Liliana Nicolae

Vrei sa stii cine sunt?

Sunt un om obisnuit, ca si tine...
...poate ne-am intalnit in tramvai, poate am stat la rand in urma ta, la casa de marcat, la supermarket...
...poate am fost in aceeasi promotie de absolventi de master....
...poate ti-am fost pacienta in spitalul in care lucrezi...
...poate am asteptat la semafor alaturi de tine, dimineata, in drum spre serviciu...
...poate ne-am intalnit la sedinta cu parintii, la scoala generala sau la liceul unde copiii nostri au fost colegi...sau, poate, acum, fiind parinti de copii studenti, ne-am intalnit la un moment dat in jurul facultatii unde ne-am asteptat copiii sa iasa din examene, din sesiune...

...Sunt mama, ca si tine... poate... Dar, in mod sigur, eu nu sunt mama de inger...

Nu conteaza cine sunt, ce varsta am, ce meserie am si ce scoli am absolvit.
Conteaza insa cum imi doresc sa trec prin viata: facand fapte bune si fiind un bun exemplu copiilor mei.

Acest gand m-a adus in preajma Biancai.

Totul a inceput intr-o seara de februarie cand urmaream emisiunea “Nasul", a lui Radu Moraru, in timpul careia am aflat trista ei poveste: cum a devenit Bianca mama de ingeras. M-a coplesit o tristete adanca si am simtit un imbold puternic sa-i spun un cuvant de alinare. Asa am inceput mai intai cu mesaje de sprijin si incurajare si asa am ajuns sa o cunosc personal pe Bianca si s-o ajut.

De atunci  (februarie 2008) m-am alaturat cu tot sufletul demersului ei si Organizatiei E.M.M.A. ,  am cunoscut-o pe ea, Bianca, cea de dincolo de ecranul televizorului si am descoperit un suflet deosebit de cald si de altruist care si-a facut un scop in viata din a fi alaturi tuturor celor care au cunoscut si au trait, ca si ea, aceeasi suferinta: cea a pierderii copilasului iubit.

Am inceput si eu, alaturi de ea si de alti voluntari, sa imi dedic din timpul meu liber diverselor actiuni de voluntariat: incerc si eu, in felul meu, sa le aduc parintilor de ingerasi un pic de mangaiere, sa le oferim (noi, cei implicati in actiunile Organizatiei E.M.M.A.- Eternul Miracol Materna Alinare, fondata de Bianca) un sprijin emotional, un umar pe care sa planga, o inima deschisa in fata careia sa vorbeasca, sa-si descarce sufletele...
Incercam sa le facem cunoscute povestile, sa tragem semnale de alarma asupra cauzelor care au determinat aceste tragedii, incercam sa-i indrumam pe cei din preajma acestor parinti de ingerasi cum sa le fie suport, cum sa evite a-i rani, cum sa ii ajute in procesul lung si dureros al vindecarii...

Si, sa stii, chiar reusim... prin cuvinte... prin dialog sincer, prin simpla prezenta alaturi, virtual sau in cadrul intalnirilor... acordand toata atentia de care este nevoie acestor mame, acestor tati, ajutandu-i sa depaseasca momente grele din procesul vindecarii lor, fiindu-le aproape in zilele ce le raman vesnic in amintire ca zile de comemorare a puiutilor lor plecati prea devreme printre nori.

Si facem asta in mod voluntar, fara sa ne "organizeze" cineva foarte riguros. Ne implicam direct, ne contactam pe forum, pe mail, prin mesaje private, pe mess. Ne sfatuim, ne ajutam reciproc, conlucram liber si in mod neconditionat.

Daca doresti poti sa ni te alaturi. Sunt atat de multe de facut ! Gesturi simple, dar foarte importante pentru fiecare parinte de ingeras si pentru amploarea demersului Biancai.

Vrei sa-ti dau un exemplu de sprijin pe care eu l-am acordat direct, in calitate de voluntar?
Ai intrat in zona "Ingerasii nostrii" ? Este o zona de "joaca" a ingerasilor, un loc in care pentru fiecare ingeras a fost creata cate o imagine-simbol, un balonas alb care le poarta numele alaturi de datele lor de identificare, cu link-uri catre povestea trista a acestora. Ei bine, am ajutat si eu la crearea acestei baze de date cu ingerasii plecati dintre noi, am creat balonase, am cules povestile si le-am asociat balonaselor...

Sau in zona "Evenimente – Intalniri trecute" ai intrat ? Vei citi acolo despre intalnirile organizate cu parintii de ingerasi. Sunt multe lucruri de facut cu aceste ocazii. Eu, de exemplu, cu ocazia primei intalniri a mamelor de ingeri din 09 martie 2008 de pe Stadionul Iolanda Balas din Bucuresti, am pregatit fluturasii pe care i-am distribuit in vederea anuntarii acestui eveniment, am pregatit si distribuit pliante cu diverse informatii legate de modul in care ii putem ajuta pe parintii de ingeri sa treaca prin aceasta tragedie si, in plus, informatii pentru cei din jurul lor, pentru a-i invata ce atitudine si ce cuvinte sunt mai potrivite in aceste situatii. Am organizat un direct-mailing si am expediat mesaje de informare, pentru a face cunoscuta organizarea acestui eveniment, astfel incat sa afle cat mai multi oameni si sa poata veni oricine si-ar fi dorit, indiferent daca era sau nu parinte de ingras.

Iti mai dau un alt exemplu: Dupa cum stii, in perioada de inceput de an, din ianuarie pana in mai, are loc operatiunea de depunere la Administratiile fiscale, de catre toti contribuabilii, a fiselor fiscale si a declaratiilor de impunere a veniturilor obtinute in anul anterior.
Probabil stii deja ca si tu ai dreptul sa decizi ca o cota de 2% din impozitul pe salariul tau (care ti-a fost deja oprit pe statul de plata si pe care angajatorul tau trebuie sa-l plateasca statului) sa nu fie virati la bugetul statului (ca pana acum) ci sa fie directionati catre o organizatie non-profit in scop umanitar, cum este si Organizatia E.M.M.A. (vezi in zona "Despre – Cum poti ajuta E.M.M.A.").
Da, iata, una din actiunile mele ca voluntar in aceasta organizatie a fost si aceasta: diseminarea acestei informatii in jurul meu: printre colegii de serviciu, printre prieteni, postand mesaje de informare in acest sens pe diverse site-uri si forumuri, trimitand mesaje prin email catre lista mea de cunostinte pentru a fi retransmise mai departe, mai departe...

Aceasta decizie de directionare a 2% din impozitul pe salariu iti apartine si tie, ca si oricarui angajat din Romania. Este dreptul tau, al nostru. Nu te costa nimic in plus. Oricum acesti bani ti-au fost opriti pe statul de plata.
Tu decizi ca acesti bani sa nu fie varsati in bugetul statului, in "cosul" guvernantilor, ci sa fie directionati catre un grup de oameni in care tu ai incredere si care ii vor folosi in scop umanitar: pentru a salva vietile unor copilasi, pentru a organiza intalniri de terapie pentru parintii indoliati, pentru a tipari material informativ, brosuri, pliante in sens preventiv, profilactic, pentru a face demersuri care sa imbunatateasca sistemul legislativ, sanitar, social si chiar religios in sprijinul tuturor celor ce si-au pierdut, sau – din pacate – isi vor mai pierde copilasii.
Tu ii poti invata si pe cei din jurul tau despre acest drept, ii poti sfatui, ii poti informa ce trebuie sa faca, ii poti ajuta sa completeze formularul, poti cauta pe internet adresa administratiei financiare unde sa trimita plicul...

Vezi? Sunt cateva exemple simple. Orice gest de sprijinire a actiunilor Organizatiei E.M.M.A. iti confera titlul de voluntar.
Nu stii cum sa ajuti, dar vrei sa te implici ? Inscrie-te ca membru pe Forumul organizatiei si intra in legatura cu mamicile care sunt deja acolo... Te vor indruma... Vei gasi acolo nu numai tristetea si suferinta unor suflete de parinti indurerati ci si voluntari care nu au cunoscut aceasta soarta... dar care si-au dorit sa spuna un cuvant, sa faca un gest prin care sa-i aline pe cei care plang dupa ingerasii lor...

Te vei putea implica, spre exemplu, in organizarea campaniilor umanitare, a actiunilor de colectare de fonduri pentru salvarea altor copilasi care sufera de boli grave si ale caror vieti atarna de un fir de ata (vezi pe site, in zona "Suport-Salvati copiii"), ai caror parinti sunt disperati si se tem sa nu ajunga si ei... parinti de ingerasi...

Vino si tu alaturi de noi. Nu sunt importante nici varsta ta, nici studiile tale, nici functia pe care o ai la locul tau de munca, nici marimea veniturilor tale...
Vino alaturi de noi cu inima deschisa, cu sufletul curat si sincer, cu dorinta de a ne sprijini atat cat poti, asa cum poti si numai cand poti... fara reguli, fara restrictii, fara obligatii... Iti vom multumi din toata inima, iti vom aprecia gestul generos, te vom da exemplu demn de urmat, te vom indragi si te vom dori sa ne fii alaturi mereu...

Asa mi s-a intamplat si mie, asa am ajuns sa scriu pentru aceasta "Pagina a voluntarilor", asa mi-am legat sufletul de tot ceea ce presupune Organizatia E.M.M.A., de mamele de ingeri, de voluntarii inimosi, de cele ce mi-au devenit, in timp, pe nestiute, prietene de suflet...

Mi s-a spus "Iti multumesc, Liliana"...
Iar eu, la randul meu, am spus "Iti multumesc Bianca, va multumesc voua, celor ce formati "familia" Organizatiei E.M.M.A"..

Scriam in urma cu putin timp pe Forumul acestui site: "Intotdeauna, cand crezi cu putere intr-un scop, cand ai entuziasm si esti tu insati motivata sa pornesti o actiune, nu da inapoi. Fii exemplu altora, invinge-ti propriile indoieli si mai ales indoielile altora, cauta sprijin daca e nevoie si continua.
Din pacate, uneori, viata ne scoate inainte si ispite diverse sau ne creeaza conjuncturi ciudate pentru a ne deturna de la drumul inceput, pentru a ne descuraja, pentru a abandona...
Dumnezeu insa ne va spune ca suntem acolo unde trebuie sa fim, ca facem ceea ce trebuie sa facem. Nimic nu este la intamplare, chiar daca, de cele mai multe ori, noi nu-i intelegem planul.
Sunt aici, alaturi de voi, impinsa de forte launtrice care ma uimesc si pe mine, de sentimente puternice, pe care nici eu nu le inteleg...
Dar simt ca toate aceste demersuri ale noastre, ale Biancai, ale voastre, sunt de folos... Este un sentiment mai presus de argumente logice... Cineva s-a vindecat... Cuiva i-au folosit... Cineva a folosit acest site ca pe un felinar catre calea cea buna... Cineva, citind si rasfoind aceste pagini, si-a regasit in launtrul sau forta de a merge mai departe... "

In final vreau sa iti multumesc tie, cititorule, pentru prezenta ta aici, pe acest site.
Este dovada ca tragediile acestor parinti indurerati nu-i lasa pe oameni indiferenti si ca, prin interesul pe care din ce in ce mai multi il acorda, lucrurile se vor schimba in bine din multe puncte de vedere.

Daca esti un parinte de ingeras... Of... Nu exista cuvinte potrivite pentru a te intampina aici... . Sper doar ca prin prezenta ta pe acest site si Forum sa-ti poti exprima dragostea ramasa nerostita catre puiul tau si sa gasesti un loc de popas pentru amintirea lui...
Cand vei simti nevoia sa vorbesti despre el noi te vom asculta... si te vom imbratisa... si te vom alina la sufletul nostru...
Tragedia prin care ai trecut este extrem de dureroasa si nu sunt cuvinte care sa aline o asemenea suferinta... Dumnezeu iti va da putere sa treci prin toate asa cum tot EL iti va arata calea spre mai departe.

Sunt, alaturi de tine, de voi - toti parintii de ingerasi - si incerc sa gasesc acele cai prin care memoria puilor vostri sa fie pastrata vie in memoria colectiva... ca exemple, ca marturii, ca dovezi ca dragostea nu moare chiar daca sufletele lor au plecat prea curand din aceasta lume.

O astfel de cale este transpunerea in versuri a durerii voastre…

Cu drag, Liliana

Am fost rugata sa las totusi cateva date de CV:
Domiciliul: Bucuresti
Sunt casatorita, am doua fete 
Studii: absolventa de Master "Relatii publice in Marketing" – A.S.E. , licentiata a Facultatii de Marketing – A.S.E.
Profesie: Economist
Date de contact: e-mail: