Buna Bianca sunt alaturi de tine,de durerea ta.

Draga Bianca,
Ti-am mai scris un mesaj pe site si imi pare inca o data sincer rau pentru tragedia prin care ai trecut...
Te felicit pentru aceasta campanie si as dori din tot sufletul sa te ajut ca voluntar (lucrez in sectorul ONG si pot fi contactata pe e-mail: ****@yahoo.com sau pe mobil: 07****).
Mult succes si sper pe curand,
Andreea

am dat pe b1 si te-am vazut bianca sunt mama a 2 copii baiat de 22 ani si o mult dorita fetita de 16 ani care din pacate nu e ca alte fetite,e o fetita cu handicap si nu am avut puterea ca alti parinti s-o abandonam o avem langa noi in continuare cu toate ca viata a devenit foarte grea pt noi dar speram ca dumnezeu nu ne va parasi de aceea ii multumesc ca suntem impreuna si nu a dat inapoi sotul meu il am alaturisi pot spune ca o iubim foarte mult cu toate ca unele zile sunt dea dreptul insuportabile dar asta a fost vointa domnului si nu ne putem impotrivi,succes in continuare

In primul rand vreau sa spun ca imi pare sincer rau pentru ce s-a intamplat si in al doilea rand stiu si eu o persoana destul de apropiata mie care a trecut de 2 ori prin aceasta"experientza "daca o pot numi asa si s-a intamplat la 8 luni de sarcina.imi pare rau inca o data.la revedere

Stimata Bianca Brad,imi pare foarte rau ca a trebuit sa induri asa ceva ,e clar ca durerea nu se stinge total niciodata,Dumnezeu sa te intareasca.Cind se poate ,te rog ,vreau sa stiu cu ce pot sa ajut.Multumesc,numai bine.Cristina

Buna Bianca,
Sper ca toate aceste lucruri sa te ajute cat mai mult.Ai dreptate....o mamica nu uita niciodata, cu atat mai putin un tata.
Ei nu au voie sa planga...asta e firea omeneasca..ei trebuie sa fie cei puternici.Sunt un viitor tata daca da domnul si stiu prin ce treci....am patito cu logodnica mea...ESTE FOARTE GREU...
Sunt si un viitor asistent medical, si toate lucrurile astea stiu ce inseamna...mia fost foarte greu sa ma impac cu ideea, dar cred ca intradevar Dumnezeu ne lasa pe Pamant cu un anumit scop.Pentru tine (cred eu) a fost ca esti una din FOARTE putinele vedete romanesti care intradevar ar fi avut puterea sa faca asta( ma refer la campanie ) doar pentru a face curaj altor femei, la urma lor sa poata formi si astfel sa se transforme intr-un fel de terapie si nu sa transforme in motiv de publicitate o astfel de drama.
Consider ca toate persoanele care trec printr-o astfel de drama ar trebui sa priveasca adanc in suflet si in jurul lor si cu siguranta vor gasi un raspuns.Spre exemplu motivul care l-am gasit a fost ca asa voi putea fii alaturi de tristii tatici care trec prin asa ceva, poate in felul asta vor avea curajul sa isi lase cat de cat sentimentele sa iasa si discutand sa poata trecere, improriu spus, dar totusi....mai departe
Din pacate nu am vazut acea emisiune cu celelalte femei care erau "surori de suferinta" cu atatea miliarde de femei de pe glob.Prima data am citit intr-un ziar si am crezut ca sunt alte prostii scrise, dar cand am vazut emisiunea "NASUL" mi-am dat seama ca intradevar (din mare poacate) este adevarat.
Sper cu desavarsire ca aceasta campanie ar trebui cat mai mult sustinuta de mass-media si sub nici o forma sa nu se "contorsioneze" dupa bunul plac al fiecaruia aceasta drama...si nu m,a referr neaparat la a ta ci a tuturor...caci numai noi stim ce inseamna..cei care traim asa ceva.
ITI MULTUMESC FOARTE MULT PENTRU ACEST MARE AJUTOR...mai mult numai pot spune acum
Cu multa durere in suflet,Tudor

Draga Bianca,
Ma numesc Dana, sunt din Oradea si pot sa-ti spun ca , din pacate am trecut prin aceeasi suferinta ca si tine. Acum 3 ani am nascut la Oradea o fetita, la 36 de saptamani de sarcina. Din pacate in sala de nasteri a existat doar moasa, nu exista nici un medic, nu neaparat ptr mine, ci ptr fiica mea. Nu stiu si poate nu voi stii niciodata cu adevarat ce s-a intamplat.Eu mi-am vazut fetita plangand, iar ei mi-au dat un certificat de deces, ca mi-am nascut fetita moarta.Vestea mortii mi-a fost data ironic si peste umar, nu am simtit nici un dram de compasiune, doar nepasare si indiferenta.A fost un soc atat pentru mine, cat si pentru cei care ma insoteau. Medicul care mi-a urmarit sarcina era in concediu si mi-a spus doar ca:,,colegii lui se vor ocupa de mine, sa merg la spital". Dupa autopsie am aflat multe variante...doar minciuni.Cauza oficiala ...nu avea rinichii formati.Dupa ce am ajuns acasa am inceput sa caut pe net, sa scriu unor medici, le-am povestit ce mi s-a intamplat , iar 95 % mi-au confirmat ca existau semne clare la eco care sa prevesteasca aceasta malformatie. A fost cumplit, era Anul Nou, primeam mesaje de la cunoscutii care nu stiau ce mi s-a intamplat si care imi doreau ,,o Roberta sanatoasa" . Noaptea aveam cosmaruri, imi era frica ca o voi uita, ca nu o sa-mi mai amintesc chipul ei, piciorusele ei, degetelele ei. Atunci mama mi-a spus ca ea ia facut poze Robertei dupa ce au imbracat-o cu hainele pentru inmormantare.Ma bucur mult ca i-a facut poze.Nu am cuvinte sa- multumesc sotului meu, familiei mele si prietenilor nostrii care au fost alaturi de mine.M-am intors foarte repede la munca, eu sunt educatoare. Mi-a fost groaza de intrebarile copilasilor de la gradinita despre Roberta.Unii parinti aflasera, de la colegele mele, altora le-am spus eu.
Acum, am copilasi de 3 ani, iar Roberta ar fii fost la mine in grupa.Dar ea este undeva in ceruri...e sufletelul care are grija de noi si pe care il vom purta mereu in suflet.Ne dorim in continuare copilasi care sa ne umple casa si inimile.
Te imbratisez si te felicit pentru aceasta campanie.Sper sa se schimbe ceva in sistemul nostru sanitar. Cu stima Dana L.
P.S. Adresa mea de email: ****@yahoo.com

sincer imi pare rau de pierderea suferita. Sunteti o femeie tare si va apreciez foarte mult pentru ca ati avut taia sa treceti peste acest eveniment neplacut. Cu drag o persoana care va apreciaza

In afara faptului ca ramai interzis nu stiu daca mai pot scrie altceva. Doar ca citind randurile intr-adevar ma apasa o durere enorma in suflet si in inima si simt un nod in gat. Sunt mama a doi copii minuanti (un baietel si o fetita) pe care ii iubesc mai mult decat orice pe lumea aceasta. Sunt mama si inteleg... te doare cand puiul tau se loveste, se imbolnaveste si vrei sa darami muntii, lumea, oamenii ca sa poti sa-i iei durerea. Te doare cand ii ai langa tine... te doare cand nu poti sa faci nimic pentru ei si esti legat de maini si de picoare.. te doare pentru ca esti constient ca nu ai putut sa faci nimic. Sunt multe dureri ale oamenilor legate de boala, de mizerie, de saracie... dar cand vorbim despre copii... iar in cazul acesta despre decesul lor... durerea parca se insuteste si te doboara. Din pacate nimeni si nimic nu cred ca va putea sterge suferinta mamelor care trec prin asa ceva. Dar macar sa incercam sa le DIMINUAM din aceasta durere. Stiu ce inseamna durerea aceasta pentru ca am un nepotel care are diverse malformatii si care a suferit multe operatii chirurgicale. In urma acestor operatii de 2 ori era sa moara. Stiu ce inseamna neputinta, durerea, dragostea, furia... toate amestecate. Dumnezeu care le oranduieste pe toate ne va ajuta... sa putem face ceva
As vrea sa ajut.. sa formam o campanie pentru toate mamele care au probleme.. ca aceasta pe care ai avut-o tu... sau altele. Ma numesc Cati ****, sunt din Iasi, am 30 de ani, am 2 copii si as vrea sa va ajut.

am vazut emisiunea nasul din seara asta 6 februarie,si am intrat pe site-ul tau.e dureros,cel mai dureros...citesc si plang,plang in hohote...am 21 de ani si un baietel de 4 luni,dar daca nu las mai avea as muri...sigur as muri...nu stiu cum ai trecut peste tragedia asta...nu am cuvinte sa ma exprim pt ca numai tu sti ce simti pt ca ai trecut prin asta!imi pare infinit de rau si orice tiar spune oricine nu are cum sati aline durerea.eu si sotul meu neam dorit foarte mult acest copil.el reprezinta toata viata noastra din trecut,prezent si viitor!imi pare rau!mama lui Alex nascut pe 1 octombrie 2007

sunt Paula am 50ani si trebuia sa fiu bunica dar Dumnezeu m-A pedepsit,fetita mea in varsta de 26 ani pe 8 aprilie 2007 a facut intrerupere de sarcina la 6luni din motive medicale.Am sustinut-o in aceasta decizie deoarece era hermafrodit(cromozomial era baiat iar la ecograf s-a vazut a fi fetita).Au trecut atatea luni iar fetita mea refuza sa vorbeasca despre acest eveniment iar eu ii respect dorinta,poate nu este pregatita.Eu sufar cumplit,plang aproape zilnic dar nu este ora sa nu ma gandesc la el (eu ii spuneam Mircea). Atunci cand am fost anuntata ca voi fi bunica l-am visat eu am stiut ca este baietel,incepusem sa-i fac caietul lui in care ii scrisesem cat de mult il iubesc si il astept.Incepusem sa-i cumpar daruri si sa primeasca daruri de la prietenele mele.Cand a venit de la spital devastarea mea sufleteasca a atins apogeul-am vrut sa ma sinucid-nu am facut-o pentru ca-mi iubesc foarte mult fetita si m-am gandit ca are nevoie de mine.In lucrurile pe care le-a avut l-a spital in acea perioada am gasit cateva murdare de sange-sangele nepotului meu.Oare cum nu mi-am pierdut mintile? Ori poate ca da. Dupa cum ai sa observi scriu decat despre suferinta mea poate voi putea scrie si despre trairile fetitei mele . Deocamdata nu o fac pentru ca nu cred ca ar vrea sa o fac.Intrrupea i s-a facut in Bucuresti la Giulesti unde a fost lasata singura fara nici cel mai mic ajutor. Din aprilie pana in decembrie l-am visat pe Mircea aproape in fiecare noapte desi nu l-am vazut cu ochii il vazusem cu sufletul.In decembrie m-am destainuit unui preot si i-am cerut sfatul iar de atunci il visez foarte rar.ma opresc cu srisul aci poate am sa mai revin. Bianca imi pare foarte rau pentru pierdea avuta si cred ca pot spune ca te inteleg si sunt alaturi de tine.Ai toata compasiunea mea iar de astazi inainte ma voi gandi si la fetita ta. Cu drag si dragoste Paula

Buna...Imi pare rau pentru pierderea suferita. Nu pot sa spun ca stiu prin ce treci, dar am si eu doi copii ( 9 si 7 ani )si ma doare sufletul pentru tine. Nu-mi pot imagina vreodata ca as putea sa pierd un copil. Este cea mai mare durere pe care o mama o poate suferi vreodata. DUMNEZEU sa-ti dea putere sa treci peste pierderea fetitei.
Carolina din Suceava.

Bună dragă Bianca. Înainte de toate vreau să-ţi mărturisesc ca aşteptam cu nerăbdare şi totodată curiozitate să citesc povestea ta. Deşi sunt bărbat, povestea ta m-a mişcat profund, mai cu seamă că sunt şi eu tătic şi ştiu cum e să-ţi ţii pruncul în braţe, tot timpul. Chiar mi-au dat lacrimile. Sper şi cred că ai puterea să duci la căpat campania pe care ai pornit-o şi dacă te pot, sau pot ajuta cu ceva sunt aici. Fii tare, nu eşti singura!

sunt un tata fericit acum eu si sotia mea amvut acaias problema am suferit mult dar dumnezeu a fost cu noi si am trecut peste mai erau 2 3zile si trebuia sa se nasca baietelul nostru si sa nascut dar nu mai traia pe o anumita data ditro luna am suferit neam rugat la dumnezeu atrecut doi ani la aceias data aceias luna sa nascutbaiatul nostru si suntem fericiti sper sa ti se intample si tie cel putin la fet v.c.

Buna sunt Elena din bucuresti,imi pare foarte rau pentru ce ti -sa intamplat,eu sunt insarcinata in 7 luni jumate si imi este foarte frica de momentul care va urma adica nasterea,din cauza acestor oameni care ne trateaza foarte urat daca nu le dai "dreptul",ii multumesc lui Dumnezeu ca pana acum nu am avut probleme,nici macar greturi nu am avut sau pofte sunt o viitoare mamica tanara am 22 de ani,le doresc multa sanatate tuturor mamicilor de ingerasi dar nu numai