Nu am trecut prin experinta mamicilor care siau spus durerea si celor care nu siau spuso dar ami anchipui ce dureros este cand ati doresti un copil si astepti cu nerabdare nasterea lui si sa te bucuri.Sunt alaturi cu sufletul si cu gandul de mamele care au trecut groaznica experienta si ma rog la Dumnezeu sa le antareasca, chiar daca nu uita dar sa mearga mai departe si sa se gandeasca ca poate cineva de alaturi are nevoie de ajutorul ei .Am scris aceste randuri ca sa se stie ca si alte mame care nu au trecut prin aceasta cumplita trauma va este alaturi.
6 February, 2008 - 07:00 — Nela
draga biana, numele meu este nela si aseara te-am urmarit pe b1 tv,pana acum nu am stiut de drama ta de aceasta tragedie prin care ai trecut si pe care nu o sa o poti uita niciodata pt ca dupa parerea mea,pierderea unui copil este cea mai mare "pedeapsa" data de D-zeu! eu ma chinui sa fac un copil de 4 ani,sunt fff deprimata si suparata pe esecul meu si ceea ce am vazut ca ai patit m-a deprimat si mai rau,gandul ca iti doresti un copil si cand trebuie sa se nasca......... sa stii ca ai tot dreptul sa-ti plangi copilasul,sa nu te jenezi de nimeni daca stimti ca trebuie sa tipti de durere fa-o pt ca nimeni nu are cum sa intelega prin ceea ce treci si nimeni nu are dreptul sa te condamne pt nimic!esti doar o femeie care isi iubeste fetita desi ea este in ceruri!nimeni nu are cum sa inteleaga ceea ce simti daca nu a trecut prin asa ceva!vorbe ca:"lasa ca faci altul","esti tanara","e mai bine ca era bolnava",sunt cele mai urate vorbe!!!!!!!! sfat pt cei care vor sa fie langa tine:sa fie aluturi cu sufletul fara sa puna prea multe intrebari si sa te asculte mereu cand vrei sa vorbesti de aceasta drama! eu nu pot decat sa-ti doresc liniste sufleteasa si puterea de ati creste baietelul si sa-ti dea D-zeu multa sanatate! "CAND ITI VINE SA PLANGI ADU-TI AMINTE DE CLIPELE IN CARE ZAMBEAI"
6 February, 2008 - 07:00 — Cristina
Imi pare rau Bianca. Iti doresc mult mult bine. Am trecut printr-o experienta asemanatoare, a trebuit sa intrerup o sarcina (din anumite circumstante). A fost cumplit. Momentul de dupa a fost sfasietor........ Greu de inteles daca nu l-ai trait............... Si astazi sufar din cauza aceasta......... Dar, mai am o fetita si ma gandesc tot timpul ca pentru ea trebuie sa merg inainte , desi la fel cum spui si tu , acum apreciez ce mult inseamna acest copil si o iubesc din tot sufletul si tot timpul am grija sa nu i se intample ceva. Dar trebuie sa ne gandim ca ceea ce s-a intamplat tot de la Dumnezeu a fost pentru ca asa a considerat EL ca este mai bine. Nimic nu este intamplator........ Insa important este sa ne rugam in continuare si sa avem speranta ca totul va fi bine. Multa sanatate si putere. Cristina
6 February, 2008 - 07:00 — Nicoleta
Buna Bianca, Ma bucur ca ai deschis aceasta cutie a pandorei, ca incerci sa dai un semnal(sper din toata inima sa reusesti),ca vrei sa schimbi ceva in sistemul medical. Ma uit la emisuni medicale in general si ma uimesc vestici de cate delicatete dau dovada, de cat bun simt dispun, de cat omenie exista in ei...Oare ei cum reusesc?Am 28 ani si la o varsata de 20 ani "am fost nevoita" sa fac o intrerupere de sarcina, desi nu eram decat in 4 saptamani sentimentul maternitatii incepuse sa se dezvolte in mine.Din pacate nu am avut pe nimeni langa mine sa ma ajute sa trec peste aceasta drama. Dupa intreruperea de sarcina am avut complicatii si am fost nevoita sa ajung la spital , am fost la Polizu acolo am intalnit doi medici total diferiti: unul se comporta mai ceva decat un dictator, iar cel de-a al doilea era paine lui Dumnezeu.Oare de ce nu au toti acea omenie, bunatate si compasiune vis-a-vis de suferinta unei femei care a fost nevoita sa recurga la acea optiune?Nu inteleg de ce si-au ales aceasta meserie.Acum imi doresc un copil dar...nu mai vine.Probabil sunt pedepsita pentru acea decizie de acum aproape 9 ani.Iti doresc din inima ca numele, cariera si ambitia ta sa-i trezeasca.Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe fetita ta si sacrificiul ei sa fie piatra de temelie in schimbarea care trebuie sa inceapa sa se simta in sistemul medical din Romania. Nicoleta, Bucuresti.
6 February, 2008 - 07:00 — Anonim
eu poate ca nu inteleg ce inseamna sa porti in pantec un copil dar pot sa spun ca stiu ce inseamna sa-ti doresti si sa nu poti face coil datorita faptului ca m-am nascut fara uter ce pot sa spun decat ca imi pare rau si chiar daca nu ma cunosti sunt alaturi de tine sufleteste.
6 February, 2008 - 07:00 — Ema
Foarte dureros! Eu am pierdut o sarcina mica, 3 luni... nu am putut uita... si nici nu am mai avut puterea sa mai incerc... Durerea se diminueaza in timp dar nu se poate uita... Ema!
6 February, 2008 - 07:00 — Elena
Buna,Bianca.Ma numesc Elena,sunt studenta la Facultatea de Medicina din Craiova si tocmai am urmarit emisiunea Nasul iar in urma dezvaluirilor tale am hotarat sa intru pe site.Recunosc faptul ca aflasem mai demult de drama prin care ai avut puterea sa treci dar nu m-am gandit niciodata sa ma pun macar pentru o secunda in locul tau.De ce?Nici eu nu stiu...Poate pentru ca am doar 19 ani si inca nu constientizez ce inseamna pentru o mama o asemenea tragedie,sau poate pentru ca am considerat ca nu am de ce sa ma implic atata timp cat nu sunt eu protagonista unei astfel de povestii.Te-am admirat mult timp pentru frumusetea ta,pentru norocul de care ai avut parte traind intr-o lume care se presupune ca esti ferit de toate rautatile...Nimic nu e asa cum pare,insa...Moartea nu alege iar soarta ne loveste pe toti cand ne asteptam mai putin.Poate sunt prea tanara sa vorbesc astfel si poate vei considera ca nici macar nu ar trebui sa imi expun parerea cu privire la acest subiect atata timp cat nu cunosc suferinta ta,dar imi doresc din tot sufletul sa fac ceva,orice pentru a te ajuta in demararea campaniei de protejare si mai ales incurajare a mamicilor care traiesc momente de acest fel.Ai dreptate sa spui ca nu stie nimeni si nu intelege nimeni prin ce ai trecut tu pentru ca pana nu simti singur durerea,nu ai cum sa sustii cu falsa ipocrizie ca intelegi un suflet de mama.Nici nu stiu ce ganduri imi dau valma in minte acum,nu stiu daca exista vorbe care sa exprime nedumerirea pe care o am:DE CE?De ce trebuie sa se intample asa cu niste suflete nevinovata a caror singura vina este ca isi doresc nespus de mult sa dea piept cu viata si de a creste protejati la sanul mamelor?...Se poate spune ca viata e nedreapta dar oare ne ajuta cu ceva daca rostim cuvintele astea sau de fapt cheia pentru a depasi toata drama asta e tot la noi?Nu compasiunea ajuta,nu parerile de rau care nu se mai opresc si care,menite sa te ajute,de fapt iti provoaca si o mai mare macinare sufleteasca...important este sa nu ne simtim niciodata singuri in acest impas,sa constientizam faptul ca undeva in lumea asta cruda mai sunt milioane alte mame care trec prin asta...Vorbesc de parca as fi si eu supusa unei astfel de suferinte...Poate ca undeva in adancul meu ceva s-a miscat,ceva care m-a determinat sa arat ca imi pasa.Nu parerea mea conteaza,nu atat cuvintele care pana la urma sunt seci si insignifiante,poate ca de fapt e important sa formam o familie ai caror membri sa s asculte intre ei...E mare lucru sa stii sa asculti,poate chiar mai important decat a stii sa vorbesti.Te-am auzit spunand ca ti-a facut mult bine faptul ca ai scris aceste randuri...Nu ma compar si nici nu as indrazni vreodata sa te privesc macar ca de la egal la egal,dar in seara asta pur si simplu am simtit nevoia sa iti scriu,macar pentru a ma descarca cumva si pentru a te ruga sa imi dai voie sa pun umarul la ceea ce vrei sa contruiesti.Te rog,da-mi sansa sa simt ca pot face ceva,lasa-ma sa creez o lume mai buna pentru cand ma voi hotara sa devin si eu la randul meu mamica.Iti multumesc din suflet pentru ca...m-ai ascultat.Astept un raspuns pe adresa mea de email ****@yahoo.com
6 February, 2008 - 07:00 — Brindusa
Buna Bianca! ma numesc Brindusa, din Targoviste, am 28 ani si inca nu am copii, dar ii iubesc fff mult. abia ce am urmarit emisiunea lui robert turcescu si m-am dat cu totul peste cap. am plans si plang in continuare...nu mai am cuvinte...dar dumnezeu asa a vrut,,,,,,,,,,cunosc si eu un caz al unei prietene. a nascut un baietel, la prima vedere era ok. apoi au inceput complicatiile: creierul inundat de lichid, s-a nascut cu diabet si ,,,multe altele....a murit la 1 an si saracutul s-a chinuit mai mult decat trebuia......Dumnezeu le randuieste pe toate! Fii tare si puternica cum te stiu! sunt alaturi de tine.
6 February, 2008 - 07:00 — Lavinia
....crunt...crunt!!!!!!!!chiar nu exista cuvintele necesare, nici macar pentru a te imbarbata, ....dar ma bucur pentru tine ca ti-ai gasit taria de a trece peste aceasta, e un lucru pozitiv. Eu sunt insarcinata in 7 luni si ma rog in fiecare zi la Dumnezeu sa aibe grilja de copilul meu, sa fie sanatos. E primul si am emotii. Dar ma gandesc cat poate fi de groznic, de crunt, sa-ti piezi copilutul...chiar nu poate fi exprimat in cuvinte. Nu pot nici macar sa citesc mesajele pe care ti le-au trimis alte mamici care au trait aceleasi tragedii, pentru ca plang incontinuu. Vreau sa-ti spun ca te admir foarte mult si ca "te cunosc" de cand ai castigat tu Miss Romania, dar nu mai stiu anul, imi pare rau! Stiu ca atunci ti-am tinut pumnii si speram din tot sufletul sa castigi! La fel si acum...sunt alaturi de tine!!!!..si sper din tot sufletul sa-ti gasesti linistea sufleteasca! Dumnezeu sa te ajute!! Lavinia - TM Fii tare si puternica cum te stiu! sunt alaturi de tine.
6 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Stiti...se presupune ca barbatii sunt oarecum mai duri, mai bruti, ca "lumea" se presupune ca trebuie sa se sustina prin ei si prin aportul lor. Sunt, insa, atat de multe momente in care umerii unui barbat nu pot face altceva decat sa sustina un cap plans si indurerat, in care pulsul se simte in crestet, cand parca plamanii iti sunt in gat si stau sa iasa afara, in care genunchii sunt atat de impamanteniti incat..orice s-ar spune, oricum s-ar spune, nu s-ar putea atinge inima, franta si incapabila de vreo forma de obiectivizare a sperantei. In astfel de momente memoria este pe aliat cel putin la fel de mult pe cat este si marele inamic, argumentul propriei disperari, justificate dealtfel. Nu se poate spune nimic ce ar putea, in vreun fel, sa te aline. Nici nu ar trebui cineva sa incerce asta. Si amandoi stim, Bianca, din pacate prin astfel de metode, intamplari, ca acceptarea si procesarea in amanunt a durerii duce la intelegerea ei, poate, in timp, la acceptarea ei. Si-am ajuns sa cunosc ca este suficient sa iti propui sa fii pentru a incepe sa fii cu adevarat. Sa fii orice: puternica, mama buna, crestin bun, etc. Fii! Fii tare si puternica cum te stiu! sunt alaturi de tine.
6 February, 2008 - 07:00 — Cristina
Buna Bianca. Iti multumesc ca ai aparut la TV sa-ti spui povestea. Cu cat ascultam mai mult, cu atat povestea ta este povestea mea. Am plans in acelasi timp cu tine. Eu am trecut printr-o experienta aproape identica cu tine in decembrie 1989. Atunci nu am inteles ce mi s-a intamplat si de ce. Cand te-am ascultat pe tine, m-am recunoscut in toate trairile tale de dupa cezariana. Cel mai cumplit a fost faptul ca dupa nastere stateam in spital cu femeile care aveau copii si care din trei in trei ore se duceau sa-si alapteze copii. Eu nu aveam ce. Si a mai fost ceva cumplit. M-au trimis la morga sa-mi iau copilul sa mi-l inmormantez. Au fost de doua ori, in papuci prin zapada din curtea spitalului, dar nu mi l-au gasit. Nu stiu si nu cred ca o sa stiu vreodata ce s-a intamplat cu el. Cred ca l-au aruncat la gunoi. Am multe de povestit. Cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat apoi (dupa alte doua sarcini pierdute) este minunea mea de fetita, care acum are aproape 15 ani. Ii multumesc lui Dumnezeu ca o am. E minunata si perfect sanatoasa si sper sa fie si de acum inainte. Daca ai nevoie de cineva care sa vorbeasca cu femeile care trec prin aceasta situatie imi poti scrie pe email ****@yondclima.ro. Oricat de ocupata as fi o sa-mi fac timp sa vorbesc cu ele si sa la povestesc despre mine si cum am trecut de acel decemmbrie 1989. Iti doresc toate cele bune si sa fii sanatoasa tu si ai tai si sa te bucuri de Luca, iar daca va fi sa dea Dumnezeu sa mai ai si alt copil, sa nu mai treci prin aceasta experienta. Fii tare si puternica cum te stiu! sunt alaturi de tine.
6 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Te-am admirat de cand eram mica pentru frumusetea ta ,pentru felul tau de a fi. Acum admir puterea pe care o ai.Pot sa-ti spun ca imi pare extrem de rau ca treci prin asta dumnezeu s-o odihneasca pe micuta.acum e un ingeras.ANONIM.27ani
6 February, 2008 - 07:00 — Ana
Am plans citind aceste pagini .ESTE sfasietor .Ma rog la Duimnezeu sa-mi ocroteasca cei doi copii pe care ii am.Te admir Bianca pentru puterea extraordinara de care ai dat dovada povestind.[Ana -Galati]
6 February, 2008 - 07:00 — Nicoleta
am citit acum randurile povestite de bianca, si am plans, ma uit la videoclip ascult melodia si plang... imi pare nespus de rau, nu stiu cat de mare poate fi durerea unei mame pt ca eu nu sunt inca, am 27 de ani si sunt necasatorita...nu stiu ce sa zic, decat putere maxima de-a trece peste tot, ....si mult succes bianca pt a te face auzita in tara asta de sistemul medical si de biserica si de toate oficialitatile... ma numesc NICOLETA, sunt din OLtenita, judetul Calarasi...
6 February, 2008 - 07:00 — Anonim
imi pare rau bianca
6 February, 2008 - 07:00 — Silvia
Draga Bianca,ma numesc Silvia si in primul rand vreau sa iti spun ca imi pare extrem de rau de ceea ce ti s-a intamplat...Referitor la ceea ce ai spus despre persoanele care in asemenea momente vin si spun:nu te mai gandi,nu mai plange etc, as vrea sa spun ca sunt total de acord cu tine.Eu nu am trecut prin asemenea momente si nici nu vreau as trec,dar decate ori am avut o problema si am simtit nevoia sa plang sotil meu a fost langa mine si mereu mi-a spus sa plang pt ca stia ca asa imi va fi mai bine si ma tinea in brate pana cand ma linisteam.La fel iti spun si eu,plangi ori de cate ori simti nevoia sa plangisi gandeste-te la Emma mereu,pt ca mereu va fi prezenta in viata ta si va fi ingerul care iti va indruma pasii pretutindeni.Am si eu o nepotica pe care o cheama Ema Gabriela ,are 3 luni si e lumina ochilor nostri si s-a nascut doar cu ajutorul lui Dumnezeu si spun asta pt ca la 40 de saptamani sora mea a mers la dr si i s-a spus ca pierduse lichidul de ceva vreme(aprox 2 sapt)si exista riscul ca sarcina sa se opreasca din evolutie.I s-a provocat nasterea la 2 zile dupa control,dar nu a avut nici un efect acea injectie de dilatare,fapt pt care in urmatoarea zi i s-a facut operatie.Crede-ma ca am plans pana cand am vazut ca fetita s-a nascut si ca era perfect sanatoasa.Am admirat curajul surorii mele care a fost mereu puternica si increzatoare in faptul ca fetita ei se vanaste cu bine,a intrat in sala de operatie sigura pe ea si cu zambetul pe buze,chiar daca in avea emotii si numai ea stia ce simtea cu adevarat.De aceea multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca a facut aceasta minune si te rog si pe tine sa ai credinta in continuare deparece acest lucru te va intari s mai mult decat poti crede.Oricum te admir pt puterea de care dai dovada.Coasidera ca iti sunt prietena si de cate ori vei avea necoie de un umar pe care sa plangi inchipuieti ca sunt langa tine si iti ofer umarul meu.Te pup,Dumnezeu as fie cu tine!
6 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Comentarii...?!? No comment! Inca mai am lacrimi in ochi dupa ce am citit tot ce-i scris mai sus. Cu respect, un tatic fericit.
6 February, 2008 - 07:00 — Denisa
Draga Bianca, Ma numesc Denisa,am 20 de ani si sunt din Oradea.Nu-mi vine sa cred!!!Esti o femeie extraordinara!Dumnezeu sa aiba grija de tine si sa te rasplateasca pentru tot ceea ce faci pentru celelalte mamici care sufera la fel ca si tine!E uimitor cum CEL DE SUS ti-a dat aceasta forta in momentele acestea dificile! Te urmaresc pe B1 tv si nu puteam sa nu intru pe site-ul tau.Desi nu sunt mamica si nu am trecut peste aceste poduri greu de urcat ale vietii,doar cand ma uit in ochii tai frumosi,dar suferinzi,iti inteleg durerea.Nu stiu cum sa te linistesc sau ce sa-ti spun,insa vreau sa stii un singur lucru:ca sunt alaturi de tine cu toata fiinta si cu tot sufletul meu si ma voi ruga seara de seara lui Dumnezeu sa-ti aline durerea.Iar,fiica ta,sa nu crezi niciodata ca te-a parasit!Ea e alaturi de tine mereu si e INGERASUL tau pazitor care are grija de tine si iti da puterea sa mergi mai departe. Ai facut un lucru minunat incepand aceasta campanie.Ai alinat durerea multor mamici. Iti multumesc ca existi!!!Iar cu aceste pagini ale inimi tale,ne faci mai puternici si mai atenti cu cei din jur. Te pup
6 February, 2008 - 07:00 — Anonim
sincer ma cutremurat ceea ce am auzit in emisiunea din seara aceasta imi pare foarte rau pentru cele intamplate si intro mica masura va simt durerea multi nu stiu ce inseamna sa pierzi pe cineva drag si le este usor sa iti spuna ca toate trec si ca viata merge inainte.Si eu am pierdut o sarcina,desi sunt 3 ani de atunci si acuma ma gandesc la micutul meu.Este foarte greu sa treci peste asa ceva.De un singur lucru sa fiti siguri micuta Bianca o s traiasca vesnic in inima si sufletul dumneavoastra chiar daca ea este acuma un ingeras.
6 February, 2008 - 07:00 — Vio
Imi pare sincer rau............ Sper din tot sufletul sa ai puterea sa depasesti aceasta INCERCARE ,Luca si chiar si cea mica ,Emma, te vor ajuta. Spun asta pentru ca intamplator sau nu, am o fiica si un nepotel ,tot Luca, nu sunt langa mine, ne desparte un ocean,iar aici eu mai am doar un fiu si el ca si Emma............... dar plecat dupa 21 de ani............. Stiu cum este sa piezi un copil, stiu ce greu te obisnuiesti cu gandul ca nu mai e cu tine.............. Bianca, te imbratisez cum mi as dori s o imbratisez pe fiica mea . cu mult drag,vio
6 February, 2008 - 07:00 — Maria
BUNA BIANCA.MA NUMESC MARIA ,AM 47 DE ANI,AM 2 COPII SI SUNT ALATURI DE SUFERINTA TA.AM URMATIT EMISIUNEA DE LA CORINA SI IN SEARA ASTA LA ;NASUL.AM PLANS SI ATUNCI SI IN SEARA ASTA.M-AM BUCURAT CAND AM CITIT CA VEI AVEA O FETITA SI M-AM INTRISTAT CAND AM AFLAT MAREA DURERE .CURAJ IN TOT CE VEI FACE .SUNT DIN GALATI SI CRED CA MULTE MAMICI SUNT ALATURI DE TINE .
6 February, 2008 - 07:00 — Angela
Buna Bianca imi pare nespus de rau, mult curaj, stiu ca esti o femeie puternica, trebuie sa lupti iar tu esti o luptatoare. Cu admiratie o femeie singura care isi creste o fetita singura.Angela.
6 February, 2008 - 07:00 — Angela
Buna Bianca.....IMI PARE NESPUS DE RAU PTR TRAGEDIA TA SI A ALTOR MAMICI DE INGERASI....Eu sunt mamica unei fetite minunate de 11 luni....Sansa mi-a scos in fata o vecina care a nascut si ea (vecina respectiva nu prea era bagata in seama de nimeni) si care mi-a recomandat un medic minunat, mai exact d-na doctor Liscan Georgeta, care a avut grija de mine pe tot parcursul sarcinii si care mi-a fost cea mai buna prietena....Am nascut la spitalul Sf. Pantelimon (departe de mine, eu stand in Dr. Taberei), dar bunatatea si bunul simt al acestei femei m-a facut sa ma duc oriunde va fi ea medic.....Acum nu prea vad bine ce scriu ptr ca plang si nu imi pot inchipui cum poti trece peste asa o tragedie....Am ajuns sa fiu acuzata ca sunt paranoica in ceea ce o priveste pe maria (asa o cheama pe fetita mea), dar nu cred ca exista cuvinte care pot spune cat de mare este iubirea unei mame ptr copilul ei....chiar daca l-a vazut doar la ecografii...Eu am stat o zi intreaga cu monitorul in brate cand am venit acasa cu primul film de la ecografie....fetita mea casca si se juca in acele imagini....va inchipuiti ce am simtit eu!...Din pacate, cand am aflt ca sunt insarcinata, nu am fost de prima oara la acest medic....am fost la mine in cartier la un medic ginecolog de la policlinica Cetatea Histria...este o doamna putin fugita cu pluta....cand i-am spus ca sunt insarcinata, m-a intrebat daca mai iau anticonceptionale....nu m-a consultat( examen ginecologic inteleg eu prin asta), dar imediat mi-a recomandat niste pastile ce contin fier. Nu spun ca a facut rau, dar eu stiu ca intai se fac niste analize si in urma acestora se dicide daca mamica are deficiente de ceva ca sa se recomande medicamentatia.... Am mai vazut emisiunea ta de la Nasul, si ai ridicat o problema foarte buna! De ce bebeilor nascuti decedati nu li se face slujba si cum isi permit incinerarea lor ca si cum asta ar fi ceva normal...De ce nu pot avea si ei o slujba ca orice om?....In drept, un copil nenescut are deja drepturi de la o anu,mita varsta de sarcina (fiind ostenitor si om cu drepturi depline)....atunci de ec nu are dreptul la o slujba??????? Ideea este ca mi-as dori foarte mult sa stiu cum te pot ajuta in campania pe care ai pornit-o....lucrez intr-un loc cu foarte multe femei....****@yahoo.com este adresa mea de mail si mess.....Te rog mult sa ma anunti daca iti pot fi de vreun ajutor....De asemenea rog orice mamica sau orice femeie ce doreste sa vb cu cineva sa nu ezite si sa ma contacteze....Uneori este de ajutor sa vb cu cineva pe care nu il cunosti si care nu te cunosate....Stiu eu! Va pup pe toate1...Nu uitati ca ingerasii ne privesc acum din cer....Dumnezeu este aleturi de ei1
6 February, 2008 - 07:00 — Monica
draga Bianca, totusi nu-l neglija pe Luca, el e viu si are atata nevoie de tine, nu te lasa coplesita de durere, el nu are nicio vina, trebuie sa fii acum pentru el prezenta total si nu e exclus sa reusesti sa-i daruiesti a doua surioara! Eu iti doresc foarte mult, sunt o mare admiratoare a ta, de multi ani, am un baietel, Luca de 5 ani, si o fetita, Patricia, de 15 ani. Iar primul copil mi-a murit in burtica la 4 luni si jumatate, am pierdut lichidul amniotic si a murit, deci am trecut si eu printr-o mare durere cauzata de ignoranta unei doctorite, care nu mi-a recomandat cerclajul la timp...iti doresc numai bine si mult curaj. Te imbratisez, cu drag, Monica ****: ****@****.ro
6 February, 2008 - 07:00 — Dana
eu poate ca nu inteleg ce inseamna sa porti in pantec un copil dar pot sa spun ca stiu ce inseamna sa-ti doresti si sa nu poti face copil datorita faptului ca m-am nascut fara uter ce pot sa spun decat ca imi pare rau si chiar daca nu ma cunosti sunt alaturi de tine sufleteste.MA NUMESC DANA SI AM NUMAI 26 DE ANI DAR STIU CE INSEAMNA APROPO DE DOCTORI SA TI SE SPUNA CU ATATA LEJERITATE NU VEI AVEA COPII NICIODATA ASTA ESTE VIATA MERGE INAINTE
6 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Buna seara Bianca, Tocmai s-a incheiat emisiunea de la B1, pe site-ul tau am mai fost inainte sa apara povestea durerii tale aici . Am 31 de ani, nu am ramas insarcinata niciodata si nu stiu daca pot avea copii, desi cand eram copila spuneam ca o sa am zece ! Bunica mea din partea mamei a nascut de patru ori, dar mama mea nu are nici un frate....bunica ne-a crescut pe mine si pe sora mea si bunica inca traieste si are 77 de ani si in nici o vara nu mananca mere din merii de vara din curtea ei inainte de ziua de Sfantul Ilie, cand imparte de sufletul copiilor ei mere , pentru ca daca o mama care are copii mici morti mananca mere inainte de ziua de Sfantul Ilie aici pe pamant, acolo in cer Sfantul o sa le dea peste manuta copilasilor care vor pofti la mere si se vor intinde sa le apuce ! Nu i-a uitat niciodata, desi se nasteau la opt luni, iar in vremurile acelea de dupa razboi, la tara, nimeni nu se ingrijea de sufletul femeilor care-si ingropau pruncii nebotezati. Cel mai mult o doare inca sufletul de gemene, i-a fost drag de ele, si mi-a spus mie si surorii mele ca una din noi o sa nasca gemeni.... Desi mie nu mi s-a intamplat direct asa ceva, stiu de la bunica mea ca nu o sa-ti uiti copilul niciodata, o sa-l porti mereu in gand, si o sa-l porti in suflet asa cum l-ai purtat in pantec. Sa-i povestesti lui Luca despre sora lui cand o sa mai creasca, sa spui despre fetita ta oricui vrea sa te asculte, sa spui nepotilor despre ea,si trimite-i mere de vara in gradina Raiului!
6 February, 2008 - 07:00 — Nicoleta
Doamne cand aud si citesc atata suferinta imi este greu sa nu-mi aduc aminte de nepotelul meu in varsta de 5 ani...nu am cuvinte..totul era in regula pana intr-o dimineata cand am primit un telefon de la cumnatul meu sa-mi spuna ca a murit.Nu mi-a venit sa cred..2 ore am fost in stare de soc..cu nici 12 ore inainte venise la mine la locul de munca si am vb. cu el a baut un suculet..ce sa mai imi era imposibil sa cred..mie papai mamei lui...la spital dupa autopsie i sa spus ca avea o malformatie la inima din nastere care nu a fost nici macar banuita vre-odata de noi...Este greu ..nici nu vreau sa-mi imaginez atata suferinta mai ales ca am si eu o fetita de 1 an si 7 luni, ingerasul meu...si am fost destul de stresata in cele 9 luni pentru ca eu am rh-ul negativ..tot timpul m-am rugat sa fie sanatoasa.....sincere regrete..nu stiu cum as putea sa te incurajez pentru ca asta nu se mai poate schimba...Iti doresc sa ai liniste sufleteasca...semnat Nicoleta din Calarasi 28 ani
6 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Plang alaturi de tine. Sa-ti dea Dumnezeu putere si cei dragi sa te sprijine. N-am plans atat de mult cred ca niciodata. Ai fost aleasa care trebuia sa deschida o cale si sa sensibilizeze oameni. Fetita ta e un inger care din cer va alina suferinte infinite. Bucura-te de baietel si nu te transforma intr-o mama excesiv de protectoate, nu-i transfera nimic din ceea ce apartine fetitei. Spune-i doar ca are o surioara in cer. Invata mamele care mai au copii cum sa le acorde sprijin si atentie in urma unei astfel de drame. Esti frumoasa din toate punctele de vedere, trebuie sa fii modelul femeilor care asteapta de la tine "retete" de vindecare a suferintelor, sau macar de ameliorare. Iti admir puterea, ai grija de familia ta. Te pup.
6 February, 2008 - 07:00 — Delia
am plans alaturi de tine cu toate ca nu stiu ce inseamnasa treci prin ce treci tu.ma bucur ca lupti sa schimbi sistemul sanitar.anul acesta voi fi mireasa si imi doresc din suflet un ingeras.fi puternica.iti trimit o inbratisare stransa.delia
6 February, 2008 - 07:00 — Loredana
nu am inca copii si cred ca pana in momentul in care nu am citit cutremuratoarea ta experienta nu am inteles cat de important este sa simiti ca ai o viata care se dezvolta inauntrul tau am fost impresionata pana la lacrimi si nu stiu ce as putea sa-ti spun ca sa te ajut chiar doar si cu o vorba calda........poate e de ajuns si un banal "imi pare rau" cred sincer ca de acolo, dintre ingeri, Emma te vegheaza, te iubeste la fel cum o iubesti si tu si te sustine in campania ta de intr-ajutorare sunt fericita sa vad ca inca mai exista "oameni" cu adevarat si tu, bianca, esti un exemplu loredana, 23 ani
Comments
Nu am trecut prin experinta mamicilor care siau spus durerea si celor care nu siau spuso dar ami anchipui ce dureros este cand ati doresti un copil si astepti cu nerabdare nasterea lui si sa te bucuri.Sunt alaturi cu sufletul si cu gandul de mamele care au trecut groaznica experienta si ma rog la Dumnezeu sa le antareasca, chiar daca nu uita dar sa mearga mai departe si sa se gandeasca ca poate cineva de alaturi are nevoie de ajutorul ei .Am scris aceste randuri ca sa se stie ca si alte mame care nu au trecut prin aceasta cumplita trauma va este alaturi.
draga biana,
numele meu este nela si aseara te-am urmarit pe b1 tv,pana acum nu am stiut de drama ta de aceasta tragedie prin care ai trecut si pe care nu o sa o poti uita niciodata pt ca dupa parerea mea,pierderea unui copil este cea mai mare "pedeapsa" data de D-zeu!
eu ma chinui sa fac un copil de 4 ani,sunt fff deprimata si suparata pe esecul meu si ceea ce am vazut ca ai patit m-a deprimat si mai rau,gandul ca iti doresti un copil si cand trebuie sa se nasca.........
sa stii ca ai tot dreptul sa-ti plangi copilasul,sa nu te jenezi de nimeni daca stimti ca trebuie sa tipti de durere fa-o pt ca nimeni nu are cum sa intelega prin ceea ce treci si nimeni nu are dreptul sa te condamne pt nimic!esti doar o femeie care isi iubeste fetita desi ea este in ceruri!nimeni nu are cum sa inteleaga ceea ce simti daca nu a trecut prin asa ceva!vorbe ca:"lasa ca faci altul","esti tanara","e mai bine ca era bolnava",sunt cele mai urate vorbe!!!!!!!!
sfat pt cei care vor sa fie langa tine:sa fie aluturi cu sufletul fara sa puna prea multe intrebari si sa te asculte mereu cand vrei sa vorbesti de aceasta drama!
eu nu pot decat sa-ti doresc liniste sufleteasa si puterea de ati creste baietelul si sa-ti dea D-zeu multa sanatate!
"CAND ITI VINE SA PLANGI ADU-TI AMINTE DE CLIPELE IN CARE ZAMBEAI"
Imi pare rau Bianca. Iti doresc mult mult bine. Am trecut printr-o experienta asemanatoare, a trebuit sa intrerup o sarcina (din anumite circumstante). A fost cumplit. Momentul de dupa a fost sfasietor........ Greu de inteles daca nu l-ai trait............... Si astazi sufar din cauza aceasta......... Dar, mai am o fetita si ma gandesc tot timpul ca pentru ea trebuie sa merg inainte , desi la fel cum spui si tu , acum apreciez ce mult inseamna acest copil si o iubesc din tot sufletul si tot timpul am grija sa nu i se intample ceva. Dar trebuie sa ne gandim ca ceea ce s-a intamplat tot de la Dumnezeu a fost pentru ca asa a considerat EL ca este mai bine. Nimic nu este intamplator........ Insa important este sa ne rugam in continuare si sa avem speranta ca totul va fi bine. Multa sanatate si putere. Cristina
Buna Bianca,
Ma bucur ca ai deschis aceasta cutie a pandorei, ca incerci sa dai un semnal(sper din toata inima sa reusesti),ca vrei sa schimbi ceva in sistemul medical.
Ma uit la emisuni medicale in general si ma uimesc vestici de cate delicatete dau dovada, de cat bun simt dispun, de cat omenie exista in ei...Oare ei cum reusesc?Am 28 ani si la o varsata de 20 ani "am fost nevoita" sa fac o intrerupere de sarcina, desi nu eram decat in 4 saptamani sentimentul maternitatii incepuse sa se dezvolte in mine.Din pacate nu am avut pe nimeni langa mine sa ma ajute sa trec peste aceasta drama. Dupa intreruperea de sarcina am avut complicatii si am fost nevoita sa ajung la spital , am fost la Polizu acolo am intalnit doi medici total diferiti: unul se comporta mai ceva decat un dictator, iar cel de-a al doilea era paine lui Dumnezeu.Oare de ce nu au toti acea omenie, bunatate si compasiune vis-a-vis de suferinta unei femei care a fost nevoita sa recurga la acea optiune?Nu inteleg de ce si-au ales aceasta meserie.Acum imi doresc un copil dar...nu mai vine.Probabil sunt pedepsita pentru acea decizie de acum aproape 9 ani.Iti doresc din inima ca numele, cariera si ambitia ta sa-i trezeasca.Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe fetita ta si sacrificiul ei sa fie piatra de temelie in schimbarea care trebuie sa inceapa sa se simta in sistemul medical din Romania.
Nicoleta, Bucuresti.
eu poate ca nu inteleg ce inseamna sa porti in pantec un copil dar pot sa spun ca stiu ce inseamna sa-ti doresti si sa nu poti face coil datorita faptului ca m-am nascut fara uter ce pot sa spun decat ca imi pare rau si chiar daca nu ma cunosti sunt alaturi de tine sufleteste.
Foarte dureros! Eu am pierdut o sarcina mica, 3 luni... nu am putut uita... si nici nu am mai avut puterea sa mai incerc... Durerea se diminueaza in timp dar nu se poate uita... Ema!
Buna,Bianca.Ma numesc Elena,sunt studenta la Facultatea de Medicina din Craiova si tocmai am urmarit emisiunea Nasul iar in urma dezvaluirilor tale am hotarat sa intru pe site.Recunosc faptul ca aflasem mai demult de drama prin care ai avut puterea sa treci dar nu m-am gandit niciodata sa ma pun macar pentru o secunda in locul tau.De ce?Nici eu nu stiu...Poate pentru ca am doar 19 ani si inca nu constientizez ce inseamna pentru o mama o asemenea tragedie,sau poate pentru ca am considerat ca nu am de ce sa ma implic atata timp cat nu sunt eu protagonista unei astfel de povestii.Te-am admirat mult timp pentru frumusetea ta,pentru norocul de care ai avut parte traind intr-o lume care se presupune ca esti ferit de toate rautatile...Nimic nu e asa cum pare,insa...Moartea nu alege iar soarta ne loveste pe toti cand ne asteptam mai putin.Poate sunt prea tanara sa vorbesc astfel si poate vei considera ca nici macar nu ar trebui sa imi expun parerea cu privire la acest subiect atata timp cat nu cunosc suferinta ta,dar imi doresc din tot sufletul sa fac ceva,orice pentru a te ajuta in demararea campaniei de protejare si mai ales incurajare a mamicilor care traiesc momente de acest fel.Ai dreptate sa spui ca nu stie nimeni si nu intelege nimeni prin ce ai trecut tu pentru ca pana nu simti singur durerea,nu ai cum sa sustii cu falsa ipocrizie ca intelegi un suflet de mama.Nici nu stiu ce ganduri imi dau valma in minte acum,nu stiu daca exista vorbe care sa exprime nedumerirea pe care o am:DE CE?De ce trebuie sa se intample asa cu niste suflete nevinovata a caror singura vina este ca isi doresc nespus de mult sa dea piept cu viata si de a creste protejati la sanul mamelor?...Se poate spune ca viata e nedreapta dar oare ne ajuta cu ceva daca rostim cuvintele astea sau de fapt cheia pentru a depasi toata drama asta e tot la noi?Nu compasiunea ajuta,nu parerile de rau care nu se mai opresc si care,menite sa te ajute,de fapt iti provoaca si o mai mare macinare sufleteasca...important este sa nu ne simtim niciodata singuri in acest impas,sa constientizam faptul ca undeva in lumea asta cruda mai sunt milioane alte mame care trec prin asta...Vorbesc de parca as fi si eu supusa unei astfel de suferinte...Poate ca undeva in adancul meu ceva s-a miscat,ceva care m-a determinat sa arat ca imi pasa.Nu parerea mea conteaza,nu atat cuvintele care pana la urma sunt seci si insignifiante,poate ca de fapt e important sa formam o familie ai caror membri sa s asculte intre ei...E mare lucru sa stii sa asculti,poate chiar mai important decat a stii sa vorbesti.Te-am auzit spunand ca ti-a facut mult bine faptul ca ai scris aceste randuri...Nu ma compar si nici nu as indrazni vreodata sa te privesc macar ca de la egal la egal,dar in seara asta pur si simplu am simtit nevoia sa iti scriu,macar pentru a ma descarca cumva si pentru a te ruga sa imi dai voie sa pun umarul la ceea ce vrei sa contruiesti.Te rog,da-mi sansa sa simt ca pot face ceva,lasa-ma sa creez o lume mai buna pentru cand ma voi hotara sa devin si eu la randul meu mamica.Iti multumesc din suflet pentru ca...m-ai ascultat.Astept un raspuns pe adresa mea de email ****@yahoo.com
Buna Bianca!
ma numesc Brindusa, din Targoviste, am 28 ani si inca nu am copii, dar ii iubesc fff mult. abia ce am urmarit emisiunea lui robert turcescu si m-am dat cu totul peste cap. am plans si plang in continuare...nu mai am cuvinte...dar dumnezeu asa a vrut,,,,,,,,,,cunosc si eu un caz al unei prietene. a nascut un baietel, la prima vedere era ok. apoi au inceput complicatiile: creierul inundat de lichid, s-a nascut cu diabet si ,,,multe altele....a murit la 1 an si saracutul s-a chinuit mai mult decat trebuia......Dumnezeu le randuieste pe toate!
Fii tare si puternica cum te stiu! sunt alaturi de tine.
....crunt...crunt!!!!!!!!chiar nu exista cuvintele necesare, nici macar pentru a te imbarbata, ....dar ma bucur pentru tine ca ti-ai gasit taria de a trece peste aceasta, e un lucru pozitiv. Eu sunt insarcinata in 7 luni si ma rog in fiecare zi la Dumnezeu sa aibe grilja de copilul meu, sa fie sanatos. E primul si am emotii. Dar ma gandesc cat poate fi de groznic, de crunt, sa-ti piezi copilutul...chiar nu poate fi exprimat in cuvinte. Nu pot nici macar sa citesc mesajele pe care ti le-au trimis alte mamici care au trait aceleasi tragedii, pentru ca plang incontinuu.
Vreau sa-ti spun ca te admir foarte mult si ca "te cunosc" de cand ai castigat tu Miss Romania, dar nu mai stiu anul, imi pare rau! Stiu ca atunci ti-am tinut pumnii si speram din tot sufletul sa castigi! La fel si acum...sunt alaturi de tine!!!!..si sper din tot sufletul sa-ti gasesti linistea sufleteasca!
Dumnezeu sa te ajute!!
Lavinia - TM
Fii tare si puternica cum te stiu! sunt alaturi de tine.
Stiti...se presupune ca barbatii sunt oarecum mai duri, mai bruti, ca "lumea" se presupune ca trebuie sa se sustina prin ei si prin aportul lor. Sunt, insa, atat de multe momente in care umerii unui barbat nu pot face altceva decat sa sustina un cap plans si indurerat, in care pulsul se simte in crestet, cand parca plamanii iti sunt in gat si stau sa iasa afara, in care genunchii sunt atat de impamanteniti incat..orice s-ar spune, oricum s-ar spune, nu s-ar putea atinge inima, franta si incapabila de vreo forma de obiectivizare a sperantei. In astfel de momente memoria este pe aliat cel putin la fel de mult pe cat este si marele inamic, argumentul propriei disperari, justificate dealtfel. Nu se poate spune nimic ce ar putea, in vreun fel, sa te aline. Nici nu ar trebui cineva sa incerce asta. Si amandoi stim, Bianca, din pacate prin astfel de metode, intamplari, ca acceptarea si procesarea in amanunt a durerii duce la intelegerea ei, poate, in timp, la acceptarea ei. Si-am ajuns sa cunosc ca este suficient sa iti propui sa fii pentru a incepe sa fii cu adevarat. Sa fii orice: puternica, mama buna, crestin bun, etc. Fii!
Fii tare si puternica cum te stiu! sunt alaturi de tine.
Buna Bianca.
Iti multumesc ca ai aparut la TV sa-ti spui povestea. Cu cat ascultam mai mult, cu atat povestea ta este povestea mea. Am plans in acelasi timp cu tine. Eu am trecut printr-o experienta aproape identica cu tine in decembrie 1989. Atunci nu am inteles ce mi s-a intamplat si de ce. Cand te-am ascultat pe tine, m-am recunoscut in toate trairile tale de dupa cezariana. Cel mai cumplit a fost faptul ca dupa nastere stateam in spital cu femeile care aveau copii si care din trei in trei ore se duceau sa-si alapteze copii. Eu nu aveam ce. Si a mai fost ceva cumplit. M-au trimis la morga sa-mi iau copilul sa mi-l inmormantez. Au fost de doua ori, in papuci prin zapada din curtea spitalului, dar nu mi l-au gasit. Nu stiu si nu cred ca o sa stiu vreodata ce s-a intamplat cu el. Cred ca l-au aruncat la gunoi. Am multe de povestit. Cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat apoi (dupa alte doua sarcini pierdute) este minunea mea de fetita, care acum are aproape 15 ani. Ii multumesc lui Dumnezeu ca o am. E minunata si perfect sanatoasa si sper sa fie si de acum inainte. Daca ai nevoie de cineva care sa vorbeasca cu femeile care trec prin aceasta situatie imi poti scrie pe email ****@yondclima.ro. Oricat de ocupata as fi o sa-mi fac timp sa vorbesc cu ele si sa la povestesc despre mine si cum am trecut de acel decemmbrie 1989. Iti doresc toate cele bune si sa fii sanatoasa tu si ai tai si sa te bucuri de Luca, iar daca va fi sa dea Dumnezeu sa mai ai si alt copil, sa nu mai treci prin aceasta experienta.
Fii tare si puternica cum te stiu! sunt alaturi de tine.
Te-am admirat de cand eram mica pentru frumusetea ta ,pentru felul tau de a fi. Acum admir puterea pe care o ai.Pot sa-ti spun ca imi pare extrem de rau ca treci prin asta dumnezeu s-o odihneasca pe micuta.acum e un ingeras.ANONIM.27ani
Am plans citind aceste pagini .ESTE sfasietor .Ma rog la Duimnezeu sa-mi ocroteasca cei doi copii pe care ii am.Te admir Bianca pentru puterea extraordinara de care ai dat dovada povestind.[Ana -Galati]
am citit acum randurile povestite de bianca, si am plans, ma uit la videoclip ascult melodia si plang... imi pare nespus de rau, nu stiu cat de mare poate fi durerea unei mame pt ca eu nu sunt inca, am 27 de ani si sunt necasatorita...nu stiu ce sa zic, decat putere maxima de-a trece peste tot, ....si mult succes bianca pt a te face auzita in tara asta de sistemul medical si de biserica si de toate oficialitatile...
ma numesc NICOLETA, sunt din OLtenita, judetul Calarasi...
imi pare rau bianca
Draga Bianca,ma numesc Silvia si in primul rand vreau sa iti spun ca imi pare extrem de rau de ceea ce ti s-a intamplat...Referitor la ceea ce ai spus despre persoanele care in asemenea momente vin si spun:nu te mai gandi,nu mai plange etc, as vrea sa spun ca sunt total de acord cu tine.Eu nu am trecut prin asemenea momente si nici nu vreau as trec,dar decate ori am avut o problema si am simtit nevoia sa plang sotil meu a fost langa mine si mereu mi-a spus sa plang pt ca stia ca asa imi va fi mai bine si ma tinea in brate pana cand ma linisteam.La fel iti spun si eu,plangi ori de cate ori simti nevoia sa plangisi gandeste-te la Emma mereu,pt ca mereu va fi prezenta in viata ta si va fi ingerul care iti va indruma pasii pretutindeni.Am si eu o nepotica pe care o cheama Ema Gabriela ,are 3 luni si e lumina ochilor nostri si s-a nascut doar cu ajutorul lui Dumnezeu si spun asta pt ca la 40 de saptamani sora mea a mers la dr si i s-a spus ca pierduse lichidul de ceva vreme(aprox 2 sapt)si exista riscul ca sarcina sa se opreasca din evolutie.I s-a provocat nasterea la 2 zile dupa control,dar nu a avut nici un efect acea injectie de dilatare,fapt pt care in urmatoarea zi i s-a facut operatie.Crede-ma ca am plans pana cand am vazut ca fetita s-a nascut si ca era perfect sanatoasa.Am admirat curajul surorii mele care a fost mereu puternica si increzatoare in faptul ca fetita ei se vanaste cu bine,a intrat in sala de operatie sigura pe ea si cu zambetul pe buze,chiar daca in avea emotii si numai ea stia ce simtea cu adevarat.De aceea multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca a facut aceasta minune si te rog si pe tine sa ai credinta in continuare deparece acest lucru te va intari s mai mult decat poti crede.Oricum te admir pt puterea de care dai dovada.Coasidera ca iti sunt prietena si de cate ori vei avea necoie de un umar pe care sa plangi inchipuieti ca sunt langa tine si iti ofer umarul meu.Te pup,Dumnezeu as fie cu tine!
Comentarii...?!? No comment! Inca mai am lacrimi in ochi dupa ce am citit tot ce-i scris mai sus. Cu respect, un tatic fericit.
Draga Bianca,
Ma numesc Denisa,am 20 de ani si sunt din Oradea.Nu-mi vine sa cred!!!Esti o femeie extraordinara!Dumnezeu sa aiba grija de tine si sa te rasplateasca pentru tot ceea ce faci pentru celelalte mamici care sufera la fel ca si tine!E uimitor cum CEL DE SUS ti-a dat aceasta forta in momentele acestea dificile!
Te urmaresc pe B1 tv si nu puteam sa nu intru pe site-ul tau.Desi nu sunt mamica si nu am trecut peste aceste poduri greu de urcat ale vietii,doar cand ma uit in ochii tai frumosi,dar suferinzi,iti inteleg durerea.Nu stiu cum sa te linistesc sau ce sa-ti spun,insa vreau sa stii un singur lucru:ca sunt alaturi de tine cu toata fiinta si cu tot sufletul meu si ma voi ruga seara de seara lui Dumnezeu sa-ti aline durerea.Iar,fiica ta,sa nu crezi niciodata ca te-a parasit!Ea e alaturi de tine mereu si e INGERASUL tau pazitor care are grija de tine si iti da puterea sa mergi mai departe.
Ai facut un lucru minunat incepand aceasta campanie.Ai alinat durerea multor mamici.
Iti multumesc ca existi!!!Iar cu aceste pagini ale inimi tale,ne faci mai puternici si mai atenti cu cei din jur.
Te pup
sincer ma cutremurat ceea ce am auzit in emisiunea din seara aceasta imi pare foarte rau pentru cele intamplate si intro mica masura va simt durerea multi nu stiu ce inseamna sa pierzi pe cineva drag si le este usor sa iti spuna ca toate trec si ca viata merge inainte.Si eu am pierdut o sarcina,desi sunt 3 ani de atunci si acuma ma gandesc la micutul meu.Este foarte greu sa treci peste asa ceva.De un singur lucru sa fiti siguri micuta Bianca o s traiasca vesnic in inima si sufletul dumneavoastra chiar daca ea este acuma un ingeras.
Imi pare sincer rau............
Sper din tot sufletul sa ai puterea sa depasesti aceasta INCERCARE ,Luca si chiar si cea mica ,Emma, te vor ajuta.
Spun asta pentru ca intamplator sau nu, am o fiica si un nepotel ,tot Luca, nu sunt langa mine, ne desparte un ocean,iar aici eu mai am doar un fiu si el ca si Emma............... dar plecat dupa 21 de ani.............
Stiu cum este sa piezi un copil, stiu ce greu te obisnuiesti cu gandul ca nu mai e cu tine..............
Bianca, te imbratisez cum mi as dori s o imbratisez pe fiica mea .
cu mult drag,vio
BUNA BIANCA.MA NUMESC MARIA ,AM 47 DE ANI,AM 2 COPII SI SUNT ALATURI DE SUFERINTA TA.AM URMATIT EMISIUNEA DE LA CORINA SI IN SEARA ASTA LA ;NASUL.AM PLANS SI ATUNCI SI IN SEARA ASTA.M-AM BUCURAT CAND AM CITIT CA VEI AVEA O FETITA SI M-AM INTRISTAT CAND AM AFLAT MAREA DURERE .CURAJ IN TOT CE VEI FACE .SUNT DIN GALATI SI CRED CA MULTE MAMICI SUNT ALATURI DE TINE .
Buna Bianca imi pare nespus de rau, mult curaj, stiu ca esti o femeie puternica, trebuie sa lupti iar tu esti o luptatoare. Cu admiratie o femeie singura care isi creste o fetita singura.Angela.
Buna Bianca.....IMI PARE NESPUS DE RAU PTR TRAGEDIA TA SI A ALTOR MAMICI DE INGERASI....Eu sunt mamica unei fetite minunate de 11 luni....Sansa mi-a scos in fata o vecina care a nascut si ea (vecina respectiva nu prea era bagata in seama de nimeni) si care mi-a recomandat un medic minunat, mai exact d-na doctor Liscan Georgeta, care a avut grija de mine pe tot parcursul sarcinii si care mi-a fost cea mai buna prietena....Am nascut la spitalul Sf. Pantelimon (departe de mine, eu stand in Dr. Taberei), dar bunatatea si bunul simt al acestei femei m-a facut sa ma duc oriunde va fi ea medic.....Acum nu prea vad bine ce scriu ptr ca plang si nu imi pot inchipui cum poti trece peste asa o tragedie....Am ajuns sa fiu acuzata ca sunt paranoica in ceea ce o priveste pe maria (asa o cheama pe fetita mea), dar nu cred ca exista cuvinte care pot spune cat de mare este iubirea unei mame ptr copilul ei....chiar daca l-a vazut doar la ecografii...Eu am stat o zi intreaga cu monitorul in brate cand am venit acasa cu primul film de la ecografie....fetita mea casca si se juca in acele imagini....va inchipuiti ce am simtit eu!...Din pacate, cand am aflt ca sunt insarcinata, nu am fost de prima oara la acest medic....am fost la mine in cartier la un medic ginecolog de la policlinica Cetatea Histria...este o doamna putin fugita cu pluta....cand i-am spus ca sunt insarcinata, m-a intrebat daca mai iau anticonceptionale....nu m-a consultat( examen ginecologic inteleg eu prin asta), dar imediat mi-a recomandat niste pastile ce contin fier. Nu spun ca a facut rau, dar eu stiu ca intai se fac niste analize si in urma acestora se dicide daca mamica are deficiente de ceva ca sa se recomande medicamentatia....
Am mai vazut emisiunea ta de la Nasul, si ai ridicat o problema foarte buna!
De ce bebeilor nascuti decedati nu li se face slujba si cum isi permit incinerarea lor ca si cum asta ar fi ceva normal...De ce nu pot avea si ei o slujba ca orice om?....In drept, un copil nenescut are deja drepturi de la o anu,mita varsta de sarcina (fiind ostenitor si om cu drepturi depline)....atunci de ec nu are dreptul la o slujba???????
Ideea este ca mi-as dori foarte mult sa stiu cum te pot ajuta in campania pe care ai pornit-o....lucrez intr-un loc cu foarte multe femei....****@yahoo.com este adresa mea de mail si mess.....Te rog mult sa ma anunti daca iti pot fi de vreun ajutor....De asemenea rog orice mamica sau orice femeie ce doreste sa vb cu cineva sa nu ezite si sa ma contacteze....Uneori este de ajutor sa vb cu cineva pe care nu il cunosti si care nu te cunosate....Stiu eu!
Va pup pe toate1...Nu uitati ca ingerasii ne privesc acum din cer....Dumnezeu este aleturi de ei1
draga Bianca, totusi nu-l neglija pe Luca, el e viu si are atata nevoie de tine, nu te lasa coplesita de durere, el nu are nicio vina, trebuie sa fii acum pentru el prezenta total si nu e exclus sa reusesti sa-i daruiesti a doua surioara! Eu iti doresc foarte mult, sunt o mare admiratoare a ta, de multi ani, am un baietel, Luca de 5 ani, si o fetita, Patricia, de 15 ani. Iar primul copil mi-a murit in burtica la 4 luni si jumatate, am pierdut lichidul amniotic si a murit, deci am trecut si eu printr-o mare durere cauzata de ignoranta unei doctorite, care nu mi-a recomandat cerclajul la timp...iti doresc numai bine si mult curaj. Te imbratisez, cu drag, Monica ****: ****@****.ro
eu poate ca nu inteleg ce inseamna sa porti in pantec un copil dar pot sa spun ca stiu ce inseamna sa-ti doresti si sa nu poti face copil datorita faptului ca m-am nascut fara uter ce pot sa spun decat ca imi pare rau si chiar daca nu ma cunosti sunt alaturi de tine sufleteste.MA NUMESC DANA SI AM NUMAI 26
DE ANI DAR STIU CE INSEAMNA APROPO DE DOCTORI SA TI SE SPUNA CU ATATA LEJERITATE NU VEI AVEA COPII NICIODATA ASTA ESTE VIATA MERGE INAINTE
Buna seara Bianca,
Tocmai s-a incheiat emisiunea de la B1, pe site-ul tau am mai fost inainte sa apara povestea durerii tale aici . Am 31 de ani, nu am ramas insarcinata niciodata si nu stiu daca pot avea copii, desi cand eram copila spuneam ca o sa am zece ! Bunica mea din partea mamei a nascut de patru ori, dar mama mea nu are nici un frate....bunica ne-a crescut pe mine si pe sora mea si bunica inca traieste si are 77 de ani si in nici o vara nu mananca mere din merii de vara din curtea ei inainte de ziua de Sfantul Ilie, cand imparte de sufletul copiilor ei mere , pentru ca daca o mama care are copii mici morti mananca mere inainte de ziua de Sfantul Ilie aici pe pamant, acolo in cer Sfantul o sa le dea peste manuta copilasilor care vor pofti la mere si se vor intinde sa le apuce !
Nu i-a uitat niciodata, desi se nasteau la opt luni, iar in vremurile acelea de dupa razboi, la tara, nimeni nu se ingrijea de sufletul femeilor care-si ingropau pruncii nebotezati. Cel mai mult o doare inca sufletul de gemene, i-a fost drag de ele, si mi-a spus mie si surorii mele ca una din noi o sa nasca gemeni....
Desi mie nu mi s-a intamplat direct asa ceva, stiu de la bunica mea ca nu o sa-ti uiti copilul niciodata, o sa-l porti mereu in gand, si o sa-l porti in suflet asa cum l-ai purtat in pantec. Sa-i povestesti lui Luca despre sora lui cand o sa mai creasca, sa spui despre fetita ta oricui vrea sa te asculte, sa spui nepotilor despre ea,si trimite-i mere de vara in gradina Raiului!
Doamne cand aud si citesc atata suferinta imi este greu sa nu-mi aduc aminte de nepotelul meu in varsta de 5 ani...nu am cuvinte..totul era in regula pana intr-o dimineata cand am primit un telefon de la cumnatul meu sa-mi spuna ca a murit.Nu mi-a venit sa cred..2 ore am fost in stare de soc..cu nici 12 ore inainte venise la mine la locul de munca si am vb. cu el a baut un suculet..ce sa mai imi era imposibil sa cred..mie papai mamei lui...la spital dupa autopsie i sa spus ca avea o malformatie la inima din nastere care nu a fost nici macar banuita vre-odata de noi...Este greu ..nici nu vreau sa-mi imaginez atata suferinta mai ales ca am si eu o fetita de 1 an si 7 luni, ingerasul meu...si am fost destul de stresata in cele 9 luni pentru ca eu am rh-ul negativ..tot timpul m-am rugat sa fie sanatoasa.....sincere regrete..nu stiu cum as putea sa te incurajez pentru ca asta nu se mai poate schimba...Iti doresc sa ai liniste sufleteasca...semnat Nicoleta din Calarasi 28 ani
Plang alaturi de tine. Sa-ti dea Dumnezeu putere si cei dragi sa te sprijine. N-am plans atat de mult cred ca niciodata. Ai fost aleasa care trebuia sa deschida o cale si sa sensibilizeze oameni. Fetita ta e un inger care din cer va alina suferinte infinite. Bucura-te de baietel si nu te transforma intr-o mama excesiv de protectoate, nu-i transfera nimic din ceea ce apartine fetitei. Spune-i doar ca are o surioara in cer. Invata mamele care mai au copii cum sa le acorde sprijin si atentie in urma unei astfel de drame. Esti frumoasa din toate punctele de vedere, trebuie sa fii modelul femeilor care asteapta de la tine "retete" de vindecare a suferintelor, sau macar de ameliorare. Iti admir puterea, ai grija de familia ta. Te pup.
am plans alaturi de tine cu toate ca nu stiu ce inseamnasa treci prin ce treci tu.ma bucur ca lupti sa schimbi sistemul sanitar.anul acesta voi fi mireasa si imi doresc din suflet un ingeras.fi puternica.iti trimit o inbratisare stransa.delia
nu am inca copii si cred ca pana in momentul in care nu am citit cutremuratoarea ta experienta nu am inteles cat de important este sa simiti ca ai o viata care se dezvolta inauntrul tau
am fost impresionata pana la lacrimi si nu stiu ce as putea sa-ti spun ca sa te ajut chiar doar si cu o vorba calda........poate e de ajuns si un banal "imi pare rau"
cred sincer ca de acolo, dintre ingeri, Emma te vegheaza, te iubeste la fel cum o iubesti si tu si te sustine in campania ta de intr-ajutorare
sunt fericita sa vad ca inca mai exista "oameni" cu adevarat si tu, bianca, esti un exemplu
loredana, 23 ani