....indiferenta doare cel mai tare (fara sa mai conteze la ce e raportata)...
... O IMBRATISARE MINUSCULA...
Nu am trecut chiar prin ce treceti voi mamicilor, dar am pirdut si eu pe cineva si acestea au fost cuvintele care in acel moment mi-au dat aripi... nu stiu de ce, dar le-am simtit ca fiind profunde.
Din punct de vedere terapeutic: Luati un caiet si un creion si scrieti...cand va simtiti pregatite... scrieti mult...orice va trece prin minte legat de eveniment..orice, oricum, oricat...
Daca Paris Hilton face..orice...e mediatizat o sapatamana.... Daca trupul(penru ca sufletul e acolo unde trebuie sa ie, alaturi de TINE) unui ingeras decide sa ne paraseasca...nici in Biserica nu se pomeneste...:(
Pacat....

draga Bianca sint alaturi de tine si de durerea ta stiu foarte bine prin ce durere fara margini treci,sint mama am un baietel de 7 ani,unul de 11 luni in curind pe 22martie face 1an.trebuia sa am 3 copii dar na fost sa fie .cind baietelul meu cel mare a implinit vista de 6 ani sia pus o dorinta aceea de a avea si el un fratior sau o surioara.dupa citeva zile am aflat spre marea noastra bucurie ca sint insarcinata nu ne venea sa credem pt ca incercam de mult timp si nu am ramas dar surpriza dumnezeu ia indeplinit dorinta.dar dupa trei luni a murit si stiu doar ca avea o malformatie.am fost foarte trista am plins mult si inca nu pot uita toti din jurul meu evita subiectul de cite ori sint in preajma.pling alaturi de tine si imi pare nespus de rau.spre marea mea surpriza am ramas insarcinata dupa aproape un an.a trecut greu pt ca tot timpu aveam eminente de avort dar am trecut peste tot cu ajutorul lui dumnezeu am nascut prin cezariana un baietel Dennis Davidcare a avut probleme a stat 5 zile la incubator nu putea respira singur.nu pot explica ce am simtit cind lam putut lua in brate pentru prima data.Lam strins la piept si am stiut ca trebuie sa fie bine ca nu as mai fi putut trece prin asta.nu stiu de ce am simtit sa povestesc prin ce am trecut poate sa te ajute sa treci e tare ttttgreu dar trebuie pt baietelul tau care are nevoie de tine.sint alaturi de voi si sa ma iertati daca vam intristat.va multumesc ca miati dat posibilitatea sa va scriu.Va doresc ca de acum incolo dumnezeu sa va aduca numai bucurii si curajul de a incerca din nou e unic sentimentul de a aduce un copil pe lume.nu toti inteleg asta.Bianca sint alaturi de tine ioana s

buna bianca!sunt simona,am 16 ani!nu am trecut prin asa ceva,si sper sa nu se intample!iubesc ffffffffff mult copilasii si imi doresc sa am in viata mea,kti mai multi.imi pare rau ptr ceea ce ai trait,am fost f emotionata de povestea ta!sincer imi pare rau!ajuti f multe persoane prin ceea ce faci!te felicit!

Draga Bianca,
am gasit printre mesajele de pe acest forum un mesaj scris de catre Elena- Loredana, psiholog, un psiholog ce trece printr-o drama asemeni celei prin care trec eu... chinurile unei femei cu diagnostic sumbru: sterilitate primara. Am vazut ca doamna loredana ti-a lasat adresa de e-mail, care nu apare pe site, si eu tare mi-as dori sa pot lua legatura cu ea. Te rog din suflet, daca poti sa ma ajuti, da-i adresa mea de mail, sau poate mi-o dai mie pe a ei... tare mi-as dori sa mai vorbesc cu cineva care trece prin ceea ce trec eu... dorinta fierbinte de a fi mama! Iti multumesc din suflet...
Mesajul doamnei a aparut pe 5 februarie si adresa mea de mail este ****@yahoo.com

Numele meu este Angela. Sunt din Timisoara. Din 11.01.2008 mamica ingerasului Calin Gabriel...Eu as vrea sa ajung la intalnirea noastra stabilita pe data de 9 martie la Bucuresti. Sper sa pot fi acolo. Dar daca nu...ne putem organiza si aici...cumva,undeva...
Primul pas e cel mai greu...sunt sigura de asta...cum ar fi fost si primul pas al puilor nostri daca ar fi ramas aici cu noi...
Haideti sa facem impreuna primul pas!
As vrea ca datele mele de contact sa fie lasate libere pentru cele care din Timisoara fiind sau din zona ar vrea sa luam legatura si sa "pasim" impreuna in amintirea micutilor nostri ingerasi...
Angela - angiflo@yahoo.com tel- 0743700325
TUTUROR PARINTILOR DE INGERASI LE DORESC MULTA MULTA PUTERE SI FIE CA DORUL SI DUREREA NOASTRA SA ZAMISLEASCA CEVA LA FEL DE PUR SI DELICAT CA INGERII NOSTRI DRAGI...! DUMNEZEU SA AIBA GRIJA DE SUFLETELELE LOR SI NOUA SA NE CALAUZEASCA PASII!
Calin Gabriel, te iubim! Mama si tata

draga mea bianca,acum 7 zile am facut un chiuretaj,pentru ca bebelusul meu sa oprit sin evolutie la 11sapt, prima mea sarcina si copilul mult dorit.De atunci21.02.2008 plang intruna nu pot sa vad garvide sau bebelesi ma gandesc ca asa ar fi trebuit sa fiu si eu fericita si cu un bebe in brate deabia asteptam sal vad si sal tin in brate,dar nici o clipa nu mam gandit ca se poate intampla ce mi sa intamplat.Poate multa lume o sa zica lasa ca era oricum o sarcina mica si tot timpul aud las ca esti tanara mai faci altul , dar durerea din sufketul meu si speranta ca in toamna o sa-mi tin bebelusul in brate a disparut.Ce ti sa inatmplat tie este ceva de nedescris ai avut o putere supra omeneasca eu nu stiu daca as fi putut vreo data sa trec peste cred ca mias fi pierdut mintile.Daca ai nevoie de mine pentru organizatia pe care vrei sa o infintezi caut-ma dami un semn sunt gata sa te ajut, pentru toate femeile indurerate.Roxana -Sibiu

Bianca, dupa ce am vorbit la telefon cu tine in aceasta seara mi-am dat seama ca poate ar fi bine sa afisezi aici, pe acest site, atat o schita a planului de campanie cat si cele mai importante obiectivele ale acesteia .
Ma gandesc ca ar fi bine sa punctezi acele mesaje mai importante pe care doresti sa le comunici tuturor celor vizati prin aceasta campanie, atatv in urma participarilor la emisiunile tv, cat si prin interviurile care s-au publicat si care vor mai urma.
Am in vedere faptul ca, oricat de bine ar fi realizata o emisiune televizata acesta trebuie incadrata intr-un sablon sau limitata la un orar fix de difuzare . Aceste emisiuni, daca sunt inregistrate – si cred ca sunt, au bariere specifice televiziunii care pot impune ca multe din discutiile lansate in platou intre invitati sa nu poata fi difuzate pe post deoarece “depasesc limita de timp” . Se produce astfel o diluare a mesajului sau chiar o distorsionare a acestuia .
Sunt curioasa daca macar unul din realizatorii acelor emisiuni te-au consultat cu privire la montarea materialului inregistrat , daca ti-au cerut parerea asupra secventelor pe care ei le considerau a fi pentru ecran sau a celor care urmau a fi “taiate” din lipsa de spatiu .
Cu exceptia dlui.dr. Cristian Andrei, oare te-a intrebat vreun realizator de emisiune : “Ce mesaje vrei tu sa transmiti ? Cui se adreseaza acestea ?”
In emisiunea 9595 am auzit clar si direct o exprimare de genul “noi ne-am adunat aici cu o treaba : avem de transmis niste mesaje , urmarim sa schimbam ceva ” .
Sunt convinsa insa ca au ramas multe de spus . Iar ce s-a spus trebuie repetat .
Exista o regula deja verificata (exista rezultate ale unor cercetari in acest sens, dar nu am la indemana cifrele exacte, in %) : retinem foarte putin din ceea ce auzim , retinem mult mai mult din ceea ce auzim si vedem in acelasi timp, asimilam apropape tot din ceea ce auzim, vedem si reproducem personal.
In plus, publicarea pe site a obiectivelor campaniei ar crea o imagine profesionista a demersului tau, ar arata ca este o actiune organizata, bine gandita, serioasa si cu bataie lunga.
Am retinut ca esti sprijinita indeaproape de cineva care provine din zona relatiilor publice. Cu siguranta stie la ce ma refer .
Daca doresti iti pot oferi mai multe detalii. Vorbim la telefon sau prin mail .
Liliana
Bucuresti

Buna ziua Bianca. Sunt Ionela din Brasov.
CULPA MEDICALA. Caz in Brasov, azi vazut la stiri- bebelus de 4 luni moare pentru ca asistenta de servici nu se deranjeaza (de la a urmari un film pe HBO)pentru a chema medicul de garda la insistentele mamei disperate...Abia dupa 4 ore sa intervenit cand insa era prea tarziu. Cum se poate asa ceva...Cum putem ajuta aceste familii care trec prin asa ceva.Care nu mai au puterea de a lupta fiind sfasiati de durere si zic ca oricum nu il mai aduc inapoi.O instanta de judecata care sai ajute fara sai stoarca de bani.Medicii se scot uni pe alti din aceste erori pe care le fac si care din pacate costa viata unui copil nevinovat.Colegiul medicilor e o GLUMA.Multe din aceste famili nu pot merge mai departe in tribunal din cauza conditiilor sociale precare.Si nu este singurul caz din tara.. Trebuie sa avem curajul sa protestam,sa strigam in gura mare,sai aratam cu degetul pe acesti criminali ca sa nu mai profeseze.Durerea nu trebuie sa ne doboare..Caci astfel le creeam conditii de a profesa fara nici cel mai mic regret. Da.Sa nu generalizam. Nu toti sunt la fel.Am avut norocul sa am un medic extraordinar care ma monitorizat pe tot parcursul sarcinii si la nastere a actionat mai mult decat excelent eu avand probleme si cu tensiunea.Si asistentele si moasa nu miau dat motive sa ma plang pe toata periada de 5 zile pe care am petrecut-o la maternitatea din Brasov.Mereu cand le-am chemat mau ajutat.Poate am avut noroc. Nu stiu.Si ce ma frapat e ca doctorita care venea in fiecare zi sa o consulte nu a luat nici un ban.Cand ii indesam in buzunar(atat cat am putut si eu)a scos afara si mi ia inapoiat.Sincer mia fost rusine.Nu stiu ce de.Poate de mine ca am indraznit sa o insult sau pentru ca ma refuzat.Am auzit si lucruri rele tot referitor la aceasta maternitate.Dar orice padure are uscaturi- trebuie sa curatam sistemul medical de aceste crengi uscate si stricate care ne omoara copii.Si nu numai.Poate sunt acuzata ca nu am trecut prin asta si nu zic ce vorbesc.Sunt mama unei fetite de aproape 2 luni.Am nascut pe 31.12.07 desi termenul era in 3-4 ian.08.Glumesc zicand ca poate nu a vrut sa piarda artificiile de revelion.Primul meu copil.Vreau insa sa-i daruiesc si un fratior sau surioara(cu ajutorul lui Dumnezeu).E lumina ochilor mei. In fiecare zi ma uit la ea si ma rog sa fie sanatoasa si protejata de Cel de Sus.De la inceputul campaniei tale te urmaresc la emisiuni (imi para rau ca nu leam vazut pe toate)si am citit toate paginile de pe acest sait.M-am ingrozit de durerea mamelor care au trecut prin asa ceva. Am plans si mam revoltat. Nu se poate sa fim tratati ca niste animale,nu se poate...Guvernanti se plang ca populatia tari scade....pai cum sa creasca in aceste conditii?
Poate ca sunt medici putini, poate ca sunt platiti prost,dar o meserie se face din placere..mai ales medicina unde trebuie sa salvezi oameni...mai ales copii nevinovati..Cum pot dormi acesti oameni noaptea cand stiu ca din neglijenta au omorat un sufletel nevinovat.
Nu sunt cuvinte sa poti alina o mama care pierde un copil.Nu poti..Nu poti..
Poti doar sa o ti de mana si sa plangi alaturi de ea.
Daca pot ajuta intr-un fel prin campania nu ezita sa ma contactezi. Toate mamele,tati, unchi, matusile,bunici,vecini,colegii- trbuie sa ne unim si sa facem ceva ca sa schimbam ceva in tara asta. Caci daca nu ne ajutam noi ,nimeni nu o va face,si in nici un caz clasa politica sau autoritatile.
Adresa mea este ****@yahoo.com
Toate cele bune.

Buna Bianca,ti-am promis ca o sa-ti spun povestea trista a mamei mele si a fratiorului meu Razvan.Totul s-a intamplat acum 35 de ani,eram eleva in clasa a zecea,pana atunci ma impacam cu mama ca soarecele cu pisica dar dupa acel eveniment am devenit cele mai bune prietene,eu am fost consilierul,psihologul,preotul si tot ce a mai trebuit,de unde am avut atata putere? ca eram o copila,cu carare pe mijloc,cu coada stransa la ceafa si genunchii vesnic juliti.Povestea as putea sa o intitulez:
PUTEREA DRAGOSTEI
Ma numesc Adriana,toata copilaria mi-am dorit un fratior,sau o surioara,spre ghinionul meu,mama pierdea sarcina dupa
sarcina,cand imi luasem gandul,m-a anuntat mama cu oarecare jena ca e insarcinata,aveam 16 ani,m-am bucurat atit de tare,credeam ca toata lumea e a mea,nu stiam cum sa fac sa nu o supar,sa o ajut in gospodarie sa nu cumva sa i se intample iar un necaz.Am confectionat un costumas cu botosei,caciulita si pulover de culoare alba(in dorinta mea ca va fi baiat)i-am
cusut trei floricele de culoare albastra pe partea stanga a puloverului.O mangaiam pe mama pe burtica si imediat ce ma simtea
isi schimba locul(se juca cu mine,ma stia,daca punea mama sau tata mana pe burtica nu reactiona),ne-am facut un milion de vise
cum o sa-l cheme,unde o sa facem loc patutului imi inchipuiam cum o sa-l hranesc, cum o sa-l spal,cum o sa ma joc cu el,sa
radem impreuna (sa am si eu pe cineva al meu pe care sa-l iubesc).A venit si ziua mult asteptata,am dus-o pe mama la spital la
Pantelimon si impreuna cu taicutul meu frematam de bucurie.Nu am cumparat nimic dinainte (nu e bine)doar costumasul lucrat de
mine cu care doream sa fie imbracat cand il voi tine prima oara in brate.Pe data de 15 septembrie 1973,a venit tata de la spi-
tal si m-a anuntat ca am un fratior.URAAAAA!Nu pot sa exprim in cuvinte bucuria,entuziasmul si fericirea care m-a cuprins.Ciu-
dat,tata nu radia de bucurie ceea ce m-a contrariat putin si l-am intrebat: De ce nu dansezi cu mine? doar ti-ai vazut visul cu ochii,nu ai acum baiatul pe care l-ai asteptat toata viata?.Atunci a bufnit in plans si mi-a spun ca doctorii nu garanteaza
ca fratiorul meu v-a trai ca s-a nascut cu Malformatie congenitala de cord.Eu care nu stiam ce inseamna asta l-am incurajat:
Lasa tata sa-l aduca mama acasa ca am eu grija de el sa se faca bine,hai sa ne bucuram,nu-i bine sa fim tristi,sa nu cobim.
Tata a oftat m-a sarutat cu buzele lui carnoase,m-a imbratisat si a raspuns:Ai dreptate.A dat fuga la prima alimentara si a
cumparat o sumedenie de sticle cu sampanie si coniac si a cinstit toti vecinii si oamenii necunoscuti care treceau prin drep-
tul curtii.Am mers la mama la spital,in vremea aceea maternitatea era in carantina,nici mancare nu aveam voie sa-i ducem,dar
romanul e inventiv,dintr-o fasa impletita care se cobora pe fereastra s-a realizat un lift,prin care ajungeau si florile si
pachetele cu mancare la lahuze.Cand am vazut-o la fereastra nu am recunoscut-o,era umflata de plans.In salon erau sase paturi,
celelalte mamici care aveau copii sanatosi mergeau din 2 in 2 ore sa-i alapteze,numai maicuta mea statea singura in salon ca
fratiorul meu era la incubator.Din mila unei asistente a fost lasata sa-l priveasca din usa salonului.Medicii i-au spus ta-
talui meu ca daca scapa cu viata in primele 3 zile,v-a trai,dar din clipa in clipa se pot ivi complicatii.Coplilul nu a facut
complicatii si in a doua noapte de la nastere o asistenta,i-a adus maicami o cana si o pompita sa se mulga,sa hraneasca copi
lul cu laptele ei.O scantie de speranta s-a aprins in ochii tristi si neodihniti de atata timp.Aceeasi asistenta,dupa ce toate mamicile s-au dus la culcare a chemat-o pe mama si l-a vazut,l-a mangaiat,a privit-o si maicamii i s-a parut ca i-a
zambit,era frumos cum isi imaginase in tot timpul sarcinii si mai era si baiat.S-a intors in salon multumita uitase toate du-
rerile din timpul nasterii si de toate fricile de dupa.Era un pas inainte,era de bine.A adormit imediat si a visat ca era
undeva,pe o pajiste verde,intr-un loc foarte frumos se vedea un cer senin,doi porimbei frumosi zburau pe deasupra ei.S-au
asezat pe pajiste si au stat cioc in cioc o perioada scurta de timp,dupa care unul s-a indreptat spre ea si celalalt si-a
luat zborul...A treia zi de la nastere.Cand a ajuns in dreptul usii,a vazut incubatorul gol.Fratiorul meu murise,murise si
odata cu el si toate visele ei,ale tatalui meu si ale mele.Nu era nimeni vinovat.Medicii facusera tot ce le statea in putere
sa faca.I-au prescris maica-mi o reteta sa-i inceteze lactatia si astepta externarea si cele 21 zile de C.Medical.
Tata a fost sfatuit de medici sa nu mai mearga la Primarie sa-l declare,ca tot a murit,sa fie inregistrat ca avort,ca nefiind
botezat,tot nu va putea fi inmormantat si nu va avea parte de slujba.A venit acasa desfigutat de plans si mi-a spus ca a dat
semnatura sa fie ars la crematoriu.Dintr-o data l-am vazut pe tata neputincios(el care era exemplu de barbatie).Se resemnase.
Asta e viata.Plangea,asta era tot ce mai putea face.Nunai eu nu m-am putut impaca cu gandul.DE CE? Unde sunt visele mele,spe-
rantele mele,se vor arde la crematoriu ? O Doamne! toate astea nu erau nimic?.Tot ce am cladit zi de zi,totul s-a naruit in-
tr-o clipa,cand am auzit vestea totul s-a dezintegrat si a zburat in patru zari si nu a mairamas nici macar un ciob,o picatura...Ba da mai era ceva,costumasul.Cu costumasul ce sa fac?I-am spus tatalui meu ca ma duc la spital sa-l vad si sa-l
imbrac cu el.Tata mi-a spus:eu nu pot sa merg sa-l vad,dar nu m-a retinut(oricum nu ma putea influienta sa renunt).Era pen-
tru prima oara in viata cand mergeam la morga(in spital).Imi era frica de-mi tremurau picioarele,dar dorinta de a-mi vedea
fratele,chiar si mort(tot al meu era)era mult mai mare.Imbracata in sarafanul de scoala,imi iau inima-n dinti si intru.Am gasit o femeia care matura si i-am spus ca il caut pe fratiorul meu,care este mort,s-a uitat nedumirita la mine si mi-a spus
ca nu am voie sa intru acolo.I-am raspuns ca nu imi este deloc frica si ca nu plec pana nu-mi vad fratele.I-am dat 10 lei si
am rugat-o sa ma duca la el.A tras un sertar dintr-un perete frigorific si mi-a spus:asta e Stanciu,vezi sa nu lesini aici sa
imi faci probleme...M-am apropiat de el,era frumos,senin,ca orice bebe care face nani.Am scos costumasul din buzunarul sarafanului si plangand incercam sa il imbrac.Femeii i s-a facut mila de mine si m-a ajutat.L-am mangaiat,era exact asa cum
l-am dorit,doar era rece.I-am spus Razvane pe lumea cealalta o sa te recunosc dupa costumas.Ciudat si mie mi s-a parut ca-mi
zambeste,am plecat plangand.Am trecut pe la o prietana,iar seara cand am ajuns acasa,tata m-a luat in brate si plangand mi-a
spus:Stii ce ai facut Nebunico?ai intors spitalul cu josul in sus.Dupa ce ai plecat de la morga,a venit omul care trebuia sa-l duca pe fratitu la crematoriu,iar cand l-a vazut a spus:Poate sa ma dea si afara,eu copilul asta nu-l duc la crematoriu.Eu
am copii acasa si ma pedepseste Dumnezeu,asta nu e avort,asta e un cpoil,sa-l ingroape si tot asa din gura in gura a ajuns
vestea la conducerea spitalului,ca o fetita a venit sa-si vada si sa-si planga fratiorul.Si doctorii sunt oameni,au si ei su-
flet.Cand s-a dus mama la cabinet sa-i dea externarea si cele 21 zile de concediu medical,au anuntat-o ca copilul ramane la
morga pana ce tata il va inregistra la primarie si va aranja cu administarorul cimitirului,data si conditiile inmormantarii.
Vis-a Vis de spital este cimitirul Marcuta iar,aproape de apa intr-un loc unde nu ar dori nimeni sa-si ingroape rudele s-au
mai inchiriat gropi pe 7 ani,locul acesta a fost numit de mine "locul ingerilor".Mama in drumul spre casa a trecut pe la ma-
gazin si a cumparat panza alba din care a cusut o pernita cu danteluta si giulgiu pentru sicriu.Tata s-a dus la munca,iar co-
legii lui de la atelierul de tamplarie au confectionat un sicrias mic si o cruce pe care au scris numele lui Razvan,eu am mai
cumparat pantalonasi si lenjerie intima si am cumparat si o jucarioara.A doua zi a venit matusa Maria si un prieten al tata-
lui meu cu masina,am cumparat flori si lumanari si am mers la morga cu ele.Oamenii care lucrau in morga,isi dadeau coate cand
au dat cu ochii de mine,iar o asistenta m-a luat de mana si mi-a spus:Bravo fetito ai facut ce trebuia.L-au dezbracat de costumas l-au spalat,l-au imbracat cu lucrusoarele cumparate si la urma l-au imbracat cu costumasul facut de mine.L-au asezat
in sicrias cu jucariuta alaturi.Cum era asezat pe pernita cu danteluta,inconjurat de flori semana cu un inger,nu m-am putut
abtine si am zis:e inger.Toata suflarea din morga l-a plans,parca mai ma linistisem stiind ca atati oameni sunt alaturi de noi.La groapa am fost doar eu,tata,matusa Maria si prietenul tatei,nu am gasit niciun preot care sa vrea sa-l slujeasca,dar inainte
ca groparii sa-si faca meseria, ne-am tinut toti de mana si am spus Tatal Nostru si Dumnezeu sa-l ierte! Ce ciudat a sunat
Sa-l ierte,pentru ce? Asa se zice a spus tata printre lacrimi.Tata platise groapa pe 7 ani,nu era proprietatea noastra dar
era bine si asa am avut un loc unde sa-i aprindem o lumanare si unde sa-i punem o floare ori de cate ori ne-a fost dor de el.
La inceput mergeam la cimitir saptamanal,apoi din ce in ce mai rar,nici nu se implinisera cei 7 ani si administratorul cimi-
tirului plantase ceapa pe locul unde fusese odata "locul ingerilor",tata ar fi vrut sa-l cumpere dar nu era de vinzare,sa re-
clami? pe cine si unde?.Viata merge inainte...am luat o mana de pamant din locul unde stiam ca a fost ingropat Razvan si l-am
tinut intr-un ghiveci de flori pana cand a murit tata si atunci am dus ghiveciul la tata,de cate ori il tamai pe tata l-am pomenit si pe fratele meu.O fi pacat?Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc, dar asa simt eu ca e bine.Mama nici cat a fost inter-
nata,nici dupa, nu a fost intrebata niciodata de nimeni, ce simte.Dupa ce a terminat cele 21 de zile de C.M.,a reanceput mun-ca,ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat,ca si cand s-ar fi intors dintr-o vacanta.Aveam 16 ani,le cer scuze doctorilor care
din pricina mea au inregistrat inca un deces intr-o statistica la "moarte infantila",dar chinul mamei mele,golul din sufletul
ei,durerea ca s-a intors acasa cu mainile goale cand toate celelalte colege de salon se laudau cu bebelusii lor, visele ei in
ce statistica se vor inregistra?
Sa credem in superstitii? Ca nu trebuie cumparat nimic inaintea nasterii?
Sa fie o coincidenta ca i-am cusut floricelele albastre chiar in dreptul inimioarei?--- Boala lui in termen popular "Maladie
albastra"?
Dar visul mamei din noaptea cand a murit Razvan?
Dar intorsatura pe care au luat-o lucrurile in clipa cand l-am imbracat cu costumasul facut de mine?
Dar ca azi e ziua de "Dragobete" si mi-am amintit toate astea?
Eu cred ca nimic nu e intamplator... O fi puterea dragostei? Cine stie?
Aceasta a fost povestea fratiorului meu Razvan,nascut pe 15 sept.1973-decedat 18 sept.1973
Dumnezeu sa aibe in paza totii ingerasii lumii!

Draga Bianca,
Ma numesc Laura, sunt din Timisoara si sunt sotie de preot. De aceea, vreau sa-ti spun parerea mea despre copiii pe care nu i-a lasat Bunul Dumnezeu pe acest pamant, din motive stiute doar de El.
Am urmarit emisiunea de la Tvr.1 de acum cateva saptamani, in care ai aparut si tu, alaturi de cateva mamici care trecusera si ele prin cumplita durere a pierderii propriului lor copilas.
In acea emisiune a fost invitat si un preot, caruia voi i-ati adresat intrebari privitoare la pozitia Bisericii fata de trecerea la cele vesnice a unui copilas care nu a mai apucat sa traiasca si sa fie botezat in legea crestineasca:
asadar, se roaga Biserica pentru acei copilasi nebotezati, are ea un raspuns mangaietor pentru mamele care nu inteleg de ce ele, de ce copilul lor...?...
Pentru ca si eu am pierdut candva o sarcina, am cautat la randul meu un RASPUNS, iar Dumnezeu in care cred cu toata taria mea, nu m-a lasat prea mult sa ma zbat in chinul indoielilor si nici sa cred in anumite pareri ale unor slujitori ai Bisericii care raspund inca din nepregatire,sau din necunostinta de cauza.
IATA RASPUNSUL PE CARE L-AM GASIT EU:
sufletele copilasilor nebotezati sunt in mainile ocrotitoare ale lui Dumnezeu;
Biserica nu se roaga pentru ei, pentru ca ei nu mai au nevoie de rugaciune, caci sunt asemenea ingerilor, sfintilor. Oare se roaga Biserica pentru ingeri, sau pentru sfinti? Nu, dimpotriva, ei se roaga pentru noi, noi avem nevoie de rugaciune;
cei 40.000 de prunci ucisi de catre Irod nu erau botezati, asa-i?, caci inca Hristos era micut, dar sunt trecuti in randul sfintilor mucenici si chiar avem de la ei moaste, carora ne inchinam si care pana in zilele noastre fac minuni, deci, ei se bucura de cinstire si nu de uitare. De uitare "se bucura" Irod, de care nimeni nu pomeneste...;
CONLUZIE: MAMELOR, DACA ATI PIERDUT COPII FARA VOIA VOASTRA, SA STITI CA AVETI RUDE IN CER, CARE NU ASTEAPTA RUGACIUNE PENTRU EI, CI EI SE ROAGA BUNULUI TATA PENTRU VOI, EI AR DORI SA VA SPUNA CA NU SUNTETI SINGURE, CA EI VA POARTA TOT TIMPUL DE GRIJA, ASA CUM PROBABIL VOI LE-ATI FI PURTAT DE GRIJA,SI CHIAR DACA ACEST LUCRU NU SE VEDE,VOI IL PUTETI SIMTI IN VIATA DE ZI CU ZI, CACI EI EXISTA!!! EXISTA!!! EXISTA!!!
adresa mea de email este urmatoarea: ****@yahoo.com

Dragi mamici de ingerasi care sunteti din Constanta si nu puteti ajunge la Bucuresti pe data de 9 martie, ce ziceti sunteti de acord sa dedicam si noi cele din Constanta ziua aceasta ca fiind ziua mamicilor de ingerasi la noi in oras. Eu nu pot sa ajung la Bucuresti de aceea m-am gandit ca poate vreti sa mergem si noi la bisericuta de lemn din parcul Tabacariei, noi mamicile de ingerasi cu cateva baloane si lumanari. Astept raspuns si poate reusim sa comunicam, si daca sunteti de acord tot la ora 17.00. Daca nu credeti ca e bine la aceea bisericuta astept alte pareri numai sa fie cat mai aproape de o biserica ca sa putem plange in liniste ingerasii nostrii. Am spus acolo ca mi se pare un loc ideal fiind langa parc si langa bisericuta superba de lemn.
Va astept.

Draga Bianca.
La fel ca si tine am o putere de nedescris(si asta datorita tie) sa merg mai departe alaturi de tine si de celelalte mamici de ingeri.Am facut apel catre alte mamici de ingeri pe diferite forumuri (mami.ro), sa fie prezente pe data de 9 martie si am multe confirmari de prezenta.Am anuntat toate cunostintele mele si toate prietenel;e mele, colege de marea adunare de 9 martie.Voi fi acolo impreuna cu sotul, baiatul meu, nepotica, cumnata si toate celelalte mamici care vor veni la invitatia mea.As dori pe cat posibil sa anunti tu(deoarece tu ai mai multe cunostinte la televiziune si radio) posturile de TV si radio sa fie prezente la aceasta intalnire a mamicilor de ingeri.Cred si sunt sigura ca vom face ceva bun perntru viitoarele mamici cu aceasta intalnire si cu aceasta campanie.Exista cineva care poate sa aduca un tub de heliu pentru a putea zbura baloanele care le vom trimite catre cer pentru ingerasii nostri.Ar trebui sa ne gandim si la aceste mici amanunte , nu?
Te imbratisez cu drag
DANIELA G.

Dragi mamici de ingerasi din Tulcea,eu nu pot ajunge pe data de 9 martie la Bucuresti pentru ca am un pui mic cu ceva probleme de sanatate si nu-l pot lasa cu altcineva,dar ne putem vedea in parcul celebritatilor din oras la ora 12 pentru a putea aprinde cateva lumanari in memoria ingerasilor nostrii.Cine doreste ma poate contacta la nr0741144829 sau mail:sofanadriana@yahoo.com
Va doresc multa sanatate
Adriana-Tulcea

BUNA,SUNT O MAMA DE INGER DIN VASLUI.ACUM 2 ANI PE 11 MARTIE AM NASCUT O FETITA,CARE PE 12 MART A DEVENIT INGERAS. A AVUT O MALFORMATIE LA INIMA.AM REUSIT SA O INMORMANTEZ,DAR FARA PREOT.ACESTI COPII AU LOCUL LOR IN CIMITIR,UNDEVA UITATI PARCA DE LUME,INTRU-N COLT LA SFARSITUL CIMITIRILUI.DE CE OARE EI NU SUNT TOT OAMENI?
AVEAM ACASA UN BAIETEL,CAND AM AFLAT CA VOI AVEA O FETITA,ERAM CEA MAI BUCUROASA,RADIAM DE FERICIRE DAR ACEA FERICIRE AVEA SA SE TRANSFORME IN CEL MAI MARE COSMAR.CAND AM NASCUT-O AM ANUNTAT PE TOATA LUMEA,ERA CEL MAI FRUMOS CADOU DE ZIUA MAMEI,CHIAR DACA A VENIT CU CATEVA ZILE INTARZIERE.A DOUA ZI A FOST UN SOC PT TOTI .A 3 ZI PARINTII SI SOTUL MEU AU SCOS FATA DI SPITAL SI AU INGROPAT-O.EU NU AM PARTICIPAT LA ACEST EVENIMENT,FIIND SUB TRATAMENT LA SPITAL.DUPA VRE-O 3 SAPTAMANI AM AVUT CURAJUL SA MA DUC LA MORMANT LA FATA MEA.EU PARCA ASTEPTAM INCA SA O NASC,NU ERAM CONSTIENTA DE CELE INTAMPLATE.NICI ACUM DUPA 2 ANI NU POT REALIZA CE S-A INTAMPLAT,MI-O ADUC AMINTE CUM ERA IN INCUBATOR SI PLANGEA,PLANGEA DE DURERE.AM ACASA POZE DE LA INMORMANTARE ,DAR PARCA COPILASUL ACELA DIN SICRIU NU E AL MEU.O CHEMA TEODORA(PT CA S-A NASCUT DE SF. TOADER)SI ANDREEA(PT CA ASA A VRUT BAIATUL MEU).NIMENI NU POATE SA-MI INTELEAGA DUREREA DIN SUFLET,TOTI POT DOAR SA MA CONSOLEZE..