Buna seara, mamici de ingeri! Si un imens MULTUMESC, mamici de ingeri din BAIA MARE! MULTUMESC ca ati fost acolo si ca ati dat un semn ca va pasa... Va pasa de sufletul celor care - din pacate - vor trece prin ce am trecut noi. Eu inca sunt coplesita de ceea ce s-a intamplat duminica dupa-masa pe Campul Tineretului. Dar stiu ca se putea si mai bine. As fi vrut sa am ragazul sa va imbratisez pe fiecare, sa va dau si voua din elanul si puterea pe care le-am simtit atunci cand v-am vazut acolo, cu baloanele in mana si cu sufletul aproape deschis. Mi-ar fi placut sa avem un loc calduros unde sa putem sta de vorba despre ingerasii nostri si despre ce au insemnat si inseamna ei pentru noi. Mi-ar fi placut sa am mail-urile voastre si numerele voastre de telefon doar ca sa va pot spune acum "MULTUMESC!". Emotiile, lacrimile si bucuria - in egala masura - m-au facut sa ma pierd pe moment si sa ma regasesc abia mai tarziu. Mi-ati ramas oricum in suflet si n-am sa va uit niciodata. Dar as vrea sa pastram legatura si sa ne mai intalnim ori de cate ori simtiti si simtim nevoia sa o facem. La o cafea, la un ceai, un suc, chiar la un pahar de NAN... Numarul meu de telefon si adresa de mail sunt afisate pe site si - va rog - contactati-ma. Fac totusi o precizare: adresa mea de mail e youngrita2000@yahoo.com, si nu youngrita200@yahoo.com, cum e afisat aici. Va astept, asadar, cu sufletul deschis si inca o data MULTUMESC! Rita - mami de inger Maya
11 March, 2008 - 07:00 — Anonim
In martie douamiiopt Ai scris istorie si pot Bianca pentru tot sa-ti multumesc, De ziua asta multi isi amintesc. Am lasat SEC,era duminica pe noua, Iar pe la ora cinci,ne-am intalnit Ce am vazut si am simtit, Acum va scriu si voua: Imbratisati,cu fete indurerate, S-au adunat,cu capete plecate Rude de ingeri cu suflete curate Si mame pana atunci nedeclarate... Taceau,era cald,soare iar in gand Se auzeau ingerii cantand... De la Casin,spre-al Satului Muzeu Prin EMMA s-a trimis la Dumnezeu Solii,la ingerii ce sunt la stele, De pe Pamant,iar mamele au pus in ele: Un pic de dor s-un cantecel cu nani Deatunci mai linistite-si traiesc anii Au scris pomelnic format din baloane, Urcand la cer pareau a fi icoane Sau fluturasi din basme cu pitici Si jos pe iarba,sclipeau licurici, Candelele mari rosii si lumanari mai mici, Ce se stingeau ades,cu lacrimi de mamici, Le reaprindeau,iar fratiori si surioare, Formau din ele cruci si inimioare... Pe cer o luna noua s-a ivit, Prin ea si universul ne-a zambit. Iar seara,cand spre case am plecat, Ne-a incercat un sentiment ciudat. Unul curat,nou si sublim Si pentru asta EMME-i multumim. Din ochi de mame cad si azi margele, Dar parca nu-s asa de grele...
11 March, 2008 - 07:00 — Elena-Loredana
Am revenit cu o precizare.Link-ul in care a aparut articolul despre intalnirea de duminica a mamelor de ingeri din Tg.Jiu este: http://www.impactingorj.com/social.htm Din pacate in aceste momente o mama se lupta pentru puiul ei in spitalul din Tg. Jiu, haideti sa ne rugam pentru ei, pentru medicii care o ingrijesc ca Dumnezeu sa le lumineze mintea si sufletul,astfel incat sufletelul sa se nasca fara probleme la termen.Mamica insarcinata in luna a VI-a este internata de 3 saptamani, iar medicii........ Elena-Loredana Doamne ajuta ca toate mamicile sa nu mai treaca prin ce am trecut noi.
11 March, 2008 - 07:00 — Catalina
buna sunt catalina am 24 ani si anul acesta am trait si eu o tragedie la fel ca toate de aici.sunt mamica unui ingeras pe nume delia.totul sa intamplat pe 03.01 2008 la 2.00dimineata.cand am ramas gravida am fost cea mai fericita femeie,eram si eu si sotul meu in al 9lea cer,totul era asa de frumos...copilul imi misca si la fiecare miscare credeam ca lam prins pe dumnezeu de picior,ii simteam manutele piciorusele,tot...a venit ziua cand a trebuit sa nasc,miam sunat doctorul ca mam speriat ca sangeram mult mia zis ca e normal dar eu am plecat cu sotul meu la urgente,acolo dc de garda ma internat,mia sunat dc ca ea nu sa bagat peste el,ea era rezidenta el primar,si apoi eram pacienta lui...sangeram din ce in ce mai mult,pana am nascut a fost o vesnicie,nu mai conta cum ma simt eu,eram fericita cand dc a zis gata a iesit fata,am sarutat-o eram beata de fericire.mia zis dc ca a cantarito si are 3,200kg,50cm,nu imi respira ca era strangulata mia zis ca o sa se faca bine sa ma linistesc,sotul meu a filmato era bine ,apoi lam trimis acasa sami aduca de mancare imi era f foame,trebuia sa ma duc sai dau de mancare cand am vazut ca pe usa au intrat multi dc,am sperat pana in ultim moment ca nu la mine vin,cand atunci a venit la mkine neonatolaga si mia zis mam luptat pana acum cu ea si nu a supravietut,am lesinat atunci si mam trezit singua in rezerva,cu perfuzii,am tras te catetere,sotul meu nu ajunsese ca in dimineata aceea era cea mai mare zapada03012008,nu o sa uit,am luato de nebuna prin saloane imi strigam fetita femeia de serv a vazut dara de sange cand matura si ia zis unui dc sa vina dupa mine a venit un dcv cu barba si ma certat mia zis sa ma intorc in pat ca ma duce la 9 la spitalul 9.am trecut in pat cand lam auzit pe hol pe sotul meu...doamne de ce tocmai mie?cand el sa dus sa intrebe ce sa intamplat dc ia zis ca a facut hemoragie pulmonara.sunt mult mai multe de zis dar nu mai vad tastele asa ca ma opressc aici nu inainte de a va zice ca sunt din nou gravida am o luna imi este cam frica,dar cu d-zeu inainte.
12 March, 2008 - 07:00 — Andreea
bianca te rog frumos sa iei legatura cu mine...pe site unde sunt si eu inscrisa sunt o multime de mamici de ingerasi si as vrea impreuna cu adimnul site-ului sa incercam sa ajutam cat putem sa le punem in legatura cu tine si cu fundatia EMMA....avem si o mamica de ingeras devenita acum recent...fiica ei de numai 3 luni si ceva a plecat sper Ceruri avand o problema la inimioara.....esti o persoana deosebita si sper sa iti gasesti timp sa imi raspunzi pe adresa de mail ****@yahoo.com .....nu ai cerut tu sa ti se intample ceea ce s-a intamplat cu fetita ta ...dureros e ca nu ai incotro si trebuie sa continui viata cu sufletul impovarat ....sper ca tot ceea ce faci sa iti mai curete inima de amar si sa poti privi intr-o zi spre Cer sa o vezi pe micuta ta zambindu-ti.andreea 20 de ani iasi
12 March, 2008 - 07:00 — Rodica
Rodica, BUCURESTI BUNA, BIANCA. ITI MULTUMESC CA MI-AI, NE-AI DAT SANSA, NOUA PARINTILOR DE INGERASI SA NE INTALNIM SI SA NE RUGAM IMPREUNA, SA NE IMPARTASIM EMOTIILE SI SA SIMTIM IMPREUNA, SA NE ALINAM DUREREA. AU FOST EMOTIONANTE MOMENTE, SI AM PLANS IMPREUNA PENTRU DORUL DE COPIII NOSTRI CARE SUNT ALTUNDEVA... NU MI SE MAI INTAMPLA DES SA MAI PLANG PENTRU INGERASUL MEU PENTRU CA AM DOI COPILASI MICI CARE VOR O MAMICA PUTERNICA, VESELA, ENERGICA, INSA DUMINICA, DE ZIUA MAMELOR DE INGERI NU AM PUTUT SA MA ABTIN... AM PLANS, AM PLANS, M-AM RUGAT IMPREUNA CU CEILALTI, AM RETRAIT MOMENTELE DE ATUNCI... MULTUMESC PENTRU IMBRATISAREA CARE MI-AI DAT-O SI CA M-AI ASCULTAT. M-AI INTREBAT CUM IL CHIAMA PE INGERASUL MEU... NU AM PUTUT RASPUNDE PENTRU CA NU FIXASEM UN NUME, SI I-AM VORBIT BEBELUSULUI MEU IN BURTICA SPUNANDU-I "BEBELUS". AVEAM O PREFERINTA DE NUME DAR NU I-AM SPUS NICIODATA PE NUME. POVESTEA MEA AM MAI SPUS-O DAR SUNT ANUMITE LUCRURI, DETALII LA CARE MA GANDESC ADESEORI. UNU, AR FI CA IN ACEL CERTIFICAT DE DECES CARE A TREBUIT SA-L FACA SOTUL MEU, LA PRIMARIE NU I-A TRECUT DECAT NUMELE DE FAMILIE, FARA PRENUME... NU MI-AM TINUT DELOC COPILUL IN BRATE, ABIA DE AM PUTUT SA-L VAD PENTRU CA PE MASA DE NASTERE MI SE TOT REPETA SA NU MA UIT, SA NU MA UIT LA COPIL... SI CE BINE CA L-AM VAZUT,O FRUMUSETE DE BAIAT ERA SI ESTE... PENTRU CA AM LASAT COPILUL PE MANA LOR, A NU STIU CUI SA FACA CE VOR EI, AUTOPSIE, SI SA-L INCINEREZE...PENTRU CA EU NU MAI ERAM ATUNCI, NU PREA MAI STIU MULTE DESPRE CE SIMTEAM ATUNCI, NU AM FOST IN STARE SA IAU VRE-O DECIZIE, SA GANDESC...ACUM, PRIVIND IN URMA AS FI VRUT SA FIE MAI ALTFEL. SA AM MACAR CEA MAI MICA AMINTIRE CU EL, BEBELUSUL MEU, PE CARE AS FI VRUT SA-L CHEME ANDREAS... SUNT CREDINCIOASA, DAR NU SI RELIGIOASA, NU AM GASIT INCA UN PREOT CARE SA-MI DEA NISTE ARGUMENTE CLARE IN PRIVINTA MODULUI IN CARE SA INTAMPLAT CU BEBEUL MEU, DESPRE CUM AR FI TREBUIT SA PROCEDEZ ATUNCI, CE MAI POT FACE ACUM PENTRU BEBELUSUL MEU... AM INTREBARI DAR NU SI RASPUNSURI. ORICUM CRED CA PENTRU INGERASII NOSTRI ACUM TOATE DOGMELE ASTEA PAMANTESTI NU MAI CONTEAZA, EI SUNT SUS, LA DUMNEZEU SI STIU EI MULT MAI BINE DECAT NOI TOTI IMPREUNA CE E BINE, SAU MAI CLAR SPUS CE CONTEAZA MAI MULT: SUFLETUL SAU IPOCRIZIA PE FATA A PERSONELOR " RELIGIOASE ". STITI, VOI, MAMICILOR DE INGERI, CA PERSOANELE CARE AJUNG SA MOARA , SE ZICE CA AU ATINS PERFECTIUNEA, NIVELUL CEL MAI MARE PE CARE IL PUTEAU AVEA, SI-AU ATINS OBIECTIVELE AICI, PE PAMANT. ASTA INSEAMNA CA BEBELUSII NOSTRI ERAU PERFECTI, ERAU LA CEL MAI INALT NIVEL DE INAINTE SA SE NASCA. ASA CA TREBUIE SA FIM MANDRI DE BEBELUSII NOSTRI INGERI. EU NU VREAU SA MOR PREA REPEDE PENTRU CA , DUPA CUM V-AM SPUS AM DOUA FETITE ADORABILE, PE CARE VREAU SA LE CRESC FRUMOS, SA NE BUCURAM IMPREUNA, SA TRAIM IMPREUNA... INSA CAND O FI SA MOR IMI DORESC CA SA AJUNG ACOLO, UNDE E SI BEBELUSUL MEU, SAU DACA STANDARDELE LUI DUMNEZEU SUNT MAI MARI DECAT STANDARDUL VIETII PE CARE IL AM AS VREA SA MA LASE MACAR SA-L CUNOSC PE BEBELUS, SA POT AVEA UN SPATIU IN TIMP CU EL. EI, HAI CA AM LUAT-O RAZNA DEJA O:-) . MULTUMESC BIANCA INCA ODATA PENTRU CAMPANIA PE CARE AI INITIAT-O SI SPER DIN TOT SUFLETUL CA TOATE ACELE OBIECTIVE CARE SUNT FIXATE SA SE REALIZEZE SI SE VOR REALIZA PENTRU CA TU SI NOI, CELELALTE MAMICI DE INGERASI AVEM PILE ACOLO, SUS, CEL MAI SUS. DACA POT FI DE FOLOS IN ACESTA CAMPANIE MI-AR FACE O REALA MULTUMIRE SA AJUT ALTE PERSOANE SI SA AJUT LA REALIZAREA OBIECTIVELOR PROPUSE IN ACESTA CAMPANIE. DATELE MELE DE CONTACT: RODICA ****; ****@yahoo.com; violonista, profesoara
12 March, 2008 - 07:00 — Gabriela
Draga Bianca, peste 20 de min. incepe emisiunea la Radio Timisoara.Sper sa poti intra si tu,abia astept. Lucrurile chiar au inceput sa se miste!!! Angela, felicitari, esti un bun "asistent" al Biancai pentru zona Banat!BRAVO! BRAVO,FETELOR! Va pup! Gabriela-Lugoj
12 March, 2008 - 07:00 — Ana
Abia acum incep sa realizez impactul pe care ziua de duminica l-a avut asupra mea. Pe 9 martie nu am fost in stare sa spun aproape nimic, parca mi se incalcise limba de emotie, iar ieri, ieri... dupa ce am scris materialul despre ziua de duminica am izbucnit in lacrimi... Am plans ieri o multime... Pentru Emma si pentru Bianca... Pentru parintii de ingeri, pentru Rita, Adriana, Loredana, Angela, mamici de ingeri care ne-au ajutat si ne-au sprijinit cu campania. Va multumesc dragele mele, dragele noastre... Sper ca de fiecare data, fiecare actiune sa fie mai frumoasa si mai bine organizata... M-a facut din nou sa plang poezioara postata de Anonim... Dumnezeu sa fie cu voi si ingerasii vostri! Sa cumparati maine Taifasuri! Am scris despre intalnirea de duminica! Emma, te iubim! Sa ai grija de mami, de tati, de Luca si de buni! Ana/Bucuresti
12 March, 2008 - 07:00 — Cristina
Ma doare sufletul pentru suferinta fiecarei mamici de ingeri, eu nu am copii desi mi-as dori, nu stiu ce inseamna sa pierzi pe cineva atat de drag, cred doar ca durerea e neinchipuita si mult prea greu de suportat. Campania initiata de tine , Bianca, va aduce alinare mamicilor de ingeri si fericire in sufletele viitoarelor mamici, poate si in sufletul meu, pentru ca unite putem schimba ceva in aceasta tara,poate vom reusi sa fim tratate altfel, atat ca femei cat si ca mame sau viitoare mame. Cu mult drag, Cristina
12 March, 2008 - 07:00 — Anonim
Draga bianca iti scriu un pasaj dintr o csrte(De la protectia spirituala la protectia energetica ,asa se numeste cartea) potrivit religiei ortodoxe in situatia unui copil dorit care insa nu supravietuieste nasterii va primii Botezul Dorintei deoarece parintii cu siguranta l-ar fi botezat in legea crestina.Credem ca micutii care mor nebotezati ajung in rai altfel ar trebui sa sprijinim ori conceptul dogmatic catolic al purgatoriului ori mai grav sa acceptam ideea unor spirite ratacite prinse intre lumii ceea ce contravine si mai mult invataturilor Bisericii Ortodoxe,ar fi multe de spusiti dau citeva titluri de carti despre botezul singelui si botezul dorintei statutul celor care mor nebotezati vezi Isidor Todoran,Ne vorbeste parintele Cleopa vol III daca te intereseaza iti trimit adresa mea de mail
12 March, 2008 - 07:00 — Simona
Draga Bianca, iata textul complet al mesajului pe care am vrut sa-l transmit duminica mamicilor si familiilor greu incercate. E lung, intr-adevar, lucru pentru care imi cer inca o data scuze si, de aceea, nu stiu daca e cazul sa-l pui pe forum... in orice caz, fa ce crezi de cuviinta cu el. Ma bucur mult ca te-am cunoscut si ca am participat la aceasta emotionanta intrunire... iar daca vreodata consideri ca pot ajuta cu ceva miscarii initiate de tine, te rog mult sa imi dai de stire. Simona psiholog, consilier
*** "Când suferim o pierdere mare sau când noi înşine ne trezim în faţa bolii fără scăpare sau a morţii, găsim, în sfârşit timp pentru a ne gândi la Dumnezeu... Dar cât de mult îl putem înţelege pe Dumnezeu, dacă nu l-am căutat niciodată cu adevărat? Dacă am lăsat numai pe alţii să-L caute şi să Îl reprezinte pentru noi? De fiecare dată când pierdem un om iubit, ne amintim cu durere că totul e trecător pe lume. Dar de ce ne trăim noi cea mai mare parte a vieţii, ca şi când am uita acest lucru? Nu ştim oare că toţi plătim această existenţă cu suferinţă şi moarte... nu ştim că pământul pe care stăm a cunoscut nenumărate tragedii şi că, printre acestea, suferinţele mamelor care şi-au pierdut copiii ar putea umple mări de lacrimi? Avem printre noi o mamă care a mărturisit că are credinţă în Dumnezeu, dar şi că uneori se revoltă împotriva Lui. Şi, într-adevăr, cum ar putea un suflet iubitor de mamă să nu se împotrivească, să nu-şi recunoască pe faţă imposibilitatea de a se resemna cu pierderea de neconceput a copilului său nevinovat? Se poate găsi oare o justificare pentru această mare durere, în inima unui Dumnezeu care afirmă despre sine, pe de-o parte, că este iubire şi, pe de alta, că nici o vrabie nu cade din cer fără voia Sa?... Ei bine, dacă Dumnezeu este iubire atunci oricine a iubit vreodată cu adevărat îl poate înţelege. Dacă noi, care iubim cu puterea noastră mică, avem această dorinţă arzătoare ca cel iubit să existe şi să fie fericit la nesfârşit, cum ar fi putea fi posibil ca Dumnezeu, iubirea supremă, să nu o aibă? Dacă Dumnezeu este iubire, atunci nimic din ce vedem trecător pe acest pământ, nimic din creaţia pe care El a născut-o din sine Însuşi nu poate fi pierdut, ci din contră... nu poate fi decât îndrumat permanent pe calea sa proprie spre îndumnezeire. Dacă Dumnezeu este iubire, nu poate fi nici o îndoială că drumul oricărei fiinţe create şi, în primul rând, drumul omului care e făcut după chipul şi asemănarea Sa, continuă dincolo de moartea trupului. Şi,de asemeni, nu poate fi nici o îndoială că viaţa adevărată pentru care sunt create fiinţele este aceea pe care o trăieşte neîncetat Dumnezeu, deci nu aceasta materială, pe care El Însuşi, coborând pe pământ ca om între oameni şi-a asumat-o, din motive extraordinare, pentru foarte scurt timp. Prin urmare, viaţa aceasta, călătoria aceasta materială a sufletelor create nu este decât o etapă necesară în evoluţia lor, o încercare, o şcoală din care ele trebuie să iasă mai bune, mai apropiate de creatorul Lor. Calea prin care şcoala e absolvită cu succes o cunoaştem din învăţăturile lui Dumnezeu pentru oameni... şi inima noastră nu poate decât să o confirme – ea este iubirea... iubirea adevărată de oameni şi de Dumnezeu. O întrebare pare să rămână totuşi nerezolvată, în toată această perspectivă a iubirii divine. De ce se întâmplă răul pe lumea aceasta?... De ce e permis de Dumnezeu ca micuţi nevinovaţi să piară în toate împrejurările posibile, lăsând în urma lor inimi rănite de moarte? Iată răspunsul pe care l-am aflat chiar din cuvântul lui Dumnezeu. Din acelaşi motiv pentru care El nu ni se mai arată nouă ca om, deşi aceasta ar face ca nimeni pe pământul acesta să nu se mai îndoiască de existenţa Lui şi de necesitatea de a trăi după legile supreme ale iubirii. ...Pentru că în şcoala aceasta de viaţă, sufletele oamenilor trebuie să se dezvolte în totală libertate, fără nici o condiţionare din afară... pentru că dacă ei îşi pierd completa libertate nu mai pot fi adevăraţi copii ai Tatălui ceresc, întru totul după chipul şi asemănarea Lui. Aşadar, oamenii sunt lăsaţi complet liberi... chiar cu preţul răului, adică al suferinţelor pe care alegerile lor greşite, ca violări ale ordinii divine, îl provoacă... şi chiar cu preţul unei vieţi trăite animalic, într-o completă orbire spirituală. Orice greşeală a păcătosului se poate remedia dacă nu aici, dincolo – ce-i drept, cu mult mai uşor aici, decât dincolo. Aceasta este treaba omului. Orice suferinţă nemeritată adusă inocentului îşi are întotdeauna o compensare divină în lumea cea adevărată. Aceasta este treaba lui Dumnezeu. Dincolo, îngeri adevăraţi înzestraţi cu puteri de neimaginat pentru noi au grijă cu toată dragostea şi înţelepciunea lor de micuţii care părăsesc acest pământ. Părinţii se îndoiesc de asta?... Poate, dar dacă ei ar crede cu adevărat într-un Dumnezeu al iubirii, nu s-ar îndoi nici o clipă că ceea ce le oferă El copilaşilor Săi iubiţi în lumea adevărată a sufletelor, nu se poate compara cu nimic din ce ar putea oferi cei mai minunaţi părinţi cu putinţă în această lume a umbrelor şi încercărilor. De asemeni, dacă părinţii ar crede cu adevărat în Tatăl ceresc care este iubire, ei ar găsi de neconceput posibilitatea ca el să nu permită dincolo reunirea tuturor celor care s-au iubit aici. Dacă Dumnezeu este iubirea supremă din care s-a născut întreaga creaţie, toate iubirile noastre adevărate care se adresează altor oameni sunt, de fapt, ale Lui... şi prin aceasta eterne şi inalterabile. Ori aceasta înseamnă, de fapt, că micuţii pierduţi nu sunt doar nespus de bine pe lumea cealaltă, ci sunt, într-adevăr, şi în aşteptarea răbdătoare a reîntâlnirii cu cei care i-au iubit în încercarea, oricât de scurtă, a acestei vieţi. Pentru a nu exista însă nejustificat de multă suferinţă, şi părinţii trebuie să aibă răbdare... cu răbdare şi cu credinţă ei trebuie să-şi ducă până la capăt destinul lor pământesc care are o importanţă extraordinară pentru toată evoluţia lor ulterioară. Problema pe care şi-o pun mulţi oameni slăbiţi de o îndelungată suferinţă este că nu se mai simt nici motivaţi, nici în stare să facă lucruri deosebite. Aceasta se întâmplă inevitabil când cineva se concentrează numai asupra pierderii. Deseori pare un act de fidelitate faţă de copilul pierdut să nu îţi iei gândul de la iubirea pentru el. Şi atunci, concentrată într-un singur punct dureros, iubirea din suflet îi pare omului finită şi epuizabilă. Adevărul nu este însă acesta. De fapt noi, fiinţele umane, fiind copii ai lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, avem în sufletele noastre un spirit în care se află o iubire infinită. Cel mai greşit lucru pe care-l putem face (şi îl facem, cu toţii, cât timp ne lăsăm înrobiţi de depresie) este să lăsăm ca spiritele noastre să doarmă, să se închidă în ele din cauza unei mari iubiri rănite. Lumea aceasta are însă nevoie de copiii lui Dumnezeu... şi strigă neîncetat după compasiunea lor. Sunt oare nenorociri pe care compasiunea omului, unită cu aceea a lui Dummnezeu, să nu le poată elimina... suferinţe pe care să nu poată să le vindece?... După părerea mea, nu e nici un vindecător mai bun decât acela care a suferit prin pierderea unei mari iubiri şi după aceea a învăţat să o dea înapoi lui Dumnezeu, pentru a o primi din nou, în inima lui, infinit mai bună şi mai înţeleaptă... Iar această încredinţare a unei iubiri rănite lui Dumenzeu se face firesc, dacă omul dobândeşte o credinţă plină de viaţă, izvorâtă din înţelegerea iubirii divine. Pentru cei care nu cred încă... vreau doar să spun aici că sunt lăsate în lumea noastră nenumărate semne că Dumnezeu există, că lumea de dincolo există... Ei nu trebuie decât să caute fără orgoliu şi fără prejudecăţi ca să ajungă să se convingă. Şi dacă, dragi prieteni, ajungeţi să credeţi cu adevărat în Dumnezeu, adică în iubire şi în sensul etern al tuturor lucrurilor, nu rămâne decât să priviţi în jur şi să bucuraţi cu inimile voastre bune, oamenii care se află în nevoie şi suferinţă... fie ea materială, fie spirituală. Uniţi-vă unii cu alţii pentru a putea face mai mult bine. Căutaţi alţi părinţi neconsolaţi ca să le aduceţi speranţa şi credinţa voastră, căutaţi-i pe aceia mulţi care nu ştiu să-şi crească bine copii, nu ştiu să-i iubească... sfătuiţi-i, arătaţi-le cum pot să gândească şi să acţioneze, pentru că voi, care aţi pierdut copii, cunoaşteţi mult mai bine cum să vă bucuraţi de ei. Iar dacă iubiţi cel mai tare copiii mici, căutaţi puţin şi veţi găsi cu siguranţă câţiva care or să să aibă nevoie de iubirea voastră ca de aer... Dăruiţi-le lor ce n-aţi putut dărui îngeraşului de care a trebuit să vă despărţiţi... şi astfel veţi face cel mai bun lucru pentru el şi, deopotrivă, pentru voi înşivă. Dăruindu-vă astfel, fără nici o condiţionare, micuţilor voştri protejaţi, în scurt timp, răspunsul lor iubitor şi curat vă va convinge de un lucru minunat... TOŢI COPIII... SUNT ŞI AI NOŞTRI!... CHIAR ŞI CEI DE DINCOLO... despre care Ana, o fetiţă inimoasă şi înţeleaptă a scris acum câteva zile: „cred cu tarie ca toti acesti copilasi sunt precum vantul...nu-i vedem, dar ii simtim din plin.” Domnul să fie în inimile voastre!"
12 March, 2008 - 07:00 — Gabriela
Buna ziua! Sunt Gabriela si azi se implineste o luna de cand puiul meu scump n-a mai putut sa lupte. N-a rezistat decat 7 zile, in a opta a murit, s-a nascut la termen, dar avea o problema la artera pulmonara. E cel mai grav caz pe care l-am vazut, asta mi-a zis doctorul, caruia n-am ce sa-i reprosez, a facut tot cea putut si s-a purtat frumos cu mine. In ultimele momente de viata ale fetitei mele mi-a dat-o in brate, in bratele mele a murit, a fost prima data si ultima cand am tinut-o in brate. Din fericire, daca pot sa folosesc acest cuvant in contextul asta am botezat fetita inainte si am putut s-o inmormantam cum se cuvine. Asta e singura mea alinare, am un loc unde ma duc aproape zilnic cu o lumanare. Imi este inca foarte foarte greu, mai ales ca tot timpul aud asa a fost sa fie, lasa ca trece, o sa faceti alt copil, nu te mai gandi. Da e adevarat vreau sa fac un alt copil, dar n-o va inlocui, oricati copii as avea ea nu va fi langa mine niciodata, nu-mi vine sa cred ca nu mai este. In primele ore dupa nastere s-a simtit bine, a fost cel mai frumos nou-nascut pe care l-am vazut, cand am vazut-o prima data avea ochisori deschisi si cauta cu gurita sa pape, am mangaiat-o cu nasul pe obrajior si s-a repezit cu gurita deschisa crezand ca e sanul. Pentru cei care zic ca nu facem analize si ecografii in timpul sarcinii si apoi ne plangem ca ne-am pierdut copilasii, as vrea sa le spun ca eu am facut, dar mi s-a spus ca puteam face ecografii zilnic, fiind problema pe vas de sange nu se vede, asa ca la aproximativ 24 de ore de la nastere a inceput cosmarul si am trecut de la extaz la agonie pana in ultima zi, era mai bine, apoi rau, iar mai bine pana la final. as vrea sa mai scriu dar nu mai pot, te iubesc Cristina Maria si mi-e tare dor de tine. Adresa mea de mail:****@yahoo.com
12 March, 2008 - 07:00 — Anonim
Offff... Acum cateva secunde am terminat de citit povestea ta Bianca. Nu mai vad ce scriu din cauza lacrimilor... E durerooooooos, desi as vrea sa-ti spun ca trebuie sa fii puternica, nu pot! Nu-ti pot spune asta pentru ca... nu simt sa-ti spun asta. Trebuie sa plangi atunci cand vrei s-o faci, sa mergi intr-un loc unde nu te poate auzi nimeni sa urli... ASTA AS FACE EU! M-am pus in locul tau, pentru cateva minute am fost Bianca Brad. E cumplit, simt cum sufletul mi se spare in mii si mii de bucati, asta pentru ca am o fetita de 6 luni si... :(( Nu mai pot scrie.
12 March, 2008 - 07:00 — Anonim
voi copilasii mici..Voi sunteti darurile lui Dumnezeu pentru acest Pamant! Voi uniti oamenii cu râsul vostru si aduceti pacea si prospetimea pretutindeni. Prin jocul vostru le aratati oamenilor mari ce inseamna sa isi gaseasca linistea si armonia. Voi sunteti puri asa cum si noi îngerii suntem si de aceea puteti vindeca lumea. Voi sunteti cei mai pretiosi profesori pentru ca îi învatati pe oameni ce înseamna simplitatea. ...!!! Ma uit la poze si tot nu imi vine sa cred k nu mai e..maine se fac 3 sapt de cand Raisa nu a mai avut puterea sa lupte..inima imi e rupa in mii si mii de bucati,sufletul ma doare k stiu k nu o voi mai vedea vreodata si nu o voi mai tine in brate NICIODATA!!! Toata lumea zice k te intelege,pe naiba nimeni nu te intelege decat o persoana care a trecut prin ce treci tu..tocami de aia ma descarc aici alaturi de voi pt k stiu k voi chiar ma intelegeti...Regret k nu am vnt duminica la intalnire..am vrut dar parca nu am avut puterea necesaara..dar la urmatoarea promit Raisei k vi fi acolo!!
12 March, 2008 - 07:00 — Sorina
Minunate mamici de ingeri,ma numesc Sorina Cristea si am fost la intrunirea de duminica in calitate de psiholog.A fost trist si emotionant si extraordinar ce s-a intimplat acolo.Pentru mamele de ingeri care au venit, aceasta reuniune a fost ca un mesaj de iubire pe care l-au inaltat spre cer,si sint sigura ca le-a fost de mare ajutor.PENTRU CA DOAR EXPRIMINDU-VA EMOTIA SI DUREREA,FIE SI PRIN LACRIMI,PRIN SCRIS,PRIN DISCUTII CU FEMEI CARE AU TRECUT PRIN O ASEMENEA TRAUMA,PUTETI SA MERGETI MAI DEPARTE.E greu este adevarat,insa cu ajutorul altor mame de ingeri ,veti descoperi ca durerea impartasita e o durere mai usor de suportat.Nu trebuie sa va simtiti vinovate sau rusinate!Nimeni nu are dreptul sa va judece pentru ca plingeti sau nu ,pentru ca va e dor,si pentru ca va doare.Cu tot respectul din lume,pentru voi,mame de ingeri.
12 March, 2008 - 07:00 — Angela
Felicitari, Bianca, pentru puterea cu care treci peste acest cosmar, felicitari pentru felul in care ai reusit sa aduni laolalta atatea suflete sfasiate si sa incerci sa vindeci ranile lor, impreuna cu propria durere. Cu respect profund, Angela T. Brasov
12 March, 2008 - 07:00 — Anonim
va spun ce mi-a zis o prietena aseara.."nu il plange caci uzi aripioarele si ingerasul tau se chinuie sa ajunga in cer,nu ii ingreuna zborul cu lacrimile tale!" Tre sa ne gandim k ingerasilor nostrii nu le-ar fi placut sa ne vada plangand si sa fim triste!Tre sa zambim pt ei!!
13 March, 2008 - 07:00 — Anonim
mi se rupe sufletul de ce ti s-a intamplat si nu pot sa imi imaginez ce ai simtit tu in acele momente , eu am trecut prin niste momente grele dupa ce am nascut,imi plangea fetita zi si noapte si nu stiam de ce ,credeam ca vrea lapte si ii dadaeam sa manance dar nu a fost asa ,dupa trei zile cand trebuia sa ies din spital au luta-o sa i se faca niste teste,a trecut10min,30, o ora si nu mai mi-o aducea,am inceput sa intreb ce se intampla cand dupa vreo doua ore vine si imi zice ca este conectata la niste aparate sa ii masoare bataile inimii ca nu a reactionat bine la test ,din acele momente pot sa spun ca am simtit o durere imensa nu mai stiam decat sa plang altceva nimic,cind plangea stiam ca ea este din toti copiii si fugeam la ea ,pt sa spun ca mi-a fost frica sa intru sa o vad prima data la aparat dar cand mi-am facut curaj am mai suferit un soc ppentru ca am vazut-o bandajata la umar,suferise la nastere o ruptura de clavicula la umarul drept si ea saracuta de aceea plingea zi si noapte si nimeni nu stia de ce.A doua zi ma trimis cu ea la grigore alexandrescu sa ii faca o cardigrafie sa vada daca are ceva la inimioara si multumesc lui DUMNEZEU ca avut grija de ea si nu a iesit nimic.Acum are doi anisori si pot sa spun ca ea e totul pentru mine si o iubesc enorm de mult. de aceea nu pot sa imi imaginez prin ce ai trecut tu ,iti urez multa sanatate si sper sa gasesti putere sa mergi mai departe.te pup si scuza-ma daca am gresit in exprimare dar am vrut sa vorbesc mai pe intelesul tuturor
13 March, 2008 - 07:00 — Anonim
Am plans cand am citit povestea ta, Bianca, si poate povestea atator mame de prunci nenascuti. Dumnezeu sa aiba grija de sufletele lor, sunt convinsa ca El este mai presus de prejudecatile bisericii, de canoanele ei stabilite de oameni. Undeva acolo sus sunt copiii nostri nenascuti, si ii vom iubi neconditionat, vesnic, chiar daca biserica, medicii si altii nu ii considera "copii" ci doar niste erori medicale. Sunt alaturi de voi, desi nu pot spune ca stiu ce simtiti, dar imi pot imagina macar 1% din durerea voastra. Nu cred ca sunt foarte coerenta, deoarece am fost foarte impresionata de durerea voastra. Dumnezeu sa fie cu voi sa sa va ajute sa gasiti linistea si pacea in suflete.
13 March, 2008 - 07:00 — Simona
Buna sunt Simona ****, am scris povestea mea in data de 13 februarie, ce intamplare astazi se face o luna de cand am povestit si totodata ar fi trebuit sa se nasca si puisorul meu, daca totul ar fi decurs normal.Sunt trista, foarte trista...maine ma duc la o colega care a nascut astazi, oare o sa am puterea sa o felicit??. Bineinteles ea nu are nicio vina, chiar glumeam la inceputul sarcinii cand eu am aflat ca am baiat:"O sa vin sa iti petesc fata", stiind ca ea o sa aibe o fetita (a treia). II doresc mult noroc si am sa stiu mereu ca baietelul meu ar fi fost de o seama cu fetita ei. In data de 25 februarie 2008 am fost la o ecografie si la o consultatie, bineinteles la alt doctor sa aflu starea mea de sanatate, dupa pierderea sarcinii. Acum mi-a explicat ca nu imi garanteaza pe viitor o sarcina dusa pana la capat pt ca : SI ACUM REVIN CU MICI AMANUNTE: dupa pierderea sarcinii, au trecut 6 saptamani, timp in care nu mai imi trecea sangerarea, fapt ce a dus la o interventie chirurgicala, de ce spun asta? pt ca in timpul chiuretajului mi-a perforat uterul si imediat a luat decizia sa ma taie pe burta pt a mi coase UTERUL. Pana aici totul este OK, dar uterul a fost perforat in partea superioara (la o cezariana uterul se taie in partea de jos). Aceasta cicatrice care este pe uterul meu in partea de sus, NU imi da sanse prea mari la o eventuala sarcina viitoare. In plus de asta, pierderea sarcinii ar fi fost pt ca uterul meu este micut si pe jumatate septat. In concluzie riscul meu s-a dublat. NU STIU SI NICI NU VREAU SPERANTE DESARTE, vreau doar sa fac tot ce imi sta in putinta. Pentru asta astept indrumari sau sfaturi (poate cineva a trecut printr-o astfel de experinta, cu uter septat si perforat, dar care acum are copilasi); orice e bine venit. Prietenii imi spun ca sunt inca tanara, sa am rabdare..........EU ASTEPT SI AM SI RABDARE, DAR IMI ESTE FFFFF FRICA. STIU DOAR CA IMI DORESC NESPUS DE MULT UN COPILAS. ADRESA MEA DE MAIL ESTE: ****@yahoo.com Va pup si va imbratisez, cu drag Simona.
14 March, 2008 - 07:00 — Luninita
Mă doare faptul că şi eu am scris mesaj, şi eu am o poveste asemănătoare şi îngrozitor de dureroasă, am plâns în timp ce citeam şi revedeam filmul evenimentelor şi mai apoi scriam. Mesajul meu n-a apărut însă. Doare. ****@yahoo.com / Luminiţa ****, Lugoj, Timiş
14 March, 2008 - 07:00 — Adriana
Dragi mamici,va scriu acest mesaj in speranta ca ma puteti ajuta.Am un baietel de 1an si 5luni cu mai multe probleme de sanatate.Trebuie sa merg cu el la Bucuresti,dar am nevoie de 500euro.Am strans o parte din bani(250) dar mai am nevoie de 250 pentru a putea pleca.daca ma puteti ajuta,car de putin de la fiecare ,sa-mi pot duce puiul la bucuresti,am deschis un cont in euro la BANCPOST.VAlas datele de contact si contul.Va multumesc din suflet. COD IBAN:RO67BPOS37006702468EUR01 BANCPOST sucursala TULCEA titular cont SOFAN ADRIANA.tel 0741144829,mail sofanadriana@yahoo.com.
14 March, 2008 - 07:00 — Georgeta
Buna ziua doamna Brad, Am fi onorati sa includeti Asociatia TOTUL PENTRU TINE SI COPILUL TAU(ATTCT) printre cei care “… doresc şi cred că pot ajuta prin voluntariat în această campanie de sensibilizare a celor din jur şi de schimbare în bine a sistemului medical şi legal le-aş mulţumi şi m-aş bucura dacă îmi vor scrie şi işi vor lăsa datele de contact….”. Impreuna cu ATTCT al carui program “Cupluri educate-Copii sanatosi” inceput in 2004, incearcam sa facem ceva pentru comunitate prin intermediul educatiei, prevenind problemele legate de sarcina, nastere si alaptare. Poate ca ati citit deja articolul nostru "Pierderea unei sarcini” de pe www.attct.ro ?! Nu este doar un simplu articol ci este rodul unor experiente practice si am fi foarte fericiti sa aflam ca suntem de folos celor in nevoie. Ma gandesc ca planuind impreuna vom face cu siguranta ceva mai temeinic si mai de folos pentru oameni. In speranta ca lucrurile vor merge inainte si in asteptarea raspunsului dvs va doresc toate cele bune. Cu drag, Georgeta Musat
14 March, 2008 - 07:00 — Adina
APEL URGENT PENTRU UN SFAT!!!!!!! Buna ziua, Cunosc in detaliu actiunile minunate si campania pe care o desfasurati,va felicit din tot sufletul si sunt cu inima alaturi de toate mamicile care au trecut prin asemena drame! Va scriu pentru a va cere ajutorul cu un sfat competent pentru o mamica aflata intr-o situatie disperata:e vorba despre o prietena de-a mea care a aflat luna trecuta,in urma unei echografii 4D,ca fetitza ei ce urmeaza sa se nasca peste trei luni are pericardita.Diagnosticul a fost confirmat in luna urmatoare,s-a constatat o evolutie nefavorabila a bolii,a fost verificat de cei mai buni echografishti si ginecologi din Iasi iar medicii i-au recomandat sa mearga la o clinica din Chisinau pentru amniocenteza si eventual o punctie "in utero" pentru inlaturarea lichidului din pericard care impiedica buna functionare a cordului si implicit oxigenarea optima a organelor vitale. Cunosc in amanunt drama Biancei Brad si a fetitei d-sale si am convingerea ca daca este posibil,voi primi sfatul cel mai competent prin care sa o ajutam pe prietena mea sa ia cea mai buna decizie referitoare la cum,unde si cine o poate ajuta in plan medical aici in Romania sau in alta parte. Va multumesc din tot sufletul si, cu sperantza ca putem evita impreuna sa mai aflam despre o noua drama a unei mame care si-a pierdut puiul prea devreme, Va imbratisez cu caldura, Adina Padure - iasi adina.padure@gmail.com Tel:0743605976
14 March, 2008 - 07:00 — Simina
Dragele mele am participat si eu si sotul meu la prima intalnire a mamelor de ingerasi, desi mi-a fost foarte teama...teama ca ma va coplesi durerea si va fi insuportabila...am stat de aceea la distanta de voi si nu am putut sa ma apropii prea mult sau sa spun ceva..nu am putut decat sa plang. a fost foarte trist, dar si foarte frumos, si ma bucur enorm ca am fost acolo, pentru ca nici eu, ca si multe dintre voi poate, nu am apucat sa imi iau ramas bun de la fetita mea...iar faptul de a fi acolo alaturi de voi si de a elibera balonasul a fost ca o eliberare si penrtu mine... sunt psiholog si stiu ca suferinta nu va inceta prea repede...si stiu si simt ca am nevoie sa fiu alaturi de altii care pot intelege suferinta mea... de aceea m-am gadit sa va propun sa incepem un grup de suport..pentru ca stiu ca si voi aveti nevoie de asta. si cred ca poate fi un prim pas al acestei organizatii ... eu pot sa incerc sa obtin un spatiu in care sa incepem...as putea sa gasesc o solutie de inceput pentru cateva intalniri pana se va rezolva ceva mai stabil. si pentru ca am vazut ca sunt si alti specialisti psihologi si psihoterapeuti care s-au oferit voluntari, le putem cere ajutorul, si sa modereze acest grup de suport al mamicilor de ingerasi... daca crezi ca poate fi un inceput Bianca, si daca sunteti dornice sa ne ajutam si vorbim despre suferinta noastra, astept cu drag un semn de la voi.adresa mea de mail este ****@yahoo.com Simina
14 March, 2008 - 07:00 — M.D.
cata durere....cata suferinta.....cate lacrimi.... am plans din tot sufletul cand am citit cele de mai sus caci pot spune ca stiu ce inseamna sa pierzi un sufletel mic si nevinovat...s-a intamplat in anul 2003,2 iunie.Citind am retrait sentimente care credeam ca sunt bine inchise undeva adanc...dar cand te astepti mai putin ies la suprafata. Cristian s-a nascut la 27 saptamani,dupa o sarcina fara probleme din partea mea,dar inceputa cu un mare semsn de intrebare.Medicul imi recomandase intrerupere deoarece eram sub un tratament de durata cand am ramas insarcinata.Nu am avut taria sa imi fac avort si m-am rugat din suflet la D-zeu sa faca ce e mai bine pt bebe:daca o fi bine sa il lase ,daca nu sa mi-l ia el....si ...mi l-a luat la 3 ore dupa nastere.Nu l-am vazut si regret acea clipa enorm,ca nu i-am vazut macar o data chipul caci acum nu as mai fi ramas cu intrebarea:oare cum arata?oare cu cine a semanat?.....am plans ,am suferit enorm ,dar am avut certitudinea ca am facut ce trebuia atunci cand am hotarat sa nu avortez. pt ca nu aveam alt copil mi se parea ca toate femeile de pe strada cu bebelusi in carucior rad de mine si gravidele la fel.Mi se parea nimai,normal. Imediat dupa pierdere am fost tare dar dupa catva timp,cam 1 luna ,am inceput sa ma gandesc...Totusi de ce eu?...Si am mers pana acolo cu disperarea intr-o zi cand eram singura acasa incat dupa vreo 3 ore de plans mi-am pus in mana un pumn de medicamente,zicandu-mi ca daca mor voi merge sus in cer la ingerasul meu...M-a salvat mama mea care,presimtind ceva parca,m-a sunat.eu eram incoerenta la telefon,nu ziceam decat ca eu vreau la bebe meu,ce eu merg la cristi in cer....Pana la urma mama m-a convins ca nu e o rezolvare si am acceptat sa merg sa stau acasa cu ea o perioada,deoarece sotul meu era f mult plecat. Acum a ramas in urma aceea perioada,dar...nu voi uita. Am un baiat de 3 ani,sanatos si puternic,lumina ochilor mei. Voiam sa spun Bianca,ca eu nu am stiut de pierderea ta decat de cateva zile,prin link-ul Ziua mamelor de ingeri.Stiu ca te-am vazut intr-o emisiune televizata cand erai gravida cu Emma,vreo 5 luni aveai,cred si stiu ca te-am invidiat in acea clipa(iarta-ma te rog acum)zicandu-mi:_cat de frumoasa e!Cat succes are!Si cat de usor fac unele femei copii!I se citeste mandria si fericirea in ochi ptr faptul ca va deveni din nou mama! Iarta-ma din nou ptr aceste ganduri urate!Te admir si te-am admirat mereu,mai ales acum ptr ceea ce faci!Esti o super mama si meriti tot binele din lume!Iti doresc sa fii puternica in continuare!Si faptul ca exista Luca e foarte important.Caci eu am incercat din nou sa fac un bebe si dupa a doua nastere a mea,atunci cand Andrei avea 1 an jumate.Si la doua luni sarcina s-a oprit din evolutie...Dar acum il aveam langa mine pe puiutul meu drag si cu toate ca am suferit enorm din nou,mi-am canalizat gandurile in cu totul alta parte,adica la programul bubelusului si a trecut mai repede suferinta.Acum nu stiu daca voi mai avea un alt copil dar sper ca voi reusi inca o data.Ceea ce iti doresc din inima si tie!!!! cu multa stima,M.D momentan locuiesc in alta tara dar am fost cu gandul aproape in data de 9 martie.Cat de frmos a fost totul...frumos si trist in acelesi timp... adresa mea de mail este ****@yahoo.com
14 March, 2008 - 07:00 — Erika
.Buna Bianca buna mamicilor. Sant Erika din cluj,Va felicit enorm de mult,pentru efortul depus la intilnirea de 9 Martie.si este foarte bine ca se mai gandesc si la noi niste oameni.Va reamintesc ca sdint si eu alaturi de campania EMMA si de toate mamicile de ingeri.dar insa eu am o problama si aqs vrea niste sfaturi ca ce as putea face.Acum doi ani am pierdut pe puiutul meu Erick Robert,si mieste tot mai greu ,eu nu am fost trimisa sa consult unh psiholog dupa ,, nenorocire,,si se pre ca am ramas cu ceva sechele care nu stiu ce as putea sa fac .Sant foarte satresata,foarte sensibila,plang din orice asa as vrea sa pot sa ma controlez dar nu pot simt ca urmeaza sa innebunesc mie foarte greu sa accept ca nu am copii si nu raman insarcinata am facut deja mai multe tratamente si nici un rezultat ce sa ma mai fac????nervii si stresul sant foarte greu de controlat.Nu cunosc nici un fel de psiholog si daca merg la intamplare doar imi ia numai banii si ies mai bolnava.Ma omoara gandul ca nu gasesc si nu primesc nici o explicare si nici un raspuns pentru moartea copilului meu si daca vreodata voi ramine insarcinata nu se intampla acelasi lucru.Daca cineva poate sami dea o vorba bunasau sa fiu indrumata spre drumul cel bun am rugamintea sami raspundeti.Va pup dulce pe toate mamele de ingerasi
15 March, 2008 - 07:00 — Liliana
Au trecut deja 5 zile dupa aceasta prima intalnire a mamicilor de ingeri. Iata, incep sa apara primele semnale de solidaritate din partea semenilor nostri : medici , psihologi, jurnalisti, oameni de bine … Si este doar inceputul, Bianca. Sa-ti dea Dumnezeu putere si tenacitate sa poti sa mergi pe acest drum pe care El ti l-a deschis inainte si pe care tu, curajoasa si horata, ai decis sa pasesti . Nici un efort nu este prea mare cand sta in puterea noastra sa-l facem si cand reusim astfel sa aducem in sufletele indurate speranta si increderea . Continua acest demers cu perseverenta . Tu ai un cuvant greu de spus in aceasta poveste trista pentru ca o traiesti zi de zi. Alaturi de tine vor veni din ce in ce mai multi care te vor ajuta sa duci mai departe aceasta campanie, specialisti care vor sti sa-ti dea cel mai bun sfat pentru ca demersul tau sa aiba eficienta maxima, pentru ca obiectivele pe care le-ai stabilit sa fie atinse. Ai incredere ca vor veni ! Orice inceput este mai greu . Ca si in cazul mamicilor de ingeri care n-au venit la intalnirea de duminica, 9 martie . Insa puterea exemplului tau personal va fi cea care le va da curaj si forta pe viitor si ti se vor alatura . Vei vedea . Vor afla din ce in ce mai multi despre campania ta, vor simti din ce in ce mai multi ca pot schimba ceva in tara asta si vor sari sa dea o mana de ajutor . Sunt multe de facut, important este sa ne spui din timp ce actiuni ai in vedere , cum le vezi puse in aplicare, in ce directie ai nevoie de ajutor si vei vedea cat de multi se vor oferi sa se implice. Deja ochii sunt atintiti asupra acestui demers. Ai reusit sa realizezi acest extraordinar impact asupra opiniei publice prin atragerea atentiei catre aceste drame traite de atat de multe mame. Niciodata pana acum nu s-a mai vorbit public despre durerea mamelor care isi pierd copilasii si despre nevoia unui plan de masuri la nivel national pentru sprijinirea acestora si , mai ales, pentru prevenirea acestor drame. Poate ar fi bine sa dam cateva exemple concrete de actiuni in care a fost binevenit ajutorul celor care s-au oferit sa fie alaturi de tine in organizarea primei intalniri a mamelor de ingeri . Astfel vor vedea si alti “buni samariteni” ca, oricat de simplu si oricat de neinsemnat ar parea un anumit efort, ajutorul acordat este de nepretuit . Vreau sa enumar cateva din problemele cu care te-ai confruntat . Daca nu vrei sa le faci publice poti sa decizi sa stergi aceasta parte din mesaj, dar ar fi bine sa stie cat mai multi cat de multe sunt de facut pentru o astfel de organizare , pentru creearea unui tot unitar atat de frumos precum a fost ziua de 9 martie. Nu intru in detalii, ci doar enumar ( si chiar te rog sa completezi tu cu ce am omis eu) : - redactare si difuzare comunicat de presa, - contacte si confirmari de participare mass-media, - redactare postere si fluturasi de informare stradala, - distribuire fluturasi si afisare postere in diverse locatii , - participare la emisiuni TV si radio , - acordare de interviuri pentru presa scrisa, - redactare si difuzare mesaj de informare prin direct-mailing, - demersuri privind invitarea speciala a dlui. dr. Cristian Andrei, a dnei psiholog, a mamicilor de ingeri care s-au implicat activ in aceasta campanie, - invitarea unor psihologi si punerea lor in legatura cu mamele indurate, - supervizare continut site (redactare articole, citire mesaje, postare informatii noi) , - alegere si efectuare demersurilor de rezervarea a locatiei, - pregatire locatiei pentru intalnire, - pregatire baloane, lumanari, decoratiuni din hartie creponata colorata, - inchiriat butelii cu heliu, - stabilire persoana care sa umfle si sa lege baloanele, - redactat si multiplicat pliantul organizatiei “Cum pot sa reactionez?” , - distribuirea acestui pliant participantilor la intalnire, - actiune de curatenie si inchidere a locatiei dupa intalnire, - redactare si difuzare communicate si mesaje de multumire pentru participarea la intalnire, - alegere si postare pe pagina web a fotografiilor, inregistrarilor de la intalnire, - intalniri cu mass-media pentru ecouri in presa in urma intalnirii, - actiuni de protectie si paza in incinta locatiei, etc Toate acestea au fost actiuni in care s-au implicat destui voluntari. Felicitari tuturor. Si te felicit si pe tine, Bianca, pentru modul in care ai facut fata acestei provocari : cu naturalete, cu calm si rabdare, cu incredere si cu foarte multa delicatete fata de atat de multi necunoscuti care ti-au fost alaturi , dar pe care i-ai primit alaturi de tine si i-ai tratat ca pe foarte buni prieteni. Atat de multa caldura ai emanat in jurul tau incat parca am fi fost alaturi dintotdeauna ! Ti-am fost alaturi nu numai in calitate de voluntari ce te-au sprijinit in aceasta campanie. Unii au fost ca si prieteni nascuti din aceeasi suferinta, iar altii din prietenia nascuta din sentimentul apartenentei la aceeasi “casta” : aceea a mamelor acestei lumi . Sper ca prin gestul nostru sa-i aducem langa tine pe viitor si pe altii. Chiar si pe acei prieteni ai tai care n-au reusit sa-ti fie aproape duminica, la intalnirea mamelor de ingeri. Fiecare are lectia lui de invatat in viata ! Inchei aici. Pentru actiuni precum cele enumerate mai sus ai nevoie mereu de sprijinul nostru, al celor care doresc sa se implice in schimbarea unor mentalitati, a unor practici nepotrivite, a unor legi . Noi, dar si altii, vom fi mereu alaturi de tine in acest demers. Sunt sigura ca stiindu-se cu te ce confrunti in aceasta campanie vor veni cat mai multi in sprijinul tau : cu fapte concrete, cu idei , cu opinii. Eu sunt alaturi de tine in continuare.
Iti multumesc, Bianca, in numele tuturor mamelor pentru acest inceput . Liliana Bucuresti
15 March, 2008 - 07:00 — Daniela
9 MARTIE… ZIUA MAMELOR DE INGERI Pentru acele mamici care au spus ca vin… si nu au avut taria, pentru acelea care au vrut sa vina si nu au reusit, pentru cei care au fost acolo si in alte locuri din tara aceasta ‘’’ si pentru toti cei care ne vor ajuta de acum incolo sa facem bine! Pentru noi toti, am pus mai jos link-ul(legatura) catre… copii nostri, la care au ajuns deja baloanele in care am pus toata dragostea noastra. http://www.slide.com/r/5hrivGW81j-y1tj9jcshOHL8ohUQwcpR?sz=original&view... Imaginile au fost obtinute prin amabilitatea domnului Dinu Lazar, unul dintre fotografii prezenti la intalnirea din Bucuresti. Daniela G.
15 March, 2008 - 07:00 — Anonim
Am citit o parte din mesaje si inteleg ca starea pe care am avut-o eu dupa nu e anormala asa cum spun unii. Cred ca ar fi bine daca am putea sa facem cumva sa-i instruim pe medici cu trebuie sa se poarte in astfel de situati. Poate si o initiativa a tatilor. Medicul meu nici macar nu a considerat ca trebuie sa-i spuna ceva sotului meu. Era asa de neajutorat, nu stia ce se intampla...
Comments
Buna seara, mamici de ingeri! Si un imens MULTUMESC, mamici de ingeri din BAIA MARE! MULTUMESC ca ati fost acolo si ca ati dat un semn ca va pasa... Va pasa de sufletul celor care - din pacate - vor trece prin ce am trecut noi.
Eu inca sunt coplesita de ceea ce s-a intamplat duminica dupa-masa pe Campul Tineretului. Dar stiu ca se putea si mai bine. As fi vrut sa am ragazul sa va imbratisez pe fiecare, sa va dau si voua din elanul si puterea pe care le-am simtit atunci cand v-am vazut acolo, cu baloanele in mana si cu sufletul aproape deschis. Mi-ar fi placut sa avem un loc calduros unde sa putem sta de vorba despre ingerasii nostri si despre ce au insemnat si inseamna ei pentru noi. Mi-ar fi placut sa am mail-urile voastre si numerele voastre de telefon doar ca sa va pot spune acum "MULTUMESC!". Emotiile, lacrimile si bucuria - in egala masura - m-au facut sa ma pierd pe moment si sa ma regasesc abia mai tarziu. Mi-ati ramas oricum in suflet si n-am sa va uit niciodata. Dar as vrea sa pastram legatura si sa ne mai intalnim ori de cate ori simtiti si simtim nevoia sa o facem. La o cafea, la un ceai, un suc, chiar la un pahar de NAN... Numarul meu de telefon si adresa de mail sunt afisate pe site si - va rog - contactati-ma.
Fac totusi o precizare: adresa mea de mail e youngrita2000@yahoo.com, si nu youngrita200@yahoo.com, cum e afisat aici.
Va astept, asadar, cu sufletul deschis si inca o data MULTUMESC!
Rita - mami de inger Maya
In martie douamiiopt
Ai scris istorie si pot
Bianca pentru tot sa-ti multumesc,
De ziua asta multi isi amintesc.
Am lasat SEC,era duminica pe noua,
Iar pe la ora cinci,ne-am intalnit
Ce am vazut si am simtit,
Acum va scriu si voua:
Imbratisati,cu fete indurerate,
S-au adunat,cu capete plecate
Rude de ingeri cu suflete curate
Si mame pana atunci nedeclarate...
Taceau,era cald,soare iar in gand
Se auzeau ingerii cantand...
De la Casin,spre-al Satului Muzeu
Prin EMMA s-a trimis la Dumnezeu
Solii,la ingerii ce sunt la stele,
De pe Pamant,iar mamele au pus in ele:
Un pic de dor s-un cantecel cu nani
Deatunci mai linistite-si traiesc anii
Au scris pomelnic format din baloane,
Urcand la cer pareau a fi icoane
Sau fluturasi din basme cu pitici
Si jos pe iarba,sclipeau licurici,
Candelele mari rosii si lumanari mai mici,
Ce se stingeau ades,cu lacrimi de mamici,
Le reaprindeau,iar fratiori si surioare,
Formau din ele cruci si inimioare...
Pe cer o luna noua s-a ivit,
Prin ea si universul ne-a zambit.
Iar seara,cand spre case am plecat,
Ne-a incercat un sentiment ciudat.
Unul curat,nou si sublim
Si pentru asta EMME-i multumim.
Din ochi de mame cad si azi margele,
Dar parca nu-s asa de grele...
Am revenit cu o precizare.Link-ul in care a aparut articolul despre intalnirea de duminica a mamelor de ingeri din Tg.Jiu este: http://www.impactingorj.com/social.htm
Din pacate in aceste momente o mama se lupta pentru puiul ei in spitalul din Tg. Jiu, haideti sa ne rugam pentru ei, pentru medicii care o ingrijesc ca Dumnezeu sa le lumineze mintea si sufletul,astfel incat sufletelul sa se nasca fara probleme la termen.Mamica insarcinata in luna a VI-a este internata de 3 saptamani, iar medicii........
Elena-Loredana
Doamne ajuta ca toate mamicile sa nu mai treaca prin ce am trecut noi.
buna sunt catalina am 24 ani si anul acesta am trait si eu o tragedie la fel ca toate de aici.sunt mamica unui ingeras pe nume delia.totul sa intamplat pe 03.01 2008 la 2.00dimineata.cand am ramas gravida am fost cea mai fericita femeie,eram si eu si sotul meu in al 9lea cer,totul era asa de frumos...copilul imi misca si la fiecare miscare credeam ca lam prins pe dumnezeu de picior,ii simteam manutele piciorusele,tot...a venit ziua cand a trebuit sa nasc,miam sunat doctorul ca mam speriat ca sangeram mult mia zis ca e normal dar eu am plecat cu sotul meu la urgente,acolo dc de garda ma internat,mia sunat dc ca ea nu sa bagat peste el,ea era rezidenta el primar,si apoi eram pacienta lui...sangeram din ce in ce mai mult,pana am nascut a fost o vesnicie,nu mai conta cum ma simt eu,eram fericita cand dc a zis gata a iesit fata,am sarutat-o eram beata de fericire.mia zis dc ca a cantarito si are 3,200kg,50cm,nu imi respira ca era strangulata mia zis ca o sa se faca bine sa ma linistesc,sotul meu a filmato era bine ,apoi lam trimis acasa sami aduca de mancare imi era f foame,trebuia sa ma duc sai dau de mancare cand am vazut ca pe usa au intrat multi dc,am sperat pana in ultim moment ca nu la mine vin,cand atunci a venit la mkine neonatolaga si mia zis mam luptat pana acum cu ea si nu a supravietut,am lesinat atunci si mam trezit singua in rezerva,cu perfuzii,am tras te catetere,sotul meu nu ajunsese ca in dimineata aceea era cea mai mare zapada03012008,nu o sa uit,am luato de nebuna prin saloane imi strigam fetita femeia de serv a vazut dara de sange cand matura si ia zis unui dc sa vina dupa mine a venit un dcv cu barba si ma certat mia zis sa ma intorc in pat ca ma duce la 9 la spitalul 9.am trecut in pat cand lam auzit pe hol pe sotul meu...doamne de ce tocmai mie?cand el sa dus sa intrebe ce sa intamplat dc ia zis ca a facut hemoragie pulmonara.sunt mult mai multe de zis dar nu mai vad tastele asa ca ma opressc aici nu inainte de a va zice ca sunt din nou gravida am o luna imi este cam frica,dar cu d-zeu inainte.
bianca te rog frumos sa iei legatura cu mine...pe site unde sunt si eu inscrisa sunt o multime de mamici de ingerasi si as vrea impreuna cu adimnul site-ului sa incercam sa ajutam cat putem sa le punem in legatura cu tine si cu fundatia EMMA....avem si o mamica de ingeras devenita acum recent...fiica ei de numai 3 luni si ceva a plecat sper Ceruri avand o problema la inimioara.....esti o persoana deosebita si sper sa iti gasesti timp sa imi raspunzi pe adresa de mail ****@yahoo.com .....nu ai cerut tu sa ti se intample ceea ce s-a intamplat cu fetita ta ...dureros e ca nu ai incotro si trebuie sa continui viata cu sufletul impovarat ....sper ca tot ceea ce faci sa iti mai curete inima de amar si sa poti privi intr-o zi spre Cer sa o vezi pe micuta ta zambindu-ti.andreea 20 de ani iasi
Rodica, BUCURESTI
BUNA, BIANCA. ITI MULTUMESC CA MI-AI, NE-AI DAT SANSA, NOUA PARINTILOR DE INGERASI SA NE INTALNIM SI SA NE RUGAM IMPREUNA, SA NE IMPARTASIM EMOTIILE SI SA SIMTIM IMPREUNA, SA NE ALINAM DUREREA. AU FOST EMOTIONANTE MOMENTE, SI AM PLANS IMPREUNA PENTRU DORUL DE COPIII NOSTRI CARE SUNT ALTUNDEVA... NU MI SE MAI INTAMPLA DES SA MAI PLANG PENTRU INGERASUL MEU PENTRU CA AM DOI COPILASI MICI CARE VOR O MAMICA PUTERNICA, VESELA, ENERGICA, INSA DUMINICA, DE ZIUA MAMELOR DE INGERI NU AM PUTUT SA MA ABTIN... AM PLANS, AM PLANS, M-AM RUGAT IMPREUNA CU CEILALTI, AM RETRAIT MOMENTELE DE ATUNCI...
MULTUMESC PENTRU IMBRATISAREA CARE MI-AI DAT-O SI CA M-AI ASCULTAT. M-AI INTREBAT CUM IL CHIAMA PE INGERASUL MEU... NU AM PUTUT RASPUNDE PENTRU CA NU FIXASEM UN NUME, SI I-AM VORBIT BEBELUSULUI MEU IN BURTICA SPUNANDU-I "BEBELUS". AVEAM O PREFERINTA DE NUME DAR NU I-AM SPUS NICIODATA PE NUME. POVESTEA MEA AM MAI SPUS-O DAR SUNT ANUMITE LUCRURI, DETALII LA CARE MA GANDESC ADESEORI. UNU, AR FI CA IN ACEL CERTIFICAT DE DECES CARE A TREBUIT SA-L FACA SOTUL MEU, LA PRIMARIE NU I-A TRECUT DECAT NUMELE DE FAMILIE, FARA PRENUME... NU MI-AM TINUT DELOC COPILUL IN BRATE, ABIA DE AM PUTUT SA-L VAD PENTRU CA PE MASA DE NASTERE MI SE TOT REPETA SA NU MA UIT, SA NU MA UIT LA COPIL... SI CE BINE CA L-AM VAZUT,O FRUMUSETE DE BAIAT ERA SI ESTE... PENTRU CA AM LASAT COPILUL PE MANA LOR, A NU STIU CUI SA FACA CE VOR EI, AUTOPSIE, SI SA-L INCINEREZE...PENTRU CA EU NU MAI ERAM ATUNCI, NU PREA MAI STIU MULTE DESPRE CE SIMTEAM ATUNCI, NU AM FOST IN STARE SA IAU VRE-O DECIZIE, SA GANDESC...ACUM, PRIVIND IN URMA AS FI VRUT SA FIE MAI ALTFEL. SA AM MACAR CEA MAI MICA AMINTIRE CU EL, BEBELUSUL MEU, PE CARE AS FI VRUT SA-L CHEME ANDREAS... SUNT CREDINCIOASA, DAR NU SI RELIGIOASA, NU AM GASIT INCA UN PREOT CARE SA-MI DEA NISTE ARGUMENTE CLARE IN PRIVINTA MODULUI IN CARE SA INTAMPLAT CU BEBEUL MEU, DESPRE CUM AR FI TREBUIT SA PROCEDEZ ATUNCI, CE MAI POT FACE ACUM PENTRU BEBELUSUL MEU... AM INTREBARI DAR NU SI RASPUNSURI. ORICUM CRED CA PENTRU INGERASII NOSTRI ACUM TOATE DOGMELE ASTEA PAMANTESTI NU MAI CONTEAZA, EI SUNT SUS, LA DUMNEZEU SI STIU EI MULT MAI BINE DECAT NOI TOTI IMPREUNA CE E BINE, SAU MAI CLAR SPUS CE CONTEAZA MAI MULT: SUFLETUL SAU IPOCRIZIA PE FATA A PERSONELOR " RELIGIOASE ".
STITI, VOI, MAMICILOR DE INGERI, CA PERSOANELE CARE AJUNG SA MOARA , SE ZICE CA AU ATINS PERFECTIUNEA, NIVELUL CEL MAI MARE PE CARE IL PUTEAU AVEA, SI-AU ATINS OBIECTIVELE AICI, PE PAMANT. ASTA INSEAMNA CA BEBELUSII NOSTRI ERAU PERFECTI, ERAU LA CEL MAI INALT NIVEL DE INAINTE SA SE NASCA. ASA CA TREBUIE SA FIM MANDRI DE BEBELUSII NOSTRI INGERI. EU NU VREAU SA MOR PREA REPEDE PENTRU CA , DUPA CUM V-AM SPUS AM DOUA FETITE ADORABILE, PE CARE VREAU SA LE CRESC FRUMOS, SA NE BUCURAM IMPREUNA, SA TRAIM IMPREUNA... INSA CAND O FI SA MOR IMI DORESC CA SA AJUNG ACOLO, UNDE E SI BEBELUSUL MEU, SAU DACA STANDARDELE LUI DUMNEZEU SUNT MAI MARI DECAT STANDARDUL VIETII PE CARE IL AM AS VREA SA MA LASE MACAR SA-L CUNOSC PE BEBELUS, SA POT AVEA UN SPATIU IN TIMP CU EL. EI, HAI CA AM LUAT-O RAZNA DEJA O:-) .
MULTUMESC BIANCA INCA ODATA PENTRU CAMPANIA PE CARE AI INITIAT-O SI SPER DIN TOT SUFLETUL CA TOATE ACELE OBIECTIVE CARE SUNT FIXATE SA SE REALIZEZE SI SE VOR REALIZA PENTRU CA TU SI NOI, CELELALTE MAMICI DE INGERASI AVEM PILE ACOLO, SUS, CEL MAI SUS.
DACA POT FI DE FOLOS IN ACESTA CAMPANIE MI-AR FACE O REALA MULTUMIRE SA AJUT ALTE PERSOANE SI SA AJUT LA REALIZAREA OBIECTIVELOR PROPUSE IN ACESTA CAMPANIE.
DATELE MELE DE CONTACT: RODICA ****; ****@yahoo.com; violonista, profesoara
Draga Bianca, peste 20 de min. incepe emisiunea la Radio Timisoara.Sper sa poti intra si tu,abia astept.
Lucrurile chiar au inceput sa se miste!!!
Angela, felicitari, esti un bun "asistent" al Biancai pentru zona Banat!BRAVO!
BRAVO,FETELOR!
Va pup!
Gabriela-Lugoj
Abia acum incep sa realizez impactul pe care ziua de duminica l-a avut asupra mea. Pe 9 martie nu am fost in stare sa spun aproape nimic, parca mi se incalcise limba de emotie, iar ieri, ieri... dupa ce am scris materialul despre ziua de duminica am izbucnit in lacrimi... Am plans ieri o multime... Pentru Emma si pentru Bianca... Pentru parintii de ingeri, pentru Rita, Adriana, Loredana, Angela, mamici de ingeri care ne-au ajutat si ne-au sprijinit cu campania.
Va multumesc dragele mele, dragele noastre... Sper ca de fiecare data, fiecare actiune sa fie mai frumoasa si mai bine organizata...
M-a facut din nou sa plang poezioara postata de Anonim...
Dumnezeu sa fie cu voi si ingerasii vostri! Sa cumparati maine Taifasuri! Am scris despre intalnirea de duminica!
Emma, te iubim!
Sa ai grija de mami, de tati, de Luca si de buni!
Ana/Bucuresti
Ma doare sufletul pentru suferinta fiecarei mamici de ingeri, eu nu am copii desi mi-as dori, nu stiu ce inseamna sa pierzi pe cineva atat de drag, cred doar ca durerea e neinchipuita si mult prea greu de suportat. Campania initiata de tine , Bianca, va aduce alinare mamicilor de ingeri si fericire in sufletele viitoarelor mamici, poate si in sufletul meu, pentru ca unite putem schimba ceva in aceasta tara,poate vom reusi sa fim tratate altfel, atat ca femei cat si ca mame sau viitoare mame.
Cu mult drag, Cristina
Draga bianca iti scriu un pasaj dintr o csrte(De la protectia spirituala la protectia energetica ,asa se numeste cartea) potrivit religiei ortodoxe in situatia unui copil dorit care insa nu supravietuieste nasterii va primii Botezul Dorintei deoarece parintii cu siguranta l-ar fi botezat in legea crestina.Credem ca micutii care mor nebotezati ajung in rai altfel ar trebui sa sprijinim ori conceptul dogmatic catolic al purgatoriului ori mai grav sa acceptam ideea unor spirite ratacite prinse intre lumii ceea ce contravine si mai mult invataturilor Bisericii Ortodoxe,ar fi multe de spusiti dau citeva titluri de carti despre botezul singelui si botezul dorintei statutul celor care mor nebotezati vezi Isidor Todoran,Ne vorbeste parintele Cleopa vol III daca te intereseaza iti trimit adresa mea de mail
Draga Bianca, iata textul complet al mesajului pe care am vrut sa-l transmit duminica mamicilor si familiilor greu incercate. E lung, intr-adevar, lucru pentru care imi cer inca o data scuze si, de aceea, nu stiu daca e cazul sa-l pui pe forum... in orice caz, fa ce crezi de cuviinta cu el.
Ma bucur mult ca te-am cunoscut si ca am participat la aceasta emotionanta intrunire... iar daca vreodata consideri ca pot ajuta cu ceva miscarii initiate de tine, te rog mult sa imi dai de stire.
Simona
psiholog, consilier
***
"Când suferim o pierdere mare sau când noi înşine ne trezim în faţa bolii fără scăpare sau a morţii, găsim, în sfârşit timp pentru a ne gândi la Dumnezeu...
Dar cât de mult îl putem înţelege pe Dumnezeu, dacă nu l-am căutat niciodată cu adevărat? Dacă am lăsat numai pe alţii să-L caute şi să Îl reprezinte pentru noi?
De fiecare dată când pierdem un om iubit, ne amintim cu durere că totul e trecător pe lume. Dar de ce ne trăim noi cea mai mare parte a vieţii, ca şi când am uita acest lucru? Nu ştim oare că toţi plătim această existenţă cu suferinţă şi moarte... nu ştim că pământul pe care stăm a cunoscut nenumărate tragedii şi că, printre acestea, suferinţele mamelor care şi-au pierdut copiii ar putea umple mări de lacrimi?
Avem printre noi o mamă care a mărturisit că are credinţă în Dumnezeu, dar şi că uneori se revoltă împotriva Lui. Şi, într-adevăr, cum ar putea un suflet iubitor de mamă să nu se împotrivească, să nu-şi recunoască pe faţă imposibilitatea de a se resemna cu pierderea de neconceput a copilului său nevinovat? Se poate găsi oare o justificare pentru această mare durere, în inima unui Dumnezeu care afirmă despre sine, pe de-o parte, că este iubire şi, pe de alta, că nici o vrabie nu cade din cer fără voia Sa?...
Ei bine, dacă Dumnezeu este iubire atunci oricine a iubit vreodată cu adevărat îl poate înţelege. Dacă noi, care iubim cu puterea noastră mică, avem această dorinţă arzătoare ca cel iubit să existe şi să fie fericit la nesfârşit, cum ar fi putea fi posibil ca Dumnezeu, iubirea supremă, să nu o aibă?
Dacă Dumnezeu este iubire, atunci nimic din ce vedem trecător pe acest pământ, nimic din creaţia pe care El a născut-o din sine Însuşi nu poate fi pierdut, ci din contră... nu poate fi decât îndrumat permanent pe calea sa proprie spre îndumnezeire.
Dacă Dumnezeu este iubire, nu poate fi nici o îndoială că drumul oricărei fiinţe create şi, în primul rând, drumul omului care e făcut după chipul şi asemănarea Sa, continuă dincolo de moartea trupului. Şi,de asemeni, nu poate fi nici o îndoială că viaţa adevărată pentru care sunt create fiinţele este aceea pe care o trăieşte neîncetat Dumnezeu, deci nu aceasta materială, pe care El Însuşi, coborând pe pământ ca om între oameni şi-a asumat-o, din motive extraordinare, pentru foarte scurt timp.
Prin urmare, viaţa aceasta, călătoria aceasta materială a sufletelor create nu este decât o etapă necesară în evoluţia lor, o încercare, o şcoală din care ele trebuie să iasă mai bune, mai apropiate de creatorul Lor. Calea prin care şcoala e absolvită cu succes o cunoaştem din învăţăturile lui Dumnezeu pentru oameni... şi inima noastră nu poate decât să o confirme – ea este iubirea... iubirea adevărată de oameni şi de Dumnezeu.
O întrebare pare să rămână totuşi nerezolvată, în toată această perspectivă a iubirii divine.
De ce se întâmplă răul pe lumea aceasta?... De ce e permis de Dumnezeu ca micuţi nevinovaţi să piară în toate împrejurările posibile, lăsând în urma lor inimi rănite de moarte?
Iată răspunsul pe care l-am aflat chiar din cuvântul lui Dumnezeu. Din acelaşi motiv pentru care El nu ni se mai arată nouă ca om, deşi aceasta ar face ca nimeni pe pământul acesta să nu se mai îndoiască de existenţa Lui şi de necesitatea de a trăi după legile supreme ale iubirii.
...Pentru că în şcoala aceasta de viaţă, sufletele oamenilor trebuie să se dezvolte în totală libertate, fără nici o condiţionare din afară... pentru că dacă ei îşi pierd completa libertate nu mai pot fi adevăraţi copii ai Tatălui ceresc, întru totul după chipul şi asemănarea Lui. Aşadar, oamenii sunt lăsaţi complet liberi... chiar cu preţul răului, adică al suferinţelor pe care alegerile lor greşite, ca violări ale ordinii divine, îl provoacă... şi chiar cu preţul unei vieţi trăite animalic, într-o completă orbire spirituală.
Orice greşeală a păcătosului se poate remedia dacă nu aici, dincolo – ce-i drept, cu mult mai uşor aici, decât dincolo. Aceasta este treaba omului.
Orice suferinţă nemeritată adusă inocentului îşi are întotdeauna o compensare divină în lumea cea adevărată. Aceasta este treaba lui Dumnezeu. Dincolo, îngeri adevăraţi înzestraţi cu puteri de neimaginat pentru noi au grijă cu toată dragostea şi înţelepciunea lor de micuţii care părăsesc acest pământ.
Părinţii se îndoiesc de asta?... Poate, dar dacă ei ar crede cu adevărat într-un Dumnezeu al iubirii, nu s-ar îndoi nici o clipă că ceea ce le oferă El copilaşilor Săi iubiţi în lumea adevărată a sufletelor, nu se poate compara cu nimic din ce ar putea oferi cei mai minunaţi părinţi cu putinţă în această lume a umbrelor şi încercărilor.
De asemeni, dacă părinţii ar crede cu adevărat în Tatăl ceresc care este iubire, ei ar găsi de neconceput posibilitatea ca el să nu permită dincolo reunirea tuturor celor care s-au iubit aici. Dacă Dumnezeu este iubirea supremă din care s-a născut întreaga creaţie, toate iubirile noastre adevărate care se adresează altor oameni sunt, de fapt, ale Lui... şi prin aceasta eterne şi inalterabile.
Ori aceasta înseamnă, de fapt, că micuţii pierduţi nu sunt doar nespus de bine pe lumea cealaltă, ci sunt, într-adevăr, şi în aşteptarea răbdătoare a reîntâlnirii cu cei care i-au iubit în încercarea, oricât de scurtă, a acestei vieţi.
Pentru a nu exista însă nejustificat de multă suferinţă, şi părinţii trebuie să aibă răbdare... cu răbdare şi cu credinţă ei trebuie să-şi ducă până la capăt destinul lor pământesc care are o importanţă extraordinară pentru toată evoluţia lor ulterioară.
Problema pe care şi-o pun mulţi oameni slăbiţi de o îndelungată suferinţă este că nu se mai simt nici motivaţi, nici în stare să facă lucruri deosebite. Aceasta se întâmplă inevitabil când cineva se concentrează numai asupra pierderii. Deseori pare un act de fidelitate faţă de copilul pierdut să nu îţi iei gândul de la iubirea pentru el. Şi atunci, concentrată într-un singur punct dureros, iubirea din suflet îi pare omului finită şi epuizabilă.
Adevărul nu este însă acesta. De fapt noi, fiinţele umane, fiind copii ai lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, avem în sufletele noastre un spirit în care se află o iubire infinită. Cel mai greşit lucru pe care-l putem face (şi îl facem, cu toţii, cât timp ne lăsăm înrobiţi de depresie) este să lăsăm ca spiritele noastre să doarmă, să se închidă în ele din cauza unei mari iubiri rănite.
Lumea aceasta are însă nevoie de copiii lui Dumnezeu... şi strigă neîncetat după compasiunea lor. Sunt oare nenorociri pe care compasiunea omului, unită cu aceea a lui Dummnezeu, să nu le poată elimina... suferinţe pe care să nu poată să le vindece?...
După părerea mea, nu e nici un vindecător mai bun decât acela care a suferit prin pierderea unei mari iubiri şi după aceea a învăţat să o dea înapoi lui Dumnezeu, pentru a o primi din nou, în inima lui, infinit mai bună şi mai înţeleaptă... Iar această încredinţare a unei iubiri rănite lui Dumenzeu se face firesc, dacă omul dobândeşte o credinţă plină de viaţă, izvorâtă din înţelegerea iubirii divine.
Pentru cei care nu cred încă... vreau doar să spun aici că sunt lăsate în lumea noastră nenumărate semne că Dumnezeu există, că lumea de dincolo există... Ei nu trebuie decât să caute fără orgoliu şi fără prejudecăţi ca să ajungă să se convingă.
Şi dacă, dragi prieteni, ajungeţi să credeţi cu adevărat în Dumnezeu, adică în iubire şi în sensul etern al tuturor lucrurilor, nu rămâne decât să priviţi în jur şi să bucuraţi cu inimile voastre bune, oamenii care se află în nevoie şi suferinţă... fie ea materială, fie spirituală. Uniţi-vă unii cu alţii pentru a putea face mai mult bine. Căutaţi alţi părinţi neconsolaţi ca să le aduceţi speranţa şi credinţa voastră, căutaţi-i pe aceia mulţi care nu ştiu să-şi crească bine copii, nu ştiu să-i iubească... sfătuiţi-i, arătaţi-le cum pot să gândească şi să acţioneze, pentru că voi, care aţi pierdut copii, cunoaşteţi mult mai bine cum să vă bucuraţi de ei.
Iar dacă iubiţi cel mai tare copiii mici, căutaţi puţin şi veţi găsi cu siguranţă câţiva care or să să aibă nevoie de iubirea voastră ca de aer... Dăruiţi-le lor ce n-aţi putut dărui îngeraşului de care a trebuit să vă despărţiţi... şi astfel veţi face cel mai bun lucru pentru el şi, deopotrivă, pentru voi înşivă.
Dăruindu-vă astfel, fără nici o condiţionare, micuţilor voştri protejaţi, în scurt timp, răspunsul lor iubitor şi curat vă va convinge de un lucru minunat...
TOŢI COPIII... SUNT ŞI AI NOŞTRI!... CHIAR ŞI CEI DE DINCOLO... despre care Ana, o fetiţă inimoasă şi înţeleaptă a scris acum câteva zile: „cred cu tarie ca toti acesti copilasi sunt precum vantul...nu-i vedem, dar ii simtim din plin.”
Domnul să fie în inimile voastre!"
Buna ziua!
Sunt Gabriela si azi se implineste o luna de cand puiul meu scump n-a mai putut sa lupte. N-a rezistat decat 7 zile, in a opta a murit, s-a nascut la termen, dar avea o problema la artera pulmonara. E cel mai grav caz pe care l-am vazut, asta mi-a zis doctorul, caruia n-am ce sa-i reprosez, a facut tot cea putut si s-a purtat frumos cu mine. In ultimele momente de viata ale fetitei mele mi-a dat-o in brate, in bratele mele a murit, a fost prima data si ultima cand am tinut-o in brate. Din fericire, daca pot sa folosesc acest cuvant in contextul asta am botezat fetita inainte si am putut s-o inmormantam cum se cuvine. Asta e singura mea alinare, am un loc unde ma duc aproape zilnic cu o lumanare.
Imi este inca foarte foarte greu, mai ales ca tot timpul aud asa a fost sa fie, lasa ca trece, o sa faceti alt copil, nu te mai gandi.
Da e adevarat vreau sa fac un alt copil, dar n-o va inlocui, oricati copii as avea ea nu va fi langa mine niciodata, nu-mi vine sa cred ca nu mai este.
In primele ore dupa nastere s-a simtit bine, a fost cel mai frumos nou-nascut pe care l-am vazut, cand am vazut-o prima data avea ochisori deschisi si cauta cu gurita sa pape, am mangaiat-o cu nasul pe obrajior si s-a repezit cu gurita deschisa crezand ca e sanul.
Pentru cei care zic ca nu facem analize si ecografii in timpul sarcinii si apoi ne plangem ca ne-am pierdut copilasii, as vrea sa le spun ca eu am facut, dar mi s-a spus ca puteam face ecografii zilnic, fiind problema pe vas de sange nu se vede, asa ca la aproximativ 24 de ore de la nastere a inceput cosmarul si am trecut de la extaz la agonie pana in ultima zi, era mai bine, apoi rau, iar mai bine pana la final.
as vrea sa mai scriu dar nu mai pot, te iubesc Cristina Maria si mi-e tare dor de tine.
Adresa mea de mail:****@yahoo.com
Offff... Acum cateva secunde am terminat de citit povestea ta Bianca.
Nu mai vad ce scriu din cauza lacrimilor... E durerooooooos, desi as vrea sa-ti spun ca trebuie sa fii puternica, nu pot! Nu-ti pot spune asta pentru ca... nu simt sa-ti spun asta. Trebuie sa plangi atunci cand vrei s-o faci, sa mergi intr-un loc unde nu te poate auzi nimeni sa urli... ASTA AS FACE EU! M-am pus in locul tau, pentru cateva minute am fost Bianca Brad. E cumplit, simt cum sufletul mi se spare in mii si mii de bucati, asta pentru ca am o fetita de 6 luni si... :(( Nu mai pot scrie.
voi copilasii mici..Voi sunteti darurile lui Dumnezeu pentru acest Pamant! Voi uniti oamenii cu râsul vostru si aduceti pacea si prospetimea pretutindeni. Prin jocul vostru le aratati oamenilor mari ce inseamna sa isi gaseasca linistea si armonia. Voi sunteti puri asa cum si noi îngerii suntem si de aceea puteti vindeca lumea. Voi sunteti cei mai pretiosi profesori pentru ca îi învatati pe oameni ce înseamna simplitatea. ...!!!
Ma uit la poze si tot nu imi vine sa cred k nu mai e..maine se fac 3 sapt de cand Raisa nu a mai avut puterea sa lupte..inima imi e rupa in mii si mii de bucati,sufletul ma doare k stiu k nu o voi mai vedea vreodata si nu o voi mai tine in brate NICIODATA!!!
Toata lumea zice k te intelege,pe naiba nimeni nu te intelege decat o persoana care a trecut prin ce treci tu..tocami de aia ma descarc aici alaturi de voi pt k stiu k voi chiar ma intelegeti...Regret k nu am vnt duminica la intalnire..am vrut dar parca nu am avut puterea necesaara..dar la urmatoarea promit Raisei k vi fi acolo!!
Minunate mamici de ingeri,ma numesc Sorina Cristea si am fost la intrunirea de duminica in calitate de psiholog.A fost trist si emotionant si extraordinar ce s-a intimplat acolo.Pentru mamele de ingeri care au venit, aceasta reuniune a fost ca un mesaj de iubire pe care l-au inaltat spre cer,si sint sigura ca le-a fost de mare ajutor.PENTRU CA DOAR EXPRIMINDU-VA EMOTIA SI DUREREA,FIE SI PRIN LACRIMI,PRIN SCRIS,PRIN DISCUTII CU FEMEI CARE AU TRECUT PRIN O ASEMENEA TRAUMA,PUTETI SA MERGETI MAI DEPARTE.E greu este adevarat,insa cu ajutorul altor mame de ingeri ,veti descoperi ca durerea impartasita e o durere mai usor de suportat.Nu trebuie sa va simtiti vinovate sau rusinate!Nimeni nu are dreptul sa va judece pentru ca plingeti sau nu ,pentru ca va e dor,si pentru ca va doare.Cu tot respectul din lume,pentru voi,mame de ingeri.
Felicitari, Bianca, pentru puterea cu care treci peste acest cosmar, felicitari pentru felul in care ai reusit sa aduni laolalta atatea suflete sfasiate si sa incerci sa vindeci ranile lor, impreuna cu propria durere.
Cu respect profund, Angela T. Brasov
va spun ce mi-a zis o prietena aseara.."nu il plange caci uzi aripioarele si ingerasul tau se chinuie sa ajunga in cer,nu ii ingreuna zborul cu lacrimile tale!"
Tre sa ne gandim k ingerasilor nostrii nu le-ar fi placut sa ne vada plangand si sa fim triste!Tre sa zambim pt ei!!
mi se rupe sufletul de ce ti s-a intamplat si nu pot sa imi imaginez ce ai simtit tu in acele momente , eu am trecut prin niste momente grele dupa ce am nascut,imi plangea fetita zi si noapte si nu stiam de ce ,credeam ca vrea lapte si ii dadaeam sa manance dar nu a fost asa ,dupa trei zile cand trebuia sa ies din spital au luta-o sa i se faca niste teste,a trecut10min,30, o ora si nu mai mi-o aducea,am inceput sa intreb ce se intampla cand dupa vreo doua ore vine si imi zice ca este conectata la niste aparate sa ii masoare bataile inimii ca nu a reactionat bine la test ,din acele momente pot sa spun ca am simtit o durere imensa nu mai stiam decat sa plang altceva nimic,cind plangea stiam ca ea este din toti copiii si fugeam la ea ,pt sa spun ca mi-a fost frica sa intru sa o vad prima data la aparat dar cand mi-am facut curaj am mai suferit un soc ppentru ca am vazut-o bandajata la umar,suferise la nastere o ruptura de clavicula la umarul drept si ea saracuta de aceea plingea zi si noapte si nimeni nu stia de ce.A doua zi ma trimis cu ea la grigore alexandrescu sa ii faca o cardigrafie sa vada daca are ceva la inimioara si multumesc lui DUMNEZEU ca avut grija de ea si nu a iesit nimic.Acum are doi anisori si pot sa spun ca ea e totul pentru mine si o iubesc enorm de mult. de aceea nu pot sa imi imaginez prin ce ai trecut tu ,iti urez multa sanatate si sper sa gasesti putere sa mergi mai departe.te pup si scuza-ma daca am gresit in exprimare dar am vrut sa vorbesc mai pe intelesul tuturor
Am plans cand am citit povestea ta, Bianca, si poate povestea atator mame de prunci nenascuti.
Dumnezeu sa aiba grija de sufletele lor, sunt convinsa ca El este mai presus de prejudecatile bisericii, de canoanele ei stabilite de oameni.
Undeva acolo sus sunt copiii nostri nenascuti, si ii vom iubi neconditionat, vesnic, chiar daca biserica, medicii si altii nu ii considera "copii" ci doar niste erori medicale.
Sunt alaturi de voi, desi nu pot spune ca stiu ce simtiti, dar imi pot imagina macar 1% din durerea voastra.
Nu cred ca sunt foarte coerenta, deoarece am fost foarte impresionata de durerea voastra.
Dumnezeu sa fie cu voi sa sa va ajute sa gasiti linistea si pacea in suflete.
Buna sunt Simona ****, am scris povestea mea in data de 13 februarie, ce intamplare astazi se face o luna de cand am povestit si totodata ar fi trebuit sa se nasca si puisorul meu, daca totul ar fi decurs normal.Sunt trista, foarte trista...maine ma duc la o colega care a nascut astazi, oare o sa am puterea sa o felicit??. Bineinteles ea nu are nicio vina, chiar glumeam la inceputul sarcinii cand eu am aflat ca am baiat:"O sa vin sa iti petesc fata", stiind ca ea o sa aibe o fetita (a treia). II doresc mult noroc si am sa stiu mereu ca baietelul meu ar fi fost de o seama cu fetita ei.
In data de 25 februarie 2008 am fost la o ecografie si la o consultatie, bineinteles la alt doctor sa aflu starea mea de sanatate, dupa pierderea sarcinii. Acum mi-a explicat ca nu imi garanteaza pe viitor o sarcina dusa pana la capat pt ca : SI ACUM REVIN CU MICI AMANUNTE: dupa pierderea sarcinii, au trecut 6 saptamani, timp in care nu mai imi trecea sangerarea, fapt ce a dus la o interventie chirurgicala, de ce spun asta? pt ca in timpul chiuretajului mi-a perforat uterul si imediat a luat decizia sa ma taie pe burta pt a mi coase UTERUL. Pana aici totul este OK, dar uterul a fost perforat in partea superioara (la o cezariana uterul se taie in partea de jos). Aceasta cicatrice care este pe uterul meu in partea de sus, NU imi da sanse prea mari la o eventuala sarcina viitoare. In plus de asta, pierderea sarcinii ar fi fost pt ca uterul meu este micut si pe jumatate septat. In concluzie riscul meu s-a dublat. NU STIU SI NICI NU VREAU SPERANTE DESARTE, vreau doar sa fac tot ce imi sta in putinta. Pentru asta astept indrumari sau sfaturi (poate cineva a trecut printr-o astfel de experinta, cu uter septat si perforat, dar care acum are copilasi); orice e bine venit. Prietenii imi spun ca sunt inca tanara, sa am rabdare..........EU ASTEPT SI AM SI RABDARE, DAR IMI ESTE FFFFF FRICA. STIU DOAR CA IMI DORESC NESPUS DE MULT UN COPILAS. ADRESA MEA DE MAIL ESTE: ****@yahoo.com Va pup si va imbratisez, cu drag Simona.
Mă doare faptul că şi eu am scris mesaj, şi eu am o poveste asemănătoare şi îngrozitor de dureroasă, am plâns în timp ce citeam şi revedeam filmul evenimentelor şi mai apoi scriam. Mesajul meu n-a apărut însă. Doare.
****@yahoo.com / Luminiţa ****, Lugoj, Timiş
Dragi mamici,va scriu acest mesaj in speranta ca ma puteti ajuta.Am un baietel de 1an si 5luni cu mai multe probleme de sanatate.Trebuie sa merg cu el la Bucuresti,dar am nevoie de 500euro.Am strans o parte din bani(250) dar mai am nevoie de 250 pentru a putea pleca.daca ma puteti ajuta,car de putin de la fiecare ,sa-mi pot duce puiul la bucuresti,am deschis un cont in euro la BANCPOST.VAlas datele de contact si contul.Va multumesc din suflet.
COD IBAN:RO67BPOS37006702468EUR01 BANCPOST sucursala TULCEA titular cont SOFAN ADRIANA.tel 0741144829,mail sofanadriana@yahoo.com.
Buna ziua doamna Brad,
Am fi onorati sa includeti Asociatia TOTUL PENTRU TINE SI COPILUL TAU(ATTCT) printre cei care “… doresc şi cred că pot ajuta prin voluntariat în această campanie de sensibilizare a celor din jur şi de schimbare în bine a sistemului medical şi legal le-aş mulţumi şi m-aş bucura dacă îmi vor scrie şi işi vor lăsa datele de contact….”.
Impreuna cu ATTCT al carui program “Cupluri educate-Copii sanatosi” inceput in 2004, incearcam sa facem ceva pentru comunitate prin intermediul educatiei, prevenind problemele legate de sarcina, nastere si alaptare.
Poate ca ati citit deja articolul nostru "Pierderea unei sarcini” de pe www.attct.ro ?! Nu este doar un simplu articol ci este rodul unor experiente practice si am fi foarte fericiti sa aflam ca suntem de folos celor in nevoie.
Ma gandesc ca planuind impreuna vom face cu siguranta ceva mai temeinic si mai de folos pentru oameni.
In speranta ca lucrurile vor merge inainte si in asteptarea raspunsului dvs va doresc toate cele bune.
Cu drag,
Georgeta Musat
APEL URGENT PENTRU UN SFAT!!!!!!!
Buna ziua,
Cunosc in detaliu actiunile minunate si campania pe care o desfasurati,va felicit din tot sufletul si sunt cu inima alaturi de toate mamicile care au trecut prin asemena drame!
Va scriu pentru a va cere ajutorul cu un sfat competent pentru o mamica aflata intr-o situatie disperata:e vorba despre o prietena de-a mea care a aflat luna trecuta,in urma unei echografii 4D,ca fetitza ei ce urmeaza sa se nasca peste trei luni are pericardita.Diagnosticul a fost confirmat in luna urmatoare,s-a constatat o evolutie nefavorabila a bolii,a fost verificat de cei mai buni echografishti si ginecologi din Iasi iar medicii i-au recomandat sa mearga la o clinica din Chisinau pentru amniocenteza si eventual o punctie "in utero" pentru inlaturarea lichidului din pericard care impiedica buna functionare a cordului si implicit oxigenarea optima a organelor vitale.
Cunosc in amanunt drama Biancei Brad si a fetitei d-sale si am convingerea ca daca este posibil,voi primi sfatul cel mai competent prin care sa o ajutam pe prietena mea sa ia cea mai buna decizie referitoare la cum,unde si cine o poate ajuta in plan medical aici in Romania sau in alta parte.
Va multumesc din tot sufletul si, cu sperantza ca putem evita impreuna sa mai aflam despre o noua drama a unei mame care si-a pierdut puiul prea devreme,
Va imbratisez cu caldura,
Adina Padure - iasi
adina.padure@gmail.com
Tel:0743605976
Dragele mele
am participat si eu si sotul meu la prima intalnire a mamelor de ingerasi, desi mi-a fost foarte teama...teama ca ma va coplesi durerea si va fi insuportabila...am stat de aceea la distanta de voi si nu am putut sa ma apropii prea mult sau sa spun ceva..nu am putut decat sa plang. a fost foarte trist, dar si foarte frumos, si ma bucur enorm ca am fost acolo, pentru ca nici eu, ca si multe dintre voi poate, nu am apucat sa imi iau ramas bun de la fetita mea...iar faptul de a fi acolo alaturi de voi si de a elibera balonasul a fost ca o eliberare si penrtu mine...
sunt psiholog si stiu ca suferinta nu va inceta prea repede...si stiu si simt ca am nevoie sa fiu alaturi de altii care pot intelege suferinta mea...
de aceea m-am gadit sa va propun sa incepem un grup de suport..pentru ca stiu ca si voi aveti nevoie de asta. si cred ca poate fi un prim pas al acestei organizatii ...
eu pot sa incerc sa obtin un spatiu in care sa incepem...as putea sa gasesc o solutie de inceput pentru cateva intalniri pana se va rezolva ceva mai stabil. si pentru ca am vazut ca sunt si alti specialisti psihologi si psihoterapeuti care s-au oferit voluntari, le putem cere ajutorul, si sa modereze acest grup de suport al mamicilor de ingerasi...
daca crezi ca poate fi un inceput Bianca, si daca sunteti dornice sa ne ajutam si vorbim despre suferinta noastra, astept cu drag un semn de la voi.adresa mea de mail este ****@yahoo.com
Simina
cata durere....cata suferinta.....cate lacrimi....
am plans din tot sufletul cand am citit cele de mai sus caci pot spune ca stiu ce inseamna sa pierzi un sufletel mic si nevinovat...s-a intamplat in anul 2003,2 iunie.Citind am retrait sentimente care credeam ca sunt bine inchise undeva adanc...dar cand te astepti mai putin ies la suprafata.
Cristian s-a nascut la 27 saptamani,dupa o sarcina fara probleme din partea mea,dar inceputa cu un mare semsn de intrebare.Medicul imi recomandase intrerupere deoarece eram sub un tratament de durata cand am ramas insarcinata.Nu am avut taria sa imi fac avort si m-am rugat din suflet la D-zeu sa faca ce e mai bine pt bebe:daca o fi bine sa il lase ,daca nu sa mi-l ia el....si ...mi l-a luat la 3 ore dupa nastere.Nu l-am vazut si regret acea clipa enorm,ca nu i-am vazut macar o data chipul caci acum nu as mai fi ramas cu intrebarea:oare cum arata?oare cu cine a semanat?.....am plans ,am suferit enorm ,dar am avut certitudinea ca am facut ce trebuia atunci cand am hotarat sa nu avortez.
pt ca nu aveam alt copil mi se parea ca toate femeile de pe strada cu bebelusi in carucior rad de mine si gravidele la fel.Mi se parea nimai,normal.
Imediat dupa pierdere am fost tare dar dupa catva timp,cam 1 luna ,am inceput sa ma gandesc...Totusi de ce eu?...Si am mers pana acolo cu disperarea intr-o zi cand eram singura acasa incat dupa vreo 3 ore de plans mi-am pus in mana un pumn de medicamente,zicandu-mi ca daca mor voi merge sus in cer la ingerasul meu...M-a salvat mama mea care,presimtind ceva parca,m-a sunat.eu eram incoerenta la telefon,nu ziceam decat ca eu vreau la bebe meu,ce eu merg la cristi in cer....Pana la urma mama m-a convins ca nu e o rezolvare si am acceptat sa merg sa stau acasa cu ea o perioada,deoarece sotul meu era f mult plecat.
Acum a ramas in urma aceea perioada,dar...nu voi uita.
Am un baiat de 3 ani,sanatos si puternic,lumina ochilor mei.
Voiam sa spun Bianca,ca eu nu am stiut de pierderea ta decat de cateva zile,prin link-ul Ziua mamelor de ingeri.Stiu ca te-am vazut intr-o emisiune televizata cand erai gravida cu Emma,vreo 5 luni aveai,cred si stiu ca te-am invidiat in acea clipa(iarta-ma te rog acum)zicandu-mi:_cat de frumoasa e!Cat succes are!Si cat de usor fac unele femei copii!I se citeste mandria si fericirea in ochi ptr faptul ca va deveni din nou mama!
Iarta-ma din nou ptr aceste ganduri urate!Te admir si te-am admirat mereu,mai ales acum ptr ceea ce faci!Esti o super mama si meriti tot binele din lume!Iti doresc sa fii puternica in continuare!Si faptul ca exista Luca e foarte important.Caci eu am incercat din nou sa fac un bebe si dupa a doua nastere a mea,atunci cand Andrei avea 1 an jumate.Si la doua luni sarcina s-a oprit din evolutie...Dar acum il aveam langa mine pe puiutul meu drag si cu toate ca am suferit enorm din nou,mi-am canalizat gandurile in cu totul alta parte,adica la programul bubelusului si a trecut mai repede suferinta.Acum nu stiu daca voi mai avea un alt copil dar sper ca voi reusi inca o data.Ceea ce iti doresc din inima si tie!!!!
cu multa stima,M.D
momentan locuiesc in alta tara dar am fost cu gandul aproape in data de 9 martie.Cat de frmos a fost totul...frumos si trist in acelesi timp...
adresa mea de mail este ****@yahoo.com
.Buna Bianca buna mamicilor. Sant Erika din cluj,Va felicit enorm de mult,pentru efortul depus la intilnirea de 9 Martie.si este foarte bine ca se mai gandesc si la noi niste oameni.Va reamintesc ca sdint si eu alaturi de campania EMMA si de toate mamicile de ingeri.dar insa eu am o problama si aqs vrea niste sfaturi ca ce as putea face.Acum doi ani am pierdut pe puiutul meu Erick Robert,si mieste tot mai greu ,eu nu am fost trimisa sa consult unh psiholog dupa ,, nenorocire,,si se pre ca am ramas cu ceva sechele care nu stiu ce as putea sa fac .Sant foarte satresata,foarte sensibila,plang din orice asa as vrea sa pot sa ma controlez dar nu pot simt ca urmeaza sa innebunesc mie foarte greu sa accept ca nu am copii si nu raman insarcinata am facut deja mai multe tratamente si nici un rezultat ce sa ma mai fac????nervii si stresul sant foarte greu de controlat.Nu cunosc nici un fel de psiholog si daca merg la intamplare doar imi ia numai banii si ies mai bolnava.Ma omoara gandul ca nu gasesc si nu primesc nici o explicare si nici un raspuns pentru moartea copilului meu si daca vreodata voi ramine insarcinata nu se intampla acelasi lucru.Daca cineva poate sami dea o vorba bunasau sa fiu indrumata spre drumul cel bun am rugamintea sami raspundeti.Va pup dulce pe toate mamele de ingerasi
Au trecut deja 5 zile dupa aceasta prima intalnire a mamicilor de ingeri.
Iata, incep sa apara primele semnale de solidaritate din partea semenilor nostri : medici , psihologi, jurnalisti, oameni de bine …
Si este doar inceputul, Bianca.
Sa-ti dea Dumnezeu putere si tenacitate sa poti sa mergi pe acest drum pe care El ti l-a deschis inainte si pe care tu, curajoasa si horata, ai decis sa pasesti .
Nici un efort nu este prea mare cand sta in puterea noastra sa-l facem si cand reusim astfel sa aducem in sufletele indurate speranta si increderea .
Continua acest demers cu perseverenta .
Tu ai un cuvant greu de spus in aceasta poveste trista pentru ca o traiesti zi de zi.
Alaturi de tine vor veni din ce in ce mai multi care te vor ajuta sa duci mai departe aceasta campanie, specialisti care vor sti sa-ti dea cel mai bun sfat pentru ca demersul tau sa aiba eficienta maxima, pentru ca obiectivele pe care le-ai stabilit sa fie atinse.
Ai incredere ca vor veni ! Orice inceput este mai greu .
Ca si in cazul mamicilor de ingeri care n-au venit la intalnirea de duminica, 9 martie .
Insa puterea exemplului tau personal va fi cea care le va da curaj si forta pe viitor si ti se vor alatura . Vei vedea . Vor afla din ce in ce mai multi despre campania ta, vor simti din ce in ce mai multi ca pot schimba ceva in tara asta si vor sari sa dea o mana de ajutor .
Sunt multe de facut, important este sa ne spui din timp ce actiuni ai in vedere , cum le vezi puse in aplicare, in ce directie ai nevoie de ajutor si vei vedea cat de multi se vor oferi sa se implice.
Deja ochii sunt atintiti asupra acestui demers.
Ai reusit sa realizezi acest extraordinar impact asupra opiniei publice prin atragerea atentiei catre aceste drame traite de atat de multe mame. Niciodata pana acum nu s-a mai vorbit public despre durerea mamelor care isi pierd copilasii si despre nevoia unui plan de masuri la nivel national pentru sprijinirea acestora si , mai ales, pentru prevenirea acestor drame.
Poate ar fi bine sa dam cateva exemple concrete de actiuni in care a fost binevenit ajutorul celor care s-au oferit sa fie alaturi de tine in organizarea primei intalniri a mamelor de ingeri . Astfel vor vedea si alti “buni samariteni” ca, oricat de simplu si oricat de neinsemnat ar parea un anumit efort, ajutorul acordat este de nepretuit .
Vreau sa enumar cateva din problemele cu care te-ai confruntat .
Daca nu vrei sa le faci publice poti sa decizi sa stergi aceasta parte din mesaj, dar ar fi bine sa stie cat mai multi cat de multe sunt de facut pentru o astfel de organizare , pentru creearea unui tot unitar atat de frumos precum a fost ziua de 9 martie.
Nu intru in detalii, ci doar enumar ( si chiar te rog sa completezi tu cu ce am omis eu) :
- redactare si difuzare comunicat de presa,
- contacte si confirmari de participare mass-media,
- redactare postere si fluturasi de informare stradala,
- distribuire fluturasi si afisare postere in diverse locatii ,
- participare la emisiuni TV si radio ,
- acordare de interviuri pentru presa scrisa,
- redactare si difuzare mesaj de informare prin direct-mailing,
- demersuri privind invitarea speciala a dlui. dr. Cristian Andrei, a dnei psiholog, a mamicilor de ingeri care s-au implicat activ in aceasta campanie,
- invitarea unor psihologi si punerea lor in legatura cu mamele indurate,
- supervizare continut site (redactare articole, citire mesaje, postare informatii noi) ,
- alegere si efectuare demersurilor de rezervarea a locatiei,
- pregatire locatiei pentru intalnire,
- pregatire baloane, lumanari, decoratiuni din hartie creponata colorata,
- inchiriat butelii cu heliu,
- stabilire persoana care sa umfle si sa lege baloanele,
- redactat si multiplicat pliantul organizatiei “Cum pot sa reactionez?” ,
- distribuirea acestui pliant participantilor la intalnire,
- actiune de curatenie si inchidere a locatiei dupa intalnire,
- redactare si difuzare communicate si mesaje de multumire pentru participarea la intalnire,
- alegere si postare pe pagina web a fotografiilor, inregistrarilor de la intalnire,
- intalniri cu mass-media pentru ecouri in presa in urma intalnirii,
- actiuni de protectie si paza in incinta locatiei, etc
Toate acestea au fost actiuni in care s-au implicat destui voluntari. Felicitari tuturor.
Si te felicit si pe tine, Bianca, pentru modul in care ai facut fata acestei provocari : cu naturalete, cu calm si rabdare, cu incredere si cu foarte multa delicatete fata de atat de multi necunoscuti care ti-au fost alaturi , dar pe care i-ai primit alaturi de tine si i-ai tratat ca pe foarte buni prieteni.
Atat de multa caldura ai emanat in jurul tau incat parca am fi fost alaturi dintotdeauna !
Ti-am fost alaturi nu numai in calitate de voluntari ce te-au sprijinit in aceasta campanie. Unii au fost ca si prieteni nascuti din aceeasi suferinta, iar altii din prietenia nascuta din sentimentul apartenentei la aceeasi “casta” : aceea a mamelor acestei lumi .
Sper ca prin gestul nostru sa-i aducem langa tine pe viitor si pe altii. Chiar si pe acei prieteni ai tai care n-au reusit sa-ti fie aproape duminica, la intalnirea mamelor de ingeri. Fiecare are lectia lui de invatat in viata !
Inchei aici.
Pentru actiuni precum cele enumerate mai sus ai nevoie mereu de sprijinul nostru, al celor care doresc sa se implice in schimbarea unor mentalitati, a unor practici nepotrivite, a unor legi . Noi, dar si altii, vom fi mereu alaturi de tine in acest demers.
Sunt sigura ca stiindu-se cu te ce confrunti in aceasta campanie vor veni cat mai multi in sprijinul tau : cu fapte concrete, cu idei , cu opinii. Eu sunt alaturi de tine in continuare.
Iti multumesc, Bianca, in numele tuturor mamelor pentru acest inceput .
Liliana
Bucuresti
9 MARTIE… ZIUA MAMELOR DE INGERI
Pentru acele mamici care au spus ca vin… si nu au avut taria, pentru acelea care au vrut sa vina si nu au reusit, pentru cei care au fost acolo si in alte locuri din tara aceasta ‘’’ si pentru toti cei care ne vor ajuta de acum incolo sa facem bine!
Pentru noi toti, am pus mai jos link-ul(legatura) catre… copii nostri, la care au ajuns deja baloanele in care am pus toata dragostea noastra.
http://www.slide.com/r/5hrivGW81j-y1tj9jcshOHL8ohUQwcpR?sz=original&view...
Imaginile au fost obtinute prin amabilitatea domnului Dinu Lazar, unul dintre fotografii prezenti la intalnirea din Bucuresti.
Daniela G.
Am citit o parte din mesaje si inteleg ca starea pe care am avut-o eu dupa nu e anormala asa cum spun unii. Cred ca ar fi bine daca am putea sa facem cumva sa-i instruim pe medici cu trebuie sa se poarte in astfel de situati. Poate si o initiativa a tatilor. Medicul meu nici macar nu a considerat ca trebuie sa-i spuna ceva sotului meu. Era asa de neajutorat, nu stia ce se intampla...