BUNA BIANCA!!!! MA NUMESC ROXANA DIN CLUJ-NAPOCA, AM 16 ANI SI AM AUZIT DESPRE CE TI S-A INTAMPLAT PE LA TELEVIZOR. EU SUNT SINGURA LA PARINTI, DE ACEEA IMI PLAC COPII MICI ADICA (BEBELUSI) FOARTE MULT, IMI PLACE SA MA JOC CU EI . CUM MAI ESTI? IMI PARE NESPUS DE RAU CE TI S-A INTAMPLAT , DAR ITI DORESC SA TRECI PESTE ASTE CAT MAI REPEDE! ITI DORESC MULTA , MULTA SANATATE SI NOROC TIE SI FAMILIE TALE!!!!!!!! TE PUP, ROXANA PROMIT CA O SA FIU ALATURI DE TINE!
29 February, 2008 - 07:00 — Roxana
BUNA BIANCA! SUNT ROXANA DIN CLUJ NAPOCA AM 16 ANI SI AM UITAT SA ITI MAI SPUN CEVA . ITI DORESC SA AI UN 8 MARTIE CAT MAI FERICIT SI CU MULTE BUCURII!!!!!! LA MULTI ANI!!!!! TE PUP, ROXANA
29 February, 2008 - 07:00 — Erika
Buna Bianca draga.Ma numesc Erika din cluj .sant si eu o mama nefericita,o mama de ingeras pe nume Erick Robert care trebuia sa anplineasca pe 7 aprilie 2 anisor.Dar an urma cu 2 ani l-am pierdut la 34 de saptamani , din senin am facut Apoplexie utero placentara si o hemoragie mare si puiutul meu sa sufocat pt ca med a disparut pe cand am ajuns la spital am fost preluata de med de garda cauia ai multumesc ca traiesc ,mi sa facut cezariana de urgenta dar nu mai putea fi salvat.Au trecut 2 ani de atunci dar ami este greu sa accept realitatea ca nu este,ca nu l-am vazut si am ramas doar cu un simplu certificat de nastere cu un simplu nume.L-am cerut s-al vad si eu pt ca este al meu si va fi si an ziua cand o voi regasi acolo sus an ceruri, dar mi s-a spus ca lau trimis an Bucuresti la analize nici an ziua de azi nu am aflat din ce cauza sa antamplat.Acum umblu iar la medici pt a ramane din nou ansarcinata dar anca nu am bucuria asta si poate nici nu voi avea,dar sper si cred ca Dumnezeu ma va ajuta sa am bucuria de a avea un copil.Cand tiam citit siteul tau am plans si voi plange mereu ca eu doar acolo ami gasesc alinare . SAnt alaturi de tine si de celelalte mamici de ingeri,si accept ca data de 9 Martie sa fie numita si declarata zIUA MAMELOR DE INGERI.DOAMNE AJUTANE.Si as avea o rugaminte daca se organizeaza la cluj o intalnire pe 9 martie as vrea sa ma anuntati pt ca an bucuresti este departe si nu pot ajunge si vreau sa particip si eu .Va multumesc si astept raspuns.adresa mea este ****@yahoo.com si nr de tel 07**** va pup pe toti
1 March, 2008 - 07:00 — Simona
Buna, sunt Simona din Satu Mare, mamica printesei noastre Anastasia Cristina, nascuta pe in ziua de 13.09.2005 si care a plecat la Dumnezeu si la ceilalti Ingerasi pe ziua de 24.09.2005. Tot respectul pentru tot ce faci pentru noi toate mamicile de Ingeri. Acum am un baietel minunat de 11 luni, Edwin Rafael, care este lumina ochilor mei, si-i multumest in fiecare zi lui Dumnezeu si printesei noastre pentru el. Vorbesc in fiecare zi cu printesa mea ca si cum ar fi in viata, pentru ca o simt langa mine si pentru ca imi face foarte bine. Am o durere in suflet pe care nu o pot scoate doar sa o ameliorez, dar totodata sunt fericita pentru ca am un baietel minunat si pentru ca stiu si simt ca printesa mea este bine si ne vegheaza de acolo de sus. (pe toate mamicile, taticii si toti copii). Iti doresc sa ai o viata plina de bucurii si multa sanatate alaturi de familie.
1 March, 2008 - 07:00 — Simona
Sunt Simona (27 de ani) mamica printesei Ingeras Anastasia Cristina din Satu Mare. Adresa mea de mail este"****@yahoo.com" Iti multumesc pentru tot ce faci pentru noi. Daca pot sa ajut cu ceva, te rog frumos sa ma anunti.
1 March, 2008 - 07:00 — Dana
Buna Bianca sunt Dana din Timisoara,mamica a doi ingeri....D-zeu sa ne ajute pe toate mamicile de ingeri sa putem zambi dinnou,chiar daca nimic nu va mai fi la fel.....:...un om mergea pe drum si d-zeu era cu el,stia asta ptr ca in urma lui erau 4urme de pasi,si ii era bine si multumit,dar dupa un timp,a inceput sa bata vantul tare si o furtuna sa iscat ,la cuprins tare frica si nu stia ce sa faca ,a zis doamne de ce m-ai parasit si tu ?ca ma uit si nu-ti mai vad urmele pe pamantul care pasesc....d-zeu ia raspuns ,eu nu te-am parasit si nu te voi parasi niciodata ,nu mai vezi urmele ptr ca acuma in acest moment te tin in brate......
1 March, 2008 - 07:00 — Florina
buna Bianca!Ma numesc Florina si am o fetita de 8 luni,abia acum cand am acest copil i-ti inteleg durerea.Fetita mi-a schimbat total viata,vreau sa fii o femeie puternica i-ti doresc tot binele din lume.Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa te ajute sa treci peste aceasta durere.Si eu am o colega de serviciu care la 6 luni a aflat ca ,copilul ei era decedat de 2 zile in burtica.Sincer nu am avut curajul sa o sun sa ii spun ceva pentru ca nu stiam cum sa o fac.Te sarut,faci niste lucruri extraordinare pt mamici!
2 March, 2008 - 07:00 — Adina
Draga Bianca, ma numesc Adina si sunt din Oradea. Sunt alaturi de tine si iti inteleg durerea mai ales ca am trecut si eu prin experienta devastatoare de a-mi tine in brate baietelul fara viata. Anul acesta ar fi implinit 5 anisori daca...medicul ginecolog ar fi fost mai atent...daca maternitatea ar fi avut dotarile materiale necesare in situatii de urgenta...Nu vreau sa acuz pe nimeni desi motive plauzibile ar fi cateva, dar nici nu pot trece atat de usor peste ignoranta, indiferenta unora dintre cei pe ale caror maini ne incredintam vietile. Am avut placenta praevia pe care medicul ginecolog nu a ‘observat-o’ in timpul ecografiilor lunare si astfel ca, atunci cind am avut o usoara sangerare, la 30 de saptamani de sarcina, mi-a spus ca sarcina fiind mare probabil mi s-a spart un capilar si sa stau linistita ca sigur nu e nimic de speriat. Din nefericire i-am ascultat sfatul si...a doua zi am ajuns de urgenta pe masa de operatie ca urmare a declansarii unei hemoragii care ne punea vietile in pericol atat a copilasului cat si a mea. Au urmat zile cand de cosmar, cand de speranta ; baietelul a fost intubat, si-a revenit cat de cat si, cind toti credeam ca am trecut peste momentul critic, a recazut. Nu pot cuprinde in cuvinte toate cele 7 saptamani de dupa cezariana, cat a trait dragul nostru George-Silviu. Durere, speranta, lacrimi, disperare; bucurie cand vedeam ca isi revine si medicii erau mai increzatori in sansele lui ; furie cand ginecologul m-a asigurat ca «lasa, peste 2 ani scoatem altul» ; neputinta, revolta cand la un moment dat –pentru ca medicul-sef de sectie era in concediu -a trebuit sa facem cerere scrisa directorului maternitatii pentru a i se acorda copilului tratament si asta in timp ce era in sectia de terapie intensiva...si apoi iar durere, durere sfasietoare cand, in dimineata de 24 martie 2003, a plecat inapoi in lumea ingerilor. Viata nu mai este la fel… Ne-ar fi placut –mie si sotului meu – sa existe fundatii care sa organizeze intalniri cu cei care au trecut prin astfel de situatii. Am avut noroc cu familia, prietenii si colegii care ne-au incurajat cum au putut ei mai bine. In fiecare zi ne este dor de el, de ochisorii lui albastri, de zambetul lui gingas dar gandul ca lui ii este mai bine printre ingerasi ne mai alina… Este cumplit, dar incet-incet am invatat sa traim cu durerea. Apreciez mult ceea ce faci si sunt convinsa ca eforturile tale vor avea rezultate pozitive - m-as bucura ca ele sa aiba ecouri si in orasul nostru. Daca pot ajuta cu ceva, o fac cu drag –adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com. "Moartea unui copil este o durere fara nume", scria un preot francez in cartea dedicata memoriei baiatului sau. Asa cum m-a incurajat si pe mine cineva, iti doresc sa fii mai tare decat durerea. Te imbratisez.
2 March, 2008 - 07:00 — Angela
In atentia parintilor de ingerasi din TIMISOARA sau imprejurimi! Asa cum ati putut citi si intr-un alt mesaj postat de mine pe acest site, am demarat organizarea intalnirii mamicilor de ingerasi aici in oras. Am sa va spun in primul rand ca am obtinut permisiunea(de fapt chiar invitatia) de a desfasura aceasta intalnire la Gradinita "Tom si Jerry" din Timisoara cu bunavointa doamnei Muntean Cristina, proaspata mamica... Multumim,doamna, sa-ti traiasca puiutzul Robert si sa-ti lumineze fiecare zi a vietii!Locul il consider unul potrivit deoarece are o curte spatioasa unde putem aprinde lumanarile si de unde putem trimite baloanele spre cer,dar putem folosi si interiorul in caz ca vremea nu va tine cu noi. Ce am reusi sa fac pana acum? Un afis pe care il prezint mai jos si pe care il voi distribui in cateva locuri din oras (am preluat ideea Ritei din Baia Mare...multumesc Rita...poate luam legatura...). De asemenea intalnirea nostra va fi anuntata si de mass-media, respectiv posturi de radio si doua cotidiane din Timisoara...deocamdata. Functioneaza poate cel mai bine sistemul de transmitere al informatiilor "din gura in gura" asa ca va rog pe cele care cititi aceste randuri, transmiteti mai departe cum puteti (telefon, email...) detaliile despre aceasta prima intalnire a parintilor de ingerasi din TIMISOARA !!! Haideti sa fim impreuna! Este foarte important sa ne intalnim cat mai multi dintre cei care,din pacate, am cunoscut gustul dulce-amarui al devenirii unui parinte de ingeras! Impreuna suntem o forta si cu siguranta vom face ca lucrurile sa se schimbe in bine si in orasul nostru...asa cum Bianca se straduieste sa coordoneze acesta actiune la nivel national. Sper sa ne cunoastem in data de 9 Martie la orele 17, iar apoi impreuna sa putem organiza alte intalniri de gen "terapie in grup" la care sa invitam psihologi, preoti, medici si alte persoane...Eu am sa ma implic si pe mai departe in aceasta campanie cu ajutorul lui Dumnezeu si in memoria preaiubitului meu ingeras Calin Gabriel...! Iata cum arata mesajul pe care l-am conceput. Va rog sa-l trimiteti si altor persoane care vor sa fie alaturi de noi... "Campania “MAME DE INGERI”
Pierderea unei sarcini, pierderea unui copilas…aceste triste momente din viata noastra sunt menite acum sa ne aduca impreuna pentru a cinsti asa cum se cuvine memoria ingerasilor nostri. Campania “Mame de ingeri” pornita de Bianca Brad se afla acum intr-un moment cheie-prima intalnire a parintilor de ingerasi, intalnire ce va avea loc in data de 9 Martie 2008, orele 17, atat la Bucuresti cat si in alte orase ale tarii. In Timisoara intalnirea parintilor de ingerasi va avea loc la Gradinita “Tom si Jerry’ situata pe strada Berzei, nr.4 ( intrare de pe strada Mures), duminica, 9 Martie 2008, orele 17. Vom aprinde o lumanare, vom rosti in cor Tatal Nostru si vom inalta la cer baloane colorate (de preferat cu Heliu), in memoria copilasilor nostri plecati prea curand de langa noi. Haideti sa ne intalnim cu totii, mame, tati, bunici, frati, surori de ingeri pentru ca numai impreuna suntem o forta si putem sa invatam lumea cum sa ne inteleaga si …cum sa ne ajute! Pe noi si pe cele care, din pacate, vor trece prin ce am trecut noi… Pentru mai multe informatii accesati www.biancabrad.com, iar pentru a afla mai multe despre intalnirea din Timisoara, cat si pentru a confirma participarea, puteti lua legatura cu persoana de contact –Angela, mamica de ingeras…tel. 0743700325 sau email angiflo@yahoo.com." Astept confirmari, astept sugestii, astept sa va cunosc dragi mamici de ingerasi care intelegeti cel mai bine dorul nesfarsit care ne-a cuprins din ziua in care puii nostri dragi s-au dus la Doamne Doamne... Calin Gabriel, te iubim! Mama si tata.
2 March, 2008 - 07:00 — Mirela
Dragi mamici de ingeri ,mi-as dori sa ma latur si eu voua cu toate ca eu nu sunt mamica de ingeras plecat la Doamne-Doamne ci a uniu baietel sanatos .Si eu am trecut prin multe pana sa il nasc pe Raoul,dar cu voia lui Dumnezeu nu s-a intamplat nimic rau .Eram in luna a cincea si i s-a pus diagnosticul de "calcifiere "la inima. Am facut o gramada de teste,amniocenteza cu toate ca am doar 26 de ani si am trecut prin clipe foarte dificile si eu si sotul meu gandindu-ne ca putem sa-l pierdem .Am avut tot sprijinul si intelegerea domnului doctor Stanca Razvan si pe aceasta cale ii si multumesc.La o luna am fost cu el la cardiologie si a fost consultat de specialist,ni s-a spus ca nu se poate vedea mare lucru ca e prea mic ,iar acum la 6 luni mai avem un control la inima cu Raoul si speram sa ne dea domnul doctor de la cardiologie o veste buna ,sper sa fie bine si sa nu aiba probleme,imi pare nespus de rau pentru mamicile de ingeri si de fiecare data cand citesc cate o poveste lacrimez .E greu ,dar fiecare mamica trebuie sa mearga mai departe si sa se gandeasca ca acolo sus in Cer e un INGERAS care o priveste cu ochisorii lui frumosi.DUMNEZEU SA_I ODIHNEASCA PE TOTII INGERII!Mirela Constanta
2 March, 2008 - 07:00 — Cristi
Buna ziua, Ma numesc Cristi si sunt romano-catolic. Am ascultat partial emisiunea la care ati fost invitata la RR Actualitati. Ma bucur ca sunteti o persoana hotarata sa schimbati in bine lucrurile in Romania si va urez succes! Despre subiectul abordat, am cautat acum si va copiez din Catehismul romano-catolic, art. 1261: "In ceea ce priveste copiii morti fara Botez, Biserica nu poate decat sa-i incredinteze indurarii lui Dumnezeu, asa cum o face in funerariile pentru ei. Intr-adevar, marea milostivire a lui Dumnezeu, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti, si iubirea lui Isus fata de copii, care l-a facut sa spuna 'Lasati copiii sa vina la mine si nu-i opriti' (Mc 10,14), ne permit sa speram ca exista o cale de mantuire pentru copiii morti fara Botez. Cu atat mai staruitor este totusi apelul Bisericii de a nu-i impiedica pe prunci sa vina la Cristos prin darul sfantului Botez." Sunt convins ca in Biserica noastra catolica veti gasi intotdeauna sprijinul necesar. Cultura vietii, protejarea fiintei umane inca din momentul conceptiei, este o prioritate. Mentionez invatatura despre contraceptie, fiindca pilulele pot produce avortul embrionului, care este crima (a se vedea: www.fatima.lx.ro/articol.pdf). Sa nu uitam insa ca a face binele este, mai ales in domeniul spiritual, o misiune completa, care presupune aderarea totala la invatatura Bisericii. Lumea de azi este rau lovita de o cultura a mortii si a raului: pe ecranele TV, reviste si mass-media numai imoralitate si imagini necurate... Moda a devenit o sursa de propagare a raului... Este nevoie de convertire, de credinta, de intoarcere la adevaratele valori, de intoarcere la Dumnezeu din toata inima, de Spovada, participare la Liturghie, de Euharistie. Succes! Cristi
2 March, 2008 - 07:00 — Anonim
ma doare sufletul cand citesc marturisirile tale si am ochii plini de lacrimi te-am vazut si la b1 tv m-a impresionat f tare de atunci cazul tau multumesc lui dumnezeu pt calin ca e sanatos si nu are nicio problema ...imi pare sincer rau desi nu poti simti aceeasi durere surda pe care o simti in aceasta situatie te admir pentru curajul tau de a merge mai departe si de a face ceva pt toate aceste mame care sufera iti multumesc doamne pt copilul meu dumnezeu sa te ajute pe tine si pe cei dragi din jur
2 March, 2008 - 07:00 — Ioana
buna ziua, ma numesc Ioana Vartosu si conduc un ONG in Timisoara care are drept scop principal educatia viitorilor parinti pentru a creste un copil sanatos... Am aflat de aceasta campanie de la angela-mamica de ingeras din timisoara. Consilierea dupa un astfel de eveniment este deosebit de importanta. As vrea sa sustin aceasta campanie... am la dispozitie medic psihiatru si spatiu adecvat... in plus am si un forum la care raspunde o psiholoaga... daca credeti ca va pot fi de folos cu mare drag, ioana vartosu www.scoalamamei.com
3 March, 2008 - 07:00 — Mihaela
Cu sigurantza ne vom vedea Sambata la ora 17, cu balonashe multe si lumanari.Mihaela
3 March, 2008 - 07:00 — Anonim
parerea mea este ca acest eveniment este doar o manifestare pt ajutorul imaginii biancai brad regret ca acest lucru il pot spune dar sincer asta cred. ajutorul nu il vad. durerea este imensa si puterea este numai in noi. nu vor apela la aceasta manifestare decat mamale a caror tragedie a avut loc cu mult timp in urma si pt care ranile incep sa se vindece altfel nu vad ca cineva care sufera pt un eveniment recent ar veni sa auda tot numai de suferinta. ceea ce as vrea sa intreb eu este cat la suta din aceste mamici de ingeri au facut teste inainte de sarcina? aceste teste sunt cateva, ceea ce e drept se platesc desi ar trb sa fie gratuite, si sunt analize pt afectiuni ce dau avort spontan, malformatii sau moartea copilului la nastere. parerea mea este ca asta trebuie mediatizat si pt compensarea acestor analize ar trb luptat printr-o organizatie
3 March, 2008 - 07:00 — Anonim
dragi mamici mare ATENTIE! faceti analize inainte de a ramane insarcinate este foarte important astfel se reduce riscul unui avort spontan, a malformatiilor si a decesului la nastere.
3 February, 2008 - 07:00 — Gianina
acum doua saptamani,pe 18 februarie 2008,cel caretrebuia sa fie bucurie si o noua tinerete pentru mine,sotul si fiul meu,a ajuns inger...Asta pot spune ca sa sune frumos si plin de speranta...de fapt nu stiu unde sa-l caut,nu stiu cate greseli am putut face,nu stiu cum s-a facut deam ramas,dupa cinci luni de soeranta si vise,un leagan parasit,un cuib gol... Povestea mea trista suna asa:la 38 de ani,acum cand fiul meu areaproape 11 ani,s-a intamplat ca o minune sa raman iarasi insarcinata.Asta a adus mare bucurie in familia noastra mica,ne-a redat energie si tinerete.A dat fiului meu fericirea de a avea in sfarsit un frate.As fi vrut sa-l cheme Alin... Dar sarcina aceasta a fost o amagire.Inca de la 12 saptamani au aparut suspiciuni ca ouiul ar putea fi afectat de oun sindrom genetic grav,iar la 21 de saptamani,dupa mai bine de 2 luni de tema si sperante,de lacrimi, de nesomn aceasta banuiala s-a confirmat,in urma amniocentezei.Raspunsul final si tragic:acest copil nu a fost dat sa traiasca,din prima clipa ,de la prima celula,destinul sau a fost stabilit...de cine? de ce ?Trisomia 18 nu lasa copilului sansa de a trai,decat in 90% din cazuri mai putin de un an...si cum... Am acceptat la recomandarea medicilor sa intrerup acest delir...pentru mine?nu ,mie nu mi-e mai usor,mie nu mi-e mai bine...Pentru fiul meu da.Nu puteam sa-l expun la asa o suferinta.Desi baiat si destul de mare este o fire hipersensibila.Am acceptat sa i se spuna ca ne inselasem,ca acest fratior nu exista...Asta ma doare cel mai tare.Pentru ca exista.Dar eu nu stiu unde este... Ma doare ca pentru ceilalti nu exista.Nu ma refer la sotul meu,dar nici el nu are puterea sa vorbeasca despre el... De ce acest copil nu s-a nascut cu o sansa,cat de mica...De ce nu am avut voie sa incerc sa-l apar,sa lupt pentru el...de ce i-a fost dat asa?Dece mi-a fost data aceasta furtuna? Imi pare rau,dar asta ma face inca sa cred ca asupra noastra nu vegheaza nimeni.Nu pot crede Ca Dumnezeu este atat de crud...Mai bine pot crede ca m-a uitat si totul s-a intamplat in uitare...din prima secunda alin a fost condamnat...si eu odata cu el. Ca multe alte mame nu am avut putereasa-l privesc...L-am nascut plangand de singuratate,dupa o sartamana datratament dur,in care corpul si toata fiinta mea se opuneau efectelor medicatiei administrate pentru declansarea prematura a nasterii...Auzeam zi de zi copii nascandu-se si plangand la primul contact cu aceasta lume...Alin nu a plns...Plng eu si voi plange toate lacrimile lui... Si ma voi intreba mereu unde este,unde sa-l caut.Si voi astepta clipa cand fiul cel mare sa fie destul de mare ca sa afle ca fratele pe care l-a dorit a existat.Pentru ca nu vreau sa mint.Nu pot... In noaptea de dupa pierderea lui Alin a nins...ultima ninsoare a acestui an.S-a topit,dupa ce acoperise alba pentru cateva ore durerea mea. Poate am facut alegeri gresite si vinovate.dar simt ca in afara de puiul pentru care am fost leagan cinci luni ,nu are dreptul sa ma judece nimeni.El si eu...atat.Si mai ales cui sa dau patea lui de iubire care crescuse in mine? Si mai ales cum sa scap de teama ca oricand pot pierde pe cei dragi si sa suprvietuiesc totusi? ...nu pot sa ma despart si sa ma departez de durerea mea...asta e tot ce a ramas de la Alin.Si nu-l pot parasi,iarasi
3 February, 2008 - 07:00 — Gabi
Buna Bianca, Trauma prin care am trecut anul trecut in vara nu se poate descrie prin cuvinte, doar tu, eu si acele mame, exact ca noi, pot intelege durerea si golul lasate de pierederea unui copil, de fapt. Tu esti norocoasa pe de o parte ca mai ai un copil si stii ce inseamna sentimentul de mama. La mine a fost prima sarcina pe care am dus-o pana la capat, fara probleme, fara medicamentatie, fara restrictii. Fatul era perfect normal in urma tuturor testelor si analizelor. Nasterea, a decis medicul, sa fie naturala si mi-a fost provocata, la termen, deorece se constatse la ecografie ca era deja prea mare copilul, si eu nu aveam inca contractii. Travaliul a durat 12 ore, apoi nasterea 15 minute, pe durata expulziei copilul a iesit aproape mort, sau chiar mort, dupa spusele asistentelor si doctorului, care nici ei nu se asteptau la acest lucru. Am cerut urland si in hohote de plans sa-mi iau copilul in brate si nu mi l-au dat, l-au bagat intr-o punga de plastic si l-au pus intr-o cutie de carton. Eram disperata, asteptam un raspuns o motivatie o actiune din partea medicilor, dar toti tacusera langa mine, nimeni nu scotea un cuvant, eu eram inca pe masa si doctorul iesise socat din sala de nastere. Motivul mortii, declarat de medic: probleme cu inima. Culmea ironiei: a doua zi am fost invitata sa iau parte la autopsia copilului!!!!!!!!!!!! Bineinteles ca am refuzat. Singurul lucru la care ma gandeam in acele momente era cat de grav a fost pacatul sau greseala facuta in fata lui Dumnezeu, de mi-a dat aceasta plata atat de grea si dureroasa. Insa am avut taria sa ii multumesc ca eu sunt inca sanatoasa si o pot lua de la capat. Sunt Gabi, Bucuresti, am 30 de ani, lucrez in media si daca pot fi de folos in campania initiata de tine mailul meu este ****@gmail.com
3 February, 2008 - 07:00 — Anonim
buna.vreau sa va zic ca si eu am trecut prin asa ceva.sunt din Brasov si mi-a murit un copil de 4 luni in spital ptr ca nu afost bagat in seama si ptr ca asistenta era prea ocupata cu tv.Iar acum directorul spitalului incearca sa se spele pe maini ptr ca exact asa mi-a zis el.Oricum la mine aceste lucruri nu vor ramane asa,ptr ca o sa plateasca.Am facut plangere la Parchet si o sa merg pe toate caile posibile...
3 February, 2008 - 07:00 — Adi
Buna Bianca, sunt din Timisoara si am citit randurile de mai sus care m-au impresionat extrem de tare si as vrea sa fac ceva sa contribui la aceasta campanie pe care ai inceput`o. Daca e nevoie de cineva pentru construirea siteului, ma ofer sa fac acest lucru fireste in regim de voluntariat. Ma ocup cu asa ceva, imi place sa le fac si mi-ar face placere sa pot contribui si eu cu ceva pe aceasta tema si in aceasta idee. Daca inca este nevoie de o persoana la realizarea siteului ma poti contacta la adresa de mail : ****@yahoo.com
3 March, 2008 - 07:00 — Liliana
Cred ca cel mai important aspect in vederea organizarii intalnirii este ca publicul sa afle de aceasta. Poate ar fi binevenita tiparirea unor fluturasi-invitatie de dimensiuni reduse, pe o jumatate de coala de hartie A4, care sa fie distribuiti in diverse locatii , eventual chiar in incinta acelor institutii care au ca angajati in principal femei (fabrici de confectii, banci, spitale si institutii de invatamant, hipermarket-uri si marile spatii comerciale Unirea, Victoria, etc). Eu am pregatit un model pentru intalnirea din Bucuresti. Ti-l trimit pe mail . Daca tu crezi ca este util poate fi adaptat si folosit si pentru intalnirile din restul tarii. Liliana Bucuresti
3 March, 2008 - 07:00 — Liliana
Vreau sa fac o centralizare a oraselor in care au mai fost semnalate initiative de oragnizare a intalnirii in cadrul campaniei "Mame de ingeri" pentru cei care nu pot ajunge pana la Bucuresti : 1. Timisoara – la Gradinita "Tom si Jerry", strada Berzei nr.4, intrarea prin strada Mures, ora 17.00. Persoana de contact : Angela – angiflo@yahoo.com, 0743.700.325 2. Tulcea – in parcul celebritatilor, ora 12.00 (? – n-ar fi mai bine tot la ora 17.00 ?)). Persoana de contact : Adriana – sofanadriana@yahoo.com , 074.1144829 (este o cifra in plus ! care?) 3. Constanta – in parcul Tabacariei , la bisericuta de lemn, ora 17.00 4. Tg. Mures – in parcul orasului, ora 17.00. Persoana de contact : kolcsar_adelka@freemail.hu 5. Tg.Jiu – in parcul Coloanei Infinitului, ora 17.00. Persoana de contact Elena Loredana : nelenaloredana@yahoo.com 6. Baia Mare – in Parcul Municipal, ora 17.00. Persoana de contact : Rita – youngrita2000@yahoo.com, 0752.222.175 7. Cluj – in parcul Mare, ora 17.00 8. Satu Mare - in parcul Romi, langa gara, ora 17.00. Persoana de contact: Simona - 0740.306.566 9. Bucuresti - stadionul Iolanda Balas, situat pe str. Dr.Primo Nebiolo nr 2 (intrare de pe Kiseleff, vis-a-vis de Strandul Tineretului), ora 17.00 Multumim foarte mult pentru implicare . Sunteti extraordinari ! Ceea ce faceti este cu atat mai impresionant cu cat ati ales sa sustineti aceasta campanie de la sute de km distanta prin organizare proprie … din proprie initiativa … Am pregatit un fluturas-invitatie pe care puteti sa-l multiplicati si sa-l distribuiti in orasul vostru pentru a va face cunoscuta intalnirea . Bianca il poate trimite pe mail oricui il va solicita . Multumesc tuturor celor cu suflet mare care se ofera sa ne sprijine , sa ne indrume in acest demers . Asteptam implicarea specialistilor in relatii publice, a celor cu experienta in organizarea de evenimente , chiar si sub protectia anonimatului . Tot acest efort este construit pentru o cauza nobila : aceea de a misca din loc aceasta caruta a indiferentei generale fata de dramele "mamelor de ingeri". Sunt atat de multe lucruri de schimbat, de imbunatatit ! Liliana Bucuresti
4 March, 2008 - 07:00 — Tania
BUNA BIANCA.MA NUMESC TANIA SI NU DEMULT AM TRAIT ACEEASI DRAMA CA SI TINE, MAI EXACT PE DATA DE 1-09-2006 LA ORA 6.15PM AVEA SA SE NASCA FETITA MEA,BUCURIA MEA...DAR DUMNEZEU A VRUT S-O IA LA EL ,S-AU MAI BINE SPUS INCOMPETENTA UNUI MEDIC CARE NICI MACAR NU A VENIT SA ASISTE LA NASTERE ....DUPA CEVA ORE A AVUT BUNAVOINTA SA APARA SI SA-MI ZICA CA IA SCAPAT PRINTRE DEGETE...AM PLANS,AM URLAT DE DURERE,AM NASCUT-O NORMAL LA SPITALUL UNIVERSITAR.ERA FRUMOASA,NU AM APUCAT SA O VAD PREA BINE DEOARECE AU PUS-O INTR-O CUTIE SI AU IESIT REPEDE DIN SALA DE NASTERI,INVOCAND CA AM TENSIUNEA PREA MARE SI S-AR PUTEA SA NU REZIST...TOTUL ERA ATAT DE CONFUZ,IMI ERA TEAMA,MA DUREA,VROIAM SA MOR ,SA SCAP SI SA FIU CU FETITA MEA S-O POT TINE IN BRATE ,TOTUL SE PETRECEA PARCA PREA RAPID,NU MAI STIAM CE SE INTAMPLA...DUREREA DE A-MI VEDEA PRINTESA FARA SUFLARE PARCA NU O MAI PUTEAM SUPORTA SI ACUM SIMT UN MARE GOL IN SUFLET PE CARE NIMENI SI NIMIC NU ARE CUM SA-L UMPLE...AM STAT CINCI ZILE CU EA IN BURTICA MOARTA,MAI EXACTPE DATA DE 25-08-2006 M-AU INTERNAT PT CA IMI ERAU UMFLATE PICIOARELE,IAR ATUNCI MI-AU FACUT NISTE INJECTII CARE AVEAU ROLUL SA MA DESUMFLE,FARA NICI MACAR O ECOGRAFIE M-AU EXTERNAT PE DATA DE 27-08-2006 ,DEJA FETITA MURISE,FIIND MICUTA NU MI-AM DAT SEAMA CA NU MAI MISCA PT CA SE MISCA IN LICHID,AM STAT LA PAT PANA PE DATA DE 31AUG (TIMP IN CARE IMI SUNAM MEDICUL ,CA NU MA SIMTEAM BINE SI EL SPUNEA CA NU-L INVAT EU PE EL MESERIE),ATUNCI PE LA ORELE 19 AM PLECAT LA SPITAL,TOTUL IMI PARE NORMAL FIIND LA PRIMA NASTERE NU PREA STIAM CUM TREBUIE SA FIE.BINEINTELES CA MEDICUL MEU AVEA CUNOSTINTA DESPRE ACEST ASPECT ,CA SUNT IN DRUM SPRE SPITAL,DAR SI-A INCHIS TELEFONUL.SUNT MULTE.....DAR CEL MAI SOCANT ..... MODUL IN CARE AM AFLAT CA TOT CE MI-AM DORIT MAI MULT PE LUME NU MAI ESTE,A FOST CAND O PERSOANA FARA SUFLET (ZIC EU)A ZIS.."CE VA MAI AGITATI MA ...NU VEDETI CA ASTA ARE MORT COPILUL IN EA"ATUNCI AM INTRAT IN STARE DE SOC SI AM FACUT TENSIUNE FOARTE MARE,M-AU LEGAT...A FOST CUMPLIT.....AM AVUT 11 ORE DE TRAVALIU TIMP IN CARE ERAM CONSTIENTA CA FETITA MEA NU MAI ESTE ,M-AU BAGAT IN SALON CU FETE CARE AVEAU SA NASCA ,TOTUL ERA PARCA DESPRINS DIN FILME DE GROAZA ,AU FOST MOMENTE IN CARE MA RUGAM DOMNULUI SA MOR ,SA MA POT DUCE LA FETITA MEA S-O TIN IN BRATE......AU PROFITAT DE STAREA IN CARE ERAM SI M-AU PUS SA SEMNEZ NISTE ACTE ,CARE LA MOMENTUL RESPECTIV NU CUNOSTEAM CONTINUTUL LOR,ULTERIOR AM AFLAT CA SEMNASEM CA NU ACUZ PE NIMENI DIN SPITAL SI CEL MAI DUREROS CA NU-MI IAU COPILUL ACASA ,SA-L INGROP....ASTA SE INTAMLA CU ADEVARAT LA NOI IN SPITALE.AM CREZUT CA DACA AM SPRIJINUL SOTULUI SI AL FAMILIEI O SA-MI REVIN,DAR NU A FOST ASA,AM FACUT O DEPRESIE FOARTE PUTERNICA SI M-AM HOTARAT SA MA DUC LA PSIHOLOG. AM AVUT NOROC SA CUNOSC O PERSOANA ,O DOAMNA DOCTOR(PSIHOLOG)CRISTINA CAZACU,O PERSOANA SPECIALA CARE NU S-A LIMITAT DOAR LA SEDINTE,MA AJUTAT FOARTE MULT,MA FACUT SA AM IAR INCREDERE SI SA PRIVESC LA VIITOR CU MAI MARE INTELEPCIUNE.NICIODATA NU O SA-I POT MULTUMI PT BINELE PE CARE LA FACUT PENTRU MINE.PE INGERASUL MEU NICIODATA NU O SA-L POT UITA ,IN FIECARE AN II IMPART CHIAR DACA PREOTII MI-AU ZIS CA NU ESTE BINE PT CA NU A FOST INCRESTINATA,ESTE CEEA CE EU SIMT SI MA DUC CU HAINUTE,LAPTIC,ETC LA BISERICA LE CITESTE PREOTUL SI APOI LE IMPART.MA FACE SA MA SIMT...MAMA..MAMA DE INGER DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE,SA TE AJUTE SA TRECI PESTE SI SA AI GRIJA DE FAMILIA TA SI DE MICUTUL TAU.ADRESA MEA DE MAIL ESTE TANIASPANU@YAHOO.COM
4 March, 2008 - 07:00 — Gabriela
Salut Bianca, si eu am trait o experienta asemanatoare - pierderea unei sarcini dar mama a avut un al treilea copil care a murit la cateva zile de la nastere din cauza unor complicatii ale inimii.Este o durere sfasietoare, ingrozitoare care aduce cu ea si singuratate si dezamagire din partea oamenilor la care nu te astepti. Cred ca fiecare femeie cauta in ea resurse ca sa mearga mai departe pentru ca din afara, asa cum spuneai si tu nu exista un suport profesionist la care sa apelezi sau daca exista nu este foarte bine mediatizat. Cred ca increderea in Dumnezeu este cea care pana la urma m-a ajutat sa trec peste momentele acelea grele si sa nu imi pierd mintile. Am plans enorm de mult - poate cat nu am plans pana atunci in toata viata mea ( totul se intampla cand aveam 25 ani). Nu am gasit in ceea ce ma priveste o explicatie logica-medicala pentru ceea ce mi s-a intamplat. De atunci m-am schimbat. Sper ca sa treci cu bine peste aceste momente draga Bianca, exista oameni dragi care au nevoie de tine. Cu drag, Gabriela-31 ani- Bucuresti
4 March, 2008 - 07:00 — Simona
Buna Mamicilor de Ingeri din Satu Mare. Sunt SIMONA din SATU MARE si doresc sa ne intalnim si noi in data de 9 martie 2008 la ora 17:00 in Parcul Romi, langa gara, ca sa aprindem lumanari, sa ne rugam si sa inaltam spre cer balonase cu heliu pentru INGERASII NOSTRI. Eu voi fi acolo si va astept si pe voi.Numarul meu de telefon este 0740306566.
4 February, 2008 - 07:00 — Adriana
Este bine si la ora 17,iar nr de telefon este corect. 0741144829 Adriana-Tulcea
4 February, 2008 - 07:00 — Adriana
Nu am fost contactata de nimeni din Tulcea.Imi este greu sa cred ca sunt singura mama de ingeras in acest oras.Va rog sa-mi dati adrese de mail s-au nr de tel ale mamicilor care au lasat mesaje pe site-ul Biancai Brad,si sunt din Tulcea,sa iau legatura cu ele. cu respect Adriana
4 February, 2008 - 07:00 — Anamaria
Buna Bianca, ma numesc Anamaria si sunt din Baia Mare,sincer imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat tie si celorlalte mamici de ingerasi.Eu am nascut o fetita anul trecut in martie care avea cordonul ombilical invartit pe langa gat,dar am avut norocul si sansa de a naste cu o moasa extraordinara care ne-a salvat.Am si eu o fosta colega de facultate care este mamica de inger.Anul acesta in februarie trebuia sa nasca si era asa de fericita si nerebdatoare sa isi tina puiul in brate, dar din pacate nu a mai apucat.S-a simtit rau inainte de sarbatori si si-a cautat medicul care ii supraveghea sarcina, acesta i-a facut o ecografie si ea spus ca ea si copilul sunt ok. Dupa sarbatori l-a cautat iar pt. ca se simtea si mai rau, din nou ecografie-totul ok. Nu i-a recomandat nici o analiza nimic, si cu 2 saptamani inainte sa nasca, am aflat ca ea este in coma in spital si ca , copilul este mort.Am crezut ca visez ca nu este adevarat, cu cateva zile inainte ma intalnisem cu ea si sotul ei si mi se pareau ok, ca apoi sa aflu nenorocirea.A luat un virus care cica apare in saptamana 35-36 de sarcina si care iti ataca ficatul. Oare de ce medicii care ne supravegheaza sarcina nu ne informeaza despre ce se poate intampla pe parcursul sarcinii, oare acel medic faimos de la noi din oras nu se teme de D-zeu, nu este la primul caz in care ii moare un copil sau mama este la un pas de moarte.Cunosc n cazuri si multi dupa ani de tratamente ca sa ramana insarcinate si care pierd copii din cauza lui, pentru ca este prea "faimos". Eu as vrea sa imi ajut colega, dar de cand a iesit din spital nu vrea sa raspunda la telefon , tot timpul rasapunde sotul ei. Stiu cat ii este de greu,si eu sunt mama si ma gandesc ca si mie sau oricui i se poate intampla. Iti multumesc si va doresc tuturor mamelor de ingeri sa dapasiti aceste momente dificile din viata voastra. Cu respect Anamaria
4 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Exista speranta! Epistola intai a lui Pavel catre tesaloniceni, capitolul 4: 13 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. 14 Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. 15 Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. 16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. 17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. 18 Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte. Capitolul 5: 1 Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. 2 Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. 3 Când vor zice: "Pace şi linişte!" atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. 4 Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. 5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. 6 De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. 7 Căci cei ce dorm, dorm noaptea; şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. 8 Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. 9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, 10 care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. 11 De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr. ,,În mijlocul zguduirii pãmântului, a strãlucirii fulgerelor si a bubuitului tunetelor, glasul Fiului lui Dumnezeu îi strigã pe sfintii adormiti. El priveste mormintele celor neprihãniti; apoi, ridicând mâinile cãtre cer, strigã: "Treziti-vã, treziti-vã, treziti-vã, voi, care dormiti în tãrânã, si sculati-vã!" În lungul si în latul pãmântului, mortii vor auzi aud glasul acela si aceia care îl aud învie. Si pãmântul întreg va rãsuna de vuietul acelei armate nespus de mari din fiecare natiune, neam, limbã si popor. Ei vin din închisoarea mortii, îmbrãcati cu slavã nemuritoare, strigând: "Unde îti este biruinta, moarte? Unde îti este boldul, moarte?" (1 Cor. 15,55). Iar neprihãnitii cei vii si sfintii înviati îsi unesc glasurile într-un strigãt de biruintã îndelung fericit. Toti ies din mormintele lor având aceeasi staturã cu care au intrat în mormânt. Adam, care se gãseste în multimea celor înviati, este de o înãltime distinsã si cu o staturã maiestuoasã, cu putin mai prejos decât Fiul lui Dumnezeu. Este un mare contrast între el si oamenii din ultimele generatii; în aceastã privintã, se vede marea degenerare a neamului omenesc. Dar toti învie cu prospetimea si vigoarea tineretii vesnice. La început, omul a fost creat dupã chipul si asemãnarea lui Dumnezeu nu numai în caracter, ci si în trãsãturi si formã. Pãcatul a desfigurat si aproape a sters chipul divin; dar Hristos a venit sã refacã ceea ce a fost pierdut. El va schimba trupurile noastre netrebnice si le va face asemenea trupului Sãu slãvit. Chipul muritor, lipsit de frumusete, odinioarã întinat de pãcat, devine desãvârsit, frumos si nemuritor. Toate defectele si diformitãtile sunt lãsate în mormânt. Readusi la pomul vietii, în Edenul multã vreme pierdut, cei mântuiti "vor creste" (Mal. 4,2) la statura deplinã a neamului omenesc, în slava lui de la început. Ultima rãmãsitã a blestemului pãcatului va fi îndepãrtatã si cei credinciosi ai lui Hristos se vor arãta "în frumusetea Domnului Dumnezeului nostru", la minte, la suflet si la trup, reflectând chipul desãvârsit al Domnului lor. O, minunatã mântuire! Mult discutatã, mult asteptatã, contemplatã cu o anticipatie înflãcãratã, dar niciodatã înteleasã pe deplin. Neprihãnitii cei vii sunt schimbati "într-o clipã, într-o clipealã din ochi". La glasul lui Dumnezeu, ei au fost glorificati; acum sunt fãcuti nemuritori si, împreunã cu sfintii înviati, sunt rãpiti sã-L întâlneascã pe Domnul lor în vãzduh. Îngerii îi "adunã pe cei alesi din cele patru vânturi, de la o margine a cerului, pânã la cealaltã". Copilasii sunt purtati de îngerii sfinti si dati în bratele mamelor lor. Prieteni multã vreme despãrtiti prin moarte sunt uniti pentru a nu se mai despãrti niciodatã si, cu cântãri de bucurie, se înaltã împreunã spre cetatea lui Dumnezeu.’’ (Ellen G. White-Tragedia veacurilor) Dumnezeu sa binecuvanteze cu pace si cu bucuria mantuirii si a revederii micutilor lor pe toate mamicile care astazi sunt sfasiate de durere!
4 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Noaptea s-a lăsat pe vale, şi cătunu-i adormit. În bordei sărac, la vatră, suflet trist şi chinuit, Fără somn, tânăra mamă copilaşu-şi ţine-n poală, Şi plângând îl netezeşte pe obrajii arşi de boală. De cu sară mititelul încetase să mai ţipe: Se ducea, văzând cu ochii, viaţa-i fărâmită-n clipe. Peste ochii mari şi tulburi cad pleoapele-obosite, Somnu-l biruie adoarme. Suflări repezi, ca gonite De al morţii frig, din urmă, trec mai slabe, mai curmate... Ea tresare; cum le-ascultă, şir de fulgeri îi străbate Întunericul din suflet. Pe păreţi, în bezna rece, Fâlfâind ca o aripă, para focului se trece. Iat-o scoborând la vale, galbenă şi istovită, Cu odorul strâns la sânu-i; cu privirea aţintită Spre biserica cu sfânta, ea-şi sileşte-ncetu-i pas. De trei nopţi şi două zile bate drum făr de popas; Ş-ar fi ocolit pământul făr-a se simţi trudită: Ea credea profund, orbeşte... Mare şi nenchipuită E credinţa ce-ntr-un suflet înnoptat şi trist încape! Nu se poate făcătoarea de minuni să nu mi-l scape, Îşi zicea mereu în gându-i, inimă de piatră fie, Şi-ncă s-ar zdrobi de milă. Toată jalea mea pustie Mi-oi preface-o-n rugăciune la picioarele preasfintei; Ş-în cucernică-nchinare, şi plângând sta-voi nainte-i, Pân ce l-oi vedea din somnu-i ochii mari blând deschizându-şi, Zâmbitor cătând spre mine, şi mânuţele tinzându-şi... Cum să nu-nţeleagă sfânta glasul sfintei mele plângeri? Eu atâta am pe lume, pe când ceru-i plin de îngeri! Blândă, cu Isus în braţe, din argint, Fecioara cată Cu iubire spre spăsita mamă, jos îngenuncheată: Parc-ascultă şi-nţelege... O, îndură-te, priveşte-l, Şi din ochii tăi c-o rază de viaţă încălzeşte-l! Căci tu ştii ce farmec dulce-i să-ţi lipeşti pruncul de piept, Aţintit să-ţi steie-asupră-i, şi prin somn, ochiul deştept, Şi cum inima-ţi tresare, c-un scâncit când el te cheamă Să-l acoperi cu iubirea şi cu paza ta de mamă. Vezi-l, tânjitor, cum doarme-n frumuseţea-i îngerească... Cum putere-ar fără dânsul mama lui să mai trăiască? Te îndură din văpaia vieţii tale dă-i viaţă, Să-mi cuprindă iar grumazul cu micuţele lui braţe. Ca şi mine strângi la pieptu-ţi lumea-ntreagă-n fiul tău... O, de-ai şti cu ce-ntuneric copere sufletul meu Ochiu-i stins şi ce pustie mi-ar fi viaţa fără dânsul, N-ai putea să stai, o clipă, rece, ascultându-mi plânsul!... Dar deodată-şi rupse vorba limba-i amuţise-n gură, Spre copil şi-ntoarce iute lacoma-i căutătură... Era mort. Înmărmurită, stătu drept, cu pruncu-n braţe, Cu ochi groaznic de mânie ea privi icoana-n faţă... Cum? Tu n-ai simţit, preasfânto, milă de cumplita-mi jale? Eu, sărmana, plâng, cerşindu-ţi raza îndurării tale, Şi tu, rece şi cu pumnii încleştaţi, mi-l dai vederii?... Astfel înţelege cerul lacrima, limba durerii? S-a sfârşit orice nădejde!... Şi privirea ta de lemn Aţintită stete-asupra-mi, fără ca să-mi dea un semn C-a mea rugă-i ascultată şi durerea mea-i crezută!... Ia-ţi şi lutul... Ca şi dânsul împietrită eşti şi mută!... Şi c-un hohot lung cadavrul îl aruncă-n faţa sfintei, Care, huruind greoaie, la pământ căzu-nainte-i. Şi durerea i se sparse-n neagră deznădăjduire, De mânie-i scapăr' ochii ea strigă în aiurire: O, desigur, n-ai fost mamă, şi de porţi un prunc la sân, E-o minciună!... Ce smintită-s unei scânduri să mă-nchin! Şi izbind icoana-n faţă cu piciorul, e-o minciună! Mai răcni-ntr-un râs sălbatic, şi porni... Era nebună. Alexandru Vlahuta - La icoana
Comments
BUNA BIANCA!!!! MA NUMESC ROXANA DIN CLUJ-NAPOCA, AM 16 ANI SI AM AUZIT DESPRE CE TI S-A INTAMPLAT PE LA TELEVIZOR. EU SUNT SINGURA LA PARINTI, DE ACEEA IMI PLAC COPII MICI ADICA (BEBELUSI) FOARTE MULT, IMI PLACE SA MA JOC CU EI . CUM MAI ESTI? IMI PARE NESPUS DE RAU CE TI S-A INTAMPLAT , DAR ITI DORESC SA TRECI PESTE ASTE CAT MAI REPEDE! ITI DORESC MULTA , MULTA SANATATE SI NOROC TIE SI FAMILIE TALE!!!!!!!! TE PUP, ROXANA PROMIT CA O SA FIU ALATURI DE TINE!
BUNA BIANCA! SUNT ROXANA DIN CLUJ NAPOCA AM 16 ANI SI AM UITAT SA ITI MAI SPUN CEVA . ITI DORESC SA AI UN 8 MARTIE CAT MAI FERICIT SI CU MULTE BUCURII!!!!!! LA MULTI ANI!!!!! TE PUP, ROXANA
Buna Bianca draga.Ma numesc Erika din cluj .sant si eu o mama nefericita,o mama de ingeras pe nume Erick Robert care trebuia sa anplineasca pe 7 aprilie 2 anisor.Dar an urma cu 2 ani l-am pierdut la 34 de saptamani , din senin am facut Apoplexie utero placentara si o hemoragie mare si puiutul meu sa sufocat pt ca med a disparut pe cand am ajuns la spital am fost preluata de med de garda cauia ai multumesc ca traiesc ,mi sa facut cezariana de urgenta dar nu mai putea fi salvat.Au trecut 2 ani de atunci dar ami este greu sa accept realitatea ca nu este,ca nu l-am vazut si am ramas doar cu un simplu certificat de nastere cu un simplu nume.L-am cerut s-al vad si eu pt ca este al meu si va fi si an ziua cand o voi regasi acolo sus an ceruri, dar mi s-a spus ca lau trimis an Bucuresti la analize nici an ziua de azi nu am aflat din ce cauza sa antamplat.Acum umblu iar la medici pt a ramane din nou ansarcinata dar anca nu am bucuria asta si poate nici nu voi avea,dar sper si cred ca Dumnezeu ma va ajuta sa am bucuria de a avea un copil.Cand tiam citit siteul tau am plans si voi plange mereu ca eu doar acolo ami gasesc alinare . SAnt alaturi de tine si de celelalte mamici de ingeri,si accept ca data de 9 Martie sa fie numita si declarata zIUA MAMELOR DE INGERI.DOAMNE AJUTANE.Si as avea o rugaminte daca se organizeaza la cluj o intalnire pe 9 martie as vrea sa ma anuntati pt ca an bucuresti este departe si nu pot ajunge si vreau sa particip si eu .Va multumesc si astept raspuns.adresa mea este ****@yahoo.com si nr de tel 07**** va pup pe toti
Buna, sunt Simona din Satu Mare, mamica printesei noastre Anastasia Cristina, nascuta pe in ziua de 13.09.2005 si care a plecat la Dumnezeu si la ceilalti Ingerasi pe ziua de 24.09.2005. Tot respectul pentru tot ce faci pentru noi toate mamicile de Ingeri.
Acum am un baietel minunat de 11 luni, Edwin Rafael, care este lumina ochilor mei, si-i multumest in fiecare zi lui Dumnezeu si printesei noastre pentru el.
Vorbesc in fiecare zi cu printesa mea ca si cum ar fi in viata, pentru ca o simt langa mine si pentru ca imi face foarte bine.
Am o durere in suflet pe care nu o pot scoate doar sa o ameliorez, dar totodata sunt fericita pentru ca am un baietel minunat si pentru ca stiu si simt ca printesa mea este bine si ne vegheaza de acolo de sus. (pe toate mamicile, taticii si toti copii).
Iti doresc sa ai o viata plina de bucurii si multa sanatate alaturi de familie.
Sunt Simona (27 de ani) mamica printesei Ingeras Anastasia Cristina din Satu Mare. Adresa mea de mail este"****@yahoo.com"
Iti multumesc pentru tot ce faci pentru noi.
Daca pot sa ajut cu ceva, te rog frumos sa ma anunti.
Buna Bianca sunt Dana din Timisoara,mamica a doi ingeri....D-zeu sa ne ajute pe toate mamicile de ingeri sa putem zambi dinnou,chiar daca nimic nu va mai fi la fel.....:...un om mergea pe drum si d-zeu era cu el,stia asta ptr ca in urma lui erau 4urme de pasi,si ii era bine si multumit,dar dupa un timp,a inceput sa bata vantul tare si o furtuna sa iscat ,la cuprins tare frica si nu stia ce sa faca ,a zis doamne de ce m-ai parasit si tu ?ca ma uit si nu-ti mai vad urmele pe pamantul care pasesc....d-zeu ia raspuns ,eu nu te-am parasit si nu te voi parasi niciodata ,nu mai vezi urmele ptr ca acuma in acest moment te tin in brate......
buna Bianca!Ma numesc Florina si am o fetita de 8 luni,abia acum cand am acest copil i-ti inteleg durerea.Fetita mi-a schimbat total viata,vreau sa fii o femeie puternica i-ti doresc tot binele din lume.Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa te ajute sa treci peste aceasta durere.Si eu am o colega de serviciu care la 6 luni a aflat ca ,copilul ei era decedat de 2 zile in burtica.Sincer nu am avut curajul sa o sun sa ii spun ceva pentru ca nu stiam cum sa o fac.Te sarut,faci niste lucruri extraordinare pt mamici!
Draga Bianca, ma numesc Adina si sunt din Oradea. Sunt alaturi de tine si iti inteleg durerea mai ales ca am trecut si eu prin experienta devastatoare de
a-mi tine in brate baietelul fara viata. Anul acesta ar fi implinit 5 anisori daca...medicul ginecolog ar fi fost mai atent...daca maternitatea ar fi avut dotarile materiale necesare in situatii de urgenta...Nu vreau sa acuz pe nimeni desi motive plauzibile ar fi cateva, dar nici nu pot trece atat de usor peste ignoranta, indiferenta unora dintre cei pe ale caror maini ne incredintam vietile. Am avut placenta praevia pe care medicul ginecolog nu a ‘observat-o’ in timpul ecografiilor lunare si astfel ca, atunci cind am avut o usoara sangerare, la 30 de saptamani de sarcina, mi-a spus ca sarcina fiind mare probabil mi s-a spart un capilar si sa stau linistita ca sigur nu e nimic de speriat. Din nefericire i-am ascultat sfatul si...a doua zi am ajuns de urgenta pe masa de operatie ca urmare a declansarii unei hemoragii care ne punea vietile in pericol atat a copilasului cat si a mea. Au urmat zile cand de cosmar, cand de speranta ; baietelul a fost intubat, si-a revenit cat de cat si, cind toti credeam ca am trecut peste momentul critic, a recazut. Nu pot cuprinde in cuvinte toate cele 7 saptamani de dupa cezariana, cat a trait dragul nostru George-Silviu. Durere, speranta, lacrimi, disperare; bucurie cand vedeam ca isi revine si medicii erau mai increzatori in sansele lui ; furie cand ginecologul m-a asigurat ca «lasa, peste 2 ani scoatem altul» ; neputinta, revolta cand la un moment dat –pentru ca medicul-sef de sectie era in concediu -a trebuit sa facem cerere scrisa directorului maternitatii pentru a i se acorda copilului tratament si asta in timp ce era in sectia de terapie intensiva...si apoi iar durere, durere sfasietoare cand, in dimineata de 24 martie 2003, a plecat inapoi in lumea ingerilor. Viata nu mai este la fel… Ne-ar fi placut –mie si sotului meu – sa existe fundatii care sa organizeze intalniri cu cei care au trecut prin astfel de situatii. Am avut noroc cu familia, prietenii si colegii care ne-au incurajat cum au putut ei mai bine. In fiecare zi ne este dor de el, de ochisorii lui albastri, de zambetul lui gingas dar gandul ca lui ii este mai bine printre ingerasi ne mai alina… Este cumplit, dar incet-incet am invatat sa traim cu durerea.
Apreciez mult ceea ce faci si sunt convinsa ca eforturile tale vor avea rezultate pozitive - m-as bucura ca ele sa aiba ecouri si in orasul nostru. Daca pot ajuta cu ceva, o fac cu drag –adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com. "Moartea unui copil este o durere fara nume", scria un preot francez in cartea dedicata memoriei baiatului sau. Asa cum m-a incurajat si pe mine cineva, iti doresc sa fii mai tare decat durerea. Te imbratisez.
In atentia parintilor de ingerasi din TIMISOARA sau imprejurimi!
Asa cum ati putut citi si intr-un alt mesaj postat de mine pe acest site, am demarat organizarea intalnirii mamicilor de ingerasi aici in oras.
Am sa va spun in primul rand ca am obtinut permisiunea(de fapt chiar invitatia) de a desfasura aceasta intalnire la Gradinita "Tom si Jerry" din Timisoara cu bunavointa doamnei Muntean Cristina, proaspata mamica... Multumim,doamna, sa-ti traiasca puiutzul Robert si sa-ti lumineze fiecare zi a vietii!Locul il consider unul potrivit deoarece are o curte spatioasa unde putem aprinde lumanarile si de unde putem trimite baloanele spre cer,dar putem folosi si interiorul in caz ca vremea nu va tine cu noi.
Ce am reusi sa fac pana acum? Un afis pe care il prezint mai jos si pe care il voi distribui in cateva locuri din oras (am preluat ideea Ritei din Baia Mare...multumesc Rita...poate luam legatura...). De asemenea intalnirea nostra va fi anuntata si de mass-media, respectiv posturi de radio si doua cotidiane din Timisoara...deocamdata. Functioneaza poate cel mai bine sistemul de transmitere al informatiilor "din gura in gura" asa ca va rog pe cele care cititi aceste randuri, transmiteti mai departe cum puteti (telefon, email...) detaliile despre aceasta prima intalnire a parintilor de ingerasi din TIMISOARA !!!
Haideti sa fim impreuna! Este foarte important sa ne intalnim cat mai multi dintre cei care,din pacate, am cunoscut gustul dulce-amarui al devenirii unui parinte de ingeras! Impreuna suntem o forta si cu siguranta vom face ca lucrurile sa se schimbe in bine si in orasul nostru...asa cum Bianca se straduieste sa coordoneze acesta actiune la nivel national.
Sper sa ne cunoastem in data de 9 Martie la orele 17, iar apoi impreuna sa putem organiza alte intalniri de gen "terapie in grup" la care sa invitam psihologi, preoti, medici si alte persoane...Eu am sa ma implic si pe mai departe in aceasta campanie cu ajutorul lui Dumnezeu si in memoria preaiubitului meu ingeras Calin Gabriel...!
Iata cum arata mesajul pe care l-am conceput. Va rog sa-l trimiteti si altor persoane care vor sa fie alaturi de noi...
"Campania “MAME DE INGERI”
Pierderea unei sarcini, pierderea unui copilas…aceste triste momente din viata noastra sunt menite acum sa ne aduca impreuna pentru a cinsti asa cum se cuvine memoria ingerasilor nostri.
Campania “Mame de ingeri” pornita de Bianca Brad se afla acum intr-un moment cheie-prima intalnire a parintilor de ingerasi, intalnire ce va avea loc in data de 9 Martie 2008, orele 17, atat la Bucuresti cat si in alte orase ale tarii.
In Timisoara intalnirea parintilor de ingerasi va avea loc la Gradinita “Tom si Jerry’ situata pe strada Berzei, nr.4 ( intrare de pe strada Mures), duminica, 9 Martie 2008, orele 17.
Vom aprinde o lumanare, vom rosti in cor Tatal Nostru si vom inalta la cer baloane colorate (de preferat cu Heliu), in memoria copilasilor nostri plecati prea curand de langa noi.
Haideti sa ne intalnim cu totii, mame, tati, bunici, frati, surori de ingeri pentru ca numai impreuna suntem o forta si putem sa invatam lumea cum sa ne inteleaga si …cum sa ne ajute! Pe noi si pe cele care, din pacate, vor trece prin ce am trecut noi…
Pentru mai multe informatii accesati www.biancabrad.com, iar pentru a afla mai multe despre intalnirea din Timisoara, cat si pentru a confirma participarea, puteti lua legatura cu persoana de contact –Angela, mamica de ingeras…tel. 0743700325 sau email angiflo@yahoo.com."
Astept confirmari, astept sugestii, astept sa va cunosc dragi mamici de ingerasi care intelegeti cel mai bine dorul nesfarsit care ne-a cuprins din ziua in care puii nostri dragi s-au dus la Doamne Doamne...
Calin Gabriel, te iubim! Mama si tata.
Dragi mamici de ingeri ,mi-as dori sa ma latur si eu voua cu toate ca eu nu sunt mamica de ingeras plecat la Doamne-Doamne ci a uniu baietel sanatos .Si eu am trecut prin multe pana sa il nasc pe Raoul,dar cu voia lui Dumnezeu nu s-a intamplat nimic rau .Eram in luna a cincea si i s-a pus diagnosticul de "calcifiere "la inima. Am facut o gramada de teste,amniocenteza cu toate ca am doar 26 de ani si am trecut prin clipe foarte dificile si eu si sotul meu gandindu-ne ca putem sa-l pierdem .Am avut tot sprijinul si intelegerea domnului doctor Stanca Razvan si pe aceasta cale ii si multumesc.La o luna am fost cu el la cardiologie si a fost consultat de specialist,ni s-a spus ca nu se poate vedea mare lucru ca e prea mic ,iar acum la 6 luni mai avem un control la inima cu Raoul si speram sa ne dea domnul doctor de la cardiologie o veste buna ,sper sa fie bine si sa nu aiba probleme,imi pare nespus de rau pentru mamicile de ingeri si de fiecare data cand citesc cate o poveste lacrimez .E greu ,dar fiecare mamica trebuie sa mearga mai departe si sa se gandeasca ca acolo sus in Cer e un INGERAS care o priveste cu ochisorii lui frumosi.DUMNEZEU SA_I ODIHNEASCA PE TOTII INGERII!Mirela Constanta
Buna ziua,
Ma numesc Cristi si sunt romano-catolic. Am ascultat partial emisiunea la care ati fost invitata la RR Actualitati. Ma bucur ca sunteti o persoana hotarata sa schimbati in bine lucrurile in Romania si va urez succes!
Despre subiectul abordat, am cautat acum si va copiez din Catehismul romano-catolic, art. 1261: "In ceea ce priveste copiii morti fara Botez, Biserica nu poate decat sa-i incredinteze indurarii lui Dumnezeu, asa cum o face in funerariile pentru ei. Intr-adevar, marea milostivire a lui Dumnezeu, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti, si iubirea lui Isus fata de copii, care l-a facut sa spuna 'Lasati copiii sa vina la mine si nu-i opriti' (Mc 10,14), ne permit sa speram ca exista o cale de mantuire pentru copiii morti fara Botez. Cu atat mai staruitor este totusi apelul Bisericii de a nu-i impiedica pe prunci sa vina la Cristos prin darul sfantului Botez."
Sunt convins ca in Biserica noastra catolica veti gasi intotdeauna sprijinul necesar. Cultura vietii, protejarea fiintei umane inca din momentul conceptiei, este o prioritate. Mentionez invatatura despre contraceptie, fiindca pilulele pot produce avortul embrionului, care este crima (a se vedea: www.fatima.lx.ro/articol.pdf).
Sa nu uitam insa ca a face binele este, mai ales in domeniul spiritual, o misiune completa, care presupune aderarea totala la invatatura Bisericii. Lumea de azi este rau lovita de o cultura a mortii si a raului: pe ecranele TV, reviste si mass-media numai imoralitate si imagini necurate... Moda a devenit o sursa de propagare a raului... Este nevoie de convertire, de credinta, de intoarcere la adevaratele valori, de intoarcere la Dumnezeu din toata inima, de Spovada, participare la Liturghie, de Euharistie.
Succes!
Cristi
ma doare sufletul cand citesc marturisirile tale si am ochii plini de lacrimi te-am vazut si la b1 tv m-a impresionat f tare de atunci cazul tau multumesc lui dumnezeu pt calin ca e sanatos si nu are nicio problema ...imi pare sincer rau desi nu poti simti aceeasi durere surda pe care o simti in aceasta situatie te admir pentru curajul tau de a merge mai departe si de a face ceva pt toate aceste mame care sufera iti multumesc doamne pt copilul meu dumnezeu sa te ajute pe tine si pe cei dragi din jur
buna ziua,
ma numesc Ioana Vartosu si conduc un ONG in Timisoara care are drept scop principal educatia viitorilor parinti pentru a creste un copil sanatos...
Am aflat de aceasta campanie de la angela-mamica de ingeras din timisoara.
Consilierea dupa un astfel de eveniment este deosebit de importanta. As vrea sa sustin aceasta campanie... am la dispozitie medic psihiatru si spatiu adecvat... in plus am si un forum la care raspunde o psiholoaga... daca credeti ca va pot fi de folos cu mare drag,
ioana vartosu
www.scoalamamei.com
Cu sigurantza ne vom vedea Sambata la ora 17, cu balonashe multe si lumanari.Mihaela
parerea mea este ca acest eveniment este doar o manifestare pt ajutorul imaginii biancai brad regret ca acest lucru il pot spune dar sincer asta cred.
ajutorul nu il vad. durerea este imensa si puterea este numai in noi. nu vor apela la aceasta manifestare decat mamale a caror tragedie a avut loc cu mult timp in urma si pt care ranile incep sa se vindece altfel nu vad ca cineva care sufera pt un eveniment recent ar veni sa auda tot numai de suferinta.
ceea ce as vrea sa intreb eu este cat la suta din aceste mamici de ingeri au facut teste inainte de sarcina?
aceste teste sunt cateva, ceea ce e drept se platesc desi ar trb sa fie gratuite, si sunt analize pt afectiuni ce dau avort spontan, malformatii sau moartea copilului la nastere.
parerea mea este ca asta trebuie mediatizat si pt compensarea acestor analize ar trb luptat printr-o organizatie
dragi mamici mare ATENTIE! faceti analize inainte de a ramane insarcinate este foarte important astfel se reduce riscul unui avort spontan, a malformatiilor si a decesului la nastere.
acum doua saptamani,pe 18 februarie 2008,cel caretrebuia sa fie bucurie si o noua tinerete pentru mine,sotul si fiul meu,a ajuns inger...Asta pot spune ca sa sune frumos si plin de speranta...de fapt nu stiu unde sa-l caut,nu stiu cate greseli am putut face,nu stiu cum s-a facut deam ramas,dupa cinci luni de soeranta si vise,un leagan parasit,un cuib gol...
Povestea mea trista suna asa:la 38 de ani,acum cand fiul meu areaproape 11 ani,s-a intamplat ca o minune sa raman iarasi insarcinata.Asta a adus mare bucurie in familia noastra mica,ne-a redat energie si tinerete.A dat fiului meu fericirea de a avea in sfarsit un frate.As fi vrut sa-l cheme Alin...
Dar sarcina aceasta a fost o amagire.Inca de la 12 saptamani au aparut suspiciuni ca ouiul ar putea fi afectat de oun sindrom genetic grav,iar la 21 de saptamani,dupa mai bine de 2 luni de tema si sperante,de lacrimi, de nesomn aceasta banuiala s-a confirmat,in urma amniocentezei.Raspunsul final si tragic:acest copil nu a fost dat sa traiasca,din prima clipa ,de la prima celula,destinul sau a fost stabilit...de cine? de ce ?Trisomia 18 nu lasa copilului sansa de a trai,decat in 90% din cazuri mai putin de un an...si cum...
Am acceptat la recomandarea medicilor sa intrerup acest delir...pentru mine?nu ,mie nu mi-e mai usor,mie nu mi-e mai bine...Pentru fiul meu da.Nu puteam sa-l expun la asa o suferinta.Desi baiat si destul de mare este o fire hipersensibila.Am acceptat sa i se spuna ca ne inselasem,ca acest fratior nu exista...Asta ma doare cel mai tare.Pentru ca exista.Dar eu nu stiu unde este...
Ma doare ca pentru ceilalti nu exista.Nu ma refer la sotul meu,dar nici el nu are puterea sa vorbeasca despre el...
De ce acest copil nu s-a nascut cu o sansa,cat de mica...De ce nu am avut voie sa incerc sa-l apar,sa lupt pentru el...de ce i-a fost dat asa?Dece mi-a fost data aceasta furtuna?
Imi pare rau,dar asta ma face inca sa cred ca asupra noastra nu vegheaza nimeni.Nu pot crede Ca Dumnezeu este atat de crud...Mai bine pot crede ca m-a uitat si totul s-a intamplat in uitare...din prima secunda alin a fost condamnat...si eu odata cu el.
Ca multe alte mame nu am avut putereasa-l privesc...L-am nascut plangand de singuratate,dupa o sartamana datratament dur,in care corpul si toata fiinta mea se opuneau efectelor medicatiei administrate pentru declansarea prematura a nasterii...Auzeam zi de zi copii nascandu-se si plangand la primul contact cu aceasta lume...Alin nu a plns...Plng eu si voi plange toate lacrimile lui...
Si ma voi intreba mereu unde este,unde sa-l caut.Si voi astepta clipa cand fiul cel mare sa fie destul de mare ca sa afle ca fratele pe care l-a dorit a existat.Pentru ca nu vreau sa mint.Nu pot...
In noaptea de dupa pierderea lui Alin a nins...ultima ninsoare a acestui an.S-a topit,dupa ce acoperise alba pentru cateva ore durerea mea.
Poate am facut alegeri gresite si vinovate.dar simt ca in afara de puiul pentru care am fost leagan cinci luni ,nu are dreptul sa ma judece nimeni.El si eu...atat.Si mai ales cui sa dau patea lui de iubire care crescuse in mine?
Si mai ales cum sa scap de teama ca oricand pot pierde pe cei dragi si sa suprvietuiesc totusi?
...nu pot sa ma despart si sa ma departez de durerea mea...asta e tot ce a ramas de la Alin.Si nu-l pot parasi,iarasi
Buna Bianca,
Trauma prin care am trecut anul trecut in vara nu se poate descrie prin cuvinte, doar tu, eu si acele mame, exact ca noi, pot intelege durerea si golul lasate de pierederea unui copil, de fapt. Tu esti norocoasa pe de o parte ca mai ai un copil si stii ce inseamna sentimentul de mama. La mine a fost prima sarcina pe care am dus-o pana la capat, fara probleme, fara medicamentatie, fara restrictii. Fatul era perfect normal in urma tuturor testelor si analizelor. Nasterea, a decis medicul, sa fie naturala si mi-a fost provocata, la termen, deorece se constatse la ecografie ca era deja prea mare copilul, si eu nu aveam inca contractii. Travaliul a durat 12 ore, apoi nasterea 15 minute, pe durata expulziei copilul a iesit aproape mort, sau chiar mort, dupa spusele asistentelor si doctorului, care nici ei nu se asteptau la acest lucru. Am cerut urland si in hohote de plans sa-mi iau copilul in brate si nu mi l-au dat, l-au bagat intr-o punga de plastic si l-au pus intr-o cutie de carton. Eram disperata, asteptam un raspuns o motivatie o actiune din partea medicilor, dar toti tacusera langa mine, nimeni nu scotea un cuvant, eu eram inca pe masa si doctorul iesise socat din sala de nastere. Motivul mortii, declarat de medic: probleme cu inima. Culmea ironiei: a doua zi am fost invitata sa iau parte la autopsia copilului!!!!!!!!!!!! Bineinteles ca am refuzat.
Singurul lucru la care ma gandeam in acele momente era cat de grav a fost pacatul sau greseala facuta in fata lui Dumnezeu, de mi-a dat aceasta plata atat de grea si dureroasa. Insa am avut taria sa ii multumesc ca eu sunt inca sanatoasa si o pot lua de la capat.
Sunt Gabi, Bucuresti, am 30 de ani, lucrez in media si daca pot fi de folos in campania initiata de tine mailul meu este ****@gmail.com
buna.vreau sa va zic ca si eu am trecut prin asa ceva.sunt din Brasov si mi-a murit un copil de 4 luni in spital ptr ca nu afost bagat in seama si ptr ca asistenta era prea ocupata cu tv.Iar acum directorul spitalului incearca sa se spele pe maini ptr ca exact asa mi-a zis el.Oricum la mine aceste lucruri nu vor ramane asa,ptr ca o sa plateasca.Am facut plangere la Parchet si o sa merg pe toate caile posibile...
Buna Bianca, sunt din Timisoara si am citit randurile de mai sus care m-au impresionat extrem de tare si as vrea sa fac ceva sa contribui la aceasta campanie pe care ai inceput`o. Daca e nevoie de cineva pentru construirea siteului, ma ofer sa fac acest lucru fireste in regim de voluntariat. Ma ocup cu asa ceva, imi place sa le fac si mi-ar face placere sa pot contribui si eu cu ceva pe aceasta tema si in aceasta idee. Daca inca este nevoie de o persoana la realizarea siteului ma poti contacta la adresa de mail : ****@yahoo.com
Cred ca cel mai important aspect in vederea organizarii intalnirii este ca publicul sa afle de aceasta.
Poate ar fi binevenita tiparirea unor fluturasi-invitatie de dimensiuni reduse, pe o jumatate de coala de hartie A4, care sa fie distribuiti in diverse locatii , eventual chiar in incinta acelor institutii care au ca angajati in principal femei (fabrici de confectii, banci, spitale si institutii de invatamant, hipermarket-uri si marile spatii comerciale Unirea, Victoria, etc).
Eu am pregatit un model pentru intalnirea din Bucuresti. Ti-l trimit pe mail . Daca tu crezi ca este util poate fi adaptat si folosit si pentru intalnirile din restul tarii.
Liliana
Bucuresti
Vreau sa fac o centralizare a oraselor in care au mai fost semnalate initiative de oragnizare a intalnirii in cadrul campaniei "Mame de ingeri" pentru cei care nu pot ajunge pana la Bucuresti :
1. Timisoara – la Gradinita "Tom si Jerry", strada Berzei nr.4, intrarea prin strada Mures, ora 17.00. Persoana de contact : Angela – angiflo@yahoo.com, 0743.700.325
2. Tulcea – in parcul celebritatilor, ora 12.00 (? – n-ar fi mai bine tot la ora 17.00 ?)). Persoana de contact : Adriana – sofanadriana@yahoo.com , 074.1144829 (este o cifra in plus ! care?)
3. Constanta – in parcul Tabacariei , la bisericuta de lemn, ora 17.00
4. Tg. Mures – in parcul orasului, ora 17.00. Persoana de contact : kolcsar_adelka@freemail.hu
5. Tg.Jiu – in parcul Coloanei Infinitului, ora 17.00. Persoana de contact Elena Loredana : nelenaloredana@yahoo.com
6. Baia Mare – in Parcul Municipal, ora 17.00. Persoana de contact : Rita – youngrita2000@yahoo.com, 0752.222.175
7. Cluj – in parcul Mare, ora 17.00
8. Satu Mare - in parcul Romi, langa gara, ora 17.00. Persoana de contact: Simona - 0740.306.566
9. Bucuresti - stadionul Iolanda Balas, situat pe str. Dr.Primo Nebiolo nr 2 (intrare de pe Kiseleff, vis-a-vis de Strandul Tineretului), ora 17.00
Multumim foarte mult pentru implicare . Sunteti extraordinari !
Ceea ce faceti este cu atat mai impresionant cu cat ati ales sa sustineti aceasta campanie de la sute de km distanta prin organizare proprie … din proprie initiativa …
Am pregatit un fluturas-invitatie pe care puteti sa-l multiplicati si sa-l distribuiti in orasul vostru pentru a va face cunoscuta intalnirea . Bianca il poate trimite pe mail oricui il va solicita .
Multumesc tuturor celor cu suflet mare care se ofera sa ne sprijine , sa ne indrume in acest demers .
Asteptam implicarea specialistilor in relatii publice, a celor cu experienta in organizarea de evenimente , chiar si sub protectia anonimatului . Tot acest efort este construit pentru o cauza nobila : aceea de a misca din loc aceasta caruta a indiferentei generale fata de dramele "mamelor de ingeri".
Sunt atat de multe lucruri de schimbat, de imbunatatit !
Liliana
Bucuresti
BUNA BIANCA.MA NUMESC TANIA SI NU DEMULT AM TRAIT ACEEASI DRAMA CA SI TINE, MAI EXACT PE DATA DE 1-09-2006 LA ORA 6.15PM AVEA SA SE NASCA FETITA MEA,BUCURIA MEA...DAR DUMNEZEU A VRUT S-O IA LA EL ,S-AU MAI BINE SPUS INCOMPETENTA UNUI MEDIC CARE NICI MACAR NU A VENIT SA ASISTE LA NASTERE ....DUPA CEVA ORE A AVUT BUNAVOINTA SA APARA SI SA-MI ZICA CA IA SCAPAT PRINTRE DEGETE...AM PLANS,AM URLAT DE DURERE,AM NASCUT-O NORMAL LA SPITALUL UNIVERSITAR.ERA FRUMOASA,NU AM APUCAT SA O VAD PREA BINE DEOARECE AU PUS-O INTR-O CUTIE SI AU IESIT REPEDE DIN SALA DE NASTERI,INVOCAND CA AM TENSIUNEA PREA MARE SI S-AR PUTEA SA NU REZIST...TOTUL ERA ATAT DE CONFUZ,IMI ERA TEAMA,MA DUREA,VROIAM SA MOR ,SA SCAP SI SA FIU CU FETITA MEA S-O POT TINE IN BRATE ,TOTUL SE PETRECEA PARCA PREA RAPID,NU MAI STIAM CE SE INTAMPLA...DUREREA DE A-MI VEDEA PRINTESA FARA SUFLARE PARCA NU O MAI PUTEAM SUPORTA SI ACUM SIMT UN MARE GOL IN SUFLET PE CARE NIMENI SI NIMIC NU ARE CUM SA-L UMPLE...AM STAT CINCI ZILE CU EA IN BURTICA MOARTA,MAI EXACTPE DATA DE 25-08-2006 M-AU INTERNAT PT CA IMI ERAU UMFLATE PICIOARELE,IAR ATUNCI MI-AU FACUT NISTE INJECTII CARE AVEAU ROLUL SA MA DESUMFLE,FARA NICI MACAR O ECOGRAFIE M-AU EXTERNAT PE DATA DE 27-08-2006 ,DEJA FETITA MURISE,FIIND MICUTA NU MI-AM DAT SEAMA CA NU MAI MISCA PT CA SE MISCA IN LICHID,AM STAT LA PAT PANA PE DATA DE 31AUG (TIMP IN CARE IMI SUNAM MEDICUL ,CA NU MA SIMTEAM BINE SI EL SPUNEA CA NU-L INVAT EU PE EL MESERIE),ATUNCI PE LA ORELE 19 AM PLECAT LA SPITAL,TOTUL IMI PARE NORMAL FIIND LA PRIMA NASTERE NU PREA STIAM CUM TREBUIE SA FIE.BINEINTELES CA MEDICUL MEU AVEA CUNOSTINTA DESPRE ACEST ASPECT ,CA SUNT IN DRUM SPRE SPITAL,DAR SI-A INCHIS TELEFONUL.SUNT MULTE.....DAR CEL MAI SOCANT ..... MODUL IN CARE AM AFLAT CA TOT CE MI-AM DORIT MAI MULT PE LUME NU MAI ESTE,A FOST CAND O PERSOANA FARA SUFLET (ZIC EU)A ZIS.."CE VA MAI AGITATI MA ...NU VEDETI CA ASTA ARE MORT COPILUL IN EA"ATUNCI AM INTRAT IN STARE DE SOC SI AM FACUT TENSIUNE FOARTE MARE,M-AU LEGAT...A FOST CUMPLIT.....AM AVUT 11 ORE DE TRAVALIU TIMP IN CARE ERAM CONSTIENTA CA FETITA MEA NU MAI ESTE ,M-AU BAGAT IN SALON CU FETE CARE AVEAU SA NASCA ,TOTUL ERA PARCA DESPRINS DIN FILME DE GROAZA ,AU FOST MOMENTE IN CARE MA RUGAM DOMNULUI SA MOR ,SA MA POT DUCE LA FETITA MEA S-O TIN IN BRATE......AU PROFITAT DE STAREA IN CARE ERAM SI M-AU PUS SA SEMNEZ NISTE ACTE ,CARE LA MOMENTUL RESPECTIV NU CUNOSTEAM CONTINUTUL LOR,ULTERIOR AM AFLAT CA SEMNASEM CA NU ACUZ PE NIMENI DIN SPITAL SI CEL MAI DUREROS CA NU-MI IAU COPILUL ACASA ,SA-L INGROP....ASTA SE INTAMLA CU ADEVARAT LA NOI IN SPITALE.AM CREZUT CA DACA AM SPRIJINUL SOTULUI SI AL FAMILIEI O SA-MI REVIN,DAR NU A FOST ASA,AM FACUT O DEPRESIE FOARTE PUTERNICA SI M-AM HOTARAT SA MA DUC LA PSIHOLOG. AM AVUT NOROC SA CUNOSC O PERSOANA ,O DOAMNA DOCTOR(PSIHOLOG)CRISTINA CAZACU,O PERSOANA SPECIALA CARE NU S-A LIMITAT DOAR LA SEDINTE,MA AJUTAT FOARTE MULT,MA FACUT SA AM IAR INCREDERE SI SA PRIVESC LA VIITOR CU MAI MARE INTELEPCIUNE.NICIODATA NU O SA-I POT MULTUMI PT BINELE PE CARE LA FACUT PENTRU MINE.PE INGERASUL MEU NICIODATA NU O SA-L POT UITA ,IN FIECARE AN II IMPART CHIAR DACA PREOTII MI-AU ZIS CA NU ESTE BINE PT CA NU A FOST INCRESTINATA,ESTE CEEA CE EU SIMT SI MA DUC CU HAINUTE,LAPTIC,ETC LA BISERICA LE CITESTE PREOTUL SI APOI LE IMPART.MA FACE SA MA SIMT...MAMA..MAMA DE INGER DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE,SA TE AJUTE SA TRECI PESTE SI SA AI GRIJA DE FAMILIA TA SI DE MICUTUL TAU.ADRESA MEA DE MAIL ESTE TANIASPANU@YAHOO.COM
Salut Bianca, si eu am trait o experienta asemanatoare - pierderea unei sarcini dar mama a avut un al treilea copil care a murit la cateva zile de la nastere din cauza unor complicatii ale inimii.Este o durere sfasietoare, ingrozitoare care aduce cu ea si singuratate si dezamagire din partea oamenilor la care nu te astepti. Cred ca fiecare femeie cauta in ea resurse ca sa mearga mai departe pentru ca din afara, asa cum spuneai si tu nu exista un suport profesionist la care sa apelezi sau daca exista nu este foarte bine mediatizat. Cred ca increderea in Dumnezeu este cea care pana la urma m-a ajutat sa trec peste momentele acelea grele si sa nu imi pierd mintile. Am plans enorm de mult - poate cat nu am plans pana atunci in toata viata mea ( totul se intampla cand aveam 25 ani). Nu am gasit in ceea ce ma priveste o explicatie logica-medicala pentru ceea ce mi s-a intamplat. De atunci m-am schimbat. Sper ca sa treci cu bine peste aceste momente draga Bianca, exista oameni dragi care au nevoie de tine. Cu drag, Gabriela-31 ani- Bucuresti
Buna Mamicilor de Ingeri din Satu Mare. Sunt SIMONA din SATU MARE si doresc sa ne intalnim si noi in data de 9 martie 2008 la ora 17:00 in Parcul Romi, langa gara, ca sa aprindem lumanari, sa ne rugam si sa inaltam spre cer balonase cu heliu pentru INGERASII NOSTRI. Eu voi fi acolo si va astept si pe voi.Numarul meu de telefon este 0740306566.
Este bine si la ora 17,iar nr de telefon este corect.
0741144829
Adriana-Tulcea
Nu am fost contactata de nimeni din Tulcea.Imi este greu sa cred ca sunt singura mama de ingeras in acest oras.Va rog sa-mi dati adrese de mail s-au nr de tel ale mamicilor care au lasat mesaje pe site-ul Biancai Brad,si sunt din Tulcea,sa iau legatura cu ele.
cu respect Adriana
Buna Bianca, ma numesc Anamaria si sunt din Baia Mare,sincer imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat tie si celorlalte mamici de ingerasi.Eu am nascut o fetita anul trecut in martie care avea cordonul ombilical invartit pe langa gat,dar am avut norocul si sansa de a naste cu o moasa extraordinara care ne-a salvat.Am si eu o fosta colega de facultate care este mamica de inger.Anul acesta in februarie trebuia sa nasca si era asa de fericita si nerebdatoare sa isi tina puiul in brate, dar din pacate nu a mai apucat.S-a simtit rau inainte de sarbatori si si-a cautat medicul care ii supraveghea sarcina, acesta i-a facut o ecografie si ea spus ca ea si copilul sunt ok. Dupa sarbatori l-a cautat iar pt. ca se simtea si mai rau, din nou ecografie-totul ok. Nu i-a recomandat nici o analiza nimic, si cu 2 saptamani inainte sa nasca, am aflat ca ea este in coma in spital si ca , copilul este mort.Am crezut ca visez ca nu este adevarat, cu cateva zile inainte ma intalnisem cu ea si sotul ei si mi se pareau ok, ca apoi sa aflu nenorocirea.A luat un virus care cica apare in saptamana 35-36 de sarcina si care iti ataca ficatul. Oare de ce medicii care ne supravegheaza sarcina nu ne informeaza despre ce se poate intampla pe parcursul sarcinii, oare acel medic faimos de la noi din oras nu se teme de D-zeu, nu este la primul caz in care ii moare un copil sau mama este la un pas de moarte.Cunosc n cazuri si multi dupa ani de tratamente ca sa ramana insarcinate si care pierd copii din cauza lui, pentru ca este prea "faimos".
Eu as vrea sa imi ajut colega, dar de cand a iesit din spital nu vrea sa raspunda la telefon , tot timpul rasapunde sotul ei. Stiu cat ii este de greu,si eu sunt mama si ma gandesc ca si mie sau oricui i se poate intampla.
Iti multumesc si va doresc tuturor mamelor de ingeri sa dapasiti aceste momente dificile din viata voastra.
Cu respect Anamaria
Exista speranta!
Epistola intai a lui Pavel catre tesaloniceni, capitolul 4:
13 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.
14 Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.
15 Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
16 Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
17 Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
18 Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.
Capitolul 5:
1 Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.
2 Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.
3 Când vor zice: "Pace şi linişte!" atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.
4 Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.
5 Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
6 De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.
7 Căci cei ce dorm, dorm noaptea; şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea.
8 Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.
9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,
10 care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.
11 De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.
,,În mijlocul zguduirii pãmântului, a strãlucirii fulgerelor si a bubuitului tunetelor, glasul Fiului lui Dumnezeu îi strigã pe sfintii adormiti. El priveste mormintele celor neprihãniti; apoi, ridicând mâinile cãtre cer, strigã: "Treziti-vã, treziti-vã, treziti-vã, voi, care dormiti în tãrânã, si sculati-vã!" În lungul si în latul pãmântului, mortii vor auzi aud glasul acela si aceia care îl aud învie. Si pãmântul întreg va rãsuna de vuietul acelei armate nespus de mari din fiecare natiune, neam, limbã si popor. Ei vin din închisoarea mortii, îmbrãcati cu slavã nemuritoare, strigând: "Unde îti este biruinta, moarte? Unde îti este boldul, moarte?" (1 Cor. 15,55). Iar neprihãnitii cei vii si sfintii înviati îsi unesc glasurile într-un strigãt de biruintã îndelung fericit.
Toti ies din mormintele lor având aceeasi staturã cu care au intrat în mormânt. Adam, care se gãseste în multimea celor înviati, este de o înãltime distinsã si cu o staturã maiestuoasã, cu putin mai prejos decât Fiul lui Dumnezeu. Este un mare contrast între el si oamenii din ultimele generatii; în aceastã privintã, se vede marea degenerare a neamului omenesc. Dar toti învie cu prospetimea si vigoarea tineretii vesnice. La început, omul a fost creat dupã chipul si asemãnarea lui Dumnezeu nu numai în caracter, ci si în trãsãturi si formã. Pãcatul a
desfigurat si aproape a sters chipul divin; dar Hristos a venit sã refacã ceea ce a fost pierdut. El va schimba trupurile noastre netrebnice si le va face asemenea trupului Sãu slãvit. Chipul muritor, lipsit de frumusete, odinioarã întinat de pãcat, devine desãvârsit, frumos si nemuritor. Toate defectele si diformitãtile sunt lãsate în mormânt. Readusi la pomul vietii, în Edenul multã vreme pierdut, cei mântuiti "vor creste" (Mal. 4,2) la statura deplinã a neamului omenesc, în slava lui de la început. Ultima rãmãsitã a blestemului pãcatului va fi îndepãrtatã si cei credinciosi ai lui Hristos se vor arãta "în frumusetea Domnului Dumnezeului nostru", la
minte, la suflet si la trup, reflectând chipul desãvârsit al Domnului lor. O, minunatã mântuire! Mult discutatã, mult asteptatã, contemplatã cu o anticipatie înflãcãratã, dar niciodatã înteleasã pe deplin.
Neprihãnitii cei vii sunt schimbati "într-o clipã, într-o clipealã din ochi". La glasul lui Dumnezeu, ei au fost glorificati; acum sunt fãcuti nemuritori si, împreunã cu sfintii înviati, sunt rãpiti sã-L întâlneascã pe Domnul lor în vãzduh. Îngerii îi "adunã pe cei alesi din cele patru vânturi, de la o margine a cerului, pânã la cealaltã". Copilasii sunt purtati de îngerii sfinti si dati în bratele mamelor lor. Prieteni multã vreme despãrtiti prin moarte sunt uniti pentru a nu se mai despãrti niciodatã si, cu cântãri de bucurie, se înaltã împreunã spre cetatea
lui Dumnezeu.’’ (Ellen G. White-Tragedia veacurilor)
Dumnezeu sa binecuvanteze cu pace si cu bucuria mantuirii si a revederii micutilor lor pe toate mamicile care astazi sunt sfasiate de durere!
Noaptea s-a lăsat pe vale, şi cătunu-i adormit.
În bordei sărac, la vatră, suflet trist şi chinuit,
Fără somn, tânăra mamă copilaşu-şi ţine-n poală,
Şi plângând îl netezeşte pe obrajii arşi de boală.
De cu sară mititelul încetase să mai ţipe:
Se ducea, văzând cu ochii, viaţa-i fărâmită-n clipe.
Peste ochii mari şi tulburi cad pleoapele-obosite,
Somnu-l biruie adoarme. Suflări repezi, ca gonite
De al morţii frig, din urmă, trec mai slabe, mai curmate...
Ea tresare; cum le-ascultă, şir de fulgeri îi străbate
Întunericul din suflet. Pe păreţi, în bezna rece,
Fâlfâind ca o aripă, para focului se trece.
Iat-o scoborând la vale, galbenă şi istovită,
Cu odorul strâns la sânu-i; cu privirea aţintită
Spre biserica cu sfânta, ea-şi sileşte-ncetu-i pas.
De trei nopţi şi două zile bate drum făr de popas;
Ş-ar fi ocolit pământul făr-a se simţi trudită:
Ea credea profund, orbeşte... Mare şi nenchipuită
E credinţa ce-ntr-un suflet înnoptat şi trist încape!
Nu se poate făcătoarea de minuni să nu mi-l scape,
Îşi zicea mereu în gându-i, inimă de piatră fie,
Şi-ncă s-ar zdrobi de milă. Toată jalea mea pustie
Mi-oi preface-o-n rugăciune la picioarele preasfintei;
Ş-în cucernică-nchinare, şi plângând sta-voi nainte-i,
Pân ce l-oi vedea din somnu-i ochii mari blând deschizându-şi,
Zâmbitor cătând spre mine, şi mânuţele tinzându-şi...
Cum să nu-nţeleagă sfânta glasul sfintei mele plângeri?
Eu atâta am pe lume, pe când ceru-i plin de îngeri!
Blândă, cu Isus în braţe, din argint, Fecioara cată
Cu iubire spre spăsita mamă, jos îngenuncheată:
Parc-ascultă şi-nţelege...
O, îndură-te, priveşte-l,
Şi din ochii tăi c-o rază de viaţă încălzeşte-l!
Căci tu ştii ce farmec dulce-i să-ţi lipeşti pruncul de piept,
Aţintit să-ţi steie-asupră-i, şi prin somn, ochiul deştept,
Şi cum inima-ţi tresare, c-un scâncit când el te cheamă
Să-l acoperi cu iubirea şi cu paza ta de mamă.
Vezi-l, tânjitor, cum doarme-n frumuseţea-i îngerească...
Cum putere-ar fără dânsul mama lui să mai trăiască?
Te îndură din văpaia vieţii tale dă-i viaţă,
Să-mi cuprindă iar grumazul cu micuţele lui braţe.
Ca şi mine strângi la pieptu-ţi lumea-ntreagă-n fiul tău...
O, de-ai şti cu ce-ntuneric copere sufletul meu
Ochiu-i stins şi ce pustie mi-ar fi viaţa fără dânsul,
N-ai putea să stai, o clipă, rece, ascultându-mi plânsul!...
Dar deodată-şi rupse vorba limba-i amuţise-n gură,
Spre copil şi-ntoarce iute lacoma-i căutătură...
Era mort. Înmărmurită, stătu drept, cu pruncu-n braţe,
Cu ochi groaznic de mânie ea privi icoana-n faţă...
Cum? Tu n-ai simţit, preasfânto, milă de cumplita-mi jale?
Eu, sărmana, plâng, cerşindu-ţi raza îndurării tale,
Şi tu, rece şi cu pumnii încleştaţi, mi-l dai vederii?...
Astfel înţelege cerul lacrima, limba durerii?
S-a sfârşit orice nădejde!... Şi privirea ta de lemn
Aţintită stete-asupra-mi, fără ca să-mi dea un semn
C-a mea rugă-i ascultată şi durerea mea-i crezută!...
Ia-ţi şi lutul... Ca şi dânsul împietrită eşti şi mută!...
Şi c-un hohot lung cadavrul îl aruncă-n faţa sfintei,
Care, huruind greoaie, la pământ căzu-nainte-i.
Şi durerea i se sparse-n neagră deznădăjduire,
De mânie-i scapăr' ochii ea strigă în aiurire:
O, desigur, n-ai fost mamă, şi de porţi un prunc la sân,
E-o minciună!... Ce smintită-s unei scânduri să mă-nchin!
Şi izbind icoana-n faţă cu piciorul, e-o minciună!
Mai răcni-ntr-un râs sălbatic, şi porni... Era nebună.
Alexandru Vlahuta - La icoana