Surprinzator de multe povesti dureroase si triste. Deci este mai mult decat CLAR ca TREBUIE sa facem ceva. Lucrurile se pot schimba... in bine. E incredibil cata lume e in stare sa te sustina intr-o asemenea cauza. Mamelor de ingeri, NOI SUNTEM INSA PRIMELE CARE TREBUIE SA FACEM PRIMII PASI. Nimeni nu va veni niciodata la noi sa ne intrebe daca vrem sa se schimbe ceva. NOI suntem cele care trebuie sa luam initiativa. A facut-o Bianca, in numele tuturor. Primul pas - si poate cel mai important, ca si cel pe care il face un copilas - este cel de duminica, 9 martie. As face o mica mentiune, legata de centralizarea facuta de Liliana, pe care o gasesc binevenita. INTALNIREA DIN BAIA MARE ARE LOC PE CAMPUL TINERETULUI DIN FATA MUZEULUI DE ETNOGRAFIE, nu in Parcul Municipal, cum ma gandeam initial. Am deja si aprobarea primarului pentru asta. Asadar, MAMICI DE INGERI DIN BAIA MARE, va astept duminica, 9 martie, la ora 17.00, pe Campul Tineretului din fata Muzeului de Etnografie (cel de langa stadion), ca sa ne cinstim ingerasii asa cum se cuvine - in primul rand - si sa deschidem ochi, inimi, brate si suflete - in al doilea rand. Tot pe mamicile de ingeri din Baia Mare le invit sa (re)vada o emisiune pe aceasta tema, pe AXA TV, joi de la ora 19.00 - "Editia de Maramures". Cu toata speranta, Rita, Baia Mare
Buna, Bianca! In seara asta am urmarit emisiunea de la B1TV si...m-am intristat foarte tare.M-am regasit foarte mult in povestea fiecareia dintre voi. Anul trecut am pierdut si eu o sarcina...la 8 saptamani. A fost cumplit! Am suferit timp de 2 saptamani...incat am crezut ca nu mai am suflet si nici lacrimi. Totul a inceput..intr-o vineri...cand speriata de faptul ca ciclul tot intarzia sa apara...desi fusesem la un medic ginecolog si imi facuse o ecografie...si nu vazuse niciun mic sufletel pe acolo...m-am decis sa fac totusi un test de sarcina. Am crezut ca imi fuge pamantul de sub picioare cand am vazut un test cu II liniute foarte clare. Eram intr-o stare de soc! Nu imi venea sa cred...pentru ca eu ma protejam...si nu ma gandeam sa am un bebe inca...dar...totusi iti pot spune...ca din clipa cand am vazut cele II liniute, l-am iubit. M-am simtit brusc, altfel.In aceeasi seara am sunat la medicul pe care il cunosteam ca fiind un medic foarte bun (sora mea nascuse cu el) si mi-am facut o programare pentru a doua zi.Dupa o perioada de astepate, plina de framantari, am intrat la medic...fara sa stiu ca linistea mea sufleteasca avea sa dispara odata cu cu inchiderea usii aceleia. MI-a confirmat faptul ca sunt insarcinata...imi zice: Sunteti insarcinata! Dar nu puteti avea acest copil! Sarcina nu ar trai mai mult de 4 luni. Trebuie sa faceti avort cat este inca mic! Va astept cand va hotarati!Nu pot descrie ce s-a intamplat in sufletul meu atunci...Cand m-am uitat la ecograf era mogaldeata mica, care se zbatea sa traiasca...Cum puteam eu decide sa ii i-au sansa de a se naste! Au urmat zile de cosmar, in care nu am facut decat sa plang...si sa urlu de durere! Peste cateva zile am mers la alt medic, care imi spune ca pot avea copilul...dar cand se uita mai bine la ecograf...se uita speriat la asistenta, apoi la mine..si imi zice...din pacate s-a oprit din evolutie! A fost ca un traznet peste fire! Vroiam sa mor...vroiam sa nu mai exist!De ce mi se intampla mie asta? De ce?Am mai mers la un alt medic...acelasi verdict...cautam cu disperare raspunsuri...dar nu am primit nimic...decat sfatul ca trebuie sa fac un chiuretaj. L-am facut! dar nu pot spune ce gol a ramas in urma lui. Nu pot spune cata durere mi-a invadat sufletul! Eram la un pas de nebunie! Totul s-a intamplat foarte repede...a fost ca un cosmar din care as fi vrut sa ma trezesc si sa cred ca nu este nimic real...dar a fost!Din cand in cand privesc cele 2 teste de sarcina...singura mea amintire de la bebelusul meu....As vrea foarte mult sa vin duminica sa aprind o lumanare pentru copilasul meu. Macar asta sa pot face! Imi pare enorm de rau prin ce ai trecut si vreau sa iti spun ca esti o persoana minunta care nu merita asta! Nimeni nu merita sa piarda un copil! Nimeni...dar din pacate se intampla si noi nu putem face nimic in acest sens...Scuza-ma ca am scris asa mult, dar am simtit nevoia sa scriu...Cu mult drag, Ninia.
4 March, 2008 - 07:00 — Anonim
buna seara revin din nou pt ziua de 9 Martie daca este cineva si vor mamele de irngeri din Cluj napoca sa ne antalnim si noi an parcul mare chiar la intrare de pe baritiu la ora 17va rog sa anuntati.Ca sa mergem la Buc e prea departe , si macar atat putem face si noi pt Angerasii nostrii va pup si va astept
4 March, 2008 - 07:00 — Anonim
urmarind emisiunea de la B1 tv n-am inteles ora la care va fi intilnirea din 9 martie. te rog s-o postezi undeva mai la vedere acest anunt.
4 March, 2008 - 07:00 — Anonim
BUNA BIANCA. AM RAMAS MUTA LA AFLAREA VESTII, IAR IN ACEL TIMP NU AM PUTUT SA NU PLANG. STAU SI MA UIT LA EMISIUNEA LA CARE ESTI INVITATA LA B1,SI AM INTRAT PE WWW.BIANCABRAD,COM ,CAND AI ANUNTAT.NU AM STIUT NIMIC.AM CITIT,UITANDU-MA LA TINE,SI-MI AMINTESC CA INTR-O ZI CARE TREBUIA SA FIE SARBATOARE,AM AFLAT CA NEPOTELUL MEU NU-I MAI BATE INIMA. NU SUNT MAMICA DE INGER, SUNT MATUSA DE INGER SI PE O PARTE CUNOSC ASEMENEA DURERE,ESTE GRESIT SPUS CA O INTELEG, CA ESTE O MINCIUNA, NU AI CUM SA INTELEGI O MARE DURERE,PRIVIND DE AFARA,NU AM PURTAT EU ACEL COPIL IN PANTECE ,DAR ESTE GROAZNICA ACEASTA PIERDERE,SI ACUM IMI VIN LACRIMI IN OCHI,PENTRU CA A FOST OGAZA CARE ERA DORIT DE PARINTI FOARTE MULT SI IUBIT.PENTRU PARINTI ESTE DUREROS, SI ACUM DUPA 1 AN JUMATE, INCA SE SIMTE DUREREA.AUD MEREU CUVANTUL " DACA TRAIA AVEA 1 AN SI SASE LUNI",SI MUTE CUVINTE CARE REVIN DIN MEREU, MEREU.MA RETRAG ACUM, ESTE UN MOMENT DE CARE NU POT SA VORBESC, INCA DOARE, DAR AM VRUT SA -TI SPUN PE ACEASTA CALE, CA IMI PARE RAU, SINCER,SI ITI UREZ MULT NOROC CU ACEST PROIECT, STIU CA AI SA REUSESTI.
4 March, 2008 - 07:00 — Stefania
Nu stiu daca mesajul meu va fi citit....am multa durere in suflet pentru faptul ca am facut intrerupere de sarcina, nu am nici o scuza si faptul ca eram o copila nu-mi justifica fapta stiu ca sunt o.......criminala imi pare rau ca suferi bianca sincer in toate emisiunile in care te-am vazut ti-am simtit durerea si de fiecare data ...am plans acum nu as mai face asa ceva culmea e ca ador copii culmea e ca in momentul cand am facut ''acest lucru''nu eram constienta de ceea ce fac aveam impresia ca e o operatie nu eram constienta ca am un bebelus in burtica....tocmai pentru faptul ca eu insami eram o copila ,da educatia conteaza conteza ca fetele inca din scoala generala sa stie ce inseamna un copil! imi pare sincer rau pentru durerea ta imi pare rau pentru oamenii apropiati care nu au stiut sa te mangaie fie si cu o privire, atunci cand ai avut nevoie oameni pe care credeai ca te poti bizui .de cand cand ti s-a intamplat nefericitul eveniment desi regretam din suflet ''crima mea'' pe masura ce m-am maturizat si constientizat, acum durerea mea a fost la apogeu vazand cat de usor se poate ''renunta''la un ''lucru''din ignoranta prostie lipsa unor cunostiinte etc care de fapt nu este al nostru de drept ci al lui Dumnezeu si care poate nu va mai putea fi niciodata al nostru!sper din suflet ca Dumnezeu sa ma ierte si sa-mi dea bebelusul mult dorit atunci cand va fi momentul! imi pare rau regret in fiecare zi pacatul meu as dori sa ajut cu orice adresa mea de mail este: ****@yahoo.com
4 March, 2008 - 07:00 — Lacramioara
Buna Bianca,m-am uitat la emisiunea de pe B1 si am ramas uimita cat de puternica esti.te felicit si mi-as dori sa-mi gasesc si eu putere in mine de a trece peste momentul cel mai cumplit din viata mea.pot sa zic ca esti un exemplu pentru mine.stiu ca poate e un cliseu dar ingerasul meu a plecat in ceruri acum cinci ani si sapte luni , nici acum nu pot sa depasesc momentul.l-am nascut pe alin pe 29 iunie 2002 ,a fost un copil foarte dorit.pe parcursul sarcinii am facut tot ce se poate ca sa fie bine.totul a decurs foarte bine,nimic nu prevestea sfarsitul ca urma sa vina.a fost un copil sanatos,nu a avut nici o problema.pe 29 mi sa rupt apa si am mers la maternitate.mi-au spus ca o sa nasc cu 2 saptamani mai repede.nasterea a fost rapida si in clipa in care l-am vazut am uitat toata durerea.sufletul meu canta,dar repede dupa a inceput sa planga.dupa vreo 4 ore au venit si m-au luat din salon si mi-au facut o multime de analize si de injectii.dupa aceea au venit si m-au anuntat ca este ceva in neregula cu copilul si a fost trimis la spitalul de copii.l-am sunat pa tatal lui sa se duca repede acolo deoarece eu nu puteam sa plec si am aflat dupa ca l-au trimis pe o patura in salvare pana la spitalul de copii.nu e posibil.avea cateva ore.initial au suspectat o ocluzie intestinala si au spus ca se rezolva printr-o operatie simpla.a doua zi cand am dat telefon la spital mi-au spus ca nu este ocluzie intestinala si ca se simte mai bine si ar fi mai indicat sa ma duc si eu acolo ca sa-l alaptez.pe 1 iulie m-am dus la spitalul de copii.cand m-au vazut doctorii de acolo si au aflat cine sant nu au vrut sa ma lasa sa stau in spital pentru ca intre timp baietelului meu ii era mult mai rau dar nimeni nu se deranjase sa ma anunte.am ramas si in final m-au dus si la el.nu se stia ce problema este dar ii scazuse oxigenerea creierului la 40%.nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit cand l-am vazut in incubator cu ochisorii acoperiti,cu toate tuburile alea iesindu-i din gurita,cu acele infipte peste tot in trupul lui micut.tot ce pot sa spun este ca in momentul cand am inceput sa vorbesc cu el oxigenarea a crescut la 90%.doctorii mi-au spus sa raman langa el pentru ca daca ramane asa avem o sansa sa-l salvam .am vorbit ore intregi cu el ,l-am rugat sa cautam impreuna puterea de a lupta pentru viata lui dar el era prea mic si obosise deja.dupa cateva ore a inceput sa se simta din nou mai rau.atunci m-a agatam de orice speranta si am chemat preotul sa il boteze poate asa se va intampla o minune.nu stiu cum au trecut orele cat am stat langa el dar lucrurile s-au inrautatit foarte tare. au fost adusi doctori de la spitalul militar pentru ca nimeni nu isi explica ce se intampla.nimeni nu avea un diagnostic.nu stiu daca asta ajuta dar macar as fi stiut de ce moare sub ochii mei si eu nu pot face nimic.in momentul in care a iesit doctorul si mi-a spus ca mai bine ma rog sa moara pentru ca si daca va trai va fi o leguma deoarece creierul lui se oxigenase mult prea putin in toata perioada asta am zis ca nu conteaza .sa fie oricum ,e copilul meu si eu il iubesc.am stat doar langa el pana la ora 23 cand una dintre asistente i-a aprins o lumanare si mi-a zis"mamico i-ati la revedere.a sosit timpul sa plece printre ingeri".a murit si nu o sa uit niciodata clipa cand i-au scos acele din manuta si a curs o picatura de sange.aceeasi picatura a curs si din inima mea.l-am tinut in brate pana cand s-a racit si mi l-au luat dar durerea din sufletul meu nu o sa poata sa o ia nimeni niciodata.nu ma consoleaza dar ulterior am aflat ca a fost lovit la cap ,probabil in maternitate.lovitura i-a inchis fontanela si a facut asfixie cerebrala.a fost un baietel foarte curajos,a luptat 3 zile ca sa putem sa fim impreuna.un singur lucru nu-mi da pace .alin a gemut tot timpul.ma gandesc cu groaza daca simtea durere singurele lui zile in lumea asta au fost pline de durere cum sant si ale mele de cand nu mai e.am auzit si eu:lasa ca trece,nu te mai gandi...........si altele dar numai cine trece prin asa ceva poate sa inteleaga ca durerea nu dispare niciodata.am un alt baietel pe care il cheama rares si care stie desi are 4 ani ca fratiorul lui este printre ingeri.rares mi-a luminat viata dar nu a luat niciodata din inima si din sufletul meu dragostea si durerea pentru fratiorul lui.de cate ori e ziua lui ma gandesc ca lui ii iau jucarii iar lui alin lumanari.nu e drept.iti multumesc ca m-ai facut sa scriu despre asta ,sa pot vorbi si poate sa impartasesc cu alte mame din experienta mea.Dumnezeu sa ne ajute pe toate mamele si tatii de ingerasi sa putem sa mergem mai departe.ma numesc lacramioara,am 36 de ani si sant din brasov
4 March, 2008 - 07:00 — Lacramioara
sant tot lacramioara din brasov si doresc sa las adresa de mail ****@yahoo.com.mi-as dori sa pot ajuta cu orice activitate de voluntariat
4 March, 2008 - 07:00 — Simona
IMI PARE FOARET RAU DE CE TI SA INTAMPLAT .NUMAI TU SI DUMNEZEU STIE CE ESTE IN SUFLETUL TAU. DAR NU TREBUIE SA UITI CA MAI AI UN BAIETEL CU CARE ITI UMPLI AMARUL SI GOLICIUNEA PE CARE O AI.DOAR CU CREDINTA LA DUMNEZEU SI TIMPUL CARE TRECE TE MAI POATE FACE SA MAI UITI DIN DURERE. CATEODATA TE GANDESTI CU PACAT SI VORBESTI DE RAU PE D-ZEU SI TI SE PARE CA VIATA ESTE NEDREAPTA ,SI CA NU TI SE POATE INTAMPLA CHIAR TIE ACEASTA TRAGEDIE. DAR ASTA ESTE VIATA SI CU ACEST NECAZ TIE SE DUCE POATE UN SFERT DIN EA . ITI DORESC TOT BINELE DIN LUME SI FAMILIEI,SI NU UITA CA TOT FETITA TA VA RAMANE,CHIAR DACA EA ESTE UN INGERAS. CU STIMA SI RESPECT.SIMONA.ADRESA MEA ESTE ****@YAHOO.COM
4 March, 2008 - 07:00 — Doina
Draga Bianca, te-am vazut astazi, in emisiunea de la B1. Ce pot sa spun? Ca te felicit pentru puterea si curajul de a vorbi public despre ceva atat de intim si de dureros in acelasi timp, pentru dorinta de a reusi sa "scoti" ceva bun dintr-o tragedie personala si de a fi de folos altora care traiesc asa ceva ... Cuvintele sunt prea mici si par a fi de prisos. Insa cred ca acesta este cel mai potrivit lucru care putea fi facut cu aceasta imensa durere a pierderii unui suflet drag. Eu nu am trecut prin ce inseamna sa pierzi un copil, un ingeras cum spui, dar cu ceva timp in urma a plecat de langa mine un suflet iubit, partenerul meu de viata ... stiu cat de greu poate sa fie ... stiu prin cate etape treci si cum, cu cata greutate, pana ajungi sa intelegi (cat de cat) si sa accepti si mai ales, ca de importanti sunt cei care sunt in preajma ta in asemenea momente, cand ai sentimentul ca oriunde te-ai indrepta nu intrevezi calea spre alinare si impacare. Nu am copii, desi am fi vrut. Nu a fost sa fie si este un mare regret. Mi se pare extrem de dura atitudinea bisericii (daca imi aduc bine aminte, chiar si copiii avortati se pot boteza, am auzit candva despre asemenea slujbe) si lipsita de sensibilitate si iresponsabila, as zice, cea a medicilor si asistentelor. Am ajuns insa, datorita a ceea ce mi s-a intimplat in ultima vreme, sa inteleg si sa cred ca nimic nu e intimplator. De aceea,imi permit sa iti spun: este extraordinar ce faci si ca vrei sa faci ceva cu durerea ta, sa dai un sens unei vieti care nu a apucat sa isi faca aparitia printre noi, trebuie sa mergi inainte si totul va capata din ce in ce mai mult sens si contur. Sunt avocata si as vrea sa ajut cumva, daca pot. Tel. meu este 07**** (Doina)
4 March, 2008 - 07:00 — Delia
Buna Bianca, Suntem o familie la fel de indurerata din Sibiu Ne numim Delia si Gabriel si avem 35 de ani fiecare.Te rugam sa primesti si tu si familia ta toata dragostea si compasiunea noastra pentru drama pe care o traiti.Intelegem foarte bine prin ce treceti pentru ca si noi am trait aceeasi drama in urma cu un an de zile, respectiv pe data de 9 Martie. Pe data de 5 martie am mers disperata la spital pentru ca nu mai simteam nici un fel de miscare din partea copilului meu. Cand am ajuns si am fost examinata ecografic mi s-a spus ca nu se mai vede nici o urma de viata din partea copilului. Am fost disperata si am crezut ca-mi pierd mintile. Termenul nasterii ar fi fost pe data de 8 Martie.Am nascut insa un copil mort in urma tratamentelor pentru provocarea nasterii pe data de 9 Martie. Nasterea s-a produs normal insa cele patru zile cat am stat in spital pana la nastere au fost cele mai cumplite zile din viata mea. Nu a venit nimeni(medic) la mine sa ma consilieze din puntc de vedere psihic. Am vazut ca in strainatate este cu totul si cu totul altfel.Mi-ar fi placut sa am parte si eu doar de un pic din atentia care se acorda in strainatate acestor cazuri. Singurele persoane care au fost linga mine si cele mai dragi mie, au fost familia mea ( sotul, parintii, fratele)si cativa prieteni, carora le sunt recunoscatoare,dar care la randul lor erau la fel de disperati ca si mine. Eu miercurea am fost la medic la control, dar examinare ecografica nu mi s-a facut, si sambata copilul meu nu s-a mai miscat. In tot timpul sarcinii nu am avut nici un fel de probleme si nu m-am plans de nimic. Asta este trist, ca nu stim exact ce s-a intamplat si nu stim acum de ce anume sa ne ferim. In urma necropsiei ni s-a spus ca copilul nu a avut nici un fel de malformatie si ca a fost complet normal. A avut 3.600 g la nastere si a fost baietel. In spitalele din Romania mamele nu sunt tratate de catre medici ca niste viitoare mame ci doar ca niste fiinte care trebuie sa sufere si sa indure tot ce le este dat.Urasc acea vorba "Lasa ca faci altul" sau "Asta e, nu avem ce sa facem". Un copil nu poate fi inlocuit cu un altul.Eu mi-l doresc pe acela si-mi e dor de el in fiecare clipa. Prin tot ce ai povestit tu ca ai trecut m-am regasit si eu, dar eu nu am stiut sa povestesc aceste trairi atat de bine cum ai facut-o tu. Zile in sir mi-am reprosat ca nu m-am uitat suficient la copilul meu si-mi voi reprosa toata viata.L-am privit dor doua secunde si ma bucur ca am facut asta pentru ca mi-a ramas fata lui mica si frumoasa intiparita in cap pentru toata viata. L-a ridicat doctorul si m-a intrebat "Vreti sa-l vedeti?' si in urmatorul moment i-a dat drumul intr-un sac de nailon.Cam asa este tratata o mamica in Romania.Nu stiu daca legislatia din Romania permite ca sa se ingroape acesti copii, dar nu cred pentru ca la mine a venit o asistenta in prima jumatate de ora dupa ce am nascut, sa-mi dau acordul ca sa il arda. Nu stiu daca chiar era momentul, dar probabil acest lucru este studiat din punct de vedere psihologic. Vor sa-ti asumi tot tu raspunderea asta( ca-ti arunci copilul in foc). Ei nu sunt vonovati cu nimic. Poate citesc si doctori ginecologi acest mesaj si doar atat le-as spune din experienta mea sa nu faca asta niciodata unei mame pentru ca o nenoroceste psihic si mai rau. Oricum nu mai vorbesc de alte si alte reprosuri pe care mi le-am facut dupa nastere.Gandul care ma obsedeaza cel mai tare este ca am semnat incinerarea copilului meu. Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca nu semnam, dar mi s-a spus ca tot la acelasi lucru s-ar fi ajuns. Am avut totusi inspiratia sa intreb inainte. Ma bucur ca tu ai avut ocazia sa stai cu fetita ta atat cat ai vrut si ca ai fost pregatita psihic ca sa faci asta pentru ca e mare nevoie de aceasta pregatire psihica. Multumim la Dumnezeu pentru puterea pe care ne-a dat-o sa depasim acest moment si pentru speranta pe care a readus-o in sufletele noastre si nu in ultimul rand pentru sanatate. Dorim ca si in sufletele voastre sa existe speranta, putere si sa aveti parte de multa sanatate ca sa il cresteti pe Luca. Eu am o rugaciune pe care mi-a spus-o o colega de serviciu.Mi-a placut foarte mult si ti-o transmit cu mult drag: Multumesc Doamne pentru Tot ce mi-ai Dat, pentru Tot ce mi-ai Luat si pentru Tot ce mi-ai Lasat. O spun aproape in fiecare zi.Eu il pun pe pomelnic pe copilul meu in fiecare duminica la biserica si scriu "Prunc nebotezat ....(numele copilului)." Am tot intrebat si noi daca facem bine si raspunsul l-am primit prin acceptul unui preot de a-l citi pe un pomelnic in timpul unui parastas pus pentru altcineva din familie si l-am interpretat ca fiind un raspuns de la Dumnezeu. de atunci mereu il pun pe pomelnice. Am vazut ca voi acolo va intalniti pe stadion chiar pe data de 9 Martie cand copilasul meu ar fi implinit un an daca traia. Va rog sa va gnditi si la ingerasul meu si sa trimite-ti un balon catre ceruri si pentru el pentru ca nu stiu daca la Sibiu se va mobiliza cineva sa faca asta. Noi vom aprinde lumanari pentru ingerasii nostri si vom spune rugaciuni pentru ei, ca sa-i primeasca Dumnezeu in imparatia Lui. In speranta unei viitoare colaborari prin intermediul fundatiei tale Iti multumim ca ai citit mesajul nostru si suntem alaturi de tine si de familia ta.
4 March, 2008 - 07:00 — Ana
Buna Bianca. Desi stiu ca ma abat putin de la subiectul acestei sectiuni, am sa incerc sa nu incurc prea mult. Te-am urmarit mai devreme pe B1TV, la "Animus si anima", cu multa placere. Ati vorbit la un moment dat despre avorturi si ai spus ca exista un film pe internet care arata toata aceasta procedura. Te rog din suflet sa imi dai link-ul respectiv. De ce? pentru ca vreau, asa cum ai spus-o si tu, sa le deshid ochii femeilor: http://www.flu.ro/articole/Controverse/Avortul_opreste_o_inima_care_bate... Multumesc din suflet. Numai bine! Ana
4 March, 2008 - 07:00 — Ana
eu ...sunt un copil, nu am putut si nici n-am vrut sa-mi inghit lacrimile care imi tasneau din ochi, dupa citirea postarilor.cred cu tarie ca toti acesti copilasi sunt precum vantul...nu-i vedem, dar ii simtim din plin! va imbratisez!ana
5 March, 2008 - 07:00 — Anonim
buna seara Bianca, in seara aceasta te-am vazut la televizor si am aflat prin ce ai trecut.Imi pare nespus de rau pentru toate mamele de ingerasi!Nu pot sa-mi imaginez durerea prin care trece o mamica care nu-si mai poate duce copilasul acasa, de aceea iti doresc tie si tuturor mamicilor de ingerasi multa putere sa mergeti mai departe, sa aveti multa sanatate pentru a avea grija de toti cei dragi,sa vi se indeplineasca toate dorinte ce vi le-ati propus si nu uitati ca ingerasi vostri va vegheaza de acolo de sus, de langa Dmnezeu, va imbratisez cu multa dragoste o mamica a unui baietel de un an si zece luni(pe care il cheama Luca)
5 March, 2008 - 07:00 — Ana-Maria
bianca am urmarit din intamplare emisiunea la care ai fost invitata "animus - anima-b1tv" vreau sa vin si eu pe 9.03.2008 la intalnirea vostra si daca este posibil as vrea sa ajut cum pot sa nu mai vedem atata suerintapeste tot unde ne uitam.. te rog din suflet sa imi scrii si sa imi spui unde se va tine intalnirea pentru ca nu am apucat sa vad toata emisiunea . te sarut cu drag si iti doresc multa putere si sanatate! cu deosebit respect, **** ana-maria - 29 ani / bucuresti
5 March, 2008 - 07:00 — Cristina
DE LA CRISTINA SANDU DE 27 DE ANI ,CARE ITI TRANSMITE NUMAI GANDURI DE BINE.AM AFLAT DE ACEASTA ORGANIZATIE PRIN EMISIUNEA DE PE B1 SI M-AM GANDIT CA SI LA MINE IN ORAS,IN DROBETA TURNU SEVERIN AR TREBUII SA ORGANIZEZ O ASTFEL DE CAMPANIE.SUNT ALATURI DE TOATE MAMICILE
5 March, 2008 - 07:00 — Renata
Buna Bianca ,numele meu este Renata si sunt din Baia Mare.Acum 2 ani am nascut o fetita,sarcina a decurs normal fara complicatii medicul ginecolog Rednic a sustinut ca toate sunt ok.La nastere am fost devastata cand am vazut fetita mea care era albastra,asistentele au incercat sa ma protejeze si nu mi-au spus nimic decat dupa 2 zile lucru care numai bine nu mi-a facut.Orcum fetita mea care trebuia sa fie perfect sanatoasa s-a nascut cu o malformatie de cord complexa(avea doar un atriu si un ventricol functional). La 6 saptamani am operat-o la Tg.Mures am venit acasa si am avut norocul sa o tin in brate si sa o vad noapte de noapte timp de 7 luni si 2 saptamani cand a inchis ochisorii in spitalul de urgenta Constantin Opris. Nu pot sa exprim pin cuvinte durerea groaznica care inca mai este si nu cred ca va trece vreodata dar merg inainte cu imaginea micutei Andrada-Roxana care acum este micul nostru ingeras.
5 March, 2008 - 07:00 — Irina
draga Bianca ma numesc Irina sunt din jud.Timis la 30km de Timisoara am vazut emisiunea animus si anima de pe b1 din pacate azi in reluare am o fetita de un an si doua luni Claudia pe care o iubesc cu toate puterile mele de mama si vreau sa-ti spun ca pe perioada sarcini si eu mi-am facut griji pt copilul meu si ma rugam la catedrala din Timisoara sa aiba grija de fetita mea sa o nasc sanatoasa pt ca oricui i se poate intampla nu stim ce ne asteapta pe fiecare macar ai baietelul care este o alinare a dureroasei pierderi si credema ca cu cateva luni inainte o cunoatinta de-a mea a nascut o fetita care a murit la 4 zile de la nastere a fost cumplit de dureros sa-ti vezi copilul cum rade in somnic sai faci poze si brusc sa nu mai fie si mam speriat atunci si eu doar mai aveam cateva luni si eu sincer am fost disperata.dar a venit si ziua in care am nascut si cand am vazut fetita am plans de fericire ca este bine sanatoasa si teama mea sa treminat as vrea dac se poate sa existe in Timisoare un club in care noi mamele sa ne intalnim si sa povestim despre copii nostri.iti doresc draga Bianca mult noroc si multa putere in tot ce faci si multa sanatate te pup si iti las e-mailul meu ****@yahoo.com
5 March, 2008 - 07:00 — Andreea
Draga Bianca, As dori sa te invit la Radio Romania International sa discutam despre ziua de 9 martie si despre asociatia E.M.M.A. Adresa mea de mail este ****@gmail.com Multumesc, Andreea
5 March, 2008 - 07:00 — Doina
Draga Bianca, ma numesc Doina sunt din Brasov si te-am cunoscut la o filmare in comuna Sanpetru jud Brasov. Acum te-am revazut in emisiunea de pe B1 TV si am plans o data cu voi. Este extraordinar ceea ce vrei sa faci pentru toate mamele care au trecut printr-o situatie asemanatoare cu a ta . In anul 1980 am avut o sarcina extrauterina care m-a afectat ff tare si am aflat atunci ca nu o sa mai am alti copii.Aceleasi sentimente pe care le-ai descris tu le-am simtit si eu cu toate ca este vorba de o sarcina extrauterina. Acasa ma astepa o fetita frumoasa (Oana) de trei anisori care isi dorea din tot sufletul un fratior sau o surioara. Acum de cate ori am ocazia ii multumesc lui Dumnezeu ca o am si ma rog sa fie sanatoasa. Acum are 20 de ani si este studenta. Nu poti sa uiti astfel de momente triste,dar este destul de greu sa vorbesti despre ele. Te felicit pentru ceea ce faci si pentru ca esti atat de sincera,fapt care m-a convins pe mine la varsta mea (46 de ani)sa-ti scriu. Te admir, Doina Brasov adresa mea ****@yhoo.com
5 March, 2008 - 07:00 — Monica
Ma numesc MONICA ****, am 30 de ani...si locuiesc in Spania de aproape 5 ani jumate.Am pierdut si eu o fetita de 20 de saptamani, CATARINA...e ingerasul meu, in urma amniocentezei. Desi nu ma pot plange de medicii de aici, ca s/au purtat frumos cu mine, stiu ca a fost vina lor, pentru ca mi-au spus ca fetita ar putea avea malformatii de tub neural si m-au sfatuit sa fac amniocenteza, asa afland mai multe detalii despre fetita...dar nu au observat ca eu aveam o desprindere de placenta si in momentul cand m-au intepat mi s/a rupt sacul amniotic. am stat 2 sapt in spital nemiscata in speranta ca se va redcupera lichidul, simteam bebita miscandu-se si intr-un final mi-au spus ca nu mai am sanse, sa accept sa imi provoace nasterea, ca aici nu se mai poarta microcezariana ca in romania, in fine, de joi seara cand mi-au pus hormoni pt provocarea nasterii si pana sambata la ora 4 fetita mea nu vroia sa iasa. plangeam pt ca o simteam miscandu se si nu imi venea sa cred ca nu o s/o pot tine in brate, plang si acum desi au trecut 2 ani jumate si intre timp amnascut un baietel de 4,560 si 57 cm care slava domnului e sanatos si bun, acum sunt iar insarcinata, tot baietel...si sincer m-am simtit usurata pt ca am ramas cu impresia ca nu pot inlocui fetita pierduta cu nici o alta fetita. sper ca baietelul ce voi naste in mai sa fie la fel de sanatos si bun ca si cel de 1 an jumate pe care il am. mi/a fost greu pt ca aici nu am prieteni, nici familie, doar partenerul de viata si singura mangaiere am gasito pe site-ul www.parinti.com unde am cunoscut o alta mamica cu 2 ingerasi din brasov. Draga Bianca sa iti dea Dumnezeu sanatate si sa poti face ceva pentru mamele de ingerasi ca noi. daca vreti sa ma mai informati despre aceasta tema adresa mea este ****@yahoo.com. O imbratisare tuturor si aprindeti o lumarea si pt CATARINA mea pe 9 martie. MONICA
5 March, 2008 - 07:00 — Gabriela
Scumpo.Minunato.Frumoaso.Draga pasare Phoenix, Bianca draga, rasari din propria cenusa si aduci o raza sufletelor insangerate de durere. Tu, acum un an si ceva, mi-ai dat curaj sa pornesc din nou la drum: aveam 38 de ani si, cu toate ca imi mai doream un copil, ma credeam prea batrana, apoi se vehiculeaza ideea cu sindomul Down, etc, la mamici care sunt undeva la 40 de ani.Vazandu-te asa fericita intr-o emisiune T.V., mi-am facut curaj spunandu-mi: "ce fericita e...", iar acum sunt mama unei fetite de cinci luni. Ti-am citit povestea mai demult in "Taifasuri" si ti-am mai trimis doua mailuri srise cu lacrimi grele, dar cred ca nu am avut sansa ca sa le primesti. Incerc din nou, de data asta din alta perspectiva. Pasare Phoenix, hai sa facem ceva in directia informarii gravidutelor in ceea ce priveste sarcina, travaliul, nasterea,etc. Eu am aflat din surse ocazionale(prietene, sfaturi neoficiale de la medici, site-ul american de sanatate, pe care oricare din noi il poate accesa), o multime de lucruri. Deci, gravidute dragi, in timpul sarcinii, NU: MEDICAMENTE DE ORICE FEL, CALCULATOR, VOPSEA DE PAR, ADITIVI ALIMENTARI, RADIOGRAFII. De asemenea, evitati: tel. celular, emisiile autovehiculelor, apropierea de ecranul t.v.,coaja legumelor ce poate avea pesticide, pisicutele si catelusii(toxoplasmoza). Mai ales in ultimele luni incercati sa monitorizati miscarile bebelusului, stand relaxate, pe spate. Si o ultima incercare de sfat: eu insami am fost la un pas...In 26 sept. am observat o scurgere pe pantaloni, cam de 3-5 cm.Medicul ginecolog mi-a spus ca s-ar putea sa fie urina. Data la care urma sa am 40 de saptamani trecuse de o saptamana. Se tot scurge, incet dar sigur, constant. Revin la medicul gin. care nu e sigur. Ma vede la maternitate o doctorita care afirma raspicat: membrane intacte. Se tot scurge. A doua zi, iar la medicul ginecolog, care e circumspect si imi spune sa fiu incontinuu atenta la miscarile bebelusului. Daca 4 ore nu simt nici o miscare in burtica, la spital.Curge, incet, incet, iar eu, ca omul fara instruire medicala, observ ca acea presupusa urina, vezica fiind compresata, nu miroase a urina deloc. La spital mi-au spus clar ca nu e lichid amniotic, ca "apa" cand se rupe, e ca o oala golita. Atunci, nelinistita fiind, caci intuitia imi spunea ca e exact lichid amniotic, intru pe American association of health, unde spune clar ca membranele se pot fisura, caz in care nu curge ca la membrane rupte, ci incet dar sigur, si miroase ca inalbitorul lor de rufe. Nu stiam cum miroase acesta, dar acum eram sigura ca pierdeam lichid amniotic sub privirile medicilor care continuau sa imi spuna ca e urina.Tot de la site-ul american am aflat ca daca scurgerea devine din incolora, verde sau maro, e grav caci e semn de infectie asupra fatului. Atunci n-am mai putut rezista, (erau deja 3 zile de cand se tot scurgea) si am cerut insistent sa fiu internata, fara sa am dureri si fara dilatatie, caci eram convinsa ca orice amanare e grava pentru puiul meu. La interventia medicului meu ginecolog, spitalul mi-a luat proba din vagin, si au examinat la lab. lichidul respectiv. La 4 ore intra in salonul in care ma internasem la insistenta mea, caci nu mai vroiam sa ma intorc acasa pentru nimic in lume, medicul meu ginecolog, care aproape panicat imi confirma rezultatul: lichid amniotic. Mi-a administrat perfuzii cu oxitocina pentru a declansa nasterea. Dupa un travaliu dureros dar nu prea lung, am nascut o fetita, care, culmea, avea si cordonul ombilical in jurul gatului. Uite, deci, draga Bianca, ce inseamna sa ai informatia, la momentul critic, chiar daca medici de specialitate din Timisoara imi spuneau altceva.Daca nu aveam informatia de pe site, stateam linistita ca nu e inca timpul si ca am o scurgere de urina, fiind in ultimele zile de sarcina. De asta iti propun ca in cadrul org. conduse de tine, sa avem si activitati de informare a gravidutelor si taticilor. Apropo: sanatatea fatului depinde si de cea a taticului in momentul conceptiei si chiar preconceptiei, pentru ca exista tendinta de a te gandi doar la mama cand ceva nu e in regula, dar jumatate e si rolul tatalui, sa nu ne mai culpabilizam, cum o facem de atatea ori. Nu e rautate sau feminism, e doar realitatea. Bianca, iti multumim pentru ceea ce faci, atat cele care au trecut prin asta, cat si noi cele mai norocoase, dar care fiind mamici, intelegem cumplitul chin al unei mame care trece prin asa ceva. Curaj pe drumul pe care ai pornit! Numarul meu este: 0747127488, si iti voi scrie si o scrisoare, sper sa nu te superi. Te pup, te imbratisez, te felicit si te asteptam in continuare, draga noastra1 Fruntea sus, curajoasa Phoenix! Cu drag, Gabriela - Lugoj
5 March, 2008 - 07:00 — Andreea
sunt tot eu andreea de 13 ani!daca vrei sa vb intra pe id **** sau scriemi la ****@yahoo.com
5 March, 2008 - 07:00 — Ionela
buna BIANCA
tocmai am vazut astazi emisiunea de pe b1,ce pot sa-ti spun....am ajuns sa retraiesc clipele groaznice de anul trecut,in iunie,cand am pierdut si eu o sarcin la 5 luni si 2 saptamani.Copilul meu a trait 2 ore dupa nastere,am apucat sa-l botezam,dar imi pare rau ca nu l-am vazut....mi-a fost frica Acum sunt insarcinata din nou in luna a 6-a ,si ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de mine si de bebelus,si sper sa-l pot vedea sanatos. INSA...stau mereu cu ,,frica-n san'',caci prima oara nu am constientizat ce inseamna sa fii mama,acum ma simt foarte aproape de bebelusul meu.Sper sa nu mai fie nevoie de ,,compasiunea'' unor asistente ,moase....,ce-or fi ele care asa cum ai zis si tu,habar nu au sa se comporte in asemenea cazuri.Anul trecut cand am pierdut sarcina aveam 24 de ani si binenteles raspunsul doctoritei cu care am nascut a fost:,,lasa esti tanara ,faci altul,si cu siguranta ne intalnim la anul".Ce pot sa spun... Pe de alta parte mi-aduc aminte,o vorba aruncata de catre o prietena...Noi neavand masina am rugat-o sa ne ajute cu masina ei,adica sa luam bebelusul de la spital si sa ne duca la cimitirul unde trebuia saq-l ingropam.Mare mi-a fost uimirea sau mai bine zis mahnirea,supararea,cand am auzit ca ea,prietena,a zis unor prieteni,ca nu va duce cu masina ei un avorton.Ce urat este acest cuvant,...,doar tot un copilas este.Oricum ideea este ca m-a durut ENORM Din momentul acela,nu am vrut sa mai aud nici un cuvant de la nimeni,evitam sa vorbesc despre asta,cred ca intr-un fel imi era si rusine,ma simteam vinovata... Sincera sa fiu,pana acum ,cand am vazut emisiunea de la b1,nu am mai avut curajul,sa ma gandesc,la ce s-a intamplat,adica am incercat sa ma ascund.Ei bine incepand de azi,privesc altfel lucrurile. In continuare ma rog la DUMNEZEU sa ne dea sanatate bebelusului meu,mie,si ma gandesc si la beitelul meu din cer,...,ca poate ne va ajuta. Oricum mi-e groaza sa ma gandesc ca finalul ar fi altul in afara de acela in care ma vad tinand un copilas sanatos si voios in brate.Cred ca nu as mai rezista. Draga Bianca,in numele mamicilor din Suceava,iti multumim,ca te lupti pentru a ne ajuta,ca te lupti sa tragi un semnal de alarma...legat de aceasta problema. In incheiere te pupam atat eu cat si bebelusul din burtica ,care nu conteneste sa dea din picioruse,asa ca ....am plecat sa ma odihnesc. CU MULT DRAG IONELA -RALUCA
5 March, 2008 - 07:00 — Corina
buna bianca!te-am urmarit azi in reluare la b1 tv si m-ai impresionat enorm.eu iti spun sincer ca-mi pare rau pt suferinta ta.ma uitam la televizor si-mi venea sa te strang in brate.nu o sa-ti zic ca 'o sa treaca", pt ca nu se va intampla asa,iti spun doar ca tre sa fii tare,sa treci peste asta pt luca,baietelul tau sa poti sa-i oferi lui toata dragostea de care are nevoie. o sa-ti spun acum pe scurt "povestea" unei prietene care s-a chinuit mult timp sa aduca pe lume un copil. Dupa multe,multe incercari a ramas insarcinata....fericire imensa!sarcina a decurs bine fara complicatii, erau cei mai fericiti parinti din lume, emotii,cadouri ,hainute ,jucarii... in sfarsit a venit si ziua cea mare.totul mergea bine asa ca trebuia sa nasca natural.A ajuns in sala de nasteri,i s-a facut o injectie de dilatarea si a nascut o fetitza minunata careia medicii i-au dat nota 9.sfasiata de durerile nasterii n-a apucat decat sa-si zareasca fetitza si sa o auda cum plange. dupa cateva ore vine o asistenta la ea in salon si-i spune ca ii pare rau dar fetitza s-a nascut moarta.era imposibil,ea o vazut-o,a auzit-o cum plange.acum stii si tu ce traire a avut. ce s-a intamplat? din neglijenta,moasa imediat dupa ce a scos-o din burtica ,vrand sa o aseze pe o masa alaturata a lovit-o cu capul de grilajul patului.A OMORAT-O! doctorii si asistentele au scris in raport ca micutza s-a nascut moarta si"s-au spalat pe maini".l-a politie au declarat acelasi lucru si ca proaspata mamica avea halucinatii.cazul a fost inchis.... dar,copilul ala era bine cu o zi in urma ,asa arata ecograful,mamica o vazu-se,o auzi-se...cum e posibil asa ceva? are rost sa mai continui sa-ti povestesc cum a fost perioada urmatoarea pt prietena mea...asta stii tu cel mai bine. ti-am scris pe scurt si pe fuga acum ,insa daca vrei sa mai vorbim adresa mea este ****@yahoo.com te pup! P.S. eu nu am copii dar imi doresc enorm si daca va fi baiat cu siguranta il va chema luca.
5 March, 2008 - 07:00 — Lili
Lili, Timisoara Draga Bianca felicitari pentru initiativa ta. Am mai scris un mesaj cu ceva timp in urma dar dintr-un motiv sau altul nu a aparut, nu-i nimic, mie mi-a facut bine si doar sa-l scriu. Totul e atat de proaspat in mintea mea si dureros incat nu mai reiau povestea. De 8 saptamani eu si sotul meu suntem parinti de ingeras, fetita nostra nascandu-se moarta la 38 de saptamani. Raportul autopsiei nu arata nici o malformatie externa sau interna, explicatia a fost ca "nu a avut zile". Cum sa accept explicatia lor, cum, s-a stins asa ca o lumanare? E cumplit, a fost perfecta, frumoasa si a fost a noastra. Va fi mereu ingerasul nostru drag si scump... N-am sa mai spun ce simt, pentru ca nu fac decat sa repet ce traiesc toate mamicile de ingerasi.N-am sa uit niciodata momentul nasterii cand mi-am vazut copila, n-au vrut sa mi-o arate, stateau cu o punga de plastic sa o ia dar nu m-am lasat pana nu i-am mangaiat manuta si piciorusul, iar inima mea a inregistrat toate detaliile, am sa le tin minte mereu... Toate planurile, toate pregatirile facute cu atata dragoste pentru ea s-au spulberat in momentul in care puiul nostru a incetat sa mai respire. N-am sa uit niciodata disperarea din ochii sotului cand la ecograf s-a vazut ca inimioara ei nu mai batea. Socul a fost atat de mare incat pur si simplu m-am blocat si parca toate simturile mele au impietrit pe perioada spitalizarii. Cred ca numai asa am rezistat si nu am innebunit in spital. Indiferenta, mizeria umana, este de nedescris ce se intampla in spitalele noastre. Lumea e socata si nu stie cum sa se comporte cu parinti ca noi, si eu si sotul meu ne-am saturat de vorbe "binevoitoare " de genul : lasa ca sunteti tineri, faceti altul. Sincer, imi vine sa-i pocnesc. Poate datorita campaniei initiate de tine incet, incet invata sa ne respecte durerea, ca de inteles doar cine traieste o asemenea tragedie o poate face. Sunt psiholog si stiu ca in cazul asta consilierea este foarte importanta. De multe ori te ajuta doar sa vorbesti cu cineva, care nu da sfaturi, nu judeca ci doar asculta, te ia asa cum esti. Ma ofer voluntar si daca pot ajuta cu ceva cu mare drag o fac. Adresa mea de mail este ****@yahoo.com Sa ne dea Dumnezeu la toti parintii de ingerasi, putere sa invatam sa traim cu durerea ce-o avem in suflet.
5 March, 2008 - 07:00 — Anonim
sunt studenta in an terminal la facultatea de psihologie din oradea, si mi-ar placea daca as putea sa va ajut cumva, situatia maternitatii din oradea nu o cunosc direct decat din 'povesti'din partea persoanelor cunoscute, aceste' povesti' de obicei sunt si adevarate adresa mea de mail este: ****@yahoo.com
5 March, 2008 - 07:00 — Cristina
BUNA!MA NUMESC CRISTINA,SUNT DIN ORADEA SI AM 27 DE ANI.SUNT CASATORITA DE APROAPE 3 ANI SI DE APROXIMATIV 6 LUNI EU SI SOTUL MEU AM DECIS CA NE DORIM UN COPILAS.DE ATUNCI AU TRECUT LUNI SI LUNI IN CARE DEZAMAGIREA CA NU AM RAMAS INSARCINATA MA FACEA SA CLACHEZ SI SA IMI PIERD SPERANTA,ASTA SPRE DEOSEBIRE DE SOTUL MEU CARE ERA DESTUL DE OPTIMIST SI IMI SPUNEA MEREU CA NIMIC NU E INTAMPLATOR SI DACA NU A FOST SA FIE PANA ACUM TREBUIE SA FI FOST CU SIGURANTA UN MOTIV ANUME PT ASTA.DESI AM PRIETENE IN ACEASI SITUATIE EU AM STIUT TOT TIMPUL SA FIU PT ELE UN BUN CONSILIER SI CHIAR LE SPUNEAM CU CONVINGERE SA NU DISPERE CA SE VA INTAMPLA ATUNCI CAND ELE SE VOR GANDI MAI PUTIN LA ACEST LUCRU.IN LUNA FEBRUARIE INTARZIEREA MENSTRUATIEI CU 7 ZILE MI A FACUT SPERANTE,MAI ALES CA NE DOREAM F MULT SA RAMAN INSARCINATA.VISELE NOASTRE ERAU PE PUNCTUL DE A DEVENI REALITATE,PT CA TESTELE DE SARCINA PE CARE M-I LE-AM FACUT(DOUA LA NUMAR)MI-AU CONFIRMAT ACEST LUCRU,CA VISUL NOSTRU DEVENISE REALITATE!!!!ERAM CEI MAI FERICITI!!!!NE FACEAM ATATEA PLANURI...PRIMUL NOSTRU COPILAS!!!!CHIAR IN ACEASI ZI MI-AM FACUT PROGRAMARE LA UN MEDIC GINECOLOG,LA CARE DUPA AMIAZA AM SI FOST IMPREUNA CU SOTUL MEU.ERA PREA DEVREME SA SE VADA CEVA LA ECOGRAF IAR DR.A SI SPUS CA ASTA SE DATOREAZA FAPTULUI CA SARCINA ESTE SUB 20 DE ZILE SI MI-A FACUT O ALTA PROGRAMARE PESTE EXACT O SAPTAMANA.INSA NOI ATUNCI AM AVUT O DISCUTIE CU DOCTORUL IN CARE I-AM EXPLICAT FAPTUL CA IN LUNA IANUARIE EU AM AVUT O VIROZA PUTERNICA SI AM LUAT MEDICAMENTE,INCLUSIV ANTIBIOTICE DESTUL DE MULT TIMP,INSA NU SI IN MOMENTUL IN CARE AM PRESUPUS NOI CA AM CONCEPUT ACEA MICA VIATA.DOCTORUL NE-A SPUS CA MEDICAMENTELE PE CARE LE-AM LUAT NU AFECTEAZA IN VREUN FEL SACUL GESTATIONAL IAR DE VIROZA IN SINE A SPUS CA ACEASTA ACTIONEAZA PE BAZA LEGII TOTUL SAU NIMIC,ADICA ORI DISTRUGE COMPLET SARCINA SI NU O LASA SA SE FORMEZE DEFAPT ,ORI NU O AFECTEAZA IN NICI UN FEL SI EA SE FORMEAZA IN CONTINUATE FARA PROBLEME.TOTUL A DECURS BINE DIN MOMENTUL IN CARE AM AFLAT TIMP DE O SAPTAMANA.CAND INTR-O SEARA,FIIND LA SERVICIU,AM OBSERVAT O SCURGERE MARONIE PE CHILOT,AM SUNAT IMEDIAT MEDICUL GINECOLOG SI TOT IN ACEASI ZI AM FOST LA CONSULTATIE,DE ACEASTA DATA LA UN ALT DOCTOR GINECOLOG.ACESTA MI-A SPUS CA LA O VARSTA ASA MICA A SARCINII NU PREA ESTE INDICAT VREUN TRATAMENT,CI DEOPOTRIVA ESTE MAI BINE LASATA ASA SA ISI FACA EA DRUMUL EI,SA SE FORMEZE ETC,INSA MI-A SPUS CA DACA ACEASTA SCURGERE DUREAZA MAI MULT DECAT O MENSTRUATIE NORMALA SA REVIN.SCURGERILE S-AU ORPIT INSA DUPA O SAPT AM AVUT O SANGERARE DESTUL DE PUTERNICA.AM FOST DE URGENTA LA SPITAL SI ACOLO MI-AU SPUS CA NU SE PRODUSESE UN AVORT SPONTAN,NU AVEAM COLUL DESCHIS,MI-AU DAT UN TRATAMENT SI URMA SA SPER CA VA FI BINE.AM SPERAT SI M-AM RUGAT ZILNIC,DUMNEZEU MI-E MARTOR CAT DE MULT MI-AM DORIT CA TOTUL SA FIE BINE.LA PENULTIMUL CONTROL PE CARE L-AM FACUT,DOCTORUOL MI-A SPUS CA PT DIAMETRUL PE CARE IL ARE CORESPUNDE UNEI SARCINI DE SASE SAPTAMANI SI DAT FIIND FAPTUL CA TRECUSEM PRIN EPISODUL ACELA HEMORAGIC M-A REPROGRAMAT PESTE O SAPT LA O NOUA CONSULTATIE SA VEDEM EMBRIONUL,SI SA VADA DACA RITMII CARDIACI SUNT NORMALI,INTR UN CUVANT SA NE ASIGURAM CA TOTUL DECURGE BINE.TOATA SAPT M-AM GANDIT SA FIE BINE,SA FIE SANATOS SA NU AIBA NIMIC SI CAND AM MERS LA CONSULTATIE AM MERS CHIAR F OPTIMISTA,CHIAR II SPUNEAM SOTULUI CA POATE SA INTRE SI EL SA VADA MOGALDEATA NOASTRA MICA,INSA TOATE SPERANTELE NOASTRE S-AU NARUIT FIINDCA DOCTORUL NE-A FACUT O MARTURISIRE CARE NE-A SCHIMBAT INTR-O SECUNDA VIATA,DIN UNA PLINA DE SPERANTE,VISE SI IMPLINIRI IN UNA CU GUST AMAR,PLINA DE FRUSTRARI SI DEZAMAGIRI:SARCINA ORPITA IN EVOLUTIE LA 6 SAPTAMANI.ASTEPTAM REZULTATUL DE LA HISTOPATOLOGIE INSA DOCTORUL ESTE DE PARERE CA AU ACTIONAT FACTORI EXTERNI CARE AU DISTRUS SARCINA,CUM AR FI UN VIRUS F PUTERNIC,O VIROZA ETC CEA CE POARE FI INTRADEVAR O CAUZA DAND CREZARE DOCTORULUI SI STIIND CA TRECUSEM PRIN ASA CEVA.INSA INDIFERENT DE CAUZA CAREIA S-A INTAMPLAT ASTA EU MA SIMT PUSTIITA SI DE ATUNCI MA SIMT LA CAPATUL PUTERILOR SI NICI O VORBA NU MI-AR ALINA DUREREA PE CARE O AM ACUM IN SUFLET,FAPTUL CA INGERASUL ACELA CARE LUASE VIATA IN MINE SI CARE ERA O BINECUVANTARE PT NOI,NU MAI ESTE ACUM,A MURIT SI EU TREBUIE SA INVAT SA TREC PESTE ASTA SA TRAIESC CU SPERANTA CA DUMNEZEU VA VEGHEA ASUPRA NOASTRA SI CA IN VIITORUL APROPIAT VOM AVEA UN COPIL SANATOS,INSA INDIFERENT CATI COPII AM MAI AVEA ULTERIOR,ACESTA CARE TREBUIA SA FIE NE VA LIPSI MEREU SI NICIODATA NU VOI PUTEA UITA CA L-AM PIERDUT,NICIODATA!!!!!!!EL VA RAMANE IN SUFLETUL MEU VESNIC CHIAR DACA S-A STINS LA O VARSTA ATAT DE MICA,A FOST AL NOSTRU,N-I L-AM DORIT ENORM SI DUMNEZEU NE-A PEDEPSIT PREA ASPRU SI N-I L-A LUAT!!!!!!!!PROBABIL CU UN MOTIV ANUME INSA ORICUM NEANTELES DE NOI.VORBE CA:"E MAI BINE ASA"NU MA POT FACE SA TREC PESTE ACEASTA TRAUMA PE CARE O TRAIESC IN FIECARE CLIPA SI ASTA PT CA MA DOARE CEL MAI MULT CA S-A INTAMPLAT ASA SI NU AM PUTUT AVEA O SARCINA NORMALA,FARA PROBLEME SI CA NU AM PUTUT SA DAU NASTERE UNUI COPILAS SANATOS,MAI ALES CA AM TANJIT DUPA ACEST COPIL!!!!!!!!!!DEJA FACEA PARTE INTRU TOTUL DIN MINE,ERA MICUL MEU SUFLETEL...SI VA FI SUFLETELUL CARE A ALES SA STEA DEPARTE DE NOI DAR VESNIC IN SUFLETUL NOSTRU....
5 March, 2008 - 07:00 — Rusandica
In memoria mamei mele care a suferit pierderea sarcinii la 9 luni,2saptamani a stat cu fatul mort,medicii nu aveau curajul de-a intervenii......a avut norocul cu un singur om-doctor de-a face o extractie cu forcepsul!!!!!!!!!!!!!!!!Dupa 1 an de "paza severa" a primit indemnul de-a incerca o noua sarcina, care "am fost eu".Mentionez ca evenimentul s-a petrecut in anul 1953.Suferinta mamei si-a tatalui a tinut toata viata,chiar daca am venit eu pe lume.Mama mea a suferit sufletste cat si fizic. Pentru parintii mei si fratele care mi-a lipsit voi fi prezenta. O IDEE MINUNATA AVETI STIMATA DOAMNA!!!!!!!!!!!!!DUMNEZEU SA VA DEA PUTERE SI SA VA FIE CALAUZA!!!!!!!!!!! Rusandica
Comments
Surprinzator de multe povesti dureroase si triste. Deci este mai mult decat CLAR ca TREBUIE sa facem ceva. Lucrurile se pot schimba... in bine. E incredibil cata lume e in stare sa te sustina intr-o asemenea cauza. Mamelor de ingeri, NOI SUNTEM INSA PRIMELE CARE TREBUIE SA FACEM PRIMII PASI. Nimeni nu va veni niciodata la noi sa ne intrebe daca vrem sa se schimbe ceva. NOI suntem cele care trebuie sa luam initiativa. A facut-o Bianca, in numele tuturor. Primul pas - si poate cel mai important, ca si cel pe care il face un copilas - este cel de duminica, 9 martie.
As face o mica mentiune, legata de centralizarea facuta de Liliana, pe care o gasesc binevenita. INTALNIREA DIN BAIA MARE ARE LOC PE CAMPUL TINERETULUI DIN FATA MUZEULUI DE ETNOGRAFIE, nu in Parcul Municipal, cum ma gandeam initial. Am deja si aprobarea primarului pentru asta. Asadar, MAMICI DE INGERI DIN BAIA MARE, va astept duminica, 9 martie, la ora 17.00, pe Campul Tineretului din fata Muzeului de Etnografie (cel de langa stadion), ca sa ne cinstim ingerasii asa cum se cuvine - in primul rand - si sa deschidem ochi, inimi, brate si suflete - in al doilea rand.
Tot pe mamicile de ingeri din Baia Mare le invit sa (re)vada o emisiune pe aceasta tema, pe AXA TV, joi de la ora 19.00 - "Editia de Maramures".
Cu toata speranta,
Rita, Baia Mare
Rita, Baia Mare
Accesati, va rog si link-ul
http://emaramures.ro/Stiri/Stire.aspx?NewsID=11249
Buna, Bianca! In seara asta am urmarit emisiunea de la B1TV si...m-am intristat foarte tare.M-am regasit foarte mult in povestea fiecareia dintre voi. Anul trecut am pierdut si eu o sarcina...la 8 saptamani. A fost cumplit! Am suferit timp de 2 saptamani...incat am crezut ca nu mai am suflet si nici lacrimi. Totul a inceput..intr-o vineri...cand speriata de faptul ca ciclul tot intarzia sa apara...desi fusesem la un medic ginecolog si imi facuse o ecografie...si nu vazuse niciun mic sufletel pe acolo...m-am decis sa fac totusi un test de sarcina. Am crezut ca imi fuge pamantul de sub picioare cand am vazut un test cu II liniute foarte clare. Eram intr-o stare de soc! Nu imi venea sa cred...pentru ca eu ma protejam...si nu ma gandeam sa am un bebe inca...dar...totusi iti pot spune...ca din clipa cand am vazut cele II liniute, l-am iubit. M-am simtit brusc, altfel.In aceeasi seara am sunat la medicul pe care il cunosteam ca fiind un medic foarte bun (sora mea nascuse cu el) si mi-am facut o programare pentru a doua zi.Dupa o perioada de astepate, plina de framantari, am intrat la medic...fara sa stiu ca linistea mea sufleteasca avea sa dispara odata cu cu inchiderea usii aceleia. MI-a confirmat faptul ca sunt insarcinata...imi zice: Sunteti insarcinata! Dar nu puteti avea acest copil! Sarcina nu ar trai mai mult de 4 luni. Trebuie sa faceti avort cat este inca mic! Va astept cand va hotarati!Nu pot descrie ce s-a intamplat in sufletul meu atunci...Cand m-am uitat la ecograf era mogaldeata mica, care se zbatea sa traiasca...Cum puteam eu decide sa ii i-au sansa de a se naste! Au urmat zile de cosmar, in care nu am facut decat sa plang...si sa urlu de durere! Peste cateva zile am mers la alt medic, care imi spune ca pot avea copilul...dar cand se uita mai bine la ecograf...se uita speriat la asistenta, apoi la mine..si imi zice...din pacate s-a oprit din evolutie! A fost ca un traznet peste fire! Vroiam sa mor...vroiam sa nu mai exist!De ce mi se intampla mie asta? De ce?Am mai mers la un alt medic...acelasi verdict...cautam cu disperare raspunsuri...dar nu am primit nimic...decat sfatul ca trebuie sa fac un chiuretaj. L-am facut! dar nu pot spune ce gol a ramas in urma lui. Nu pot spune cata durere mi-a invadat sufletul! Eram la un pas de nebunie! Totul s-a intamplat foarte repede...a fost ca un cosmar din care as fi vrut sa ma trezesc si sa cred ca nu este nimic real...dar a fost!Din cand in cand privesc cele 2 teste de sarcina...singura mea amintire de la bebelusul meu....As vrea foarte mult sa vin duminica sa aprind o lumanare pentru copilasul meu. Macar asta sa pot face! Imi pare enorm de rau prin ce ai trecut si vreau sa iti spun ca esti o persoana minunta care nu merita asta! Nimeni nu merita sa piarda un copil! Nimeni...dar din pacate se intampla si noi nu putem face nimic in acest sens...Scuza-ma ca am scris asa mult, dar am simtit nevoia sa scriu...Cu mult drag, Ninia.
buna seara revin din nou pt ziua de 9 Martie daca este cineva si vor mamele de irngeri din Cluj napoca sa ne antalnim si noi an parcul mare chiar la intrare de pe baritiu la ora 17va rog sa anuntati.Ca sa mergem la Buc e prea departe , si macar atat putem face si noi pt Angerasii nostrii va pup si va astept
urmarind emisiunea de la B1 tv n-am inteles ora la care va fi intilnirea din 9 martie. te rog s-o postezi undeva mai la vedere acest anunt.
BUNA BIANCA. AM RAMAS MUTA LA AFLAREA VESTII, IAR IN ACEL TIMP NU AM PUTUT SA NU PLANG. STAU SI MA UIT LA EMISIUNEA LA CARE ESTI INVITATA LA B1,SI AM INTRAT PE WWW.BIANCABRAD,COM ,CAND AI ANUNTAT.NU AM STIUT NIMIC.AM CITIT,UITANDU-MA LA TINE,SI-MI AMINTESC CA INTR-O ZI CARE TREBUIA SA FIE SARBATOARE,AM AFLAT CA NEPOTELUL MEU NU-I MAI BATE INIMA. NU SUNT MAMICA DE INGER, SUNT MATUSA DE INGER SI PE O PARTE CUNOSC ASEMENEA DURERE,ESTE GRESIT SPUS CA O INTELEG, CA ESTE O MINCIUNA, NU AI CUM SA INTELEGI O MARE DURERE,PRIVIND DE AFARA,NU AM PURTAT EU ACEL COPIL IN PANTECE ,DAR ESTE GROAZNICA ACEASTA PIERDERE,SI ACUM IMI VIN LACRIMI IN OCHI,PENTRU CA A FOST OGAZA CARE ERA DORIT DE PARINTI FOARTE MULT SI IUBIT.PENTRU PARINTI ESTE DUREROS, SI ACUM DUPA 1 AN JUMATE, INCA SE SIMTE DUREREA.AUD MEREU CUVANTUL " DACA TRAIA AVEA 1 AN SI SASE LUNI",SI MUTE CUVINTE CARE REVIN DIN MEREU, MEREU.MA RETRAG ACUM, ESTE UN MOMENT DE CARE NU POT SA VORBESC, INCA DOARE, DAR AM VRUT SA -TI SPUN PE ACEASTA CALE, CA IMI PARE RAU, SINCER,SI ITI UREZ MULT NOROC CU ACEST PROIECT, STIU CA AI SA REUSESTI.
Nu stiu daca mesajul meu va fi citit....am multa durere in suflet pentru faptul ca am facut intrerupere de sarcina, nu am nici o scuza si faptul ca eram o copila nu-mi justifica fapta stiu ca sunt o.......criminala imi pare rau ca suferi bianca sincer in toate emisiunile in care te-am vazut ti-am simtit durerea si de fiecare data ...am plans acum nu as mai face asa ceva culmea e ca ador copii culmea e ca in momentul cand am facut ''acest lucru''nu eram constienta de ceea ce fac aveam impresia ca e o operatie nu eram constienta ca am un bebelus in burtica....tocmai pentru faptul ca eu insami eram o copila ,da educatia conteaza conteza ca fetele inca din scoala generala sa stie ce inseamna un copil! imi pare sincer rau pentru durerea ta imi pare rau pentru oamenii apropiati care nu au stiut sa te mangaie fie si cu o privire, atunci cand ai avut nevoie oameni pe care credeai ca te poti bizui .de cand cand ti s-a intamplat nefericitul eveniment desi regretam din suflet ''crima mea'' pe masura ce m-am maturizat si constientizat, acum durerea mea a fost la apogeu vazand cat de usor se poate ''renunta''la un ''lucru''din ignoranta prostie lipsa unor cunostiinte etc care de fapt nu este al nostru de drept ci al lui Dumnezeu si care poate nu va mai putea fi niciodata al nostru!sper din suflet ca Dumnezeu sa ma ierte si sa-mi dea bebelusul mult dorit atunci cand va fi momentul! imi pare rau regret in fiecare zi pacatul meu as dori sa ajut cu orice adresa mea de mail este: ****@yahoo.com
Buna Bianca,m-am uitat la emisiunea de pe B1 si am ramas uimita cat de puternica esti.te felicit si mi-as dori sa-mi gasesc si eu putere in mine de a trece peste momentul cel mai cumplit din viata mea.pot sa zic ca esti un exemplu pentru mine.stiu ca poate e un cliseu dar ingerasul meu a plecat in ceruri acum cinci ani si sapte luni , nici acum nu pot sa depasesc momentul.l-am nascut pe alin pe 29 iunie 2002 ,a fost un copil foarte dorit.pe parcursul sarcinii am facut tot ce se poate ca sa fie bine.totul a decurs foarte bine,nimic nu prevestea sfarsitul ca urma sa vina.a fost un copil sanatos,nu a avut nici o problema.pe 29 mi sa rupt apa si am mers la maternitate.mi-au spus ca o sa nasc cu 2 saptamani mai repede.nasterea a fost rapida si in clipa in care l-am vazut am uitat toata durerea.sufletul meu canta,dar repede dupa a inceput sa planga.dupa vreo 4 ore au venit si m-au luat din salon si mi-au facut o multime de analize si de injectii.dupa aceea au venit si m-au anuntat ca este ceva in neregula cu copilul si a fost trimis la spitalul de copii.l-am sunat pa tatal lui sa se duca repede acolo deoarece eu nu puteam sa plec si am aflat dupa ca l-au trimis pe o patura in salvare pana la spitalul de copii.nu e posibil.avea cateva ore.initial au suspectat o ocluzie intestinala si au spus ca se rezolva printr-o operatie simpla.a doua zi cand am dat telefon la spital mi-au spus ca nu este ocluzie intestinala si ca se simte mai bine si ar fi mai indicat sa ma duc si eu acolo ca sa-l alaptez.pe 1 iulie m-am dus la spitalul de copii.cand m-au vazut doctorii de acolo si au aflat cine sant nu au vrut sa ma lasa sa stau in spital pentru ca intre timp baietelului meu ii era mult mai rau dar nimeni nu se deranjase sa ma anunte.am ramas si in final m-au dus si la el.nu se stia ce problema este dar ii scazuse oxigenerea creierului la 40%.nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit cand l-am vazut in incubator cu ochisorii acoperiti,cu toate tuburile alea iesindu-i din gurita,cu acele infipte peste tot in trupul lui micut.tot ce pot sa spun este ca in momentul cand am inceput sa vorbesc cu el oxigenarea a crescut la 90%.doctorii mi-au spus sa raman langa el pentru ca daca ramane asa avem o sansa sa-l salvam .am vorbit ore intregi cu el ,l-am rugat sa cautam impreuna puterea de a lupta pentru viata lui dar el era prea mic si obosise deja.dupa cateva ore a inceput sa se simta din nou mai rau.atunci m-a agatam de orice speranta si am chemat preotul sa il boteze poate asa se va intampla o minune.nu stiu cum au trecut orele cat am stat langa el dar lucrurile s-au inrautatit foarte tare. au fost adusi doctori de la spitalul militar pentru ca nimeni nu isi explica ce se intampla.nimeni nu avea un diagnostic.nu stiu daca asta ajuta dar macar as fi stiut de ce moare sub ochii mei si eu nu pot face nimic.in momentul in care a iesit doctorul si mi-a spus ca mai bine ma rog sa moara pentru ca si daca va trai va fi o leguma deoarece creierul lui se oxigenase mult prea putin in toata perioada asta am zis ca nu conteaza .sa fie oricum ,e copilul meu si eu il iubesc.am stat doar langa el pana la ora 23 cand una dintre asistente i-a aprins o lumanare si mi-a zis"mamico i-ati la revedere.a sosit timpul sa plece printre ingeri".a murit si nu o sa uit niciodata clipa cand i-au scos acele din manuta si a curs o picatura de sange.aceeasi picatura a curs si din inima mea.l-am tinut in brate pana cand s-a racit si mi l-au luat dar durerea din sufletul meu nu o sa poata sa o ia nimeni niciodata.nu ma consoleaza dar ulterior am aflat ca a fost lovit la cap ,probabil in maternitate.lovitura i-a inchis fontanela si a facut asfixie cerebrala.a fost un baietel foarte curajos,a luptat 3 zile ca sa putem sa fim impreuna.un singur lucru nu-mi da pace .alin a gemut tot timpul.ma gandesc cu groaza daca simtea durere singurele lui zile in lumea asta au fost pline de durere cum sant si ale mele de cand nu mai e.am auzit si eu:lasa ca trece,nu te mai gandi...........si altele dar numai cine trece prin asa ceva poate sa inteleaga ca durerea nu dispare niciodata.am un alt baietel pe care il cheama rares si care stie desi are 4 ani ca fratiorul lui este printre ingeri.rares mi-a luminat viata dar nu a luat niciodata din inima si din sufletul meu dragostea si durerea pentru fratiorul lui.de cate ori e ziua lui ma gandesc ca lui ii iau jucarii iar lui alin lumanari.nu e drept.iti multumesc ca m-ai facut sa scriu despre asta ,sa pot vorbi si poate sa impartasesc cu alte mame din experienta mea.Dumnezeu sa ne ajute pe toate mamele si tatii de ingerasi sa putem sa mergem mai departe.ma numesc lacramioara,am 36 de ani si sant din brasov
sant tot lacramioara din brasov si doresc sa las adresa de mail ****@yahoo.com.mi-as dori sa pot ajuta cu orice activitate de voluntariat
IMI PARE FOARET RAU DE CE TI SA INTAMPLAT .NUMAI TU SI DUMNEZEU STIE CE ESTE IN SUFLETUL TAU.
DAR NU TREBUIE SA UITI CA MAI AI UN BAIETEL CU CARE ITI UMPLI AMARUL SI GOLICIUNEA PE CARE O AI.DOAR CU CREDINTA LA DUMNEZEU SI TIMPUL CARE TRECE TE MAI POATE FACE SA MAI UITI DIN DURERE.
CATEODATA TE GANDESTI CU PACAT SI VORBESTI DE RAU PE D-ZEU SI TI SE PARE CA VIATA ESTE NEDREAPTA ,SI CA NU TI SE POATE INTAMPLA CHIAR TIE ACEASTA TRAGEDIE.
DAR ASTA ESTE VIATA SI CU ACEST NECAZ TIE SE DUCE POATE UN SFERT DIN EA .
ITI DORESC TOT BINELE DIN LUME SI FAMILIEI,SI NU UITA CA TOT FETITA TA VA RAMANE,CHIAR DACA EA ESTE UN INGERAS.
CU STIMA SI RESPECT.SIMONA.ADRESA MEA ESTE ****@YAHOO.COM
Draga Bianca, te-am vazut astazi, in emisiunea de la B1. Ce pot sa spun? Ca te felicit pentru puterea si curajul de a vorbi public despre ceva atat de intim si de dureros in acelasi timp, pentru dorinta de a reusi sa "scoti" ceva bun dintr-o tragedie personala si de a fi de folos altora care traiesc asa ceva ... Cuvintele sunt prea mici si par a fi de prisos. Insa cred ca acesta este cel mai potrivit lucru care putea fi facut cu aceasta imensa durere a pierderii unui suflet drag. Eu nu am trecut prin ce inseamna sa pierzi un copil, un ingeras cum spui, dar cu ceva timp in urma a plecat de langa mine un suflet iubit, partenerul meu de viata ... stiu cat de greu poate sa fie ... stiu prin cate etape treci si cum, cu cata greutate, pana ajungi sa intelegi (cat de cat) si sa accepti si mai ales, ca de importanti sunt cei care sunt in preajma ta in asemenea momente, cand ai sentimentul ca oriunde te-ai indrepta nu intrevezi calea spre alinare si impacare. Nu am copii, desi am fi vrut. Nu a fost sa fie si este un mare regret.
Mi se pare extrem de dura atitudinea bisericii (daca imi aduc bine aminte, chiar si copiii avortati se pot boteza, am auzit candva despre asemenea slujbe) si lipsita de sensibilitate si iresponsabila, as zice, cea a medicilor si asistentelor.
Am ajuns insa, datorita a ceea ce mi s-a intimplat in ultima vreme, sa inteleg si sa cred ca nimic nu e intimplator. De aceea,imi permit sa iti spun: este extraordinar ce faci si ca vrei sa faci ceva cu durerea ta, sa dai un sens unei vieti care nu a apucat sa isi faca aparitia printre noi, trebuie sa mergi inainte si totul va capata din ce in ce mai mult sens si contur.
Sunt avocata si as vrea sa ajut cumva, daca pot. Tel. meu este 07**** (Doina)
Buna Bianca, Suntem o familie la fel de indurerata din Sibiu Ne numim Delia si Gabriel si avem 35 de ani fiecare.Te rugam sa primesti si tu si familia ta toata dragostea si compasiunea noastra pentru drama pe care o traiti.Intelegem foarte bine prin ce treceti pentru ca si noi am trait aceeasi drama in urma cu un an de zile, respectiv pe data de 9 Martie. Pe data de 5 martie am mers disperata la spital pentru ca nu mai simteam nici un fel de miscare din partea copilului meu. Cand am ajuns si am fost examinata ecografic mi s-a spus ca nu se mai vede nici o urma de viata din partea copilului. Am fost disperata si am crezut ca-mi pierd mintile. Termenul nasterii ar fi fost pe data de 8 Martie.Am nascut insa un copil mort in urma tratamentelor pentru provocarea nasterii pe data de 9 Martie. Nasterea s-a produs normal insa cele patru zile cat am stat in spital pana la nastere au fost cele mai cumplite zile din viata mea. Nu a venit nimeni(medic) la mine sa ma consilieze din puntc de vedere psihic. Am vazut ca in strainatate este cu totul si cu totul altfel.Mi-ar fi placut sa am parte si eu doar de un pic din atentia care se acorda in strainatate acestor cazuri. Singurele persoane care au fost linga mine si cele mai dragi mie, au fost familia mea ( sotul, parintii, fratele)si cativa prieteni, carora le sunt recunoscatoare,dar care la randul lor erau la fel de disperati ca si mine. Eu miercurea am fost la medic la control, dar examinare ecografica nu mi s-a facut, si sambata copilul meu nu s-a mai miscat. In tot timpul sarcinii nu am avut nici un fel de probleme si nu m-am plans de nimic. Asta este trist, ca nu stim exact ce s-a intamplat si nu stim acum de ce anume sa ne ferim. In urma necropsiei ni s-a spus ca copilul nu a avut nici un fel de malformatie si ca a fost complet normal. A avut 3.600 g la nastere si a fost baietel. In spitalele din Romania mamele nu sunt tratate de catre medici ca niste viitoare mame ci doar ca niste fiinte care trebuie sa sufere si sa indure tot ce le este dat.Urasc acea vorba "Lasa ca faci altul" sau "Asta e, nu avem ce sa facem". Un copil nu poate fi inlocuit cu un altul.Eu mi-l doresc pe acela si-mi e dor de el in fiecare clipa. Prin tot ce ai povestit tu ca ai trecut m-am regasit si eu, dar eu nu am stiut sa povestesc aceste trairi atat de bine cum ai facut-o tu.
Zile in sir mi-am reprosat ca nu m-am uitat suficient la copilul meu si-mi voi reprosa toata viata.L-am privit dor doua secunde si ma bucur ca am facut asta pentru ca mi-a ramas fata lui mica si frumoasa intiparita in cap pentru toata viata. L-a ridicat doctorul si m-a intrebat "Vreti sa-l vedeti?' si in urmatorul moment i-a dat drumul intr-un sac de nailon.Cam asa este tratata o mamica in Romania.Nu stiu daca legislatia din Romania permite ca sa se ingroape acesti copii, dar nu cred pentru ca la mine a venit o asistenta in prima jumatate de ora dupa ce am nascut, sa-mi dau acordul ca sa il arda. Nu stiu daca chiar era momentul, dar probabil acest lucru este studiat din punct de vedere psihologic. Vor sa-ti asumi tot tu raspunderea asta( ca-ti arunci copilul in foc). Ei nu sunt vonovati cu nimic. Poate citesc si doctori ginecologi acest mesaj si doar atat le-as spune din experienta mea sa nu faca asta niciodata unei mame pentru ca o nenoroceste psihic si mai rau. Oricum nu mai vorbesc de alte si alte reprosuri pe care mi le-am facut dupa nastere.Gandul care ma obsedeaza cel mai tare este ca am semnat incinerarea copilului meu. Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca nu semnam, dar mi s-a spus ca tot la acelasi lucru s-ar fi ajuns. Am avut totusi inspiratia sa intreb inainte.
Ma bucur ca tu ai avut ocazia sa stai cu fetita ta atat cat ai vrut si ca ai fost pregatita psihic ca sa faci asta pentru ca e mare nevoie de aceasta pregatire psihica.
Multumim la Dumnezeu pentru puterea pe care ne-a dat-o sa depasim acest moment si pentru speranta pe care a readus-o in sufletele noastre si nu in ultimul rand pentru sanatate.
Dorim ca si in sufletele voastre sa existe speranta, putere si sa aveti parte de multa sanatate ca sa il cresteti pe Luca. Eu am o rugaciune pe care mi-a spus-o o colega de serviciu.Mi-a placut foarte mult si ti-o transmit cu mult drag: Multumesc Doamne pentru Tot ce mi-ai Dat, pentru Tot ce mi-ai Luat si pentru Tot ce mi-ai Lasat. O spun aproape in fiecare zi.Eu il pun pe pomelnic pe copilul meu in fiecare duminica la biserica si scriu "Prunc nebotezat ....(numele copilului)." Am tot intrebat si noi daca facem bine si raspunsul l-am primit prin acceptul unui preot de a-l citi pe un pomelnic in timpul unui parastas pus pentru altcineva din familie si l-am interpretat ca fiind un raspuns de la Dumnezeu. de atunci mereu il pun pe pomelnice.
Am vazut ca voi acolo va intalniti pe stadion chiar pe data de 9 Martie cand copilasul meu ar fi implinit un an daca traia. Va rog sa va gnditi si la ingerasul meu si sa trimite-ti un balon catre ceruri si pentru el pentru ca nu stiu daca la Sibiu se va mobiliza cineva sa faca asta. Noi vom aprinde lumanari pentru ingerasii nostri si vom spune rugaciuni pentru ei, ca sa-i primeasca Dumnezeu in imparatia Lui.
In speranta unei viitoare colaborari prin intermediul fundatiei tale
Iti multumim ca ai citit mesajul nostru si suntem alaturi de tine si de familia ta.
Buna Bianca. Desi stiu ca ma abat putin de la subiectul acestei sectiuni, am sa incerc sa nu incurc prea mult. Te-am urmarit mai devreme pe B1TV, la "Animus si anima", cu multa placere. Ati vorbit la un moment dat despre avorturi si ai spus ca exista un film pe internet care arata toata aceasta procedura. Te rog din suflet sa imi dai link-ul respectiv. De ce? pentru ca vreau, asa cum ai spus-o si tu, sa le deshid ochii femeilor:
http://www.flu.ro/articole/Controverse/Avortul_opreste_o_inima_care_bate...
Multumesc din suflet.
Numai bine!
Ana
eu ...sunt un copil, nu am putut si nici n-am vrut sa-mi inghit lacrimile care imi tasneau din ochi, dupa citirea postarilor.cred cu tarie ca toti acesti copilasi sunt precum vantul...nu-i vedem, dar ii simtim din plin! va imbratisez!ana
buna seara Bianca, in seara aceasta te-am vazut la televizor si am aflat prin ce ai trecut.Imi pare nespus de rau pentru toate mamele de ingerasi!Nu pot sa-mi imaginez durerea prin care trece o mamica care nu-si mai poate duce copilasul acasa, de aceea iti doresc tie si tuturor mamicilor de ingerasi multa putere sa mergeti mai departe, sa aveti multa sanatate pentru a avea grija de toti cei dragi,sa vi se indeplineasca toate dorinte ce vi le-ati propus si nu uitati ca ingerasi vostri va vegheaza de acolo de sus, de langa Dmnezeu, va imbratisez cu multa dragoste o mamica a unui baietel de un an si zece luni(pe care il cheama Luca)
bianca am urmarit din intamplare emisiunea la care ai fost invitata "animus - anima-b1tv" vreau sa vin si eu pe 9.03.2008 la intalnirea vostra si daca este posibil as vrea sa ajut cum pot sa nu mai vedem atata suerintapeste tot unde ne uitam.. te rog din suflet sa imi scrii si sa imi spui unde se va tine intalnirea pentru ca nu am apucat sa vad toata emisiunea .
te sarut cu drag si iti doresc multa putere si sanatate!
cu deosebit respect,
**** ana-maria - 29 ani / bucuresti
DE LA CRISTINA SANDU DE 27 DE ANI
,CARE ITI TRANSMITE NUMAI GANDURI DE BINE.AM AFLAT DE ACEASTA ORGANIZATIE PRIN EMISIUNEA DE PE B1 SI M-AM GANDIT CA SI LA MINE IN ORAS,IN DROBETA TURNU SEVERIN AR TREBUII SA ORGANIZEZ O ASTFEL DE CAMPANIE.SUNT ALATURI DE TOATE MAMICILE
Buna Bianca ,numele meu este Renata si sunt din Baia Mare.Acum 2 ani am nascut o fetita,sarcina a decurs normal fara complicatii medicul ginecolog Rednic a sustinut ca toate sunt ok.La nastere am fost devastata cand am vazut fetita mea care era albastra,asistentele au incercat sa ma protejeze si nu mi-au spus nimic decat dupa 2 zile lucru care numai bine nu mi-a facut.Orcum fetita mea care trebuia sa fie perfect sanatoasa s-a nascut cu o malformatie de cord complexa(avea doar un atriu si un ventricol functional).
La 6 saptamani am operat-o la Tg.Mures am venit acasa si am avut norocul sa o tin in brate si sa o vad noapte de noapte timp de 7 luni si 2 saptamani cand a inchis ochisorii in spitalul de urgenta Constantin Opris.
Nu pot sa exprim pin cuvinte durerea groaznica care inca mai este si nu cred ca va trece vreodata dar merg inainte cu imaginea micutei Andrada-Roxana care acum este micul nostru ingeras.
draga Bianca ma numesc Irina sunt din jud.Timis la 30km de Timisoara am vazut emisiunea animus si anima de pe b1 din pacate azi in reluare am o fetita de un an si doua luni Claudia pe care o iubesc cu toate puterile mele de mama si vreau sa-ti spun ca pe perioada sarcini si eu mi-am facut griji pt copilul meu si ma rugam la catedrala din Timisoara sa aiba grija de fetita mea sa o nasc sanatoasa pt ca oricui i se poate intampla nu stim ce ne asteapta pe fiecare macar ai baietelul care este o alinare a dureroasei pierderi si credema ca cu cateva luni inainte o cunoatinta de-a mea a nascut o fetita care a murit la 4 zile de la nastere a fost cumplit de dureros sa-ti vezi copilul cum rade in somnic sai faci poze si brusc sa nu mai fie si mam speriat atunci si eu doar mai aveam cateva luni si eu sincer am fost disperata.dar a venit si ziua in care am nascut si cand am vazut fetita am plans de fericire ca este bine sanatoasa si teama mea sa treminat as vrea dac se poate sa existe in Timisoare un club in care noi mamele sa ne intalnim si sa povestim despre copii nostri.iti doresc draga Bianca mult noroc si multa putere in tot ce faci si multa sanatate te pup si iti las e-mailul meu ****@yahoo.com
Draga Bianca,
As dori sa te invit la Radio Romania International sa discutam despre ziua de 9 martie si despre asociatia E.M.M.A.
Adresa mea de mail este ****@gmail.com
Multumesc,
Andreea
Draga Bianca,
ma numesc Doina sunt din Brasov si te-am cunoscut la o filmare in comuna Sanpetru jud Brasov.
Acum te-am revazut in emisiunea de pe B1 TV si am plans o data cu voi.
Este extraordinar ceea ce vrei sa faci pentru toate mamele care au trecut printr-o situatie asemanatoare cu a ta .
In anul 1980 am avut o sarcina extrauterina care m-a afectat ff tare si am aflat atunci ca nu o sa mai am alti copii.Aceleasi sentimente pe care le-ai descris tu le-am simtit si eu cu toate ca este vorba de o sarcina extrauterina.
Acasa ma astepa o fetita frumoasa (Oana) de trei anisori care isi dorea din tot sufletul un fratior sau o surioara.
Acum de cate ori am ocazia ii multumesc lui Dumnezeu ca o am si ma rog sa fie sanatoasa. Acum are 20 de ani si este studenta.
Nu poti sa uiti astfel de momente triste,dar este destul de greu sa vorbesti despre ele.
Te felicit pentru ceea ce faci si pentru ca esti atat de sincera,fapt care m-a convins pe mine la varsta mea (46 de ani)sa-ti scriu.
Te admir,
Doina Brasov
adresa mea ****@yhoo.com
Ma numesc MONICA ****, am 30 de ani...si locuiesc in Spania de aproape 5 ani jumate.Am pierdut si eu o fetita de 20 de saptamani, CATARINA...e ingerasul meu, in urma amniocentezei. Desi nu ma pot plange de medicii de aici, ca s/au purtat frumos cu mine, stiu ca a fost vina lor, pentru ca mi-au spus ca fetita ar putea avea malformatii de tub neural si m-au sfatuit sa fac amniocenteza, asa afland mai multe detalii despre fetita...dar nu au observat ca eu aveam o desprindere de placenta si in momentul cand m-au intepat mi s/a rupt sacul amniotic. am stat 2 sapt in spital nemiscata in speranta ca se va redcupera lichidul, simteam bebita miscandu-se si intr-un final mi-au spus ca nu mai am sanse, sa accept sa imi provoace nasterea, ca aici nu se mai poarta microcezariana ca in romania, in fine, de joi seara cand mi-au pus hormoni pt provocarea nasterii si pana sambata la ora 4 fetita mea nu vroia sa iasa. plangeam pt ca o simteam miscandu se si nu imi venea sa cred ca nu o s/o pot tine in brate, plang si acum desi au trecut 2 ani jumate si intre timp amnascut un baietel de 4,560 si 57 cm care slava domnului e sanatos si bun, acum sunt iar insarcinata, tot baietel...si sincer m-am simtit usurata pt ca am ramas cu impresia ca nu pot inlocui fetita pierduta cu nici o alta fetita. sper ca baietelul ce voi naste in mai sa fie la fel de sanatos si bun ca si cel de 1 an jumate pe care il am.
mi/a fost greu pt ca aici nu am prieteni, nici familie, doar partenerul de viata si singura mangaiere am gasito pe site-ul www.parinti.com unde am cunoscut o alta mamica cu 2 ingerasi din brasov.
Draga Bianca sa iti dea Dumnezeu sanatate si sa poti face ceva pentru mamele de ingerasi ca noi. daca vreti sa ma mai informati despre aceasta tema adresa mea este ****@yahoo.com.
O imbratisare tuturor si aprindeti o lumarea si pt CATARINA mea pe 9 martie.
MONICA
Scumpo.Minunato.Frumoaso.Draga pasare Phoenix, Bianca draga, rasari din propria cenusa si aduci o raza sufletelor insangerate de durere.
Tu, acum un an si ceva, mi-ai dat curaj sa pornesc din nou la drum: aveam 38 de ani si, cu toate ca imi mai doream un copil, ma credeam prea batrana, apoi se vehiculeaza ideea cu sindomul Down, etc, la mamici care sunt undeva la 40 de ani.Vazandu-te asa fericita intr-o emisiune T.V., mi-am facut curaj spunandu-mi: "ce fericita e...", iar acum sunt mama unei fetite de cinci luni.
Ti-am citit povestea mai demult in "Taifasuri" si ti-am mai trimis doua mailuri srise cu lacrimi grele, dar cred ca nu am avut sansa ca sa le primesti. Incerc din nou, de data asta din alta perspectiva.
Pasare Phoenix, hai sa facem ceva in directia informarii gravidutelor in ceea ce priveste sarcina, travaliul, nasterea,etc.
Eu am aflat din surse ocazionale(prietene, sfaturi neoficiale de la medici, site-ul american de sanatate, pe care oricare din noi il poate accesa), o multime de lucruri.
Deci, gravidute dragi, in timpul sarcinii, NU: MEDICAMENTE DE ORICE FEL, CALCULATOR, VOPSEA DE PAR, ADITIVI ALIMENTARI, RADIOGRAFII.
De asemenea, evitati: tel. celular, emisiile autovehiculelor, apropierea de ecranul t.v.,coaja legumelor ce poate avea pesticide, pisicutele si catelusii(toxoplasmoza).
Mai ales in ultimele luni incercati sa monitorizati miscarile bebelusului, stand relaxate, pe spate.
Si o ultima incercare de sfat: eu insami am fost la un pas...In 26 sept. am observat o scurgere pe pantaloni, cam de 3-5 cm.Medicul ginecolog mi-a spus ca s-ar putea sa fie urina. Data la care urma sa am 40 de saptamani trecuse de o saptamana. Se tot scurge, incet dar sigur, constant. Revin la medicul gin. care nu e sigur. Ma vede la maternitate o doctorita care afirma raspicat: membrane intacte. Se tot scurge. A doua zi, iar la medicul ginecolog, care e circumspect si imi spune sa fiu incontinuu atenta la miscarile bebelusului. Daca 4 ore nu simt nici o miscare in burtica, la spital.Curge, incet, incet, iar eu, ca omul fara instruire medicala, observ ca acea presupusa urina, vezica fiind compresata, nu miroase a urina deloc. La spital mi-au spus clar ca nu e lichid amniotic, ca "apa" cand se rupe, e ca o oala golita. Atunci, nelinistita fiind, caci intuitia imi spunea ca e exact lichid amniotic, intru pe American association of health, unde spune clar ca membranele se pot fisura, caz in care nu curge ca la membrane rupte, ci incet dar sigur, si miroase ca inalbitorul lor de rufe. Nu stiam cum miroase acesta, dar acum eram sigura ca pierdeam lichid amniotic sub privirile medicilor care continuau sa imi spuna ca e urina.Tot de la site-ul american am aflat ca daca scurgerea devine din incolora, verde sau maro, e grav caci e semn de infectie asupra fatului. Atunci n-am mai putut rezista, (erau deja 3 zile de cand se tot scurgea) si am cerut insistent sa fiu internata, fara sa am dureri si fara dilatatie, caci eram convinsa ca orice amanare e grava pentru puiul meu. La interventia medicului meu ginecolog, spitalul mi-a luat proba din vagin, si au examinat la lab. lichidul respectiv. La 4 ore intra in salonul in care ma internasem la insistenta mea, caci nu mai vroiam sa ma intorc acasa pentru nimic in lume, medicul meu ginecolog, care aproape panicat imi confirma rezultatul: lichid amniotic. Mi-a administrat perfuzii cu oxitocina pentru a declansa nasterea. Dupa un travaliu dureros dar nu prea lung, am nascut o fetita, care, culmea, avea si cordonul ombilical in jurul gatului.
Uite, deci, draga Bianca, ce inseamna sa ai informatia, la momentul critic, chiar daca medici de specialitate din Timisoara imi spuneau altceva.Daca nu aveam informatia de pe site, stateam linistita ca nu e inca timpul si ca am o scurgere de urina, fiind in ultimele zile de sarcina.
De asta iti propun ca in cadrul org. conduse de tine, sa avem si activitati de informare a gravidutelor si taticilor.
Apropo: sanatatea fatului depinde si de cea a taticului in momentul conceptiei si chiar preconceptiei, pentru ca exista tendinta de a te gandi doar la mama cand ceva nu e in regula, dar jumatate e si rolul tatalui, sa nu ne mai culpabilizam, cum o facem de atatea ori. Nu e rautate sau feminism, e doar realitatea.
Bianca, iti multumim pentru ceea ce faci, atat cele care au trecut prin asta, cat si noi cele mai norocoase, dar care fiind mamici, intelegem cumplitul chin al unei mame care trece prin asa ceva.
Curaj pe drumul pe care ai pornit!
Numarul meu este: 0747127488, si iti voi scrie si o scrisoare, sper sa nu te superi.
Te pup, te imbratisez, te felicit si te asteptam in continuare, draga noastra1
Fruntea sus, curajoasa Phoenix!
Cu drag, Gabriela - Lugoj
sunt tot eu andreea de 13 ani!daca vrei sa vb intra pe id **** sau scriemi la ****@yahoo.com
buna BIANCA
tocmai am vazut astazi emisiunea de pe b1,ce pot sa-ti spun....am ajuns sa retraiesc clipele groaznice de anul trecut,in iunie,cand am pierdut si eu o sarcin la 5 luni si 2 saptamani.Copilul meu a trait 2 ore dupa nastere,am apucat sa-l botezam,dar imi pare rau ca nu l-am vazut....mi-a fost frica
Acum sunt insarcinata din nou in luna a 6-a ,si ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de mine si de bebelus,si sper sa-l pot vedea sanatos.
INSA...stau mereu cu ,,frica-n san'',caci prima oara nu am constientizat ce inseamna sa fii mama,acum ma simt foarte aproape de bebelusul meu.Sper sa nu mai fie nevoie de ,,compasiunea'' unor asistente ,moase....,ce-or fi ele care asa cum ai zis si tu,habar nu au sa se comporte in asemenea cazuri.Anul trecut cand am pierdut sarcina aveam 24 de ani si binenteles raspunsul doctoritei cu care am nascut a fost:,,lasa esti tanara ,faci altul,si cu siguranta ne intalnim la anul".Ce pot sa spun...
Pe de alta parte mi-aduc aminte,o vorba aruncata de catre o prietena...Noi neavand masina am rugat-o sa ne ajute cu masina ei,adica sa luam bebelusul de la spital si sa ne duca la cimitirul unde trebuia saq-l ingropam.Mare mi-a fost uimirea sau mai bine zis mahnirea,supararea,cand am auzit ca ea,prietena,a zis unor prieteni,ca nu va duce cu masina ei un avorton.Ce urat este acest cuvant,...,doar tot un copilas este.Oricum ideea este ca m-a durut ENORM
Din momentul acela,nu am vrut sa mai aud nici un cuvant de la nimeni,evitam sa vorbesc despre asta,cred ca intr-un fel imi era si rusine,ma simteam vinovata...
Sincera sa fiu,pana acum ,cand am vazut emisiunea de la b1,nu am mai avut curajul,sa ma gandesc,la ce s-a intamplat,adica am incercat sa ma ascund.Ei bine incepand de azi,privesc altfel lucrurile.
In continuare ma rog la DUMNEZEU sa ne dea sanatate bebelusului meu,mie,si ma gandesc si la beitelul meu din cer,...,ca poate ne va ajuta.
Oricum mi-e groaza sa ma gandesc ca finalul ar fi altul in afara de acela in care ma vad tinand un copilas sanatos si voios in brate.Cred ca nu as mai rezista.
Draga Bianca,in numele mamicilor din Suceava,iti multumim,ca te lupti pentru a ne ajuta,ca te lupti sa tragi un semnal de alarma...legat de aceasta problema.
In incheiere te pupam atat eu cat si bebelusul din burtica ,care nu conteneste sa dea din picioruse,asa ca ....am plecat sa ma odihnesc.
CU MULT DRAG IONELA -RALUCA
buna bianca!te-am urmarit azi in reluare la b1 tv si m-ai impresionat enorm.eu iti spun sincer ca-mi pare rau pt suferinta ta.ma uitam la televizor si-mi venea sa te strang in brate.nu o sa-ti zic ca 'o sa treaca", pt ca nu se va intampla asa,iti spun doar ca tre sa fii tare,sa treci peste asta pt luca,baietelul tau sa poti sa-i oferi lui toata dragostea de care are nevoie.
o sa-ti spun acum pe scurt "povestea" unei prietene care s-a chinuit mult timp sa aduca pe lume un copil.
Dupa multe,multe incercari a ramas insarcinata....fericire imensa!sarcina a decurs bine fara complicatii, erau cei mai fericiti parinti din lume, emotii,cadouri ,hainute ,jucarii...
in sfarsit a venit si ziua cea mare.totul mergea bine asa ca trebuia sa nasca natural.A ajuns in sala de nasteri,i s-a facut o injectie de dilatarea si a nascut o fetitza minunata careia medicii i-au dat nota 9.sfasiata de durerile nasterii n-a apucat decat sa-si zareasca fetitza si sa o auda cum plange.
dupa cateva ore vine o asistenta la ea in salon si-i spune ca ii pare rau dar fetitza s-a nascut moarta.era imposibil,ea o vazut-o,a auzit-o cum plange.acum stii si tu ce traire a avut.
ce s-a intamplat? din neglijenta,moasa imediat dupa ce a scos-o din burtica ,vrand sa o aseze pe o masa alaturata a lovit-o cu capul de grilajul patului.A OMORAT-O!
doctorii si asistentele au scris in raport ca micutza s-a nascut moarta si"s-au spalat pe maini".l-a politie au declarat acelasi lucru si ca proaspata mamica avea halucinatii.cazul a fost inchis....
dar,copilul ala era bine cu o zi in urma ,asa arata ecograful,mamica o vazu-se,o auzi-se...cum e posibil asa ceva?
are rost sa mai continui sa-ti povestesc cum a fost perioada urmatoarea pt prietena mea...asta stii tu cel mai bine.
ti-am scris pe scurt si pe fuga acum ,insa daca vrei sa mai vorbim adresa mea este ****@yahoo.com
te pup!
P.S. eu nu am copii dar imi doresc enorm si daca va fi baiat cu siguranta il va chema luca.
Lili, Timisoara
Draga Bianca felicitari pentru initiativa ta.
Am mai scris un mesaj cu ceva timp in urma dar dintr-un motiv sau altul nu a aparut, nu-i nimic, mie mi-a facut bine si doar sa-l scriu.
Totul e atat de proaspat in mintea mea si dureros incat nu mai reiau povestea. De 8 saptamani eu si sotul meu suntem parinti de ingeras, fetita nostra nascandu-se moarta la 38 de saptamani. Raportul autopsiei nu arata nici o malformatie externa sau interna, explicatia a fost ca "nu a avut zile". Cum sa accept explicatia lor, cum, s-a stins asa ca o lumanare?
E cumplit, a fost perfecta, frumoasa si a fost a noastra. Va fi mereu ingerasul nostru drag si scump...
N-am sa mai spun ce simt, pentru ca nu fac decat sa repet ce traiesc toate mamicile de ingerasi.N-am sa uit niciodata momentul nasterii cand mi-am vazut copila, n-au vrut sa mi-o arate, stateau cu o punga de plastic sa o ia dar nu m-am lasat pana nu i-am mangaiat manuta si piciorusul, iar inima mea a inregistrat toate detaliile, am sa le tin minte mereu...
Toate planurile, toate pregatirile facute cu atata dragoste pentru ea s-au spulberat in momentul in care puiul nostru a incetat sa mai respire. N-am sa uit niciodata disperarea din ochii sotului cand la ecograf s-a vazut ca inimioara ei nu mai batea. Socul a fost atat de mare incat pur si simplu m-am blocat si parca toate simturile mele au impietrit pe perioada spitalizarii. Cred ca numai asa am rezistat si nu am innebunit in spital. Indiferenta, mizeria umana, este de nedescris ce se intampla in spitalele noastre.
Lumea e socata si nu stie cum sa se comporte cu parinti ca noi, si eu si sotul meu ne-am saturat de vorbe "binevoitoare " de genul : lasa ca sunteti tineri, faceti altul. Sincer, imi vine sa-i pocnesc. Poate datorita campaniei initiate de tine incet, incet invata sa ne respecte durerea, ca de inteles doar cine traieste o asemenea tragedie o poate face.
Sunt psiholog si stiu ca in cazul asta consilierea este foarte importanta. De multe ori te ajuta doar sa vorbesti cu cineva, care nu da sfaturi, nu judeca ci doar asculta, te ia asa cum esti. Ma ofer voluntar si daca pot ajuta cu ceva cu mare drag o fac. Adresa mea de mail este ****@yahoo.com
Sa ne dea Dumnezeu la toti parintii de ingerasi, putere sa invatam sa traim cu durerea ce-o avem in suflet.
sunt studenta in an terminal la facultatea de psihologie din oradea, si mi-ar placea daca as putea sa va ajut cumva, situatia maternitatii din oradea nu o cunosc direct decat din 'povesti'din partea persoanelor cunoscute, aceste' povesti' de obicei sunt si adevarate
adresa mea de mail este: ****@yahoo.com
BUNA!MA NUMESC CRISTINA,SUNT DIN ORADEA SI AM 27 DE ANI.SUNT CASATORITA DE APROAPE 3 ANI SI DE APROXIMATIV 6 LUNI EU SI SOTUL MEU AM DECIS CA NE DORIM UN COPILAS.DE ATUNCI AU TRECUT LUNI SI LUNI IN CARE DEZAMAGIREA CA NU AM RAMAS INSARCINATA MA FACEA SA CLACHEZ SI SA IMI PIERD SPERANTA,ASTA SPRE DEOSEBIRE DE SOTUL MEU CARE ERA DESTUL DE OPTIMIST SI IMI SPUNEA MEREU CA NIMIC NU E INTAMPLATOR SI DACA NU A FOST SA FIE PANA ACUM TREBUIE SA FI FOST CU SIGURANTA UN MOTIV ANUME PT ASTA.DESI AM PRIETENE IN ACEASI SITUATIE EU AM STIUT TOT TIMPUL SA FIU PT ELE UN BUN CONSILIER SI CHIAR LE SPUNEAM CU CONVINGERE SA NU DISPERE CA SE VA INTAMPLA ATUNCI CAND ELE SE VOR GANDI MAI PUTIN LA ACEST LUCRU.IN LUNA FEBRUARIE INTARZIEREA MENSTRUATIEI CU 7 ZILE MI A FACUT SPERANTE,MAI ALES CA NE DOREAM F MULT SA RAMAN INSARCINATA.VISELE NOASTRE ERAU PE PUNCTUL DE A DEVENI REALITATE,PT CA TESTELE DE SARCINA PE CARE M-I LE-AM FACUT(DOUA LA NUMAR)MI-AU CONFIRMAT ACEST LUCRU,CA VISUL NOSTRU DEVENISE REALITATE!!!!ERAM CEI MAI FERICITI!!!!NE FACEAM ATATEA PLANURI...PRIMUL NOSTRU COPILAS!!!!CHIAR IN ACEASI ZI MI-AM FACUT PROGRAMARE LA UN MEDIC GINECOLOG,LA CARE DUPA AMIAZA AM SI FOST IMPREUNA CU SOTUL MEU.ERA PREA DEVREME SA SE VADA CEVA LA ECOGRAF IAR DR.A SI SPUS CA ASTA SE DATOREAZA FAPTULUI CA SARCINA ESTE SUB 20 DE ZILE SI MI-A FACUT O ALTA PROGRAMARE PESTE EXACT O SAPTAMANA.INSA NOI ATUNCI AM AVUT O DISCUTIE CU DOCTORUL IN CARE I-AM EXPLICAT FAPTUL CA IN LUNA IANUARIE EU AM AVUT O VIROZA PUTERNICA SI AM LUAT MEDICAMENTE,INCLUSIV ANTIBIOTICE DESTUL DE MULT TIMP,INSA NU SI IN MOMENTUL IN CARE AM PRESUPUS NOI CA AM CONCEPUT ACEA MICA VIATA.DOCTORUL NE-A SPUS CA MEDICAMENTELE PE CARE LE-AM LUAT NU AFECTEAZA IN VREUN FEL SACUL GESTATIONAL IAR DE VIROZA IN SINE A SPUS CA ACEASTA ACTIONEAZA PE BAZA LEGII TOTUL SAU NIMIC,ADICA ORI DISTRUGE COMPLET SARCINA SI NU O LASA SA SE FORMEZE DEFAPT ,ORI NU O AFECTEAZA IN NICI UN FEL SI EA SE FORMEAZA IN CONTINUATE FARA PROBLEME.TOTUL A DECURS BINE DIN MOMENTUL IN CARE AM AFLAT TIMP DE O SAPTAMANA.CAND INTR-O SEARA,FIIND LA SERVICIU,AM OBSERVAT O SCURGERE MARONIE PE CHILOT,AM SUNAT IMEDIAT MEDICUL GINECOLOG SI TOT IN ACEASI ZI AM FOST LA CONSULTATIE,DE ACEASTA DATA LA UN ALT DOCTOR GINECOLOG.ACESTA MI-A SPUS CA LA O VARSTA ASA MICA A SARCINII NU PREA ESTE INDICAT VREUN TRATAMENT,CI DEOPOTRIVA ESTE MAI BINE LASATA ASA SA ISI FACA EA DRUMUL EI,SA SE FORMEZE ETC,INSA MI-A SPUS CA DACA ACEASTA SCURGERE DUREAZA MAI MULT DECAT O MENSTRUATIE NORMALA SA REVIN.SCURGERILE S-AU ORPIT INSA DUPA O SAPT AM AVUT O SANGERARE DESTUL DE PUTERNICA.AM FOST DE URGENTA LA SPITAL SI ACOLO MI-AU SPUS CA NU SE PRODUSESE UN AVORT SPONTAN,NU AVEAM COLUL DESCHIS,MI-AU DAT UN TRATAMENT SI URMA SA SPER CA VA FI BINE.AM SPERAT SI M-AM RUGAT ZILNIC,DUMNEZEU MI-E MARTOR CAT DE MULT MI-AM DORIT CA TOTUL SA FIE BINE.LA PENULTIMUL CONTROL PE CARE L-AM FACUT,DOCTORUOL MI-A SPUS CA PT DIAMETRUL PE CARE IL ARE CORESPUNDE UNEI SARCINI DE SASE SAPTAMANI SI DAT FIIND FAPTUL CA TRECUSEM PRIN EPISODUL ACELA HEMORAGIC M-A REPROGRAMAT PESTE O SAPT LA O NOUA CONSULTATIE SA VEDEM EMBRIONUL,SI SA VADA DACA RITMII CARDIACI SUNT NORMALI,INTR UN CUVANT SA NE ASIGURAM CA TOTUL DECURGE BINE.TOATA SAPT M-AM GANDIT SA FIE BINE,SA FIE SANATOS SA NU AIBA NIMIC SI CAND AM MERS LA CONSULTATIE AM MERS CHIAR F OPTIMISTA,CHIAR II SPUNEAM SOTULUI CA POATE SA INTRE SI EL SA VADA MOGALDEATA NOASTRA MICA,INSA TOATE SPERANTELE NOASTRE S-AU NARUIT FIINDCA DOCTORUL NE-A FACUT O MARTURISIRE CARE NE-A SCHIMBAT INTR-O SECUNDA VIATA,DIN UNA PLINA DE SPERANTE,VISE SI IMPLINIRI IN UNA CU GUST AMAR,PLINA DE FRUSTRARI SI DEZAMAGIRI:SARCINA ORPITA IN EVOLUTIE LA 6 SAPTAMANI.ASTEPTAM REZULTATUL DE LA HISTOPATOLOGIE INSA DOCTORUL ESTE DE PARERE CA AU ACTIONAT FACTORI EXTERNI CARE AU DISTRUS SARCINA,CUM AR FI UN VIRUS F PUTERNIC,O VIROZA ETC CEA CE POARE FI INTRADEVAR O CAUZA DAND CREZARE DOCTORULUI SI STIIND CA TRECUSEM PRIN ASA CEVA.INSA INDIFERENT DE CAUZA CAREIA S-A INTAMPLAT ASTA EU MA SIMT PUSTIITA SI DE ATUNCI MA SIMT LA CAPATUL PUTERILOR SI NICI O VORBA NU MI-AR ALINA DUREREA PE CARE O AM ACUM IN SUFLET,FAPTUL CA INGERASUL ACELA CARE LUASE VIATA IN MINE SI CARE ERA O BINECUVANTARE PT NOI,NU MAI ESTE ACUM,A MURIT SI EU TREBUIE SA INVAT SA TREC PESTE ASTA SA TRAIESC CU SPERANTA CA DUMNEZEU VA VEGHEA ASUPRA NOASTRA SI CA IN VIITORUL APROPIAT VOM AVEA UN COPIL SANATOS,INSA INDIFERENT CATI COPII AM MAI AVEA ULTERIOR,ACESTA CARE TREBUIA SA FIE NE VA LIPSI MEREU SI NICIODATA NU VOI PUTEA UITA CA L-AM PIERDUT,NICIODATA!!!!!!!EL VA RAMANE IN SUFLETUL MEU VESNIC CHIAR DACA S-A STINS LA O VARSTA ATAT DE MICA,A FOST AL NOSTRU,N-I L-AM DORIT ENORM SI DUMNEZEU NE-A PEDEPSIT PREA ASPRU SI N-I L-A LUAT!!!!!!!!PROBABIL CU UN MOTIV ANUME INSA ORICUM NEANTELES DE NOI.VORBE CA:"E MAI BINE ASA"NU MA POT FACE SA TREC PESTE ACEASTA TRAUMA PE CARE O TRAIESC IN FIECARE CLIPA SI ASTA PT CA MA DOARE CEL MAI MULT CA S-A INTAMPLAT ASA SI NU AM PUTUT AVEA O SARCINA NORMALA,FARA PROBLEME SI CA NU AM PUTUT SA DAU NASTERE UNUI COPILAS SANATOS,MAI ALES CA AM TANJIT DUPA ACEST COPIL!!!!!!!!!!DEJA FACEA PARTE INTRU TOTUL DIN MINE,ERA MICUL MEU SUFLETEL...SI VA FI SUFLETELUL CARE A ALES SA STEA DEPARTE DE NOI DAR VESNIC IN SUFLETUL NOSTRU....
In memoria mamei mele care a suferit pierderea sarcinii la 9 luni,2saptamani a stat cu fatul mort,medicii nu aveau curajul de-a intervenii......a avut norocul cu un singur om-doctor de-a face o extractie cu forcepsul!!!!!!!!!!!!!!!!Dupa 1 an de "paza severa" a primit indemnul de-a incerca o noua sarcina, care "am fost eu".Mentionez ca evenimentul s-a petrecut in anul 1953.Suferinta mamei si-a tatalui a tinut toata viata,chiar daca am venit eu pe lume.Mama mea a suferit sufletste cat si fizic.
Pentru parintii mei si fratele care mi-a lipsit voi fi prezenta.
O IDEE MINUNATA AVETI STIMATA DOAMNA!!!!!!!!!!!!!DUMNEZEU SA VA DEA PUTERE SI SA VA FIE CALAUZA!!!!!!!!!!!
Rusandica