Draga Bianca, Sunt Irina din Baia Mare,imi este foarte greu sa vorbesc despre aceasta dar trebuie sa spun ca ma regasesc in DRAMA(nu spun povestea ptr. ca povestile au un final fericit) vietii tale si a altor mamici care nu au avut parte de bucuria si implinirea unei femei ,aceea de a avea copii, decat ptr. scurta perioada de 9 luni in care tot universul se invartea in jurul unui vis care a fost spulberat cand totul trebuia sa inceapa...E mult de atunci,sunt 12 ani si 8 luni.Dupa ce am purtat o sarcina 9 luni fara probleme, la ultima consultatie efectuata de medicul generalist Tutunea Aurica din orasul Cavnic , aceasta constata ca totul este in regula cu exceptia(culpa medicala)faptului ca nu a ascultat cu acea antica palnie ptr. a auzi bataile cordului copilului.In dupa amiaza acelei zile in momentele de relaxare am simtit ca miscarile fatului sunt inexistente stiind ca in general era foarte energic.Am asteptat pana a doua zi,fiind la prima sarcina nu stiam cum trebuie sa decurga lucrurile pana la final si am studiat in cartea Mama si copilul, de unde am dedus ca nu este normal ce se intampla.A doua zi am mers la un medic ginecolog ptr. ecograf iar acesta m-a bombardat cu intrebari de genul:De cand...;Cum...De ce...si care m-a trimis urgent ptr. a fi internata.Eram disperata, stiam ca nu este bine dar nu ma gandeam ca ar fi posibil sa fie atat de rau.Odata internata in Spitalul Judetean din Baia Mare mi s-au facut primele investigatii. Doctorul ginecolog POP CORNEL care consider ca este un om fara suflet si minte la efectuarea ecografiei,a facut afirmatia:"NU,...E MORT!, CE MAI...,si a plecat,fara a se gandi ca felul in care a spus aceste cuvinte ma vor marca ptr. tot restul vietii.Atunci am simtit ca totul se naruie in jurul meu,vise spulberate, sperante desarte...Si uite asa am stat 5 zile cu fat mort in burta asteptand sa-si faca efectul injectiile care trebuiau sa provoace nasterea fiind pe punctul de a face septicemie.Sa nu mai spun ca dupa 5 zile de internare cadrele medicale nu m-au pregatit ptr. nastere.Din nou aceeasi persoana DR. Pop Cornel, rece si acra ma asista la nastere continuand sa fie obraznic si ironic pe langa faptul ca nu si-a facut bine treaba(chiuretajul) fiind nevoit a doua zi sa-mi curete uterul din nou la insistentele unei asisatente profesionista si exigenta. La nastere am aflat cauza decesului,Tripla circulara de cordon,era fetita,i-am fi spus Georgiana,era frumoasa,sanatoasa se dezvoltase normal 3,9 Kg,si 57 cm. Mi-a fost foarte greu sa o vad si sa nu o tin in brate.Si azi imi pare rau ca nu am insistat sa fie tinuta sa o vada si sotul meu. Credeam ca timpul le rezolva pe toate si vom putea avea copii dar aceasta nu s-a mai intamplat. E greu sa fi mama dar si mai greu sa fi mamica de inger.Nu mi-am putut inchipui ca sunt atatea femei care au trait aceeasi drama. E greu sa treci peste asa ceva mai ales cand cei de langa tine nu stiu cum sa te ajute.Trauma fizica si cea psihica te fac sa traiesti altfel de cum ti-ai fi dorit. Te simti altfel dacat ceilalti si doar voi mamici de ingeri puteti sa intelegeti aceasta.
Draga Bianca, rana ta este mai mare ptr. ca este mai recenta si stiu ca nu se vindeca niciodata dar daca am putea aduce ceva bun in viata femeilor eu as propune sa militam si pentru ca Sistemul de sanatate sa suporte cheltuielile investigatiilor si tratamentelor care se fac ptr. a putea avea copii. In fiecare an de 8 Martie, mi-e greu sa ma simt femeie si atat.De data aceasta in ziua de 9 Martie am sa aprind o lumanare si am sa inalt un balon la cer ptr. ca ingerasul meu m-a facut sa simt acel minunat sentiment matern timp de 9 luni. Te imbratisez cu drag si sper ca va veni ziua in care ne vom intalni.
5 March, 2008 - 07:00 — Simona
DRAGA BIANCA SA STII CA LA NOI IN TARA SUNT MATERNITATI CARE SUNT FOCARE DE INFECTIE SI IN CARE COPII VENITI PE LUME SUNT TRATATI CA PE NISTE CARPE,SI SA SPUN DE CE .EU MA NUMESC SIMONA SI AM NASCUT O FETITA IN ANUL 2004 APRILIE 07 PE CARE O CHEAMA BIANCA-ELENA.IN MATERNITATEA DIN JUD.BACAU (NU DAU NUME MATERNITATII) ERAU COPII CARE STATEAU CU CACUTA LA FUNDULET PANA SE FACEA CARNE VIE ,SI MAI ERAU COPII CARE FACEAU ICTER SI II BAGAU IN INCUBATOR ,SI DUPA CE LE TRECEA BOALA LA COPII LE LUAULEUCOPLASTUL PANA DADEA SANGELE ,ADICA FARA PIC DE MILA . SISTEMUL SANITAR LA NOI ESTE FOARTE PROST . EU AM FOST INSCRISA LA UN MEDIC ,DEFAPT ERA DIRECTORUL MATERNITATI SI ASTEPTAM SA NASC CU EL ,SI AM AJUNS LA MATERNITATE SI MI-A SPUS SA IL SUN DACA MI SE DECLANSEAZA NASTEREA,CE CREZI CA AM PATIT L-AM SUNAT SI NICI MACAR NU MI-A RASPUNS LA TEL, DAR AM INSISTATSI DUPA CEVA VREME IMI RASPUNDE SI IMI ZICE SA IL ASPTEPT PANA LA ORA 15 DUPA-AMIAZA SI EU AM NASCUT FETITA LA ORA 9 DIMINEATA . ASA SE INTAMPLA LA NOI IN ROMANIA DUPA CE LE DAI DREPTUL (LA DARURI MA REFER) TE UITA .SI TOT ASA AM MAI PATIT CU ECOGRAFUL ,MIA SPUS TOT FELUL DE TAMPENII,NICI NU STII CE SA MAI CREZI.ASTA ESTE LA NOI SISTEMUL SANITAR,SE MOARE CU ZILE LA NOI IN TARA. CU STIMA SI RESPECT A TA PRIETENA.ASOLOMIEI SIMONA.ADRESA MEA DE YAHOO ESTE URMATOAREA; ****@YAHOO.COM..DAR ASTEPT SA-MI DAI ADRESA TA DE YAHOO DACA AI PLACEREA SA MAI COMUNICAM SI SA NE POVESTIM CE NI SE MAI INTAMPLA NOUA MAMELOR DE INGERII DINTRE CARE MA AFLU SI EU. LA REVEDERE.
5 March, 2008 - 07:00 — Mirela
copilul este lumina ce ne insenineaza zilele,este caldura ce ne incalzeste sufletul,este clipa ce ne bucura viata,iar noi parintii ii rasplatim cu dragoste. o altfel de suferinta! cind aveam 15 ani parinti mei sau despartit.la19 mi-am inceput viata sexuala fara sa stiu nici macar teorie si binenteles am ramas insarcinata,fiind inainte de revolutie am ajuns prin cunostinte sa fac un avort cu metode empirice.nu se punea problema sa il pastrez ,stateam cu tata care avea conceptia ca "ride lumea".ani au trecut si la 26 de ani mi-am cunoscut sotul,au mai trecut 2 ani in care nu am ramas insarcinata,dupa care am inceput sa-mi fac probleme si sa umblu prin doctori.cind auzeam de un doctor oriunde in tara ,care prin tratament a reusit sa faca minuni cu femeile care nu puteau avea copii,mergeam cu speranta .si am ajuns la 34 de ani dupa 2 operatii laparoscopice,una la cta iar alta la tm ,interventie la care mi sau spus ca nu mai pot avea copii pe cale naturala deoarece trompele uterine au fost rezectate(nu stiu daca este chiar termenul corect).am facu vitro la citeva luni ,am facut o analiza de singe dupa 10 zile la buc ,eu fiind din provincie si sa nu mai stau o zi am rugat o prietena sa-mi spuna la telefon rezultatul."m-a urit ptr ca a trebuit sa fie tocmai ea cea care sa-mi dea vestea".adica da negativ.am avut 5 embrioni pe care corpul i-a respins.am suferit...putin spus.nasa stiti ce mi-a spus mai bine asa decit sa pierzi sarcina cind simti ca cineva e acolo in burtica.la o luna am hotarit sa adoptam un copil.am cunoscut-o in maternitate cind avea 8 zile si era acasa cind avea 26 zile.are 5 ani si 4 luni.e lumina ochilor nostri!multi ne-au spus ca am facut pomana.uni..ce noroc a avut copilul asta cu voi!sotul le raspundea ,noi am avut noroc cu ea.poate o alta femeie in situatia mea se gindeste ca isi duce crucea ptr ce a facut in tinerete.sunt fericita!imi pare rau doar de un singur lucru ,am 41 de ani si as mai fi vrut pentru fetita mea un fratior sau o surioara,dar...O cheama THEODORA=aleasa domnului.te imbratisez si iti spun BIANCA ,imi pare rau de toata suferinta ta!daca as cere sa va exprimati o parere despre povestea mea,v-as cere prea mult?adresa de e-mail mirelaaxinte@yahoo.com(va rog sa o scrieti)
5 March, 2008 - 07:00 — Anonim
Buna Bianca, Toate gandurile mele vin catre voi. Eu inca nu sunt mamica. Am doar 22 de ani. Insa acum cinci ani matusa mea, de care sunt foarte atasata, a nascut doua fetite gemene. Au fost asteptate cu nerabdare de toata familia. Tin minte si acum emotia in momentul in care am vazut caseta cu ultima ecografie: una isi sugea degetelul, cealalta ne arata funduletul. Nascute pe 11 martie, inainte de termen, una dintre ele s-a nascut moarta, iar cea de-a doua a murit pe 13 martie. Eu inca mai simt durerea si nu au fost copilele mele. Asa ca daca mie imi vine greu, nici nu pot sa-mi imaginez se simt parintii atunci cand isi pierd copilul. Bianca, ai foarte mare dreptate atunci cand spui ca acest subiect este tabu. Pentru ca asa s-a intamplat si in familia mea. Toata lumea m-a rugat sa nu vorbesc cu matusa mea, sa nu ii spun nici macar ca sunt alaturi de ea. Acest lucru l-am facut abia dupa doi ani. De teama sa nu o ranesc, sa nu ii readuc aminte... Este extrem de dificil pentru toti cei implicati. Pe 9 martie voi fi si eu cu gandul alaturi de voi si de toti ingerasii, pentru ca si eu cunosc doua ingerase care stiu ca sunt acolo sus, impreuna: Bianca si Cristina.
5 March, 2008 - 07:00 — Cristina
Buna tuturor mamicilor de ingerasi si de bebei ! Ma numesc Cristina am 27 de ani si am un baietel de 5 luni pe nume Luca. Acum 2 ani am trecut prin ceva asemanator. La mine sarcina s-a oprit in evolutie la 5 saptamani,deci n-am avut timp prea mult sa ma bucur si sa ajung sa simt prima miscare a belusului in burtica. Verdictul a fost dat in urma unui echograf, iar ziua aceea a fost pentru mine cea mai trista(nu se poate descrie prin cuvinte).Tin minte ca imediat m-au internat,m-au chiuretat,iar apoi(fiind inca sub influenta anesteziei),m-au pus sa semnez ca am facut-o pe propria raspundere-ceea ce am inteles mai tarziu-ca era pentru ei o acoperire ca sa nu mai faca investigatii(din ce cauza s-a oprit sarcina). E revoltator cate se intampla in spitalele din tara, si nimeni nu ia nici o masura. Sunt familii care isi doresc enorm un copil, si fac mari sacrificii sa-l conceapa, si mai sunt si "MONSTRI" care isi arunca pruncii la tomberon,sau ii omoara! Sunt mame care isi poarta cu grija pruncii timp de 9 luni in burtica, iar din neglijenta personalului medical, sau din lipsa aparaturii din spitale, MOR COPII CU ZILE ! ESTE STRIGATOR LA CER! SI AR TREBUI SA FACEM CEVA IN PRIVINTA ASTA! SI INCA CEVA F.IMPORTANT SI DE STIUT PENTRU MAME: ORICE COPIL NASCUT VIU,NEBOTEZAT,CARE TRAGE SA MOARA,(IN CAZ DE URGENTA)POATE FI BOTEZAT DE ORICINE,CHIAR SI DE MAMA,PUNANDU-I-SE PE CAP PAMANT SAU APA SI ROSTINDU-SE "SE BOTEAZA ROBUL LUI DUMNEZEU(NUMELE)IN NUMELE TATALUI SI AL FIULUI SI AL SFANTULUI DUH". DACA COPILUL TRAIESTE SE VA CONTINUA TAINA BOTEZULUI DUPA 40 DE ZILE LA BISERICA,IAR BOTEZUL FACUT(IN CAZ DE URGENTA)ESTE VALID. IN SPITALE MOR FOARTE MULTI COPII NEBOTEZATI PENTRU CA NU PREA SE STIE ACEST LUCRU,iar botezul e f. important( prin Botez) se sterge pacatul stramosesc de la Adam si Eva, pacat cu care ne nastem cu totii. DOAMNEI BIANCA BRAD II UREZ MULTA SANATATE, PUTERE SI SA STIE CA ACOLO SUS ARE UN INGERAS CARE SE ROAGA PENTRU EA. DOAMNE AJUTA!
6 March, 2008 - 07:00 — Rita
Irina, Renata, Codruta si celelalte mamici sau mamici de ingeri din Baia Mare! Ma bucur ca ati reusit sa va deschideti sufletele. STIU ca e greu, dar primul pas l-ati facut. E foarte important si nici nu stiti cat de bine sunteti intelese AICI. VA ASTEPT DUMINICA, 9 MARTIE, LA ORA 17.00, PE CAMPUL TINERELETULUI, DE LANGA STADION, sa fim impreuna si sa aprindem o lumanare, sa rostim in cor Tatal Nostru si sa lansam baloane catre ingerasii nostri. Va multumesc ca aveti suflet! Rita, mami de inger Maya
6 March, 2008 - 07:00 — Anonim
Eu sunt un tanar de 24 de ani si vreau sa stii ca-ti sunt,incerc sa-ti fiu alaturi.esti o femeie puternica,multumim ca ai avut puterea sa te destainui,eu incerc sa invat multe din asta.sa stii ca te iubim si iti suntm alaturi.
6 February, 2008 - 07:00 — Doinita
buna.sunt Doinita din Calarasi.nu mi-am imaginat ca exista atata durere si disperare .Plang alaturi de voi pentru durerea voastra si pentru durerea mea.O durere si un gol foarte mari o disperare fara margini.Ma intreb cum de mai traiesc fara copilasul meu si de ce.Nu pot inca sa spun drama mea.M-as bucura daca ne- am intalni si noi mamicile de ingerasi din Calarasi undeva pe 9 martie.nr. meu de telefon este 076****.Adresa este ****@yahoo.com ALEXANDRU DIMITRIE TE IUBESC SI MI_E DOR DE TINE!
6 February, 2008 - 07:00 — Ionela
Ionela. Eu am o fetita de 10 luni, care imi este lumina ochilor.As dori sa mai am un copil si imi este foarte groaza numai de gandul ca trebuie sa merg din nou la spital si sa indur umilinta si nerusinarea de care dau dovada unele asa zise cadre medicale. Eu cand am nascut natural la spitalul din Deva, am ramas socata cum se pot purta anumite persoane care practic trebuie sa te ingrijeasca si sa te sustina. Fiind in salonul de nasteri eu nu mai puteam de dureri, s-au adunat vreo 5 asistente si au inceput sa rada de mama focului. Cum e posibil sa fii asa de nepasator cand vezi un om ca chinuie si tu sa zici bancuri si sa barfesti. Oare de ce nu se pun camere de luat vederi si in spitale sa nu se mai intample atatea lucruri urate. Este adevarat ca sunt imune de atata chin vazut la nasteri, dar cea care naste nu naste toata ziua si mergi la spital si te lovesti de atata rautate si ramai marcat. Eu nu cred ca o sa uit niciodata rasetele acelea,care reprezinta singurul lucru care m-a marcat negativ pe parcursul saecinii. Eu sunt alaturi de toti cei care au ingeri acolo sus, si le doresc sa isi gaseasca alinarea, iar de 9 martie o sa fiu cu sufletul alaturi de voi. FITI PUTERNICI.
6 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Si eu sunt mamica de inger.Am un inger in cer si am luptat sa am un copil pe pamant.A fost cumplit de greu sa-mi vad copilul murind la doua zile dupa ce l-am nascut.Pe 15 martie ingerasul meu Eduard ar fi implinit 2 ani,nu pot sa uit,amintirile revin si dor.Imi este sufletul impartit intre copilasul meu din cer si cel pe care il strand in brate acum si ii multumesc lui d-zeu ca mi-a permis sa-l am,e ca o rasplata pentru cat de mult am suferit.
6 February, 2008 - 07:00 — Simina
Buna Bianca ma numesc Simina, am 29 de ani, si tocmai am trecut printr-o astfel de experienta nefericita...am pierdut-o pe fetita mea la aproape 7 luni de sarcina...a fost un accident,s-a desprins placenta si medicii au hotarat ca trebuie facuta cezariana pentru salvarea mea... deocamdata a trecut prea putin timp... insa vreau sa contribui la acesta campanie pe care ai inceput-o... eu sunt psiholog si psihoterapeut si sper sa pot fi de folos, sa pot ajuta parinti care si-au pierdut copiii... as vrea sa pot sa daruiesc afectiunea, pe care o am datorita copilului meu, sa fie de folos cuiva... este si pentru mine o forma de autoterapie.. adresa mea de mail este ****@yahoo.com
6 February, 2008 - 07:00 — Alina
Imi pare rau...imi pare cumplit de rau pentru imensa pierdere suferita atat de tine ca MAMA, caci nu ai apucat clipa sa te pierzi in privirea dulce a Emmei, cat si pentru FETITA ta, caci nu a avut sansa sa se bucure de imbratisarile tale, de dragostea fratelui ei, de alintarile tatalui sau ale bunicii. Cred ca cei mici, din clipa in care sunt conceputi, merita tot ce este mai bun si mai frumos; lor nu ar trebui sa li se intample niciodata ceva rau. Ca mama de doi baieti, nu de putine ori, L-am rugat pe Dumnezeu sa indur eu o boala in locul puilor mei si Ii multumesc ca nu au avut probleme majore de sanatate (chiar daca, baiatului cel mare, medicii i-au depistat o mica disfunctie la nivelul cordului, problema ce s-a rezolvat de la sine pe parcursul a cinci ani). Cu toate acestea, aproape ca nu trece zi fara sa ma bantuie un gand nefericit. Desi am urmat o facultate de psihologie si am consiliat diferite persoane, mi-e foarte greu sa ma "consiliez" pe mine insami ...si plang. Plang cand baietii mei sunt bolnavi; plang cand sunt nedreptatiti de ceilalti; plang, de multe ori (fara sa ma vada sotul meu minunat) cand ii vad dormind, impresionata fiind de ochisorii lor inchisi si de mocuta linistita: atunci ma apuca frica, gandurile negre ma napadesc si ... plang. N-am vrut sa vorbesc cu nimeni despre aceste trairi, crezand ca sunt nedreapta fata de mamele, asemeni tie, care au trecut sau trec prin drame adevarate, nu inchipuiri nebunesti ca ale mele; ca sunt niste slabiciuni nefiresti, chiar prostesti, pe care nu am dreptul sa le am. In cele din urma, privind in jurul meu, citind mult, vorbind cu alte mamici, mi-am dat seama ca nu sunt singura care gandeste si simte astfel, ca nu trebuie sa imi fie rusine, ca de fapt sunt om si, mai presus de toate, sunt o MAMA care isi IUBESTE copiii mai mult decat orice. Si, poate ce este mai important, ii invat si pe baietii mei ce este iubirea, aratandu-le-o si spunandu-le-o zi de zi, iar ei (asa cum poate fiecare) raspund: "esti cea mai minunata si frumoasa mama din lume" (Vlad, 5ani)sau "BETE MAMI"- adica "te iubesc" (David, 1an si 9luni), iar eu ...rad si Ii multumesc lui Dumnezeu pentru darul sau divin. Tot ce-ti doresc este ca maine dimineata, cand te vei trezi, sa poti sa privesti inainte cu seninatate, sa zambesti de dragul baiatului tau si, de ce nu, de dragul fetitei tale care te priveste din Cer cu DRAGOSTE. Dumnezeu sa o odihneasca! Alina, Bucuresti
6 March, 2008 - 07:00 — Simona
Ma numesc SIMONA sunt din BIHOR si am trait si eu o astfel de experienta neplacuta. As fi numitoALEXANDRA daca DUMNEZEU o ajuta sa traiasca. Din nefericire la 32 de saptamani a murit,nu am simtit nimic doar ca nu ma simteam bine mi se umflasera picioarele am facut tensiune si atunci la un examen ecografic mi s-a confirmat dezastrul, cum ca fatul a decedat.Am crezut ca intru in pamant de durere,abia mi-am recapatat putina putere ca sa o pot naste iar dupa 8 ore de travaliu cumplit am nascut.Nu au vrut sa-mi arate copilul pe motiv ca nu as rezista psihic,dar la insistentele mele de a vedea fetita medicul a permis asistentei doar sa o ridice putin s-ai vad fata.M-am multumit si cu atat am privito,era frumoasa,parca dormea iar eu asteptam dintro clipa in alta sa planga,sa miste o manuta sa faca un gest ,ceva dar nu s-a intamplat nimic.Am intrebat medicul de ce nu o pot inmormanta crestineste si mi s-a spus ca acesti copii sunt incinerati.Au fost cumplite acele clipe la gandul ca nici macar nu pot sa o inmormantez, ca nu am sa o mai vad niciodata ,dar familia mi-a fost alaturi in special sotul meu si am reusit cu greu e adevarat sa trec peste acele momente. In final am ajuns acasa dar amintirea Alexandrei era cu mine peste tot.Dupa doi ani am ramas insarcinata pt.ca pana atunci nu reusisem si eram foarte fericiti ca Dumnezeu ne binecuvinteaza din nou cu un copil.Binenteles ca am mers la cel mai bun medic,am facut toate analizele si ecografele recomandate de medic ca sa nu mai patesc ce am patit cu prima sarcina desi si atunci am avut grija si am facut tot ce mi-a recomandat medicul.Lunar eram internata in spital pt. analize si toata perioada sarcinii a decurs normal,copilul se dezvolta normal,crestea in greutate si abia asteptam sa nasc sa-mi tin copilul in brate.La termen am nascut o fetita pe nume Iulia iar bucuria a fost imensa pana a patra zi cand medicul pediatru ne-a zis ca are probleme la inimioara,i se aude un suflu si sa mergem la ecograf.Aici ni sa confirmat acel suflu si ne-a mai spus ca nu i se vede o artera spre plamani.Dupa 2 luni am plecat cu fetita la TG.MURES si acolo dupa o ecografie i s-a pus diagnosticul TETRALOGIE FALLOT i-a dat tratamentsi ne-a spus ca pe la varsta de 1 an va trebui operata.Ea avea acea artera spre plamani dar era foarte ingusta si nu putea circula cum trebuie sangele prin ea.Am fost disperata ,plangeam zi si noapte, nu puteam concepe ca pot sa-mi pierd si acest copil.Un an de zile parca nu mai eram eu,intruna ma gandeam numai daca va supravetui operatiei.Dumnezeu insa ne-a dat putere si curaj sa mergem mai departe. De la o cunostinta am aflat adresa medicului roman din Germania mai concret ROSTOCK,l-am contactat pe e-mail iar in decurs de o luna aveam programarea pt. operatie.Acest medic se numesteEUGEN SANDICA si este un om extraordinar,eu chiar il numesc mana dreapta a lui DUMNEZEU , a operato pe Iulia la 1an si o luna,operatia a reusit ,se simpte foarte bine iar noi o sa-i multumim toata viata pt.ce a facut pt. noi ca ne-a salvat fetita. Am sa ma alatur si eu mamelor de inngeri ,iar duminica voi aprinde o lumanare alaturi de voi in cinstea acestor copii ingeri.Dumnezeu sa ne ajute, sa ne dea putere sa mergem mai departe iar tie BIANCA multa sanatate , putere si sa ai grija in continuare de LUCA. Multa sanatate tuturor.
6 March, 2008 - 07:00 — Geanina
BUNA BIANCA, NUMELE MEU ESTE GEANINA DIN BACAU. IMI PARE NESPUS DE RAU DE TOT CE S-A INTAMPLAT, IN TIMP CE CITEAM ACESTE RANDURI PARCA TRAIAM EU ACEASTA DRAMA( PLANGEAM SI PARCA MA TRECEAU FIORI). PACAT CA S-A INTAMPLAT DAR STII CUM E ASA A FOST SA FIE. E BINE CA IL AI PE LUCA LANGA TINE, ASTA E, VIATA MERGE INAINTE. STII CUM SE ZICE SA NE BUCURAM DE FIECARE CLIPA PETRECUTA LANGA CEI DRAGI CA NU SE STIE CE SE POATE INTAMPLA MAI TARZIU. ASA E VIATA CU BUNE CU RELE TREBUIE SA O INFRUNTAM. NU CRED CA AS FI PUTUT FACE FATA DACA AS FI FOST IN LOCUL TAU DAR POATE CA DUMNEZEU TE-A INTARIT SA POTI TRECE SI MAI ALES CA LUCA ARE FOARTE MARE NEVOIE DE TINE TE-AI RIDICAT. NU STIU CAT DE COERENT AM SCRIS ACEST MESAJ DAR SUNT EXTREM DE AFECTATA. SUNT ALATURI DE TINE SINCER CHIAR MI-AR PLACEA SA TE CUNOSC SI PE TINE SI PE LUCA. TE PUP SI AI GRIJA DE TINE SI MAI ALES DE LUCA. IAR INGERASUL VA VEGHEAZA DE SUS. GEANINA
6 March, 2008 - 07:00 — Anonim
nu iti voi spune k vei face altul ci doar oncearca sa treci mai departe.nu sa uiti..pt k nu vei putea uita niciodata.....
6 March, 2008 - 07:00 — Stanca
Buna,ma numesc Stanca am 31 de ani si sunt si eu mamica de inger.Imi pare rau pentru drama traita de tine.Eu am nascut pe 05.01.2006 o fetita pe nume Teodora Elena si a murit pe data de 09.01.2006.Dumenezeu s-o odihmeasca.In fiecare zi sa nu ma gandesc la ea mai ales cand vad copii de varsta ei.Imi pare rau ca nu am reusit sa-mi tin fetita in brate sa o starng la piept,sa o alaptez.Prima sarcina am pierdut-o la 22 de saptamani in anul 2004 si era tot o fetita.Nu pot descrie durerea pe care o simt si pe care o traiesc in fiecare zi.Momentan nu am copii si nici nu am curajul sa mai incerc .Eu sper ca pana la urma Dumnezeu ma va binecuvanta cu un copil.Va urez tuturor multa sanatate si putere de a merge mai departe.Sunt foarte entuziasmata de acest site .
6 March, 2008 - 07:00 — Mihaela
Sper ca randurile mele sa te gaseasca mai increzatoarein cea ce vrei sa faci in viitor.Sunt Mihaela **** ,mamica ingerului caruia ,,trebuia sa-i dau ciorba de fasole si tocatura de sarmale'',ca nu-si mai tinea capsorul la 3 luni.Am revenit cu precizari dupa ce am mai deschis siteul de cateva ori.Imi pare rau dar nu pot sa ajung la Bucuresti dar voi fi la cimitir cu balon la ora respectiva,in 9 martie.Cadrelor medicale care se mai ascund dupa sistemul precar in care-si desfasoara activitatea le adreses;; sa nu uite ca sunt femei ,au fete ,fetite,care la randul lor isi vor dori sa fie MAME!''.Dupa 14 ani credeam ca pot vorbi mai usor despre pierderea micutului,dar m-a rascolitprofund retrairea acelor clipe,ore de groaza. 1an de zile intai izbucneam in plins cand eram intrebata ''ce mai fac?''Luni la rand ma trezeam noaptea si ma uitam la baiatul cel mare de4ani daca respira .Din fericire doctorita care mi-a facut cezariana cand m-a intalnit intamplator ,a stiut sa -mi fie aproape ,auzise,si ii parea rau!Pt.o anonima scriu ca mi-am facut testul de anticorpi luna de luna.Probabil era cadru sanitar si i-a fost usor sa acuze mamicile ca NU-SI FAC ANALIZELE INAINTE SI IN TIMPUL SARCINII.Dar acuzatiile acum nu-si au rostul!Trebuie gasite solutiipt.fundatia E M M A.Imi pare rau dar nu dispun de timp in aceasta perioada ,sunt in ultimul an la facultate ,serviciul este in prag de desfitare si de aceea nu te pot sustine in campanie.Dar pt.orice eventualitate sunt din Brasov ****@yahoo.com 07****.Mult succes!si sa stii ca eu simt des ca cineva acolo sus ne vegheaza si stie tot ce facem ptr. ei
6 March, 2008 - 07:00 — Adela
buna eu sint adela din cluj imi pare bine ca sa infiintat asa o campanie dar eu nu mai pot avea copii si durerea mea e pina la cer desii am un copil sper ca cele care au pirdut copii sa mai aibe o spera ta dar eu dasi vreau sa vin la intilnire nu mai are nici un rost.eu am pierdut un copil la 6 luni in noiembrie 2006 mi sa rupt apa si am mers la spitalul clinic de ginecologie din cluj.am mers imediat ce am simtit ca mi sa rupt apa.cind am ajuns la spital copilul meu mai misca dar doctorii mi-au spus ca nu mai are nici o sansa.mau lasat asa pina a doua zii .si in timpul asta copilul meu mai misca dar nu au vrut sa ma ajute cu nimic .a doua zi miau dat medicamente sa nasc fortat iar in loc de asata mi sa dezlipit placenta si am facut hemoragie foare mare si a trebuit sa fac transfuzii de singe.a doua zi am plecat acasa si m-am imbolnavit de depresii.dupa doua luni am fost la o doamna doctor laun control .in urma analizelor de la cabinetul particular mi sa spus ca am rana pe uter si trebuie sa imi fac papa nicolau .l-am facut si am aflat ca sint suspecta de cancer de col uterin.totul sa prabusit in jurul meu .nu ma mai interesa nimic.in urma biopsiei sa confirmat ca am cancer.acuma m-am operat si sint bine dar nu voi mai avea copii niciodata.deci stiu ce inseamna suferinta tuturor mamelor si eu am suferit ca Isus pe cruce.
6 March, 2008 - 07:00 — Lizona
Draga Bianca si dragele mele mamici, Am si eu cateva randuri pentru voi, laute dintr-o carte si semnate de Sf.Ioan Iacob Hozevitul, aceste randuri mi-au placut foarte, foarte mult mie si sper ca si voua: O,OM! O,om, ce mari raspunderi ai de to ce faci pe lume, de tot ce spui in scris sau grai, de pilda ce la altii dai, caci ea, mereu, spre iad sau rai pe multi o sa indrume. Ce grija trebuie sa pui in viata ta in toata, caci gandul care-l scrii sau spui s-a duc.. in veci nu-l mai aduni, si vei culege roada lui ori viu, ori mort, odata. Ai spus o vorba, vorba ta, mergand din gura-n gura, va-veseli sau va-ntrista, va curati sau va intina, rodind samanta pusa-n ea de dragoste sau ura. Scrii un cuvant... cuvantul scris e-un leac sau o otrava, tu vei muri, dar to ce-ai scris ramane-n urma drum deschis spre moarte sau spre paradis, spre - ocara sau spre slava. Ai spus un cantec, versul sau, ramane dupa tine indemn spre bine sau spre rau, spre curatie sau desfrau, lasand in inimi rodul sau de har sau de rusine. Arati o cale, calea ta in urma ta nu piere, e calea buna sau e rea, va prabusi sau va-nalta, vor merge suflete pe ea spre cer sau spre durere. Traiesti o viata ... viata ta e una, numai una, oricum ar fi tu nu uita cum ti-o traiesti vei castiga ori fericire pe vecie ori chin pe totdeauna. O,om ! ce mari raspunderi ai, tu vei pleca din lume, dar ce ai spus prin scris sau grai sau lasi prin pilda care-o dai pe multi, pe multi,spre iad sau rai mereu o sa-i indrume. Deci nu uita ! Fii credincios cu grija si cu teama sa lasi in urma luminos, un semn, un gand, un drum frumos, caci pentru toate, neindoios, odata vei da seama. ..//.. Acestea au fost randurile care mie imi dau curaj, sa le citesti si sa iti placa. Iti doresc tot binele din lume, sa fii sanatoasa, sa fii frumoasa mereu pentru tine, si pentru cei din jurul tau. Te iubim. LA MULTI ANI pentru 08 martie 2008.
Salutari de la Lizon din Slatina.
6 March, 2008 - 07:00 — Anonim
la Buzias este o fundatie pentru copii diabetici infiintata de o familie de profesori universitari din Timisoara,a caror baiat a decedat la 16 ani in urma unui accident.Mamica baiatului ne-a povestit intr-o emisiune cum a consolat-o un preot ...."nu se poate sterge cu buretele suferinta unei mame pricinuita de pierderea unicului ei pui dar trebuie sa te gindesti ca puiul e in bratele Domnului si ce mai conteaza citiva ani de despartire pina vei merge si tu in bratele Domnului si vei petrece cu puiul tau o vesnicie"... nu stiu daca sunt potrivite aceste cuvinte dar eu m-am gindit ca poate va ajuta...
6 March, 2008 - 07:00 — Angela
Dragi mamici de ingerasi din Timisoara! Am citit aici pe site povestirile voastre din care rasuna acelasi dor nesfarsit pe care il simt si eu...dorul de puii nostri dragi ne leaga, dorul acesta ne va aduce impreuna duminica, 9 nmartie la ora 17 acolo unde poate...intr-o poveste cu final fericit, ne-am fi dus copilasii...la gradinita TOM & JERRY din orasul nostru.(daca va este greu sa gasiti locatia, sunati-ma la tel.0743700325 va dau toate dataliile). Astept cu nerabdare sa va cunosc, sa ne cunoastem si impreuna sa putem face o schimbare in bine, cat de mica, in memoria sufletelelor noastre. Sa nu va fie teama! Toate simtim la fel! Durerea noastra insa ne va face de acum mai puternice! Asa ca...va astept duminica...sa incercam sa zambim pentru prima data impreuna! Cu drag si pretuire, Angela-mamica de ingeras. Calin Gabriel, te iubim! Mama si tata.
6 March, 2008 - 07:00 — Florina
Florina37, Franta, ma bucur ca ideea e fost preluata, deja initiativa baloanelor spre cer exista in quebec si in belgia de cativa ani, in franta, femeile sa intalnesc intr-un anumit parc si duc jucarii. important e sentimentul simtit atunci si imi pare rau ca eu nu pot fi cu voi pt ingerasul meu Théo, plecat in a doua sa zi de viata pe 28 august 2007!Il voi plange toata viata mea!VA ROG, umflati si pt el un balon si scrieti THEO, ca sa plece si el cu baloanele celorlati bebelusi ingeri. Eu sint departe, nu am cum face asta acum acolo.:(
6 March, 2008 - 07:00 — P.O.M.
Buna BIANCA.Imi pare foarte rau de moartea fetitei tale!Am 30 ani si am perdut 2 sarcini.Sper ca intro zi sa ramin incarcinata si sa nasc un copilasi sanatos si frumos.Iti transmit multa sanatate tie si la toata familia si nu-ti perde increderea in Dumnezeu ca-ci EL ne ajuta in toate.Cu Dumnezeu inainte!!!P.S.pupal dulce pe Luca din partea mea,te rog!!P.O.M.roma
7 March, 2008 - 07:00 — Cristina
BIANCA,DRAGA MEA,AI PERFECTA DREPTATE CAND SPUI CA NUMAI CINEVA CARE TRECE PRIN ACELASI LUCRU POATE SA PERCEAPA EXACT CE ESTE IN SUFLETUL TAU ACUM.TE INTELEG F BINE MAI ALES CA SI EU AM TRECUT PRINTR-O EXPERIENTA ASEMANATOARE,AM RELATAT EU POVESTEA MEA IN 5 MARTIE PE SITE.ESTE CEVA CE NU POTI UITA ,PAREREA MEA ,NICIODATA INSA CEVA CU CARE TREBUIE SA INVETI SA TRAIESTI SI FAPTUL CA IL AI PE BAIETELUL SI SOTUL TAU ALATURI DE TINE,TE VA AJUTA F MULT SA ITI MAI ALINI DIN SUFERINTA MULT PREA MARE PRIN CARE FARA SA MERITI AI TRECUT.EU AM PIEDUT SARCINA LA DOAR SASE SAPTAMANI SI SUNT LA FEL DE PUSTIITA CA SI TINE,INCERC SA IMI IMAGINEZ CUM TE SIMTI TU INSA.SA STII CA DESI AVEM TENDINTA DE A-L CONDAMNA PE DUMNEZEU PT CEA CE N-I SE INTAMPLA IN VIATA UNEORI,CU AJUTORUL LUI VEI PUTEA TRECE MAI DEPARTE IAR PT FAPTUL CA AI AVUT ACEASTA INITIATIVA DE A AJUTA TOATE FEMEILE CARE AU TRECUT PRINTR-O ASEMENEA PIERDERE VEI FI RASPLATITA LA UN MOMENT DAT IN VIATA.ORICUM TE ADMIR F MULT PT CURAJUL CU CARE FACI ACEST LUCRU SI PT TARIA TA CARE AR TREBUI SA FIE O AMBITIE SI PT ALTE FEMEI.UITE,EU DE EXEMPLU DE CAND AM PIEDUT SARCINA,INCERC SA TREC PESTE,SI CHIAR DACA RAD NU ESTE RASUL MEU,ASTEPT SA RAMAN SINGURA SI PLANG,STRIG DE DURERE!!!!!!!!!!!!!!!!!SI INCERC SI ASTEPT SA PRIMESC UN RASPUNS LA CEA CE S-A INTAMPLAT,O EXPLICATIE,SA POT INTELEGE DE CE AM FOST PEDEPSITI ASA ASPRU?????????PT CA N-I L-AM DORIT ASA DE MULT????NU E ASPRU?NU E NEDREPT?CUM SA INVATAM SA ACCEPTAM REALITATEA ORICAT DE DUREROASA ESTE EA?CUM???DE CE ATATEA CUPLURI CARE ISI DORESC CU DISPERARE UN COPIL SI AR FACE ORICE SA IL AIBA,TREC PRIN ASA CEVA IAR CUPLURI CARE NU ISI DORESC ISI ABANDONEAZA FARA SUFLET COPII DUPA NASTERE?????DIN NEFERICIRE LA ACESTE NESFARSITE INTREBARI NU PREA PRIMIM RASPUNS,AJUNGEM NOI LA CONCLUZIA CA VIATA ESTE SI ASA,NEDREAPTA SI NEANTELEASA DE F MULTE ORI IAR NOI SUNTEM SIMPLI TRECATORI PRIN EA....ITI DORESC DIN TOT SUFLETUL MEU CA INTR-O ZI SA POTI SA ZAMBESTI DIN NOU ASA CUM O FACEAI SI ALTA DATA FIINDCA SUNT SIGURA CA ASA SI-AR DORI EMMA SA O VADA PE MAMI EI DE ACOLO DINTRE INGERI!!! DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE PE TINE SI FAMILIA TA.TE IMBRATISEAZA CU STIMA SI MULT DRAG CRISTINA.ORADEA
7 March, 2008 - 07:00 — Iulia
Buna Bianca, Sant Iulia, mamica de inger, de aproape doi ani. Poveste trista si asemanatoare cu a multor alte mamici din pacate, cu sarcina pierduta inca din primul trimestru. Peste aceasta inca de pe-atunci s-a asezat o tacere apasatoare, subiect tabu pentru cei din jurul meu si pt mine...fata de ei. Durerea ramane si arde mocnit in suflet, cateodata se aprinde brusc,si-o sting cu lacrimi pe-ascuns...pana de curand. Felicitari pentru tot ceea ce faci si-ti multumesc ca m-ai facut sa vorbesc despre ingeasul meu! A stiut ce suferinta a lasat si a vegheat asupra mea iar un an mai tarziu, am ramas insarcinata. Si azi, are un fratior, de care ma bucur in fiecare secunda a vietii mele... Din pacate nu pot sa fiu alaturi de voi duminica, dar impreuna cu voi, am sa aprind o lumanare si de la fereastra mea se vor ridica la cer, baloane pentru un INGER. adresa mea:****@yahoo.com
7 March, 2008 - 07:00 — Anonim
Buna ziua, Sunt o mamica care va cere ajutorul cu disperare. Am un ingeras de doi anisori, el fiind cel mai frumos lucru pe care mi l-a dat Dumnezeu; dar nu a fost chiar asa de usor, la nastere au aparut unele complicatii. In data de 10.02.2006 la ora 9:30 mi s-a rupt apa si am plecat la spital. Acolo doctora mea mi-a mai rupt o data apa, dupa care am fost dusa in salon unde mi s-a facut o injectie pentru dilatatie. In timp ce asteptam doctora imi numara contractiile iar intr-un final ea plecand din salon. Aproximativ dupa o jumatate de ora mi s-a facut rau iar o asistenta a chemat un doctor (doctora mea nefiind de gasit), eu am lesinat si bataile de inima ale copilului se auzeau tot mai slab. Am fost bagata in operatie de urgenta la ora 18:30, copilul meu fiind scos aproape mort avand nota 2. El avusese cordonul ombilical infasurat de mana si de gat si din aceasta cauza se sufoca. A fost resuscitat si bagat la aparatul de oxigen la terapie intensiva si perfuzii timp de o saptamana. Apoi a fost transferat la reanimare, unde i s-a administrat lapte prin gavaj si fenobarbital, acesta fiind utilizat in exces de asistente ca sa-l tina adormit. Am fost externata dupa aproape 2 luni cu copilul, acesta nestiind sa manance la san sau la biberon fiindu-mi greu sa-l invat. Dupa un timp am fost internata pentru investigatii, recuperari fizice si raceli in spitalele Victor Gomoiu, Budimex, Grigore Alexandrescu si un cabinet particular, Recover, fiind diagnosticat cu TETRAPAREZA SPASTICA. In prezent, copilasul meu a inceput sa manance, intelege cea ce ii spui, este atent la orice miscare si orice zgomot dar nu poate sa stea in fundulet, sa-si tina capsorul sau sa mearga.
Va rog sa ma intelegeti si sa ma ajutati cu un sfat : Ce ar trebui sa fac sa imi vad ingerasul sanatos ?
7 March, 2008 - 07:00 — Simona
Sunt Simona-Gabriela, am 46 ani, si noi am vrut 2 copii, spun noi deoarece si eu si sotul meu si primul meu nascut Codrut care are acum 22 ani si-a dorit dar nu a fost sa fie: unul nascut in 88 intr-un un pat de spital la Targoviste, da ai citit bine intr-un pat de spital... si unul a devenit ingeras la trei saptamani de la nastere in orasul natal...doi ingareasi...Bianca esti ceva predestinat, daca aveam fetita ar fi chemat-o Oana Bianca, toate papusile mele aveau acest nume...povestea durerii tale este povestea mea, doar cu o trimitere in timp...sunt prea ravasita si dupa atatia ani...dar poate imi voi aduna puterile si voi povesti ...Vorbele sunt grele...dar acum iti spun simplu LA MULTI ANI! simona - RESITA
7 March, 2008 - 07:00 — Camelia
Camelia, 31 ani, Paris Imi pare rau ca nu pot fi si eu cu voi. Ingerasul meu Victor s-a nascut fara viata pe 14 decembrie 2007, cu 3 zile inainte de termen. Daca mai sint mamici printre voi care ar putea veni sa ne intilnim si in Paris duminica la ora 16 (ora 17 Ro) in Gradinile Tuilleries, contactati-ma: camihrom@yahoo.com. Florina37 mama lui Théo, daca locuiesti in regiunea pariziana, scrie-mi te rog!
7 March, 2008 - 07:00 — Rita
Florina,din Franta, Sa stii ca Theo al tau are un balonas cu inimioara in Baia Mare, numai pentru el si pentru voi, parintii acestui ingeras. Sunt sigura ca va avea si o lumanare si baloane in toate orasele unde se vor intalni mamele de ingeri. Cu respect si speranta, Rita - mami de inger Maya
7 March, 2008 - 07:00 — Laura
Buna Bianca!M-am ingrozit cand am citit aceste randuri!!! Am trecut si eu printr-o trauma nu am avut atunci un raspuns nu il am nici acum, as vrea sa stiu adevarul dar nu mi-l poate spune nimeni, dar eu am avut o consolare: unul dintre copii a supravietuit (au fost 2), dar cel care a murit nu stiu daca a fost fata sau baiat...nu stiu absolut nimic si e groaznic. Au trecut 3 ani si nu e zi in care sa nu ma gandesc cum era sa am in brate 2 ingeri, dar il iau pe Rares si durerea se mai atenueaza. Imi mai doersc un copilas dar mi-e groaza ca din cauza incompetentei medicilor voi avea iar probleme! Doresc sa ma ofer voluntar in campania initiata de dumneavoastra. Ma numesc Laura adresa mail ****@yahoo.com nr. tel. 07****
Comments
Draga Bianca,
Sunt Irina din Baia Mare,imi este foarte greu sa vorbesc despre aceasta dar trebuie sa spun ca ma regasesc in DRAMA(nu spun povestea ptr. ca povestile au un final fericit) vietii tale si a altor mamici care nu au avut parte de bucuria si implinirea unei femei ,aceea de a avea copii, decat ptr. scurta perioada de 9 luni in care tot universul se invartea in jurul unui vis care a fost spulberat cand totul trebuia sa inceapa...E mult de atunci,sunt 12 ani si 8 luni.Dupa ce am purtat o sarcina 9 luni fara probleme, la ultima consultatie efectuata de medicul generalist Tutunea Aurica din orasul Cavnic , aceasta constata ca totul este in regula cu exceptia(culpa medicala)faptului ca nu a ascultat cu acea antica palnie ptr. a auzi bataile cordului copilului.In dupa amiaza acelei zile in momentele de relaxare am simtit ca miscarile fatului sunt inexistente stiind ca in general era foarte energic.Am asteptat pana a doua zi,fiind la prima sarcina nu stiam cum trebuie sa decurga lucrurile pana la final si am studiat in cartea Mama si copilul, de unde am dedus ca nu este normal ce se intampla.A doua zi am mers la un medic ginecolog ptr. ecograf iar acesta m-a bombardat cu intrebari de genul:De cand...;Cum...De ce...si care m-a trimis urgent ptr. a fi internata.Eram disperata, stiam ca nu este bine dar nu ma gandeam ca ar fi posibil sa fie atat de rau.Odata internata in Spitalul Judetean din Baia Mare mi s-au facut primele investigatii. Doctorul ginecolog POP CORNEL care consider ca este un om fara suflet si minte la efectuarea ecografiei,a facut afirmatia:"NU,...E MORT!, CE MAI...,si a plecat,fara a se gandi ca felul in care a spus aceste cuvinte ma vor marca ptr. tot restul vietii.Atunci am simtit ca totul se naruie in jurul meu,vise spulberate, sperante desarte...Si uite asa am stat 5 zile cu fat mort in burta asteptand sa-si faca efectul injectiile care trebuiau sa provoace nasterea fiind pe punctul de a face septicemie.Sa nu mai spun ca dupa 5 zile de internare cadrele medicale nu m-au pregatit ptr. nastere.Din nou aceeasi persoana DR. Pop Cornel, rece si acra ma asista la nastere continuand sa fie obraznic si ironic pe langa faptul ca nu si-a facut bine treaba(chiuretajul) fiind nevoit a doua zi sa-mi curete uterul din nou la insistentele unei asisatente profesionista si exigenta.
La nastere am aflat cauza decesului,Tripla circulara de cordon,era fetita,i-am fi spus Georgiana,era frumoasa,sanatoasa se dezvoltase normal 3,9 Kg,si 57 cm. Mi-a fost foarte greu sa o vad si sa nu o tin in brate.Si azi imi pare rau ca nu am insistat sa fie tinuta sa o vada si sotul meu. Credeam ca timpul le rezolva pe toate si vom putea avea copii dar aceasta nu s-a mai intamplat. E greu sa fi mama dar si mai greu sa fi mamica de inger.Nu mi-am putut inchipui ca sunt atatea femei care au trait aceeasi drama. E greu sa treci peste asa ceva mai ales cand cei de langa tine nu stiu cum sa te ajute.Trauma fizica si cea psihica te fac sa traiesti altfel de cum ti-ai fi dorit. Te simti altfel dacat ceilalti si doar voi mamici de ingeri puteti sa intelegeti aceasta.
Draga Bianca, rana ta este mai mare ptr. ca este mai recenta si stiu ca nu se vindeca niciodata dar daca am putea aduce ceva bun in viata femeilor eu as propune sa militam si pentru ca Sistemul de sanatate sa suporte cheltuielile investigatiilor si tratamentelor care se fac ptr. a putea avea copii.
In fiecare an de 8 Martie, mi-e greu sa ma simt femeie si atat.De data aceasta in ziua de 9 Martie am sa aprind o lumanare si am sa inalt un
balon la cer ptr. ca ingerasul meu m-a facut sa simt acel minunat sentiment matern timp de 9 luni.
Te imbratisez cu drag si sper ca va veni ziua in care ne vom intalni.
DRAGA BIANCA SA STII CA LA NOI IN TARA SUNT MATERNITATI CARE SUNT FOCARE DE INFECTIE SI IN CARE COPII VENITI PE LUME SUNT TRATATI CA PE NISTE CARPE,SI SA SPUN DE CE .EU MA NUMESC SIMONA SI AM NASCUT O FETITA IN ANUL 2004 APRILIE 07 PE CARE O CHEAMA BIANCA-ELENA.IN MATERNITATEA DIN JUD.BACAU (NU DAU NUME MATERNITATII) ERAU COPII CARE STATEAU CU CACUTA LA FUNDULET PANA SE FACEA CARNE VIE ,SI MAI ERAU COPII CARE FACEAU ICTER SI II BAGAU IN INCUBATOR ,SI DUPA CE LE TRECEA BOALA LA COPII LE LUAULEUCOPLASTUL PANA DADEA SANGELE ,ADICA FARA PIC DE MILA .
SISTEMUL SANITAR LA NOI ESTE FOARTE PROST .
EU AM FOST INSCRISA LA UN MEDIC ,DEFAPT ERA DIRECTORUL MATERNITATI SI ASTEPTAM SA NASC CU EL ,SI AM AJUNS LA MATERNITATE SI MI-A SPUS SA IL SUN DACA MI SE DECLANSEAZA NASTEREA,CE CREZI CA AM PATIT L-AM SUNAT SI NICI MACAR NU MI-A RASPUNS LA TEL, DAR AM INSISTATSI DUPA CEVA VREME IMI RASPUNDE SI IMI ZICE SA IL ASPTEPT PANA LA ORA 15 DUPA-AMIAZA SI EU AM NASCUT FETITA LA ORA 9 DIMINEATA .
ASA SE INTAMPLA LA NOI IN ROMANIA DUPA CE LE DAI DREPTUL (LA DARURI MA REFER) TE UITA .SI TOT ASA AM MAI PATIT CU ECOGRAFUL ,MIA SPUS TOT FELUL DE TAMPENII,NICI NU STII CE SA MAI CREZI.ASTA ESTE LA NOI SISTEMUL SANITAR,SE MOARE CU ZILE LA NOI IN TARA.
CU STIMA SI RESPECT A TA PRIETENA.ASOLOMIEI SIMONA.ADRESA MEA DE YAHOO ESTE URMATOAREA; ****@YAHOO.COM..DAR ASTEPT SA-MI DAI ADRESA TA DE YAHOO DACA AI PLACEREA SA MAI COMUNICAM SI SA NE POVESTIM CE NI SE MAI INTAMPLA NOUA MAMELOR DE INGERII DINTRE CARE MA AFLU SI EU.
LA REVEDERE.
copilul este lumina ce ne insenineaza zilele,este caldura ce ne incalzeste sufletul,este clipa ce ne bucura viata,iar noi parintii ii rasplatim cu dragoste.
o altfel de suferinta!
cind aveam 15 ani parinti mei sau despartit.la19 mi-am inceput viata sexuala fara sa stiu nici macar teorie si binenteles am ramas insarcinata,fiind inainte de revolutie am ajuns prin cunostinte sa fac un avort cu metode empirice.nu se punea problema sa il pastrez ,stateam cu tata care avea conceptia ca "ride lumea".ani au trecut si la 26 de ani mi-am cunoscut sotul,au mai trecut 2 ani in care nu am ramas insarcinata,dupa care am inceput sa-mi fac probleme si sa umblu prin doctori.cind auzeam de un doctor oriunde in tara ,care prin tratament a reusit sa faca minuni cu femeile care nu puteau avea copii,mergeam cu speranta .si am ajuns la 34 de ani dupa 2 operatii laparoscopice,una la cta iar alta la tm ,interventie la care mi sau spus ca nu mai pot avea copii pe cale naturala deoarece trompele uterine au fost rezectate(nu stiu daca este chiar termenul corect).am facu vitro la citeva luni ,am facut o analiza de singe dupa 10 zile la buc ,eu fiind din provincie si sa nu mai stau o zi am rugat o prietena sa-mi spuna la telefon rezultatul."m-a urit ptr ca a trebuit sa fie tocmai ea cea care sa-mi dea vestea".adica da negativ.am avut 5 embrioni pe care corpul i-a respins.am suferit...putin spus.nasa stiti ce mi-a spus mai bine asa decit sa pierzi sarcina cind simti ca cineva e acolo in burtica.la o luna am hotarit sa adoptam un copil.am cunoscut-o in maternitate cind avea 8 zile si era acasa cind avea 26 zile.are 5 ani si 4 luni.e lumina ochilor nostri!multi ne-au spus ca am facut pomana.uni..ce noroc a avut copilul asta cu voi!sotul le raspundea ,noi am avut noroc cu ea.poate o alta femeie in situatia mea se gindeste ca isi duce crucea ptr ce a facut in tinerete.sunt fericita!imi pare rau doar de un singur lucru ,am 41 de ani si as mai fi vrut pentru fetita mea un fratior sau o surioara,dar...O cheama THEODORA=aleasa domnului.te imbratisez si iti spun BIANCA ,imi pare rau de toata suferinta ta!daca as cere sa va exprimati o parere despre povestea mea,v-as cere prea mult?adresa de e-mail mirelaaxinte@yahoo.com(va rog sa o scrieti)
Buna Bianca,
Toate gandurile mele vin catre voi. Eu inca nu sunt mamica. Am doar 22 de ani. Insa acum cinci ani matusa mea, de care sunt foarte atasata, a nascut doua fetite gemene. Au fost asteptate cu nerabdare de toata familia. Tin minte si acum emotia in momentul in care am vazut caseta cu ultima ecografie: una isi sugea degetelul, cealalta ne arata funduletul. Nascute pe 11 martie, inainte de termen, una dintre ele s-a nascut moarta, iar cea de-a doua a murit pe 13 martie. Eu inca mai simt durerea si nu au fost copilele mele. Asa ca daca mie imi vine greu, nici nu pot sa-mi imaginez se simt parintii atunci cand isi pierd copilul.
Bianca, ai foarte mare dreptate atunci cand spui ca acest subiect este tabu. Pentru ca asa s-a intamplat si in familia mea. Toata lumea m-a rugat sa nu vorbesc cu matusa mea, sa nu ii spun nici macar ca sunt alaturi de ea. Acest lucru l-am facut abia dupa doi ani. De teama sa nu o ranesc, sa nu ii readuc aminte...
Este extrem de dificil pentru toti cei implicati. Pe 9 martie voi fi si eu cu gandul alaturi de voi si de toti ingerasii, pentru ca si eu cunosc doua ingerase care stiu ca sunt acolo sus, impreuna: Bianca si Cristina.
Buna tuturor mamicilor de ingerasi si de bebei ! Ma numesc Cristina am 27 de ani si am un baietel de 5 luni pe nume Luca.
Acum 2 ani am trecut prin ceva asemanator. La mine sarcina s-a oprit in evolutie la 5 saptamani,deci n-am avut timp prea mult sa ma bucur si sa ajung sa simt prima miscare a belusului in burtica. Verdictul a fost dat in urma unui echograf, iar ziua aceea a fost pentru mine cea mai trista(nu se poate descrie prin cuvinte).Tin minte ca imediat m-au internat,m-au chiuretat,iar apoi(fiind inca sub influenta anesteziei),m-au pus sa semnez ca am facut-o pe propria raspundere-ceea ce am inteles mai tarziu-ca era pentru ei o acoperire ca sa nu mai faca investigatii(din ce cauza s-a oprit sarcina). E revoltator cate se intampla in spitalele din tara, si nimeni nu ia nici o masura.
Sunt familii care isi doresc enorm un copil, si fac mari sacrificii sa-l conceapa, si mai sunt si "MONSTRI" care isi arunca pruncii la tomberon,sau ii omoara!
Sunt mame care isi poarta cu grija pruncii timp de 9 luni in burtica, iar din neglijenta personalului medical, sau din lipsa aparaturii din spitale, MOR COPII CU ZILE !
ESTE STRIGATOR LA CER! SI AR TREBUI SA FACEM CEVA IN PRIVINTA ASTA!
SI INCA CEVA F.IMPORTANT SI DE STIUT PENTRU MAME: ORICE COPIL NASCUT VIU,NEBOTEZAT,CARE TRAGE SA MOARA,(IN CAZ DE URGENTA)POATE FI BOTEZAT DE ORICINE,CHIAR SI DE MAMA,PUNANDU-I-SE PE CAP PAMANT SAU APA SI ROSTINDU-SE "SE BOTEAZA ROBUL LUI DUMNEZEU(NUMELE)IN NUMELE TATALUI SI AL FIULUI SI AL SFANTULUI DUH". DACA COPILUL TRAIESTE SE VA CONTINUA TAINA BOTEZULUI DUPA 40 DE ZILE LA BISERICA,IAR BOTEZUL FACUT(IN CAZ DE URGENTA)ESTE VALID.
IN SPITALE MOR FOARTE MULTI COPII NEBOTEZATI PENTRU CA NU PREA SE STIE ACEST LUCRU,iar botezul e f. important( prin Botez) se sterge pacatul stramosesc de la Adam si Eva, pacat cu care ne nastem cu totii.
DOAMNEI BIANCA BRAD II UREZ MULTA SANATATE, PUTERE SI SA STIE CA ACOLO SUS ARE UN INGERAS CARE SE ROAGA PENTRU EA.
DOAMNE AJUTA!
Irina, Renata, Codruta si celelalte mamici sau mamici de ingeri din Baia Mare! Ma bucur ca ati reusit sa va deschideti sufletele. STIU ca e greu, dar primul pas l-ati facut. E foarte important si nici nu stiti cat de bine sunteti intelese AICI.
VA ASTEPT DUMINICA, 9 MARTIE, LA ORA 17.00, PE CAMPUL TINERELETULUI, DE LANGA STADION, sa fim impreuna si sa aprindem o lumanare, sa rostim in cor Tatal Nostru si sa lansam baloane catre ingerasii nostri.
Va multumesc ca aveti suflet!
Rita, mami de inger Maya
Eu sunt un tanar de 24 de ani si vreau sa stii ca-ti sunt,incerc sa-ti fiu alaturi.esti o femeie puternica,multumim ca ai avut puterea sa te destainui,eu incerc sa invat multe din asta.sa stii ca te iubim si iti suntm alaturi.
buna.sunt Doinita din Calarasi.nu mi-am imaginat ca exista atata durere si disperare .Plang alaturi de voi pentru durerea voastra si pentru durerea mea.O durere si un gol foarte mari o disperare fara margini.Ma intreb cum de mai traiesc fara copilasul meu si de ce.Nu pot inca sa spun drama mea.M-as bucura daca ne- am intalni si noi mamicile de ingerasi din Calarasi undeva pe 9 martie.nr. meu de telefon este 076****.Adresa este ****@yahoo.com
ALEXANDRU DIMITRIE TE IUBESC SI MI_E DOR DE TINE!
Ionela. Eu am o fetita de 10 luni, care imi este lumina ochilor.As dori sa mai am un copil si imi este foarte groaza numai de gandul ca trebuie sa merg din nou la spital si sa indur umilinta si nerusinarea de care dau dovada unele asa zise cadre medicale. Eu cand am nascut natural la spitalul din Deva, am ramas socata cum se pot purta anumite persoane care practic trebuie sa te ingrijeasca si sa te sustina. Fiind in salonul de nasteri eu nu mai puteam de dureri, s-au adunat vreo 5 asistente si au inceput sa rada de mama focului. Cum e posibil sa fii asa de nepasator cand vezi un om ca chinuie si tu sa zici bancuri si sa barfesti. Oare de ce nu se pun camere de luat vederi si in spitale sa nu se mai intample atatea lucruri urate. Este adevarat ca sunt imune de atata chin vazut la nasteri, dar cea care naste nu naste toata ziua si mergi la spital si te lovesti de atata rautate si ramai marcat. Eu nu cred ca o sa uit niciodata rasetele acelea,care reprezinta singurul lucru care m-a marcat negativ pe parcursul saecinii. Eu sunt alaturi de toti cei care au ingeri acolo sus, si le doresc sa isi gaseasca alinarea, iar de 9 martie o sa fiu cu sufletul alaturi de voi. FITI PUTERNICI.
Si eu sunt mamica de inger.Am un inger in cer si am luptat sa am un copil pe pamant.A fost cumplit de greu sa-mi vad copilul murind la doua zile dupa ce l-am nascut.Pe 15 martie ingerasul meu Eduard ar fi implinit 2 ani,nu pot sa uit,amintirile revin si dor.Imi este sufletul impartit intre copilasul meu din cer si cel pe care il strand in brate acum si ii multumesc lui d-zeu ca mi-a permis sa-l am,e ca o rasplata pentru cat de mult am suferit.
Buna Bianca
ma numesc Simina, am 29 de ani, si tocmai am trecut printr-o astfel de experienta nefericita...am pierdut-o pe fetita mea la aproape 7 luni de sarcina...a fost un accident,s-a desprins placenta si medicii au hotarat ca trebuie facuta cezariana pentru salvarea mea...
deocamdata a trecut prea putin timp...
insa vreau sa contribui la acesta campanie pe care ai inceput-o...
eu sunt psiholog si psihoterapeut si sper sa pot fi de folos, sa pot ajuta parinti care si-au pierdut copiii...
as vrea sa pot sa daruiesc afectiunea, pe care o am datorita copilului meu, sa fie de folos cuiva...
este si pentru mine o forma de autoterapie..
adresa mea de mail este ****@yahoo.com
Imi pare rau...imi pare cumplit de rau pentru imensa pierdere suferita atat de tine ca MAMA, caci nu ai apucat clipa sa te pierzi in privirea dulce a Emmei, cat si pentru FETITA ta, caci nu a avut sansa sa se bucure de imbratisarile tale, de dragostea fratelui ei, de alintarile tatalui sau ale bunicii.
Cred ca cei mici, din clipa in care sunt conceputi, merita tot ce este mai bun si mai frumos; lor nu ar trebui sa li se intample niciodata ceva rau.
Ca mama de doi baieti, nu de putine ori, L-am rugat pe Dumnezeu sa indur eu o boala in locul puilor mei si Ii multumesc ca nu au avut probleme majore de sanatate (chiar daca, baiatului cel mare, medicii i-au depistat o mica disfunctie la nivelul cordului, problema ce s-a rezolvat de la sine pe parcursul a cinci ani). Cu toate acestea, aproape ca nu trece zi fara sa ma bantuie un gand nefericit.
Desi am urmat o facultate de psihologie si am consiliat diferite persoane, mi-e foarte greu sa ma "consiliez" pe mine insami ...si plang. Plang cand baietii mei sunt bolnavi; plang cand sunt nedreptatiti de ceilalti; plang, de multe ori (fara sa ma vada sotul meu minunat) cand ii vad dormind, impresionata fiind de ochisorii lor inchisi si de mocuta linistita: atunci ma apuca frica, gandurile negre ma napadesc si ... plang.
N-am vrut sa vorbesc cu nimeni despre aceste trairi, crezand ca sunt nedreapta fata de mamele, asemeni tie, care au trecut sau trec prin drame adevarate, nu inchipuiri nebunesti ca ale mele; ca sunt niste slabiciuni nefiresti, chiar prostesti, pe care nu am dreptul sa le am. In cele din urma, privind in jurul meu, citind mult, vorbind cu alte mamici, mi-am dat seama ca nu sunt singura care gandeste si simte astfel, ca nu trebuie sa imi fie rusine, ca de fapt sunt om si, mai presus de toate, sunt o MAMA care isi IUBESTE copiii mai mult decat orice. Si, poate ce este mai important, ii invat si pe baietii mei ce este iubirea, aratandu-le-o si spunandu-le-o zi de zi, iar ei (asa cum poate fiecare) raspund: "esti cea mai minunata si frumoasa mama din lume" (Vlad, 5ani)sau "BETE MAMI"- adica "te iubesc" (David, 1an si 9luni), iar eu ...rad si Ii multumesc lui Dumnezeu pentru darul sau divin.
Tot ce-ti doresc este ca maine dimineata, cand te vei trezi, sa poti sa privesti inainte cu seninatate, sa zambesti de dragul baiatului tau si, de ce nu, de dragul fetitei tale care te priveste din Cer cu DRAGOSTE.
Dumnezeu sa o odihneasca! Alina, Bucuresti
Ma numesc SIMONA sunt din BIHOR si am trait si eu o astfel de experienta neplacuta. As fi numitoALEXANDRA daca DUMNEZEU o ajuta sa traiasca. Din nefericire la 32 de saptamani a murit,nu am simtit nimic doar ca nu ma simteam bine mi se umflasera picioarele am facut tensiune si atunci la un examen ecografic mi s-a confirmat dezastrul, cum ca fatul a decedat.Am crezut ca intru in pamant de durere,abia mi-am recapatat putina putere ca sa o pot naste iar dupa 8 ore de travaliu cumplit am nascut.Nu au vrut sa-mi arate copilul pe motiv ca nu as rezista psihic,dar la insistentele mele de a vedea fetita medicul a permis asistentei doar sa o ridice putin s-ai vad fata.M-am multumit si cu atat am privito,era frumoasa,parca dormea iar eu asteptam dintro clipa in alta sa planga,sa miste o manuta sa faca un gest ,ceva dar nu s-a intamplat nimic.Am intrebat medicul de ce nu o pot inmormanta crestineste si mi s-a spus ca acesti copii sunt incinerati.Au fost cumplite acele clipe la gandul ca nici macar nu pot sa o inmormantez, ca nu am sa o mai vad niciodata ,dar familia mi-a fost alaturi in special sotul meu si am reusit cu greu e adevarat sa trec peste acele momente. In final am ajuns acasa dar amintirea Alexandrei era cu mine peste tot.Dupa doi ani am ramas insarcinata pt.ca pana atunci nu reusisem si eram foarte fericiti ca Dumnezeu ne binecuvinteaza din nou cu un copil.Binenteles ca am mers la cel mai bun medic,am facut toate analizele si ecografele recomandate de medic ca sa nu mai patesc ce am patit cu prima sarcina desi si atunci am avut grija si am facut tot ce mi-a recomandat medicul.Lunar eram internata in spital pt. analize si toata perioada sarcinii a decurs normal,copilul se dezvolta normal,crestea in greutate si abia asteptam sa nasc sa-mi tin copilul in brate.La termen am nascut o fetita pe nume Iulia iar bucuria a fost imensa pana a patra zi cand medicul pediatru ne-a zis ca are probleme la inimioara,i se aude un suflu si sa mergem la ecograf.Aici ni sa confirmat acel suflu si ne-a mai spus ca nu i se vede o artera spre plamani.Dupa 2 luni am plecat cu fetita la TG.MURES si acolo dupa o ecografie i s-a pus diagnosticul TETRALOGIE FALLOT i-a dat tratamentsi ne-a spus ca pe la varsta de 1 an va trebui operata.Ea avea acea artera spre plamani dar era foarte ingusta si nu putea circula cum trebuie sangele prin ea.Am fost disperata ,plangeam zi si noapte, nu puteam concepe ca pot sa-mi pierd si acest copil.Un an de zile parca nu mai eram eu,intruna ma gandeam numai daca va supravetui operatiei.Dumnezeu insa ne-a dat putere si curaj sa mergem mai departe. De la o cunostinta am aflat adresa medicului roman din Germania mai concret ROSTOCK,l-am contactat pe e-mail iar in decurs de o luna aveam programarea pt. operatie.Acest medic se numesteEUGEN SANDICA si este un om extraordinar,eu chiar il numesc mana dreapta a lui DUMNEZEU , a operato pe Iulia la 1an si o luna,operatia a reusit ,se simpte foarte bine iar noi o sa-i multumim toata viata pt.ce a facut pt. noi ca ne-a salvat fetita. Am sa ma alatur si eu mamelor de inngeri ,iar duminica voi aprinde o lumanare alaturi de voi in cinstea acestor copii ingeri.Dumnezeu sa ne ajute, sa ne dea putere sa mergem mai departe iar tie BIANCA multa sanatate , putere si sa ai grija in continuare de LUCA. Multa sanatate tuturor.
BUNA BIANCA,
NUMELE MEU ESTE GEANINA DIN BACAU. IMI PARE NESPUS DE RAU DE TOT CE S-A INTAMPLAT, IN TIMP CE CITEAM ACESTE RANDURI PARCA TRAIAM EU ACEASTA DRAMA( PLANGEAM SI PARCA MA TRECEAU FIORI). PACAT CA S-A INTAMPLAT DAR STII CUM E ASA A FOST SA FIE. E BINE CA IL AI PE LUCA LANGA TINE, ASTA E, VIATA MERGE INAINTE. STII CUM SE ZICE SA NE BUCURAM DE FIECARE CLIPA PETRECUTA LANGA CEI DRAGI CA NU SE STIE CE SE POATE INTAMPLA MAI TARZIU. ASA E VIATA CU BUNE CU RELE TREBUIE SA O INFRUNTAM. NU CRED CA AS FI PUTUT FACE FATA DACA AS FI FOST IN LOCUL TAU DAR POATE CA DUMNEZEU TE-A INTARIT SA POTI TRECE SI MAI ALES CA LUCA ARE FOARTE MARE NEVOIE DE TINE TE-AI RIDICAT. NU STIU CAT DE COERENT AM SCRIS ACEST MESAJ DAR SUNT EXTREM DE AFECTATA. SUNT ALATURI DE TINE SINCER CHIAR MI-AR PLACEA SA TE CUNOSC SI PE TINE SI PE LUCA. TE PUP SI AI GRIJA DE TINE SI MAI ALES DE LUCA. IAR INGERASUL VA VEGHEAZA DE SUS. GEANINA
nu iti voi spune k vei face altul ci doar oncearca sa treci mai departe.nu sa uiti..pt k nu vei putea uita niciodata.....
Buna,ma numesc Stanca am 31 de ani si sunt si eu mamica de inger.Imi pare rau pentru drama traita de tine.Eu am nascut pe 05.01.2006 o fetita pe nume Teodora Elena si a murit pe data de 09.01.2006.Dumenezeu s-o odihmeasca.In fiecare zi sa nu ma gandesc la ea mai ales cand vad copii de varsta ei.Imi pare rau ca nu am reusit sa-mi tin fetita in brate sa o starng la piept,sa o alaptez.Prima sarcina am pierdut-o la 22 de saptamani in anul 2004 si era tot o fetita.Nu pot descrie durerea pe care o simt si pe care o traiesc in fiecare zi.Momentan nu am copii si nici nu am curajul sa mai incerc .Eu sper ca pana la urma Dumnezeu ma va binecuvanta cu un copil.Va urez tuturor multa sanatate si putere de a merge mai departe.Sunt foarte entuziasmata de acest site .
Sper ca randurile mele sa te gaseasca mai increzatoarein cea ce vrei sa faci in viitor.Sunt Mihaela **** ,mamica ingerului caruia ,,trebuia sa-i dau ciorba de fasole si tocatura de sarmale'',ca nu-si mai tinea capsorul la 3 luni.Am revenit cu precizari dupa ce am mai deschis siteul de cateva ori.Imi pare rau dar nu pot sa ajung la Bucuresti dar voi fi la cimitir cu balon la ora respectiva,in 9 martie.Cadrelor medicale care se mai ascund dupa sistemul precar in care-si desfasoara activitatea le adreses;; sa nu uite ca sunt femei ,au fete ,fetite,care la randul lor isi vor dori sa fie MAME!''.Dupa 14 ani credeam ca pot vorbi mai usor despre pierderea micutului,dar m-a rascolitprofund retrairea acelor clipe,ore de groaza. 1an de zile intai izbucneam in plins cand eram intrebata ''ce mai fac?''Luni la rand ma trezeam noaptea si ma uitam la baiatul cel mare de4ani daca respira .Din fericire doctorita care mi-a facut cezariana cand m-a intalnit intamplator ,a stiut sa -mi fie aproape ,auzise,si ii parea rau!Pt.o anonima scriu ca mi-am facut testul de anticorpi luna de luna.Probabil era cadru sanitar si i-a fost usor sa acuze mamicile ca NU-SI FAC ANALIZELE INAINTE SI IN TIMPUL SARCINII.Dar acuzatiile acum nu-si au rostul!Trebuie gasite solutiipt.fundatia E M M A.Imi pare rau dar nu dispun de timp in aceasta perioada ,sunt in ultimul an la facultate ,serviciul este in prag de desfitare si de aceea nu te pot sustine in campanie.Dar pt.orice eventualitate sunt din Brasov ****@yahoo.com 07****.Mult succes!si sa stii ca eu simt des ca cineva acolo sus ne vegheaza si stie tot ce facem ptr. ei
buna eu sint adela din cluj imi pare bine ca sa infiintat asa o campanie dar eu nu mai pot avea copii si durerea mea e pina la cer desii am un copil sper ca cele care au pirdut copii sa mai aibe o spera ta dar eu dasi vreau sa vin la intilnire nu mai are nici un rost.eu am pierdut un copil la 6 luni in noiembrie 2006 mi sa rupt apa si am mers la spitalul clinic de ginecologie din cluj.am mers imediat ce am simtit ca mi sa rupt apa.cind am ajuns la spital copilul meu mai misca dar doctorii mi-au spus ca nu mai are nici o sansa.mau lasat asa pina a doua zii .si in timpul asta copilul meu mai misca dar nu au vrut sa ma ajute cu nimic .a doua zi miau dat medicamente sa nasc fortat iar in loc de asata mi sa dezlipit placenta si am facut hemoragie foare mare si a trebuit sa fac transfuzii de singe.a doua zi am plecat acasa si m-am imbolnavit de depresii.dupa doua luni am fost la o doamna doctor laun control .in urma analizelor de la cabinetul particular mi sa spus ca am rana pe uter si trebuie sa imi fac papa nicolau .l-am facut si am aflat ca sint suspecta de cancer de col uterin.totul sa prabusit in jurul meu .nu ma mai interesa nimic.in urma biopsiei sa confirmat ca am cancer.acuma m-am operat si sint bine dar nu voi mai avea copii niciodata.deci stiu ce inseamna suferinta tuturor mamelor si eu am suferit ca Isus pe cruce.
Draga Bianca si dragele mele mamici,
Am si eu cateva randuri pentru voi, laute dintr-o carte si semnate de Sf.Ioan Iacob Hozevitul, aceste randuri mi-au placut foarte, foarte mult mie si sper ca si voua:
O,OM!
O,om, ce mari raspunderi ai
de to ce faci pe lume,
de tot ce spui in scris sau grai,
de pilda ce la altii dai,
caci ea, mereu, spre iad sau rai
pe multi o sa indrume.
Ce grija trebuie sa pui
in viata ta in toata,
caci gandul care-l scrii sau spui
s-a duc.. in veci nu-l mai aduni,
si vei culege roada lui
ori viu, ori mort, odata.
Ai spus o vorba, vorba ta,
mergand din gura-n gura,
va-veseli sau va-ntrista,
va curati sau va intina,
rodind samanta pusa-n ea
de dragoste sau ura.
Scrii un cuvant... cuvantul scris
e-un leac sau o otrava,
tu vei muri, dar to ce-ai scris
ramane-n urma drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre - ocara sau spre slava.
Ai spus un cantec, versul sau,
ramane dupa tine
indemn spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau,
lasand in inimi rodul sau
de har sau de rusine.
Arati o cale, calea ta
in urma ta nu piere,
e calea buna sau e rea,
va prabusi sau va-nalta,
vor merge suflete pe ea
spre cer sau spre durere.
Traiesti o viata ... viata ta
e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ti-o traiesti vei castiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.
O,om ! ce mari raspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau lasi prin pilda care-o dai
pe multi, pe multi,spre iad sau rai
mereu o sa-i indrume.
Deci nu uita ! Fii credincios
cu grija si cu teama
sa lasi in urma luminos,
un semn, un gand, un drum frumos,
caci pentru toate, neindoios,
odata vei da seama.
..//..
Acestea au fost randurile care mie imi dau curaj, sa le citesti si sa iti placa. Iti doresc tot binele din lume, sa fii sanatoasa, sa fii frumoasa mereu pentru tine, si pentru cei din jurul tau. Te iubim.
LA MULTI ANI pentru 08 martie 2008.
Salutari de la Lizon din Slatina.
la Buzias este o fundatie pentru copii diabetici infiintata de o familie de profesori universitari din Timisoara,a caror baiat a decedat la 16 ani in urma unui accident.Mamica baiatului ne-a povestit intr-o emisiune cum a consolat-o un preot ...."nu se poate sterge cu buretele suferinta unei mame pricinuita de pierderea unicului ei pui dar trebuie sa te gindesti ca puiul e in bratele Domnului si ce mai conteaza citiva ani de despartire pina vei merge si tu in bratele Domnului si vei petrece cu puiul tau o vesnicie"... nu stiu daca sunt potrivite aceste cuvinte dar eu m-am gindit ca poate va ajuta...
Dragi mamici de ingerasi din Timisoara!
Am citit aici pe site povestirile voastre din care rasuna acelasi dor nesfarsit pe care il simt si eu...dorul de puii nostri dragi ne leaga, dorul acesta ne va aduce impreuna duminica, 9 nmartie la ora 17 acolo unde poate...intr-o poveste cu final fericit, ne-am fi dus copilasii...la gradinita TOM & JERRY din orasul nostru.(daca va este greu sa gasiti locatia, sunati-ma la tel.0743700325 va dau toate dataliile).
Astept cu nerabdare sa va cunosc, sa ne cunoastem si impreuna sa putem face o schimbare in bine, cat de mica, in memoria sufletelelor noastre.
Sa nu va fie teama! Toate simtim la fel! Durerea noastra insa ne va face de acum mai puternice!
Asa ca...va astept duminica...sa incercam sa zambim pentru prima data impreuna!
Cu drag si pretuire, Angela-mamica de ingeras.
Calin Gabriel, te iubim! Mama si tata.
Florina37, Franta,
ma bucur ca ideea e fost preluata, deja initiativa baloanelor spre cer exista in quebec si in belgia de cativa ani, in franta, femeile sa intalnesc intr-un anumit parc si duc jucarii. important e sentimentul simtit atunci si imi pare rau ca eu nu pot fi cu voi pt ingerasul meu Théo, plecat in a doua sa zi de viata pe 28 august 2007!Il voi plange toata viata mea!VA ROG, umflati si pt el un balon si scrieti THEO, ca sa plece si el cu baloanele celorlati bebelusi ingeri.
Eu sint departe, nu am cum face asta acum acolo.:(
Buna BIANCA.Imi pare foarte rau de moartea fetitei tale!Am 30 ani si am perdut 2 sarcini.Sper ca intro zi sa ramin incarcinata si sa nasc un copilasi sanatos si frumos.Iti transmit multa sanatate tie si la toata familia si nu-ti perde increderea in Dumnezeu ca-ci EL ne ajuta in toate.Cu Dumnezeu inainte!!!P.S.pupal dulce pe Luca din partea mea,te rog!!P.O.M.roma
BIANCA,DRAGA MEA,AI PERFECTA DREPTATE CAND SPUI CA NUMAI CINEVA CARE TRECE PRIN ACELASI LUCRU POATE SA PERCEAPA EXACT CE ESTE IN SUFLETUL TAU ACUM.TE INTELEG F BINE MAI ALES CA SI EU AM TRECUT PRINTR-O EXPERIENTA ASEMANATOARE,AM RELATAT EU POVESTEA MEA IN 5 MARTIE PE SITE.ESTE CEVA CE NU POTI UITA ,PAREREA MEA ,NICIODATA INSA CEVA CU CARE TREBUIE SA INVETI SA TRAIESTI SI FAPTUL CA IL AI PE BAIETELUL SI SOTUL TAU ALATURI DE TINE,TE VA AJUTA F MULT SA ITI MAI ALINI DIN SUFERINTA MULT PREA MARE PRIN CARE FARA SA MERITI AI TRECUT.EU AM PIEDUT SARCINA LA DOAR SASE SAPTAMANI SI SUNT LA FEL DE PUSTIITA CA SI TINE,INCERC SA IMI IMAGINEZ CUM TE SIMTI TU INSA.SA STII CA DESI AVEM TENDINTA DE A-L CONDAMNA PE DUMNEZEU PT CEA CE N-I SE INTAMPLA IN VIATA UNEORI,CU AJUTORUL LUI VEI PUTEA TRECE MAI DEPARTE IAR PT FAPTUL CA AI AVUT ACEASTA INITIATIVA DE A AJUTA TOATE FEMEILE CARE AU TRECUT PRINTR-O ASEMENEA PIERDERE VEI FI RASPLATITA LA UN MOMENT DAT IN VIATA.ORICUM TE ADMIR F MULT PT CURAJUL CU CARE FACI ACEST LUCRU SI PT TARIA TA CARE AR TREBUI SA FIE O AMBITIE SI PT ALTE FEMEI.UITE,EU DE EXEMPLU DE CAND AM PIEDUT SARCINA,INCERC SA TREC PESTE,SI CHIAR DACA RAD NU ESTE RASUL MEU,ASTEPT SA RAMAN SINGURA SI PLANG,STRIG DE DURERE!!!!!!!!!!!!!!!!!SI INCERC SI ASTEPT SA PRIMESC UN RASPUNS LA CEA CE S-A INTAMPLAT,O EXPLICATIE,SA POT INTELEGE DE CE AM FOST PEDEPSITI ASA ASPRU?????????PT CA N-I L-AM DORIT ASA DE MULT????NU E ASPRU?NU E NEDREPT?CUM SA INVATAM SA ACCEPTAM REALITATEA ORICAT DE DUREROASA ESTE EA?CUM???DE CE ATATEA CUPLURI CARE ISI DORESC CU DISPERARE UN COPIL SI AR FACE ORICE SA IL AIBA,TREC PRIN ASA CEVA IAR CUPLURI CARE NU ISI DORESC ISI ABANDONEAZA FARA SUFLET COPII DUPA NASTERE?????DIN NEFERICIRE LA ACESTE NESFARSITE INTREBARI NU PREA PRIMIM RASPUNS,AJUNGEM NOI LA CONCLUZIA CA VIATA ESTE SI ASA,NEDREAPTA SI NEANTELEASA DE F MULTE ORI IAR NOI SUNTEM SIMPLI TRECATORI PRIN EA....ITI DORESC DIN TOT SUFLETUL MEU CA INTR-O ZI SA POTI SA ZAMBESTI DIN NOU ASA CUM O FACEAI SI ALTA DATA FIINDCA SUNT SIGURA CA ASA SI-AR DORI EMMA SA O VADA PE MAMI EI DE ACOLO DINTRE INGERI!!! DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE PE TINE SI FAMILIA TA.TE IMBRATISEAZA CU STIMA SI MULT DRAG CRISTINA.ORADEA
Buna Bianca,
Sant Iulia, mamica de inger, de aproape doi ani. Poveste trista si asemanatoare cu a multor alte mamici din pacate, cu sarcina pierduta inca din primul trimestru. Peste aceasta inca de pe-atunci s-a asezat o tacere apasatoare, subiect tabu pentru cei din jurul meu si pt mine...fata de ei. Durerea ramane si arde mocnit in suflet, cateodata se aprinde brusc,si-o sting cu lacrimi pe-ascuns...pana de curand.
Felicitari pentru tot ceea ce faci si-ti multumesc ca m-ai facut sa vorbesc despre ingeasul meu! A stiut ce suferinta a lasat si a vegheat asupra mea iar un an mai tarziu, am ramas insarcinata. Si azi, are un fratior, de care ma bucur in fiecare secunda a vietii mele...
Din pacate nu pot sa fiu alaturi de voi duminica, dar impreuna cu voi, am sa aprind o lumanare si de la fereastra mea se vor ridica la cer, baloane pentru un INGER.
adresa mea:****@yahoo.com
Buna ziua, Sunt o mamica care va cere ajutorul cu disperare. Am un ingeras de doi anisori, el fiind cel mai frumos lucru pe care mi l-a dat Dumnezeu; dar nu a fost chiar asa de usor, la nastere au aparut unele complicatii.
In data de 10.02.2006 la ora 9:30 mi s-a rupt apa si am plecat la spital. Acolo doctora mea mi-a mai rupt o data apa, dupa care am fost dusa in salon unde mi s-a facut o injectie pentru dilatatie.
In timp ce asteptam doctora imi numara contractiile iar intr-un final ea plecand din salon. Aproximativ dupa o jumatate de ora mi s-a facut rau iar o asistenta a chemat un doctor (doctora mea nefiind de gasit), eu am lesinat si bataile de inima ale copilului se auzeau tot mai slab.
Am fost bagata in operatie de urgenta la ora 18:30, copilul meu fiind scos aproape mort avand nota 2. El avusese cordonul ombilical infasurat de mana si de gat si din aceasta cauza se sufoca. A fost resuscitat si bagat la aparatul de oxigen la terapie intensiva si perfuzii timp de o saptamana. Apoi a fost transferat la reanimare, unde i s-a administrat lapte prin gavaj si fenobarbital, acesta fiind utilizat in exces de asistente ca sa-l tina adormit. Am fost externata dupa aproape 2 luni cu copilul, acesta nestiind sa manance la san sau la biberon fiindu-mi greu sa-l invat.
Dupa un timp am fost internata pentru investigatii, recuperari fizice si raceli in spitalele Victor Gomoiu, Budimex, Grigore Alexandrescu si un cabinet particular, Recover, fiind diagnosticat cu TETRAPAREZA SPASTICA.
In prezent, copilasul meu a inceput sa manance, intelege cea ce ii spui, este atent la orice miscare si orice zgomot dar nu poate sa stea in fundulet, sa-si tina capsorul sau sa mearga.
Va rog sa ma intelegeti si sa ma ajutati cu un sfat : Ce ar trebui sa fac sa imi vad ingerasul sanatos ?
Sunt Simona-Gabriela, am 46 ani, si noi am vrut 2 copii, spun noi deoarece si eu si sotul meu si primul meu nascut Codrut care are acum 22 ani si-a dorit dar nu a fost sa fie: unul nascut in 88 intr-un un pat de spital la Targoviste, da ai citit bine intr-un pat de spital... si unul a devenit ingeras la trei saptamani de la nastere in orasul natal...doi ingareasi...Bianca esti ceva predestinat, daca aveam fetita ar fi chemat-o Oana Bianca, toate papusile mele aveau acest nume...povestea durerii tale este povestea mea, doar cu o trimitere in timp...sunt prea ravasita si dupa atatia ani...dar poate imi voi aduna puterile si voi povesti ...Vorbele sunt grele...dar acum iti spun simplu LA MULTI ANI! simona - RESITA
Camelia, 31 ani, Paris
Imi pare rau ca nu pot fi si eu cu voi. Ingerasul meu Victor s-a nascut fara viata pe 14 decembrie 2007, cu 3 zile inainte de termen.
Daca mai sint mamici printre voi care ar putea veni sa ne intilnim si in Paris duminica la ora 16 (ora 17 Ro) in Gradinile Tuilleries, contactati-ma: camihrom@yahoo.com.
Florina37 mama lui Théo, daca locuiesti in regiunea pariziana, scrie-mi te rog!
Florina,din Franta,
Sa stii ca Theo al tau are un balonas cu inimioara in Baia Mare, numai pentru el si pentru voi, parintii acestui ingeras. Sunt sigura ca va avea si o lumanare si baloane in toate orasele unde se vor intalni mamele de ingeri.
Cu respect si speranta,
Rita - mami de inger Maya
Buna Bianca!M-am ingrozit cand am citit aceste randuri!!! Am trecut si eu printr-o trauma nu am avut atunci un raspuns nu il am nici acum, as vrea sa stiu adevarul dar nu mi-l poate spune nimeni, dar eu am avut o consolare: unul dintre copii a supravietuit (au fost 2), dar cel care a murit nu stiu daca a fost fata sau baiat...nu stiu absolut nimic si e groaznic. Au trecut 3 ani si nu e zi in care sa nu ma gandesc cum era sa am in brate 2 ingeri, dar il iau pe Rares si durerea se mai atenueaza. Imi mai doersc un copilas dar mi-e groaza ca din cauza incompetentei medicilor voi avea iar probleme!
Doresc sa ma ofer voluntar in campania initiata de dumneavoastra.
Ma numesc Laura adresa mail ****@yahoo.com nr. tel. 07****