea. .... Mi s-a provocat nasterea a doua zi, a fost groznic sa trec prin acele chinurii pentru ce... nu l-am vazut stiu ca a avut 3500 gr, si ca a fost perfect. Regret ca nu mi-am vazut copilul, si nu o sa pot ierta acest lucru niciodata (incerc sa-mi imaginez cum arata, ce ochii avea, daca avea par). Aceste cuvinte le scriu printre foarte multe lacrimi, pe care le pot ingelege doar mamicile de ingeri. La acest moment nu pot sa inteleg nimic din ce se intampla, nu pot sa inteleg ca a fost la mine in burtica timp de 9 luni, iar acum patutul lui este gol. O mare bucurie mult asteptata de toata familia, (primul si singurul nepot atat la mama si la parintii sotului, care sunt trecuti de 65 de ani), s-a transformat intr-o tragedie . Ma doare sufletul, durere care nu se poate compara cu nici o durere fizica. si nu stiu daca o sa am puterea de a trece peste asta, simt ca imi pierd mintile, astept sa treaca zilele si noptile dar nu stiu pentru ce.

Poate puteti sa faceti ceva si pentru acest sufletel,Robert-Andrei, in memoria micutului si chinuitului Andrei Nanu, care a frant inima tuturor celor ce i-au cunoscut povestea. http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fwww.bzi.ro%2Fpublic%2Fajutati-l-pe-robert-sa-traiasca-video-197269&h=c3b11 http://www.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fstiri.kanald.ro%2FStiri%2Fbabel%2Fare-ciroza-la-numai-8-luni%2F&h=c3b11 Cu multa consideratie, Mihaela Spanu

Citind randurile tale, ma gandeam cum ar fi fost sa o am pe micuta mea 3 luni??? nu stiu, stiu doar ca oricum doare, ingrozitor, dar trebuie sa iti gasesti puterea. Si eu am nascut prematur, dar nu am avut sansa de a o avea decat 12 zile, zile grele, dar minunate.

azi se implinesc trei luni de cad am dat nastere la un minunat baietel pe care il doream din tot sufletul....si tot astazi trebuia ca puiutul meu sa aiba trei luni, dar nu il mai avem el e sus in cer....oare ce face acolo?oare a crescut?cat as vrea sa il pot tine in brate, sa-i dau sa manace sa ma joc cu el....dar nu il am langa mine....sufar nespus de mult si ma invinovatesc k daca mergeam la medici competenti poate il salvau......de aceea rog toate viitoarele mamici sa mearga la maternitati particulare pentru ca acolo gasiti oameni seriosi, interesati de viata dumneavoastra si a copilului.....am sa mai scriu ..dar acum nu mai pot.

Buna ziua! Ma numesc Nicoleta si sunt mamica unui baietel de 1 an si 4 luni, Alexandru Iulian. Copilul nu este un copil recunoscut de tatal sau, cu care am proces mutat de la Bucuresti la Bihor, ceea ce este o mare nedreptate. Problema grava este alta: nu reusesc sa ma descurc in sistemul sanitar si de la nasterea copilului sunt numai probleme. Este un prematur, nascut cu un plaman mai mic, care a stat la terapie intensiva si care apare in biletul de externare fara aceasta problema. Din aprilie ne confruntam cu o alta problema: este suspect de talasemie minora, dar la Clinica de Talasemie Fundeni probele de sange ale copilului sunt la congelat din lipsa de reactivi. Copilul este palid si cade mai mereu, chiar si din pozitie sezanda. A avut o anemie de prematuritate, care nu a putut fi tratata corespunzator, intrucat i s-a oprit administrarea Fe din cauza suspiciunii de talasemie. In prezent starea copilului nu este tocmai buna, dar nici rezultate nu avem. Dna doctor de la Clinica de Talasemie Fundeni mi-a spus ca o "consolare", daca o pot numi asa ca au fost copii care au asteptat 2 ani cu probe la congelat sa fie diagnosticati. Intrebarea mea este: pana atunci eu ce fac cu copilul care are o stare din ce in ce mai proasta?

Imi pare nespus de rau pentru ce vi s-a intamplat si va imbratisez cu drag,mame de ingeri!Sunt o norocoasa,o mama care prin nasterea fiului sau s-a nascut a doua oara!In 2008 am descoperit ca aveam un chist pe ovarul stang,operabil. M-am operat,dupa o terapie pentru ca am avut o endometrioza....pe 6 martie 2010 am aflat ca sunt insarcinata....emotii,emotii...norocoasa,dupa tot ce am avut am ramas foarte repede insarcinata,de fapt era prima data cand incercam. Toate bune si frumoase,sarcina decurgea foarte bine,pana cand la 21 de saptamani,puiu; meu era ok,doar ca mie mi s-a deschis colul uterului,fiind prima sarcina nu prea eram sigura ce inseamna,cand doctorul mi-a spus sa nu am prea mari sperante,nu-mi venea sa cred,se invartea cabinetul....plangeam,dar inauntrul meu urlam...pentru un serclaj era prea tarziu...m-am internat de urgenta,ajunsa la spital seful sectiei imi spune ca o sa fie cum vrea D-zeu,ei nu au ce sa-mi faca in afara de a-mi administra pastile de buscopan,impotrivia contractiilor...m-au tinut in spital 2 sapt....am plecat acasa,rugandu-ma sa pot duce sarcina cat mai mult...am stat la pat,nici la baie nu ma duceam....la 25 sapt. ducandu-ma la control,m-au internat iar ,colul se deschisese mai mult..mi-au facut doua injectii,in caz ca puiul me se nastea prematur ,plamanii sa-l ajute cat mai mult....cat am stat internata,am vazut si am auzit tot felul de cazuri,ajunsesem sa ma rog sa se nasca chiar si la 26 de sapt.,constienta fiind,dupa ce doctorii ma informasera, de riscurile care erau, sa aiba pe viata un handicap,nu ma interesa,ne doream doar sa-l tinem in brate,sa fie langa noi...dupa ce miscase,ii vorbeam,crestea ....ma intrebam mereu de ce mie....pana sotul meu mi-a spus ca de ce ar trebui sa se intample numai altora cate ceva greu de suportat,nu trebuie sa fim egoisti.timpul trecea si eu numaram zilele,mereu la pat,cu diabet,facand insulina de 2 ori pe zi,dar cu speranta,din ce in ce mai mare....ALEXIS a venit pe lume la 36 de saptamani si 4 zile,sanatos si frumos, am luptat impreuna,n-a vrut sa iasa,a vrut sa fie langa noi...D-zeu ne iubeste mult....e viata noastra,e aerul nostru....are 13 luni,e sanatos si multumim lui D-zeu pentru fiecare zi!Pe langa toate problemele,trebuie sa spun ca am intalnit numai oameni extraordinari,profesionisti,personal care nu au uitat de ce lucreaza in spitale ca in romania......sunt nascuta pe 8 noiembrie,mereu am intalnit oameni care mi-au spus ca-s norocoasa,nascuta la zi mare......mi-am dat seama ca sunt extrem de norocoasa!.....cazul meu e unul fericit,am vrut sa va impartasesc experienta mea,chiar daca am simtit doar un ,"gram" din durerea pe care o,a-ti trait-o! Va doresc numai bine,multa sanatate!

Scumpa mamica de ingerasa, iubita ingerasa Maria-Magdalena are creat un balonas alb http://www.organizatiaemma.ro/node/698 iar data ei cand a plecat ingerasa este trecuta in calendarul E.M.M.A. http://www.organizatiaemma.ro/node/416

Pagina cu povestioara nu am avut cum sa creez deoarece nu mi-ai trimis nici o povestioara De aceea te invit ori sa-mi trimiti pe adresa de e-mail: cristinai@OrganizatiaEmma.ro sau sascrii povestioara pe forumul E.M.M.A.

Te imbratisez cu drag!

Cristina Iancu

as dori si eu un balonas si o pagina cu numele ingerasului meu MARIA MAGDALENA nd.19.o8.2oo8.va rog mult de tot.multumesc

V-as ruga daca este posibil sa-mi trimiteti un mail, pe adresa cristinai@organizatiaemma.ro  ar fi o varainta mai buna decat posta. Dupa cum vedeti povestile sunt scrise in format electronic.

Va multumesc,

Cristina Iancu

voluntar Organizatia E.M.M.A.