Buna, draga Bianca! E greu sa imi adun toate cuvintele de alinare pentru suflerul tau sfasiat, dar iti trimit, din putina mea putere, un dram!Dumnezeu sa odihneasca in pace ingerasul tau si ingerasii tuturor mamicilor! Sunt o mamica de baietel de aproape 3 ani, Luca. Ma bucur de el si imi tremura sufletul in fiecare zi la gandul ca s-ar putea intampla ceva cu el. Am avut si eu experiente dureroase cu puiul meu, dar ii multumesc lui Dumnezeu si Sfintei Fecioare Maria ca il am langa mine. La 5 saptamani de sarcina am fost la doctor (unul recomandat cu caldura, la o clinica specializata din Bucuresti despre care se zice ca ar fi printre cele bune). Mi-am dorit sarcina ff mult, iar din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata am simtit ca lupt in viata, intr-adevar, pentru ceva. In urma primului consult, acest doctor mi-a spus ca am sarcina sistata in evolutie, aratand, de fapt, ca si cum fatul ar avea doar 3 saptamani. L-am intrebat de ce, si ce pot sa fac...speram ca mi se poate intampla un miracol...Mi-a spus sa mai astept 2 saptamani si sa revin pentru o noua ecografie. Cum sa "astept"?? Innebuneam si refuzam sa cred ca puiul meu e pierdut. Dupa ce am iesit de la consultatie, m-am urcat in masina si am condus pe strazi ca un robot...eram uimita si cu o tristete in suflet greu de descris. M-am rugat la Dumnezeu si la Sf. Maria sa nu fie asa...Imi amintesc cum i-am vorbit petru prima data puiului si l-am rugat sa traiasca, sa nu se lase, sa se lupte...sa ii bata inimioara! M-am programat imediat la Sanador, unde am avut noroc sa dau de o dna. dr. ecografista excelenta. Ce minune si fericire!! I-a auzit bataile inimoarei puiului meu..eu nu le puteam auzi (era prea mic puiul)....parca ma imbatasem cu fericire.M-a asigurat ca totul e ok. Dupa 2 saptamani m-am intors la cabinetul primului dr. care, in momentul in care i-am spus ca am facut o alta eco si totul e ok, a refuzat sa ma mai vada. Mai bine! Pana aproape de nastere am tot avut ghinion cu doctorii...unul, de la Municipal, in momentul in care i-am spus ca am dureri de ligament rotund, mi-a spus sa beau cate un "paharel" de alcool, si imi va trece!!! Cum?? Bineinteles ca imediat am cautat un altul. Si chiar am crezut ca am gasit, o doctorita buna, la CFR2. De fiecare data cand mergem la ea, accepta cu seninatate plicul cu bani si imi facea ecografia, linistindu-ma si spunandu-mi ca e totul bine. La 7 luni am avut sangerari...am sunat-o pe doctorita care mi-a spus ca ea numai ce plecase spre casa, dar sa ma duc la urgenta, ca gasesc eu un doctor. M-a socat! Daca mi-a facut astfel in sarcina, oare, la nastere cum imi va face? Am avut, in final,un maaaaare noroc si am gasit un dr minunat, cu care am si nascut, de altfel, prin operatie cezariana. Din pacate, maternitatea unde am nascut este sub orice critica. Este vb de Caritas. Am stat la Reanimare, de unde am luat si virusul Proteus, ceea ce a determinat pierderea lactatiei si a dus la un tratament de aproape 3 saptamani cu antibiotice. Asistentele din maternitate se invarteau in jurul puiului meu doar pentru ca le bagam bani in buzunar. Imi amintesc ca unele fumau si apoi, fara se se spele macar pe maini, se duceau sa vada de noii nascuti. Nu mai povestesc mai multe. Cert e ca acum, puiul meu, de care ma rugam sa traisca, se apropie de aniversarea celor 3 ani si e sanatos. Intr-adevar si din pacate, sistemul sanitar romanesc este sub orice critica, doctorii si tot personalul medical si-au aruncat burma aia de omenie la gunoi si noi, parintii si copiii ori strangem din dinti si induram umilinte, ori ne ridicam vocea si suntem blamati de cei din spital. Pana acum cativa ani incercam sa inteleg punctul lor de vedere: sunt platiti prost...dar acum nu ii mai inteleg: ce legatura are salariul cu umanitatea, cu alegerea pe care au facut-o chiar ei, sa lucreze in slujba omului! Sunt revoltata si imi vine sa ii iau de halat si sa ii dau afara, sa le spun sa lucreze eventual in fabrici (acolo unde produsele pe care pun mana nu au suflet)...sau sa le transfer suferinta traita de parinti...sa o experimenteze si ei! Dragi mamici de ingerasi, am plans la fiecare poveste citita aici, va imbratisez si va doresc liniste sufleteasca! Bianca, stiu ca rana din sufletul tau nu se va inchide niciodata, dar sunt convinsa ca Emma vegheaza asupra ta, a fratiorului ei si a tatalui. Ceea ce ma infurie si despre care se vorbeste din ce in ce mai mult este faptul ca unele "individe" (mame nu le pot numi) isi omoara copilasii nou nascuti! Cel putin, in ultima saptamana am aflat 2 cazuri. Cum, Doamne, le lasi pe ele sa traiasca?? Ar trebui reinstituita pedeapsa capitala! Sunt mamici care si-au pierdut totul odata cu ingerasul lor, mamici care nu isi mai revin niciodata in urma acesei traume si aceste individe care, cu sange rece, isi omoara proprii copii. Imi cer scuze ca aduc acest subiect in discutie, dar e un semnal de alarma! Cu mult respect, Andreea
7 March, 2008 - 07:00 — Valentina
BUNA ZIUA.MA NUMESC VALENTINA,SUNT DIN CALARASI,AM O SORA CARE SI-A DORIT SA FACA UN BEBEL,A PIERDUT 3 SARCINI LA 2 3 LUNI,SI A MAI INCERCAT CU GANDUL CA DUMNEZEU II V-A DA UN INGERAS,A RAMAS INSARCINATA SI TOTUL PAREA BINE,DAR LA 6 LUNI AM DESCOPERIT CA NU ARE STOMACUL FORMAT,CHIAR AZI TREBUIE SA FACA UN AVORT,NICI NU MAI POT SCRIE DE DURERE,CAND MA GANDESC PRIN CE TRECE,SI CA NU SUNT LANGA EA SA O VAD PE SORA MEA.SA TREC PRIN CE TRECE SI EA.COPILUL NU ARE NIMIC FORMAT DE LA INIMIOARA IN JOS,SI NIMENI NU STIE DE CE S-A INTAMPLAT.AS VREA SA FIU LANGA EA SA TRAIESC CE TRAIESTE SI EA,AS VREA SA FACA DUMNEZEAU O MINUNE SI SA II OFERE SANSA DE A FACE UN INGERAS PT CA NOI IL ASTEPTAM CU BRATELE DESCHISE.STIAM CA SUNT FEMEI PE PAMANT CARE PATESC ASA CEVA,EU MA GANDESC CA NU A VRUT DUMNEZEU SA VINA INGERASUL PE PAMANT,POATE ARE NEVOIE SA FIE ACOLO IN CERURI,MICUTA ASA.EU AM 26 DE ANI,MAI AM UN SINGUR OVAR,DAR STIU CA DUMNEZEU IMI V-A DA UN BEBEL,DACA AS PUTEA AS FACE UNUL SI PT SURIOARA MEA,CARE NU MERITA ASTEA,NIMENI NU MERITA TOT CE SE INTAMPLA.IN MOMENTELE ASTEA EU VA SCRIU SI EA ESTE IN SPITAL SI SUFERA AVORTUL,UN INGERAS DE FETITA MAI MERGE SUS IN CER.SA DE-A DUMNEZEU PUTERE FEMEILOR CARE TREC PRIN ASTA,PUTERE SA MEARGA MAI DEPARTE SI SA AIBE CURAJUL SA MAI INCERCE,POATE DUMNEZEU SE V-A INDURA SI V-A LASA INGERASII PE PAMANTA II CRESTEM.IMI CER SCUZE DE GRESELI DAR NU MA POT STAPANI PLANG,SI NU MAI VAD TASTELE.IMI PARE NESPUS DE RAU CA TREBUIE SA TRECEM PRIN ASTA.SI MA ROG LA DUMNEZEU SA AJUTE FIECARE FEMEIE CARE TRECE PRIN ASTA,SI SA MAI LASE SI INGERASII PE PAMANT CA AVEM NEVOIE DE EI AICI. VA MULTUMESC ,SI NU SUNTEM SINGURE.
7 March, 2008 - 07:00 — Anonim
Vineri 7 martie 2008 9:00, TVR1, Trezirea la apel ???? am urmarit emisiunea si nu ai fost... S-a intamplat ceva??Sper ca esti bine.
7 March, 2008 - 07:00 — Viorica
prin acest moment am trecut si eu in urma cu 21 de ani nu am uitat si nici nu am sa uit nici macar nu mi-lau aratat desi a mai trai 5 ore dupa nastere au decis ei in locu meu numai durerea din suflet nu mi-au luato si nici nu mio va lua vreo data am ramas doar cu amintirea vorbelor asistentei care cred ca a asistat la nastere ca era un baietel blond cu ochi albastri am trecut prin mute probleme de sanatate dar mereu am simtit ca cineva imi da putere sa merg mai departe un ingeras puiu meu cel drag desi maiam copii ofetita de 25 de ani un baiat de 22 si o nepotica de 1.8 luni ingerasu meu are locul lui prezent mereu in inima mea si stiu ca atunci cind mie greu este linga mine ma numesc **** viorica si sunt din bacau
7 March, 2008 - 07:00 — Adela
draga Bianca sint adela din cluj /Ieri cind ti-am trimis mesajul am uitat sa iti spun un lucru -sa-ti faci curaj si sa mai faci un copil ca D-zeu va avea grija de el,.Eu nu mai pot avea copii si sufar foarte mult dar tu care ai sansa de a mai avea copii no rata-ca niciodata nu se stie.fa-ti curaj si roagate mult si ai sa vezi ca D-zeu te va ajuta.Si fii fara grija ca acea fetita o so primesti inapoi cind va fi momentul.Eu cind am pierdut medicii nu m-au lasat sa imi vad copilul .Si in ziua de azi ma gindesc oare cum arata?si cu lacrimi in ochii seara la culcare il rog pe Domnul sa mi-l arate macar in vis pe ingerasul meu .si mai vreau sa iti spun ceva=cind am mers la oncologie pt operatie o femeie era si ea in coridorul salii si ma intrebat cum ma cheama .Cind i-am raspuns sa asezat in genunchi si sa rugat pt mine.lucrul ala no s-al uit niciodata.Ea mia dat speranta in D-zeu si am trecut peste toate. si mia mai zis ca sa stau linistita ca pe acel copil D.zeu mil va arata
7 March, 2008 - 07:00 — Anca
Buna Bianca, cand am auzit ce s-a intamplat cu fetita ta eram insarcinata in 7 saptamani si am intrat pe site sa citesc dar nu am putut pentru ca nu m-am mai putut abtine din plans si mi s-a facut rau.Dar sufeream alaturi de tine si nici nu puteam sa povestesc nimanui ca plangeam.Dupa 2 saptamani sarcina mea s-a oprit din evolutie si dintr-o data toate visele mele sau spulberat si am crezut ca innebunesc de durere.Desi 99% dintre cei cu care vorbesti zic ca nu este nimic,ca era mic si ....etc nu e deloc asa.Doar cine a pierdut un copilas,indiferent la ce varsta ,stie ca e o durere care te sfasie.Eu nu am putut vorbi cu nimeni pentru ca nu suportam sa aud:"lasa ca esti tanara" sau "faci altul" sau cel mai groaznic "gandeste-te ca nici nu a fost". Cine are dreptul sa-ti spuna asa ceva? Din pacate habar nu avem de nimic dar ne aberam fara sa gandim.Am fost foarte dezamagitade toata lumea.In afara sotului meu nu vorbeam cu nimeni si mi-a fost mai bine asa.Mai ales ca toata lumea te numeste oricum numai mamica nu, ca doar ai pierdut sarcina(suntem asa de superficiali noi romanii, din pacate).Da, am 29 de ani si ca si multe alte mamici trebuie sa mergem mai departe, dar pentru cei care au avut norocul sa nu treaca prin asa ceva sa stie ca pierderea unui copilas ,indiferent la cate saptamani sau cati anisori e ceva ingrozitor de dureros si chiar daca mai ai acasa inca 3 copii, nimeni si nimic nu te pot face sa-l uiti pe cel pe care Doamne Doamne l-a vrut ingeras. Sper din suflet sa ne fie bine tuturor, sa avem putere sa trecem mai departe (cu durerea pierderii unui copilas inveti sa traiesti)si poate impreuna vom reusi sa-i facem si pe cei mai norocosi ca noi sa nu mai fie ignoranti si sa priveasca lucrurile in profunzime nu doar la suprafata. Sanatate si putere tuturor mamicilor.Pupici lui Luca.Anca
7 March, 2008 - 07:00 — Rita
Da, e trist ce urmeaza sa cititi. Dar este exact ceea ce simt acum. Si un ochi imi plange, iar celalalt e oarecum bucuros. Ochiul care plange, o face de dor dupa puiul meu. Iar cel care e bucuros arata acea liniste pe care o ai cand stii ca exista un loc unde poti fi inteleasa... AICI! Multumesc mult Rita - mami de inger Maya Un 8 Martie dureros Doamne, ce ochi frumosi aveai! Cat erai de frumoasa! Si cat de mult te iubeam! Dar acum TOTUL e doar o amintire: felul in care ma priveai cand iti faceam baita, sughitul tau zambaret parca atunci cand iti era un pic frig, bluzita prin care te prezentai tuturor “Eu sunt o broscuta”… Totul e la trecut! Prezentul e unul dureros… cu lacrimi si cu un gol imens in suflet. Mi-e dor de tine, ciuticule! Mi-e dor sa te aud scancind incet, asa cum o faceai cand erai in bratele mele; mi-e dor sa simt caldura trupusorului tau, ca atunci cand dormeai cu capsorul pe umarul meu; mi-e dor sa-ti simt buzele rozalii pe obraz, spunandu-mi parca “Te iubesc, mami”; mi-e dor sa te vad in patutul tau bleumarin, inconjurata de jucariile pe care le-ai primit cu toata dragostea; mi-e dor sa te vad in costumul de iepuras, cum dormi linistita in caruciorul tau; mi-e dor sa dansez cu tine si sa te leagan sau sa ma plimb cu tine. Mi-e dor de tot ce inseamna Maya – SOARELE MEU. DOR! DOR! DOR! Ti-am pictat o gasca intreaga de fluturasi si ti-am facut un buchet mare de ghiocei, pe care i-as fi pus pe geamul camerei tale sau deasupra patutului. Acum ii voi duce in dar altor copii. Stiu ca am varsat si multe lacrimi atata timp cat ai fost aici. Dar le-am uitat si as lua-o de la capat… doar ca sa te mai strang o data in brate; sa-ti mai pot spune o data “Galuska”; sa te mai pot vedea o data cum il sorbeai din priviri pe omul mare cu par lung si ochelari, sa te mai vad o data dormind in bratele lui tati sau pe perna mare a lui buni. Lacrimile si oboseala de atunci nu mai conteaza! Ai fi fost inca prea micuta ca sa-mi poti spune maine “La multi ani, mami!”. Dar ar fi fost destul sa-ti mai vad o data ochisorii de un albastru senin, superb, si as fi inteles ca ma iubesti. Nu-mi trebuiau vorbe. O manuta de-a ta pe obrazul meu era destul… Destul cat sa inteleg ca maine e 8 Martie… Un 8 Martie dureros! Te iubesc, galuska, cu toata fiinta mea!
7 March, 2008 - 07:00 — Anonim
OF OF DRAGA BIANCA CREDEAM CA SUNT SINGURA SAU UNA DINTRE PUTINELE MAME CARE AU TRECUT PRIN CEA CE SCRII TU SI MULTE ALTE MAMICI, PREA MULTE. AM CITIT DUREREA TA CHIAR IN ZIUA IN CARE A APARUT PE SITE SI AM RETRAIT CEA CE MIE MI SA INTIMPLAT ACUM 7 ANI. ABIA AZI AM AVUT CURAJUL SA INTRU DIN NOU SI AM AVUT DIN NOU UN SOC VAZIND CIT DE MULTE CAZURI SUNT. NU VOI SCRIE POVESTEA MEA PT CA DEJA SE REGASESTE IN MULTE DINTRE CELE DESRISE DE VOI TOATE DRAGELE MELE. DIN PACATE EU SUNT UNA DINTRE CELE PT. CARE TOTUL SA INTIMPLAT IERI,CARE NU UITA NICI UN MOMENT AL ZILEI, CARE NU AR FI TREBUIT SA AIBA INCREDERE IN MEDICI SI CARE A CREZUT CA DIND SPAGA, ACESTIA ISI VOR FACE MESERIA.ATENTIE SPITALUL PANTELIMON. EU DRAGA BIANCA AM PLECAT DIN ROMANIA CREZIND CA IMPREUNA CU SOTUL MEU VOM UITA,AJUTATI DE FAPTUL CA AICI NIMENI NU STIE POVESTEA NOASTRA,CREZIND CA DACA NOI NU VORBIM DEPRE ASTA TOTUL VA DISPAREA.... GRESIT DRAGA BIANCA PT CA NIMENI NU STIE SI PT CA NOI AVEM 35 DE ANI NORMAL CA LUMEA NE INTREABA DACA AVEM COPII SI CIND SPUNEM CA NU, NE INTREABA DE CE? DRAGA BIANCA POATE CA TU ESTI SINGURA AL CARUI COPIL NU A MURIT DEGEABA,SPER CA IN AFARA DE "NOI" TOT CEA CE SE SCRIE AICI SA FIE CITIT DE CELE CARE VOR SA DEVINA MAMICI SI SA NU SPERE CA TOTUL VA FI BINE DOAR RUGINDU-SE LA DUMNEZEU SI CREZIND TOT CEA CE ZIC MEDICII. LA ORICE MIC SEMN CA CEVA NU E BINE INFORMATIVA, MAI ALES CELE CARE AVETI INTERNET,NU AVETI INREDERE PT CA DACA EU AS FI FACUT ACELASI LUCRU AZI AS FI FOST MAMA UNUI BAIAT. PT CA EU CRED CA TU DRAGA BIANCA VEI REUSI SA SALVEZI VIETILE MULTOR COPII INCA NENASCUTI, PT CA MULTE VIITOARE MAME VOR INTELEGE CA NU ESTE TOTUL SIGUR CA VA FI BINE,PT CA NIMENI NU LE SPUNE NIMIC SI PT CA PINA ACUM NU SE VORBEA DESPRE ASTA. TEAMA POATE LE VA FACE SA FIE MAI ATENTE SI SA SE INFORMEZE MAI BINE. A FOST DUREROS SA VAD PRINTRE CEI CARE SRIU SI FRATII SAU SURORILE INGERASILOR PT CA LA EI SI LA TATICI NU SE GINDESTE NIMENI. SI LE SPUN TUTUROR CELOR CARE CUNOSC PE CINEVA CARE A PIERDUT UN COPIL, CITITI AICI CE SE SCRIE SI POATE VETI INTELEGE DE CE UNEORI SUNTEM CIUDATE SI TRISTE FARA MOTIV, CHIAR SI DUPA MULTI ANI. PT NOI TIMPUL SA OPRIT LA ACEL MOMENT SI SUNT PUTINE LUCRURI CARE MAI AU SENS SI IMPORTANTA. DRAGA BIANCA BUCURATE DE FIUL TAU SI DESI STIU CA NIMIC NU ITI VA ALINA DUREREA ITI DORESC SA VINA ZIUA IN CARE NU NUMAI MAMICILE,TATICI SI FRATIORII INGERASILOR SA ITI MULTUMEASCA CA LE-AI DAT POSIBILITATEA SA-SI SPUNA FIECARE POVESTEA LUI. ITI DORESC CA INTR-O ZI O MAMA SA-TI SPUNA:"COPILUL MEU TRAIESTE DATORITA TIE DRAGA BIANCA"
7 March, 2008 - 07:00 — Elisabeta
Ma numesc **** Claudia Elisabeta si sunt din Timisoara.In luna nov.2007.07 am nascut tripleti dar din pacate unul a fost nascut mort desi eu m-am internat cu o saptamana in urma cu toti trei,nu am fost monitorizata desi am ramas gravida cu vitro icsi si m-a costat 6000 euro am vandut casa sotului meu pt.a avea copii ceea ce m-i sa facut in spital a fost doar o consultare de rezidenti care ma intrebau pe mine daca bate inima lor desi m-a apasat destul de rau cu acea palnie de pe timpuri a doua zi lasandu-se burta jos.Dupa acel whikend cand m-i desi eram in 33 de saptamani m-i sa spus de dr.Hrubaru mai presus de alti doctori desi nu era medicul meu a zis ca pot sa plec si sa mai stau acasa 2 saptamani,cu greu ajungand sa fac un eco dimineata am aflat ca al treilea un baiat era mort si ca mai pot sa stau cu el mort in mine iar seara nu se mai auzea nici al doilea era sa-l pierd si pe el,iar eu eram vanata la buze,atunci am fost de abia operata cand sotul meu a intervenit si am ramas cu o pereche iar pt.copilul mort trebuia sa platesc 500 ron si nu m-au lasat sa-l vad sau macar o fotografie de-a lui caci nu era o sarcina identica si nici macar nu l-au imbracat .CE AS PUTEA FACE DIN PUNCT DE VEDERE RELIGIOS SA II FIE LUI BINE SI SA-I APERE PE FRATIORII LUI?Ei au ramas din cauza neoxigenarii cu probleme neurologice care speram sa se rezolve in timp si sa nu ajungem la operatie.Mi-e greu ca nu avem pe nimeni si totul costa.Stiti de ce scade natalitatea?ori ca multi nu pot avea copii si totul se plateste ori ca nu au conditii caci statul nu ofera nimic ci doar ea.tel meu e 0745239692.sa ne dea d-zeu sanatate la copii ce-i avem caci prin ei ii vedem pe ceilalti pierduti si durerea nu trece doar se inlocuieste cu altceva caci amintirea nu se poate sterge.CU RESPECT PT.DVS. ****@yahoo.com
7 March, 2008 - 07:00 — Stefania
SCUZA-MA AM TRIMIS MESAJUL FARA SA MA PREZINT.SUNT STEFANIA SI ACUM LOCUIESC IN ITALIA. SI MI-AM ADUS AMINTE CA PRINTRE PUTINELE LUCRURI , DIN ROMANIA, AM LUAT CASETA TA VIDEO "ARTA MACHIAJULUI". CIUDATA ESTE VIATA. O IAU CA PE UN SEMN, POATE CA DATORITA TIE, POATE CA CEVA DIN CE VEI FACE SAU SPUNE TU, INTR-O ZI, IMI VA DA CURAJUL SA INCERC SA AM UN ALT COPIL. POATE CA VOI FI EU ACEA MAMA CARE ITI VA SPUNE "MULTUMESC DRAGA BIANCA"
7 March, 2008 - 07:00 — Liliana
Bianca , oare n-ar fi bine sa postezi si pe site Comunicatul de presa ? Astfel, orice jurnalist care ajunge sa acceseze site-ul tau il va citi in mod sigur si poate sa decida sa-l fac public prin intemediul canalului de comunicare caruia ii apartine : televiziune, radio, ziare, brosuri , etc. Liliana
7 March, 2008 - 07:00 — Petronela
ma numesc petronela si am fost si eu pentru cateva saptamani o 'mamica de ingeras'.......au trecut 5 luni de cand nu-i mai simt miscarile in burtica,de cand tati nu ii mai spune noapte buna bebicule...este foarte greu si teama de a nu se mai repeta este si mai mare.am urat atunci pe toata lumea,mai ales pe mine,chiar si divinitatea......s-a facut o nedreptate.acum vrem sa incercam din nou dar,va spun ca imi este foarte frica,nu stiu daca voi mai putea trece inca odata prin toate,prin indiferenta medicilor.si ,straniu sau nu,si eu sunt asistent medical.dar asta nu m-a ajutat cu nimic.uneori ma condamn ca am mai multa grija de altii decat am avut de puiul meu si de mine............poate ma va ierta.
7 March, 2008 - 07:00 — Liliana
Am reactualizat lista de orase in care s-au anuntat initiative de organizare a intalnirii . Un "copy-paste" ar fi cel mai indicat peste lista de orase din mesajul deja afisat (ca sa ramana in prim-plan si incurajarile) - acest mesaj nici nu trebuie posta . Doar copiata lista (cu bolduirile pe orase, persoane si date de contact): 1. Bucuresti - stadionul Iolanda Balas, situat pe str. Dr.Primo Nebiolo nr 2 (intrare de pe Kiseleff, vis-a-vis de Strandul Tineretului), ora 17.00 2. Timisoara – la Gradinita "Tom si Jerry", strada Berzei nr.4, intrarea prin strada Mures, ora 17.00. Persoana de contact : Angela – angiflo@yahoo.com, 0743.700.325 3. Tulcea – in parcul celebritatilor, ora 17.00. Persoana de contact : Adriana – sofanadriana@yahoo.com , 0741.144.829 4. Constanta – in parcul Tabacariei , la bisericuta de lemn, ora 17.00 5. Tg. Mures – in parcul orasului, ora 17.00. Persoana de contact : kolcsar_adelka@freemail.hu 6. Tg.Jiu – in parcul Coloanei Infinitului, ora 17.00. Persoana de contact Elena Loredana : nelenaloredana@yahoo.com 7. Baia Mare – pe Campul Tineretului din fata Muzeului de Etnografie, ora 17.00. Persoana de contact : Rita – youngrita2000@yahoo.com, 0752.222.175 8. Cluj – in parcul Mare, ora 17.00 9. Satu Mare - in parcul Romi, langa gara, ora 17.00. Persoana de contact: Simona - 0740.306.566 10. Calarasi - Persoana de contact : Doinita Zaharia : zahariadoinita@yahoo.com , tel.0766.376.544 11. Drobeta Turnu Severin – Persoana de contact Cristina Sandu (telefon =? ; mail = ?) 12. Paris – Gradinile Tuilleries, ora 16.00 (ora 17.00 – ora Romaniei) – Persoana de contact : Florina - camihrom@yahoo.com.
7 March, 2008 - 07:00 — Codruta
Draga noastra Bianca, Sunt Codruta din nou...nu-mi stapanesc lacrimile de cate ori intru pe site si citesc povestile triste ale atator mame de ingeri...cand simt atata dragoste si duiosie in vorbele lor...o vibratie inalta, dumnezeiasca as putea spune. Ma rog la Dumnezeu pentru copii nostrii, ma rog LUI si pentru sufletele noastre chinuite si-mi doresc ca, impreuna, sa reusim sa trecem mai usor prin viata asta, pana vom ajunge sa ne intalnim cu ingerii nostrii.
Cate mame sunt aici...cate mame cu sau fara copii, dar MAME in adevaratul sens al cuvantului. Pentru voi, dragele mele, un sincer LA MULTI ANI cu sanatate si putere de a merge mai departe, cu ocazia zilei de 8 martie! Cu multa dragoste de la Codruta
7 March, 2008 - 07:00 — Nicoleta
Sunt Nicoleta,sunt medic si pe 20.01.2008 mi s-a intamplat si mie nenorocirea de a-mi vedea fetita Laura "nascandu-se"fara viata.A fost un copil mult dorit si iubit de toata familia dar am pierdut-o din cauza indiferentei,neglijentei si incompetentei unor colegi de-ai mei care au lasat in urma lor omenia si pun prea mult pret pe castigurile materiale.Intotdeauna le-am luat apararea medicilor fiind si eu una de-a lor dar ceea ce mi s-a intamplat de curand m-a facut sa realizez grozavia din sistemul nostru sanitar si,sincer,as vrea sa se poata face ceva prin campania inceputa de tine dar nu prea vad cum pentru ca,comemorarea unor copilasi pierduti prea devreme ,nu numai ca nu ne va alina suferinta noua parintilor dar nici vorba sa ii sensibilizeze pe cei ce ar putea schimba ceva la modul concret.Eu fiind in domeniul medical vad lucrurile mult mai clar decat cineva din afara si ce vad in spitalele noastre este de-a dreptul socant.As putea sa va ajut cu lucruri mai concrete.Nu va amagiti,durerea trebuie sa o duceti singure.Daca crezi ca va pot fi de folos contacteaza-ma pe adresa de e-mail:****@yahoo.com.Iti doresc numai bine.
7 March, 2008 - 07:00 — Mihaela
Buna Bianca. Sunt devastata de cele citite!Nu am cuvinte si in acelasi timp as vrea sa-ti spun multe. Sunt Mihaela,am 28 de ani si mamica unui baietel de 7 luni , Antonio - Rares. Sunt fericita ca traieste si in acelasi timp, minut de minut mi-e frica ca se poate intampla ceva cu el. Copilasul a fost diagnosticat cu "MALFORMATIE A VENEI GALEN", o malformatie a venei care transporta sangele de la inima la creier. In luna a 8-a de sarcina, in urma unei ecografii(abia asteptam sa-l vedem pe micut, nu-l mai vazusem de o luna)doctorul a ramas fara cuvinte. Se tot uita la ecranul ecografului fara sa spuna nimic. Am banuit ca ceva nu era in regula. Cand ne-a data vestea ca ar avea niste probleme la cap am incremenit. Ne-a spus sa repetam ecografia la una dintre colegele lui. Nu stiam ce sa gandesc. Am urcat in masina cu sotul meu si am inebunit. Stiam ca ceva nu era bine. Am plans si m-am intrebat de ce mie. Iubesc copii din tot sufletul. Am avut noroc de doi nepotei din partea surorilor mele. Dar mi-am dorit foarte multl ingerul meu. I-am spus acum doi ani sotului meu (pe atunci prieteni fiind)ca-mi doresc un copil. A fost de acord doar dupa casatorie. Am facut-o! Am ramas insarcinata foarte repede, chiar daca doctorul m-a avertizat ca avand probleme cu ovulatia nu o sa fie usor. Am spus ca Dumnezeu ma iubeste mult si mi-a dat sa fie asa! Am crezut-o pana la 8 luni, dupa care (asa cum si tu spuneai) am fost furioasa si suparata pe el si pe doctor(care nu avea nici o vina ca era bun si descoperise ... nici nu stiu cum sa-i spun...necazul nostru). Acum ii multumesc din tot sufletul doctorului, pentru ca existata posibilitatea sa nu se nasca viu daca nu vedea la timp si nu nasteam prin cezariana. Am trait clipe de cosmar dupa ce s-a confirmat malformatia la cap de mai multi doctori, de cei mai buni din tara. Ne spuneau ca are un anevrism sau o malformatie a venei si vom stii mai multe dupa nastere. Eram disperati. Nu-mi venea sa cred ca traiesc asta. Eu care iubeam toti copii pe care-i vedeam, eu care-mi doream copilul mai mult decat orice, eu care pastrasem sarcina fara abateri de la regulile din carti si cele recomandate de doctori, eu care-mi iubeam coopilul din clipa in care am aflat ca exista in burtica mea... simteam ca nu mai vreau sa traiesc. SIMTEAM CA DUMNEZEU ESTE NEDREPT CU MINE SI CU SOTUL MEU. Simteam ca mi-am distrus sotul. Ca l-am facut sa sufere si pe el . Vroiam sa treaca acea luna mai repede sa nasc si sa vad copilul bine si in acelasi timp VROIAM SA-L PASTREZ IN BURTICA SA-L STIU CU MINE, SA-L STIU CA E BINE. Cand am citit acele randuri scrise de tine referitoare la copilasul tau pe care vroiai sa-l tii in butrtica , m-au napadit lacrimile si mi-am adus aminte de mine si acea perioada. Stiu, poate prin ce ai trecut , macar in anumite momente si sa stii ca nu pot decat sa fiu alaturi de durerea din sufletul tau! As avea atatea sa-ti povestesc , insa nu vreau sa te obosesc cu amintirile mele prea mult. Sa-ti povestesc durerea din suflet, umbland prin spitalele din Romania rugandu-ma la Dumnezeu ca doctorii sa se insele, rugandu-ma la Dumnezeu sa nu mi-l ia, sa ma pot bucura de el. La recomandarea dr. CIUREA de la Spitalul BAgdasar -Arseni, am fost in Franta unde i s-a facut embolizare la cap(o stramtorare a venei), unde am vazut asa cum si tu spuneai, tot felul de cazuri ale copiilor nascuti cu malformatii sau ale parintilor distrusi, pentru ca poate si-au dorit prea mult un copil si Dumnezeu le incearca credinta, sau pentru ca trebuie sa plateasca pentru anumite pacate, sau sa-i invete sa pretuiasca viata! Antonio este cat se poate de normal. Este foarte cuminte. Este frumos. Este un copil foarte vesel. Numai cu zambetul pe buze. Este bucuria mea, a sotului a surorilor si nepotilor mei, a bunicilor, a prietenilor... dar nu exista dupa cum spuneam si la inceput, nu exista minut sau clipa sa nu ma rog la Dumnezeu sa nu mi-l ia , sa-l apere, sa-l ocroteasca, sa-i multumesc ca a avut grija pana acum de el. Si nu exita minut sa nu-mi fie frica, groaza, ca s-ar putea intampla ceva cu el. Acum o saptamanaa am aflat de o prietena ca a nascut la 7 luni , dar dupa doua saptamani in care doctorii s-au chinuit sa-i ajute fetita, Dumnezeu a luat-o la El. Este distrusa. Ce as putea eu sa-i spun. Acum 7 luni ea ma incuraja si ma sustinea pe mine, iar acum ea a ramas fara ingeras.Este groznic. Nu ma gandesc decat ca m-i se poate intampala si mie. Stiu ca nu trebuie sa gandesc asa, dar nu ma pot abtine sau concentra sa am alte ganduri! Nu am cuvinte pentru a reda tot ce-am simtit de acum aproape 9 luni incoace, de la nerabdarea de a-ti tine in brate copilul asteptata o viata pana la frica ca-l voi naste fara viata, sau ca Dumnezeu ma va pedepsi atat de rau incat mi-l va lua...POATE ASTA ESTE CRUCEA PE CARE VA TREBUI SA ODUC TOATA VIATA! Cu multa durere in suflet pentru tot ce ai simtit , pentru tot ce simti, sunt alaturi de tine si sotul tau. Sper sa-ti fie sufletul linistit, iar inima sa nu te mai doara. STIU CUM E SA SIMTI CA INIMA NU MAI SUPORTA ATATA DURERE! Am ramas socata de educatia si devotanmentul doctorilor si asistentelor din Franta. Si sa te gandesti ca pacientul din Franta beneficiaza de luxul, conditiile, specialitatea medicilor si aparatura performanta doar pentru ca-si platesc asigurarile de sanatate, iar noi (care platim in Romania, poate doar poate asigurari mai mici) beneficiem de ce...? De dat spaga!? De asisitente si doctori nepasatori!? Am platit sume enorme in Franta pentru interventie. Am avut noroc de prieteni si cunoscuti care ne-au ajutata sa strangem banii. SI NU IN ULTIMUL RAND DE GIGI BECALI CARE MI-A DONAT 30.000 EURO. Altfel ajungeam si noi ca ceilalati parinti care-si in ingropau poate copilul asteptand ca statul ca-i ajute cu bani! Si sa ai stii ca primul lucru pe care l-au cerut a fost RENUMITUL FORMULAR E 112. mi-a venit sa intru in pamant stiin ca am ajuns acolo atata de stresati din cauza banilor,alti parinti nu ajung deloc, iar statul TINE ASCUNS ACEST DREPT AL BIETUILOR BOLNAVI! Iti doresc tot binele din lume, toata speranta, toata compasiunea mea si tot respectul pentru tot ce vrei sa faci prin campaniile tale. Ai mare dreptate si cu lipsa educatiei din spitale si mare dreptata referitor la botezul si inmormantarea crestineste a copiilor care se nasc fara viata. Poate cineva va avea urechi sa auda si sa schimbati ceva in sensul asta.
7 March, 2008 - 07:00 — Adela
Draga Bianca sint tot adela di cluj si iti multumesc dn suflet ca ai citit mesajul meu .Osingura dorinta as mai avea daca poti si ai putin timp pt. o mamica de inger sa vb cu mine pe messenger adresa mea fiind =****= daca poti sacrifica putin din timpul tau pretois sa vb cu mine ti-as fi recunoscatoare toata viata si D-zeu sa te ajute sa iti recapeti linistea sufleteasca .multumesc oricum si nu ma supar daca nu poti sa vorbesti cu mine eu tot o sama rog pt tine si***Ingerasul tau preaiubit multa sanatate
7 March, 2008 - 07:00 — Mihaela
Buna Bianca,ma numesc Mihaela, mamica lui Antonio-Rares. am uitat sa-ti scriu ca vreau sa fiu alaturi de tine si in campaniile pe care le organizezi. Astept sa -mi scrii pe adresa ****@yahoo.com. astept sa va ofer serviciile mele
7 March, 2008 - 07:00 — Iulia
Buna seara. Numele meu este Iulia ****, sunt din Bacau, am 28 ani, de profesie jurist. Draga Bianca, am fost socata de ceea ce ti s-a intamplat. Este groaznic sa iti pierzi copilul, nimeni nu ar trebui sa treaca prin asemenea chinuri. Printr-o suferinta asemanatoare trec si eu, desi cauza este diferita. In urma cu un an am aflat cumplita veste ca nu pot ramane insarcinata, prin urmare unica solutie pentru a avea un copil este fertilizarea in vitro. Nimeni, dar absolut nimeni, nu mi-a putut explica cu certitudine, cauzele care au provocat infertilitatea. Permanent mi s-au "servit" numai supozitii: operatia de peritonita, presupuse raceli netratate, chisturi, etc, etc. De cand am fost diagnosticata cu infertilitate primara am incercat tot ce a fost cu putinta, de la operatii pana la bioenergoterapie, absolut tot, fara nici un rezultat insa. Am ajuns din om neom. Tratamentele , in special cele hormonale, interventiile chirurgicale, mi-au distrus sanatatea fizica, iar incertitudinea medicilor mi-au distrus psihicul. Este cumplit de greu sa mergi la cei mai buni specialisti in domeniu si sa ti se raspunda " nu stim cu certitudine, dar credem ca.....", sau "aveti sub 5% sanse sa concepeti un copil". Este cumplit de greu sa ti se spuna ca nu poti concepe un copil , in conditia in care tu iti doresti acest lucru enorm de mult. Singurul lucru care inca ma ajuta sa supravietuiesc este gandul ca nu port nici o vina pentru ceea ce mi se intampla. Nu am fost niciodata insarcinata, nu am factut niciodata avort, am avut o viata echilibrata. DAR NU ESTE SUFICIENT. Am ajuns sa fac eforturi supraomenesti, pentru a-mi acorda minima sansa de a concepe un copil. Mi-am epuizat sotul, iar el nu are nici o vina, am facut imprumuturi in banca pentru a suporta cheltuielile tratamentelor. SI TOTUSI NU ESTE DE AJUNS. De curand am intalnit o persoana cu aceleasi probleme legate de conceperea unui copil, o femeie minunata, care a trecut prin experienta unei fertilizari in vitro . Din pacate, datorita faptului ca acest procedeu este tratat de unii medici cu indiferenta si practicat doar din motive financiare (costul ajunge undeva la 100 milioane lei vechi cel putin), procedura nu a reusit. Aceasta femeie, acest om, a trecut singura prin chinul provocat de esec. Discutand cu ea am realizat ca avem nevoie de sprijin. De aceea m-am gandit sa pun bazele unei fundatii care sa sprijine femeile cu probleme de fertilitate, punand la dispozitia lor medici specialisti, psihologi, material informativ, posibilitatea de a comunica si impartasi experienta in grupuri de spijin. O fundatie care sa-si plece privirea asupra modului lapidar in care unii medici practica procedura de fertilizare in vitro, avand grija sa nu mai apara situatii de fertilizare cu embrion la o zi, in conditiile in care embrionul trebuie sa aiba minim trei zile, cuplurile care apeleaza la acest procedeu sa nu mai fie umilite. Este nevoie de o asa fundatie pentru ca niumeni pana acum, persoana fizica sau juridica, nu si-a plecat privirea asupra acestor probleme. Este foarte adevarat ca in Romania aceasta procedura se practica de putin timp comparativ cu alte state, spre exemplu Marea Britanie acorda pana la 60% sanse unei proceduri de fertilizare, practicand pana si trasferul de blastocist, adica de embrion aflat intre 5-7 zile , ceea ce implica tehnica si tehnologie destul de avansata. Motivul pentru care am decis sa-ti scriu, este faptul ca in realizarea acestei fundatii m-am lovit de un mare impediment, acela financiar. Lipsa unui patrimoniu duce la imposibilitatea crearii fundatiei. Nu iti cer ajutor financiar, iti cer insa sa te gandesti la posibilitatea initierii unei campanii de ajutor adresata femeilor cu probleme de infertilitate care apeleaza la fertilizarea in vitro, prin intermediul fundatiei tale. Faptul ca esti o persoana publica iti creaza avantajul de a atrage atentia societatii altfel decat as putea reusi eu prin intermediul unei fundatii. Iti cer sa te gandesti la posibilitatea includerii acestei probleme in campania pe care ai generat-o si in acelasi timp iti pun la dispozitie tot timpul meu liber si toate cunostintele mele , pentru a realiza acest lucru. Te voi intelege daca imi vei refuza cererea, voi intelege daca nu vei putea sa ma ajuti. Te rog insa ca o clipa sa consideri ca esti o tanara de 28 de ani, care isi doreste enorm de mult un copil, care nu are nu are surse reale de informare decat cele din strainatate, care lupta singura pentru a afla ce i se intampla, ce optiuni are, iar cei din jur, in special personalul medical, trece pe langa ea fara ai da nici o explicatie, doar raspunsuri lapidare, reci, impersonale,o tanara care si-a recapatat forta de a lupta dupa o discutie cu o alta persoana care a trecut prin aceeasi experienta. AJUTA-MA TE ROG SA AJUT. HAI SA NU MAI LASAM ALTE PERSOANE SA TREACA PRIN ACEEASI EXPERIENTA, PRIN INDIFERENTA SI NEPASAREA MEDICILOR. AJUTA-MA SA RESPONSABILIZEZ PERSONALUL MEDICAL DE SPECIALITATE. ITI MULTUMESC MULT . Adresa mea de mail este ****@yahoo.com, iar numarul meu de telefon este 07****.
7 March, 2008 - 07:00 — Mihaela
Draga Bianca, tot ce iti doresc sa/ti astern acum,sunt deja spuse, cred ca niciun cuvant in minus sau in plus nu as scapa,dar vreau sa stii ca sunt langa tine in aceste clipe grele prin care treci, stii uneori cuvintele nu au afectul dorit, isi pierd din intensitatea lor.As vrea sa intelegi ca iti doresc sa te regasesti intr/un loc unde ne retragem cu totii la un moment dat pentru intalnirea cu divinul,mai precis la biserica Precupetii Noi, situata pe str. gen Brosteanu, vis/a/avis de ASE, aripa Cibernetica.Locul, unde intalnirea cu blandetea, smerenia celor doi oameni deosebiti, parintele Comanescu si Holbea atinge suflete. Si mai vreau sa stii ca doresc sa te ajut in toate actiunile tale, doar trebuie sa stiu cum.As vrea sa mentionez ca sunt asistent medical si cred ca pot fi de folos. Cu drag, o prietena Mihaela Adresa mea de mail este ****@yahoo.com
Ma numesc Luminita **** sunt mamica de inger.Pentru Sibiu nu am vazut nici o intalnire dar eu va astept pe toate mamicile din Sibiu duminica 9 martie la ora 17 in Parcul Tineretului sa aprindem o luminare ,sa ne rugam si sa trimitem catre cer balonase colorate pentru ingerasii nostrii dragi.Va astept cu drag.Luminita
8 March, 2008 - 07:00 — Mihaela
Buna Bianca Sunt Mihaela din Sibiu si mi-a fost tare greu sa scriu acest mesaj. Eu am nascut in august 2007 un baietel la 32 de saptamani care a trait doar 2 zile. A fost cumplit. Desi am avut parte de o ingrijire medicala foarte buna din punct de vedere psihologic nu mi s-a acordat nici un fel de sprijin. Cred ca iti trebuie foarte multa putere sa treci peste o astfel de intamplare si nu cred ca iti poti uita niciodata copilul. Eu am avut foarte multe complicatii in timpul operatiei de cezariana si am stat 3 saptamani la reanimare. Nu am reusit sa imi vad copilul decat pret de cateva secunde, imediat dupa ce s-a nascut, iar ulterior doar am fost instiintata ca a murit. Nu am putut sa il vad pentru ca eram conectata la tot felul de tuburi si starea mea de sanatate era incerta. Nimeni nu a venit sa ma intrebe daca vreau sa-l vad dar spre norocul meu, sotul meu a reusit sa faca cateva poze de care ma agat cu disperare atunci cand mi se face foarte dor de el. Mi-am facut foarte multe reprosuri pentru ca am semnat incinerarea lui dar mama mea a vorbit cu un preot deosebit care mi-a spus ca nu conteaza daca a fost sau nu botezat sau daca a fost sau nu inmormantat deoarece este o fiinta fara pacat care a devenit inger. Aceste vorbe au fost singurele care au reusit sa ma linisteasca, in spital si apoi pe parcusul urmatoarelor luni. Daca mesajul meu este citit si de Delia din Sibiu o rog sa-mi scrie pe adresa de mail. Cred ca in Roamnia trebuie schimbata mentalitatea din sistemul medical cu privire la modul in care este privita si tratata mama care isi pierde copilul, indiferent de modul in care se intampla acest evenimentiar consilierea psihologica de dupa ar trebui sa devina un lucru normal in spital. De aceea cred ca aceasta campanie, promovata de tine, este foarte importanta. Daca pot sa ajut pe cineva, eu sunt avocat astept sa fiu contactata pe adresa de mail.
8 March, 2008 - 07:00 — Ana-Maria
Buna. Am fost foarte impresionata de povestea ta. Ma numesc Ana-Maria ****, din Bucuresti.Am 29 de ani. Nu am inca copii dar sper ca bunul Dumnezeu sa-mi dea intr-o buna zi. Motivul pentru care iti scriu este ca sa te felicit pentru atitudinea ta si pentru ca te-ai tinut de cavant si ai infiintat o organizatie care sa se ocupe de consilierea mamelor care trec prin ceea ce ai trecut si tu si pentru a scoate la lumina o problema care pana la urma este a sute de mii de femei aflate in aceesi situatie. Am si eu o colega care in urma cu ceva ani a pirdut o fetita la 2 saptamani dupa ce a nascut-o si pe care am indrumat-o catre tine, catre voi. Am citit un articol, care cred eu ca ar putea sa va ajute in misiunea pe care o aveti. E vorba despre un preot care militeaza impotriva avorturilor si care incearca sa determine femeile ce urmeaza a-si face un chiuretaj sa renunte si sa ii dea spre crestele acestei biserici. Eu ma gandeam ca ar putea milita si pentru a se face slujbe copiilor care se nasc morti, ca in cazul multor femei si care nu sunt pomeniti la biserica asemenea celorlalti. Cred ca merita incercat si cooptat in actiunea voastra. Va transmit linkul acelui articol: http://www.cancan.ro/2008-03-08/Unica-in-lume-biserica-inchinata-copiilo... Va doresc mult succes in actiunile voastre, Dumnezeu sa fie cu voi sa va calauzeasca si sa va ajute in demersurile voastre. Cu drag, Ana-Maria
8 March, 2008 - 07:00 — Anonim
Aseara am fost la medic sa aud inimioara copilasului meu........si stupoare........dupa un test de sarcina pozitiv si intarziere a menstrutiei timp de aoroape 2 luni mi se spune ca nu exista nici un bebe ca pobabil testul a fost gresit si ca menstrutia a intarciat probabil din cauze hormonale......am simtit cum timpul se opreste cum nu mai pot sa articulez nici un cuvant si cum lacrimile curgeau fara sa imi dau seama........acum doi ani am fost diagnosticata cu o boala autoimuna si mi s-a spus ca nu se stie daca voi putea sa fac vreodata copiisi aproape ma impacasem cu ideea......pana acum......gandul ca un copil creste in mine ma umplea de fericire vorbeam in fiecare seara cu el si imi imaginam cum va arata , cu cine va semana ......doamne mi l-am dorit atat de mult si nu pot sa cred ca nu este, mintea mea pur si simplu refuza sa creada, astazi am fost sa fac analiza la sange si degeaba.......chiar nu este....imi vine sa mor si nu inteleg de ce, de ce dumnezeu se joaca asa cu mine , de ce nu pot avea ce imi doresc cel mai mult pe lumea asta......doare atat de tare incat parca nu mai am aer, nu mai pot sa respir de durere, nu mai am lacrimi si nu pot sa vad pe nimeni sau sa ascult pe cineva, pur si simplu am un gol imens,
8 March, 2008 - 07:00 — Cristina
Draga Bianca ,ma numesc Cristina si sunt din Baia Mare si imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva ,stiu si eu ce inseamna pierderea unei sarcini intr-o stare asa de avansata , deoarece acum 4 ani am pierdutun baietel la 27 saptamani ,s-a intamplat exact ca la tine ,doar ca conditile in care au am nascut au fost sub orice critica , chinul a tinut 3 zile dupa care am nascut un baietel de 2 kg,insa cel mai groaznic a fost faptul ca am fost asistata de femeia de serviciu de pe palier si de o asistenta care in momentul cand nu s-a mai descurcat cu scosul copilului afara m-a lasat acolo cu el pe jumatate scos mai bine de o jumate de ora ,timp in care eu l-am simtit intre picioare ,i-am simtit carnita care era moale si piciorusele care ii atarnau afara ,ce sa mai spun a fost un chin si o durere in sufletul meu de nedescris ,in cele din urma a gasit sotul meu cu un medic pe care l-a adus cu forta acolo ca sa poata sa scoata capul baietelului care a ramas blocat inauntru .Baietelul urma sa se cheme ANDREI.Cine a trecut prin asa ceva nu va putea uita niciodata ,iar eu pot sa spun ca mi-am revenit doar din momentul ce am mai povestit si altora ceea ce mi s-a intamplat ,deoarece simteam nevoia sa ma descarc si sa le spun prin ce am trecut atat eu cat si sotul meu .Ma gandesc neincetat la el ,dar totodata ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a doruit un al doilea copil superb, frumos si destept asa cum este fetita mea pe care o cheama Andrada . Sunt alaturi de toate mamicile de ingeri si sunt alaturi si de tine Bianca .
8 March, 2008 - 07:00 — Silvia
Din necazurile noastre sper sa invete celelalte tinere.Poate ne aude cine trebuie si se mai schimba ceva in tara asta pentru copiii nostri. Silvia
8 March, 2008 - 07:00 — Ramona
Sunt psihoterapeut. Am auzit despre ideea si intiativa dvs de la tvr. Daca va este utila colaborarea cu mine atunci astept sa ma contactati prin email sau telefon. In cabinetul meu intra deseori tinere femei care au pierdut o sarcina. Daca doriti informatii despre mine ca rog sa intrati pe www.psihoconsult.ro cu bine, Ramona C psihoterapeut
8 March, 2008 - 07:00 — Isabela
Draga Bianca, Ma numesc Isabela,am 25 de ani din Bucuresti. Nu am trecut prin asa ceva niciodata,am o fetitza de un anisor si doua luni.Vreau doar sa iti spun ca te apreciez mult!si iti multumesc pt tot ceea ce faci si cum faci sa ajuti si alte mame care au trecut prin aceasta experientza.Multumim ca ai avut curajul de a ne destainui un lucru si o poveste atata de intima si de trista in acelasi timp! Iti sunt alaturi si, am sa daua cest link tuturor celor care au trecut prin asa ceva. Sper ca aceasta rana sa se cicatrizeze si sa nu uiti niciodata ca tu ai si vei avea mereu un inger care te va proteje neconditionat si te v-a ajutat in orice situatie ,chiar daca tu nu vezi sau sti . numai bine si sper ca acest mesaj sa ajunga la tine.
8 March, 2008 - 07:00 — Anonim
Sint alaturi de toate mamele care au trecut prin aceste clipe disperate. Voi veni miine cu sotul meu la intilnire,la ora 17,chiar daca eu am avut norocul sa nasc o singura data,am o fetita de 21 ani,sanatoasa,frumoasa si fara probleme de sanatate. Dar nu pot ramine indiferenta fata de o mama care a trecut prntr-o asemenea tragedie.Am luat luminare si balon. Voi fi acolo alaturi de toate mamele.
Comments
Buna, draga Bianca! E greu sa imi adun toate cuvintele de alinare pentru suflerul tau sfasiat, dar iti trimit, din putina mea putere, un dram!Dumnezeu sa odihneasca in pace ingerasul tau si ingerasii tuturor mamicilor! Sunt o mamica de baietel de aproape 3 ani, Luca. Ma bucur de el si imi tremura sufletul in fiecare zi la gandul ca s-ar putea intampla ceva cu el. Am avut si eu experiente dureroase cu puiul meu, dar ii multumesc lui Dumnezeu si Sfintei Fecioare Maria ca il am langa mine.
La 5 saptamani de sarcina am fost la doctor (unul recomandat cu caldura, la o clinica specializata din Bucuresti despre care se zice ca ar fi printre cele bune). Mi-am dorit sarcina ff mult, iar din momentul in care am aflat ca sunt insarcinata am simtit ca lupt in viata, intr-adevar, pentru ceva.
In urma primului consult, acest doctor mi-a spus ca am sarcina sistata in evolutie, aratand, de fapt, ca si cum fatul ar avea doar 3 saptamani. L-am intrebat de ce, si ce pot sa fac...speram ca mi se poate intampla un miracol...Mi-a spus sa mai astept 2 saptamani si sa revin pentru o noua ecografie. Cum sa "astept"?? Innebuneam si refuzam sa cred ca puiul meu e pierdut. Dupa ce am iesit de la consultatie, m-am urcat in masina si am condus pe strazi ca un robot...eram uimita si cu o tristete in suflet greu de descris. M-am rugat la Dumnezeu si la Sf. Maria sa nu fie asa...Imi amintesc cum i-am vorbit petru prima data puiului si l-am rugat sa traiasca, sa nu se lase, sa se lupte...sa ii bata inimioara! M-am programat imediat la Sanador, unde am avut noroc sa dau de o dna. dr. ecografista excelenta. Ce minune si fericire!! I-a auzit bataile inimoarei puiului meu..eu nu le puteam auzi (era prea mic puiul)....parca ma imbatasem cu fericire.M-a asigurat ca totul e ok. Dupa 2 saptamani m-am intors la cabinetul primului dr. care, in momentul in care i-am spus ca am facut o alta eco si totul e ok, a refuzat sa ma mai vada. Mai bine! Pana aproape de nastere am tot avut ghinion cu doctorii...unul, de la Municipal, in momentul in care i-am spus ca am dureri de ligament rotund, mi-a spus sa beau cate un "paharel" de alcool, si imi va trece!!! Cum?? Bineinteles ca imediat am cautat un altul. Si chiar am crezut ca am gasit, o doctorita buna, la CFR2. De fiecare data cand mergem la ea, accepta cu seninatate plicul cu bani si imi facea ecografia, linistindu-ma si spunandu-mi ca e totul bine. La 7 luni am avut sangerari...am sunat-o pe doctorita care mi-a spus ca ea numai ce plecase spre casa, dar sa ma duc la urgenta, ca gasesc eu un doctor. M-a socat! Daca mi-a facut astfel in sarcina, oare, la nastere cum imi va face? Am avut, in final,un maaaaare noroc si am gasit un dr minunat, cu care am si nascut, de altfel, prin operatie cezariana. Din pacate, maternitatea unde am nascut este sub orice critica. Este vb de Caritas. Am stat la Reanimare, de unde am luat si virusul Proteus, ceea ce a determinat pierderea lactatiei si a dus la un tratament de aproape 3 saptamani cu antibiotice. Asistentele din maternitate se invarteau in jurul puiului meu doar pentru ca le bagam bani in buzunar. Imi amintesc ca unele fumau si apoi, fara se se spele macar pe maini, se duceau sa vada de noii nascuti. Nu mai povestesc mai multe. Cert e ca acum, puiul meu, de care ma rugam sa traisca, se apropie de aniversarea celor 3 ani si e sanatos. Intr-adevar si din pacate, sistemul sanitar romanesc este sub orice critica, doctorii si tot personalul medical si-au aruncat burma aia de omenie la gunoi si noi, parintii si copiii ori strangem din dinti si induram umilinte, ori ne ridicam vocea si suntem blamati de cei din spital. Pana acum cativa ani incercam sa inteleg punctul lor de vedere: sunt platiti prost...dar acum nu ii mai inteleg: ce legatura are salariul cu umanitatea, cu alegerea pe care au facut-o chiar ei, sa lucreze in slujba omului! Sunt revoltata si imi vine sa ii iau de halat si sa ii dau afara, sa le spun sa lucreze eventual in fabrici (acolo unde produsele pe care pun mana nu au suflet)...sau sa le transfer suferinta traita de parinti...sa o experimenteze si ei!
Dragi mamici de ingerasi, am plans la fiecare poveste citita aici, va imbratisez si va doresc liniste sufleteasca!
Bianca, stiu ca rana din sufletul tau nu se va inchide niciodata, dar sunt convinsa ca Emma vegheaza asupra ta, a fratiorului ei si a tatalui.
Ceea ce ma infurie si despre care se vorbeste din ce in ce mai mult este faptul ca unele "individe" (mame nu le pot numi) isi omoara copilasii nou nascuti! Cel putin, in ultima saptamana am aflat 2 cazuri. Cum, Doamne, le lasi pe ele sa traiasca?? Ar trebui reinstituita pedeapsa capitala! Sunt mamici care si-au pierdut totul odata cu ingerasul lor, mamici care nu isi mai revin niciodata in urma acesei traume si aceste individe care, cu sange rece, isi omoara proprii copii. Imi cer scuze ca aduc acest subiect in discutie, dar e un semnal de alarma!
Cu mult respect, Andreea
BUNA ZIUA.MA NUMESC VALENTINA,SUNT DIN CALARASI,AM O SORA CARE SI-A DORIT SA FACA UN BEBEL,A PIERDUT 3 SARCINI LA 2 3 LUNI,SI A MAI INCERCAT CU GANDUL CA DUMNEZEU II V-A DA UN INGERAS,A RAMAS INSARCINATA SI TOTUL PAREA BINE,DAR LA 6 LUNI AM DESCOPERIT CA NU ARE STOMACUL FORMAT,CHIAR AZI TREBUIE SA FACA UN AVORT,NICI NU MAI POT SCRIE DE DURERE,CAND MA GANDESC PRIN CE TRECE,SI CA NU SUNT LANGA EA SA O VAD PE SORA MEA.SA TREC PRIN CE TRECE SI EA.COPILUL NU ARE NIMIC FORMAT DE LA INIMIOARA IN JOS,SI NIMENI NU STIE DE CE S-A INTAMPLAT.AS VREA SA FIU LANGA EA SA TRAIESC CE TRAIESTE SI EA,AS VREA SA FACA DUMNEZEAU O MINUNE SI SA II OFERE SANSA DE A FACE UN INGERAS PT CA NOI IL ASTEPTAM CU BRATELE DESCHISE.STIAM CA SUNT FEMEI PE PAMANT CARE PATESC ASA CEVA,EU MA GANDESC CA NU A VRUT DUMNEZEU SA VINA INGERASUL PE PAMANT,POATE ARE NEVOIE SA FIE ACOLO IN CERURI,MICUTA ASA.EU AM 26 DE ANI,MAI AM UN SINGUR OVAR,DAR STIU CA DUMNEZEU IMI V-A DA UN BEBEL,DACA AS PUTEA AS FACE UNUL SI PT SURIOARA MEA,CARE NU MERITA ASTEA,NIMENI NU MERITA TOT CE SE INTAMPLA.IN MOMENTELE ASTEA EU VA SCRIU SI EA ESTE IN SPITAL SI SUFERA AVORTUL,UN INGERAS DE FETITA MAI MERGE SUS IN CER.SA DE-A DUMNEZEU PUTERE FEMEILOR CARE TREC PRIN ASTA,PUTERE SA MEARGA MAI DEPARTE SI SA AIBE CURAJUL SA MAI INCERCE,POATE DUMNEZEU SE V-A INDURA SI V-A LASA INGERASII PE PAMANTA II CRESTEM.IMI CER SCUZE DE GRESELI DAR NU MA POT STAPANI PLANG,SI NU MAI VAD TASTELE.IMI PARE NESPUS DE RAU CA TREBUIE SA TRECEM PRIN ASTA.SI MA ROG LA DUMNEZEU SA AJUTE FIECARE FEMEIE CARE TRECE PRIN ASTA,SI SA MAI LASE SI INGERASII PE PAMANT CA AVEM NEVOIE DE EI AICI. VA MULTUMESC ,SI NU SUNTEM SINGURE.
Vineri 7 martie 2008 9:00, TVR1, Trezirea la apel ???? am urmarit emisiunea si nu ai fost... S-a intamplat ceva??Sper ca esti bine.
prin acest moment am trecut si eu in urma cu 21 de ani nu am uitat si nici nu am sa uit nici macar nu mi-lau aratat desi a mai trai 5 ore dupa nastere au decis ei in locu meu numai durerea din suflet nu mi-au luato si nici nu mio va lua vreo data am ramas doar cu amintirea vorbelor asistentei care cred ca a asistat la nastere ca era un baietel blond cu ochi albastri am trecut prin mute probleme de sanatate dar mereu am simtit ca cineva imi da putere sa merg mai departe un ingeras puiu meu cel drag desi maiam copii ofetita de 25 de ani un baiat de 22 si o nepotica de 1.8 luni ingerasu meu are locul lui prezent mereu in inima mea si stiu ca atunci cind mie greu este linga mine ma numesc **** viorica si sunt din bacau
draga Bianca sint adela din cluj /Ieri cind ti-am trimis mesajul am uitat sa iti spun un lucru -sa-ti faci curaj si sa mai faci un copil ca D-zeu va avea grija de el,.Eu nu mai pot avea copii si sufar foarte mult dar tu care ai sansa de a mai avea copii no rata-ca niciodata nu se stie.fa-ti curaj si roagate mult si ai sa vezi ca D-zeu te va ajuta.Si fii fara grija ca acea fetita o so primesti inapoi cind va fi momentul.Eu cind am pierdut medicii nu m-au lasat sa imi vad copilul .Si in ziua de azi ma gindesc oare cum arata?si cu lacrimi in ochii seara la culcare il rog pe Domnul sa mi-l arate macar in vis pe ingerasul meu .si mai vreau sa iti spun ceva=cind am mers la oncologie pt operatie o femeie era si ea in coridorul salii si ma intrebat cum ma cheama .Cind i-am raspuns sa asezat in genunchi si sa rugat pt mine.lucrul ala no s-al uit niciodata.Ea mia dat speranta in D-zeu si am trecut peste toate. si mia mai zis ca sa stau linistita ca pe acel copil D.zeu mil va arata
Buna Bianca, cand am auzit ce s-a intamplat cu fetita ta eram insarcinata in 7 saptamani si am intrat pe site sa citesc dar nu am putut pentru ca nu m-am mai putut abtine din plans si mi s-a facut rau.Dar sufeream alaturi de tine si nici nu puteam sa povestesc nimanui ca plangeam.Dupa 2 saptamani sarcina mea s-a oprit din evolutie si dintr-o data toate visele mele sau spulberat si am crezut ca innebunesc de durere.Desi 99% dintre cei cu care vorbesti zic ca nu este nimic,ca era mic si ....etc nu e deloc asa.Doar cine a pierdut un copilas,indiferent la ce varsta ,stie ca e o durere care te sfasie.Eu nu am putut vorbi cu nimeni pentru ca nu suportam sa aud:"lasa ca esti tanara" sau "faci altul" sau cel mai groaznic "gandeste-te ca nici nu a fost". Cine are dreptul sa-ti spuna asa ceva? Din pacate habar nu avem de nimic dar ne aberam fara sa gandim.Am fost foarte dezamagitade toata lumea.In afara sotului meu nu vorbeam cu nimeni si mi-a fost mai bine asa.Mai ales ca toata lumea te numeste oricum numai mamica nu, ca doar ai pierdut sarcina(suntem asa de superficiali noi romanii, din pacate).Da, am 29 de ani si ca si multe alte mamici trebuie sa mergem mai departe, dar pentru cei care au avut norocul sa nu treaca prin asa ceva sa stie ca pierderea unui copilas ,indiferent la cate saptamani sau cati anisori e ceva ingrozitor de dureros si chiar daca mai ai acasa inca 3 copii, nimeni si nimic nu te pot face sa-l uiti pe cel pe care Doamne Doamne l-a vrut ingeras.
Sper din suflet sa ne fie bine tuturor, sa avem putere sa trecem mai departe (cu durerea pierderii unui copilas inveti sa traiesti)si poate impreuna vom reusi sa-i facem si pe cei mai norocosi ca noi sa nu mai fie ignoranti si sa priveasca lucrurile in profunzime nu doar la suprafata.
Sanatate si putere tuturor mamicilor.Pupici lui Luca.Anca
Da, e trist ce urmeaza sa cititi. Dar este exact ceea ce simt acum. Si un ochi imi plange, iar celalalt e oarecum bucuros. Ochiul care plange, o face de dor dupa puiul meu. Iar cel care e bucuros arata acea liniste pe care o ai cand stii ca exista un loc unde poti fi inteleasa... AICI!
Multumesc mult
Rita - mami de inger Maya
Un 8 Martie dureros
Doamne, ce ochi frumosi aveai! Cat erai de frumoasa! Si cat de mult te iubeam! Dar acum TOTUL e doar o amintire: felul in care ma priveai cand iti faceam baita, sughitul tau zambaret parca atunci cand iti era un pic frig, bluzita prin care te prezentai tuturor “Eu sunt o broscuta”… Totul e la trecut! Prezentul e unul dureros… cu lacrimi si cu un gol imens in suflet. Mi-e dor de tine, ciuticule! Mi-e dor sa te aud scancind incet, asa cum o faceai cand erai in bratele mele; mi-e dor sa simt caldura trupusorului tau, ca atunci cand dormeai cu capsorul pe umarul meu; mi-e dor sa-ti simt buzele rozalii pe obraz, spunandu-mi parca “Te iubesc, mami”; mi-e dor sa te vad in patutul tau bleumarin, inconjurata de jucariile pe care le-ai primit cu toata dragostea; mi-e dor sa te vad in costumul de iepuras, cum dormi linistita in caruciorul tau; mi-e dor sa dansez cu tine si sa te leagan sau sa ma plimb cu tine. Mi-e dor de tot ce inseamna Maya – SOARELE MEU. DOR! DOR! DOR!
Ti-am pictat o gasca intreaga de fluturasi si ti-am facut un buchet mare de ghiocei, pe care i-as fi pus pe geamul camerei tale sau deasupra patutului. Acum ii voi duce in dar altor copii.
Stiu ca am varsat si multe lacrimi atata timp cat ai fost aici. Dar le-am uitat si as lua-o de la capat… doar ca sa te mai strang o data in brate; sa-ti mai pot spune o data “Galuska”; sa te mai pot vedea o data cum il sorbeai din priviri pe omul mare cu par lung si ochelari, sa te mai vad o data dormind in bratele lui tati sau pe perna mare a lui buni. Lacrimile si oboseala de atunci nu mai conteaza!
Ai fi fost inca prea micuta ca sa-mi poti spune maine “La multi ani, mami!”. Dar ar fi fost destul sa-ti mai vad o data ochisorii de un albastru senin, superb, si as fi inteles ca ma iubesti. Nu-mi trebuiau vorbe. O manuta de-a ta pe obrazul meu era destul… Destul cat sa inteleg ca maine e 8 Martie…
Un 8 Martie dureros!
Te iubesc, galuska, cu toata fiinta mea!
OF OF DRAGA BIANCA CREDEAM CA SUNT SINGURA SAU UNA DINTRE PUTINELE MAME CARE AU TRECUT PRIN CEA CE SCRII TU SI MULTE ALTE MAMICI, PREA MULTE. AM CITIT DUREREA TA CHIAR IN ZIUA IN CARE A APARUT PE SITE SI AM RETRAIT CEA CE MIE MI SA INTIMPLAT ACUM 7 ANI. ABIA AZI AM AVUT CURAJUL SA INTRU DIN NOU SI AM AVUT DIN NOU UN SOC VAZIND CIT DE MULTE CAZURI SUNT. NU VOI SCRIE POVESTEA MEA PT CA DEJA SE REGASESTE IN MULTE DINTRE CELE DESRISE DE VOI TOATE DRAGELE MELE.
DIN PACATE EU SUNT UNA DINTRE CELE PT. CARE TOTUL SA INTIMPLAT IERI,CARE NU UITA NICI UN MOMENT AL ZILEI, CARE NU AR FI TREBUIT SA AIBA INCREDERE IN MEDICI SI CARE A CREZUT CA DIND SPAGA, ACESTIA ISI VOR FACE MESERIA.ATENTIE SPITALUL PANTELIMON.
EU DRAGA BIANCA AM PLECAT DIN ROMANIA CREZIND CA IMPREUNA CU SOTUL MEU VOM UITA,AJUTATI DE FAPTUL CA AICI NIMENI NU STIE POVESTEA NOASTRA,CREZIND CA DACA NOI NU VORBIM DEPRE ASTA TOTUL VA DISPAREA....
GRESIT DRAGA BIANCA PT CA NIMENI NU STIE SI PT CA NOI AVEM 35 DE ANI
NORMAL CA LUMEA NE INTREABA DACA AVEM COPII SI CIND SPUNEM CA NU, NE INTREABA DE CE?
DRAGA BIANCA POATE CA TU ESTI SINGURA AL CARUI COPIL NU A MURIT DEGEABA,SPER CA IN AFARA DE "NOI" TOT CEA CE SE SCRIE AICI SA FIE CITIT DE CELE CARE VOR SA DEVINA MAMICI SI SA NU SPERE CA TOTUL VA FI BINE DOAR RUGINDU-SE LA DUMNEZEU SI CREZIND TOT CEA CE ZIC MEDICII. LA ORICE MIC SEMN CA CEVA NU E BINE
INFORMATIVA, MAI ALES CELE CARE AVETI INTERNET,NU AVETI INREDERE PT CA DACA EU AS FI FACUT ACELASI LUCRU AZI AS FI FOST MAMA UNUI BAIAT.
PT CA EU CRED CA TU DRAGA BIANCA VEI REUSI SA SALVEZI VIETILE MULTOR COPII INCA NENASCUTI, PT CA MULTE VIITOARE MAME VOR INTELEGE CA NU ESTE TOTUL SIGUR CA VA FI BINE,PT CA NIMENI NU LE SPUNE NIMIC SI PT CA PINA ACUM NU SE VORBEA DESPRE ASTA. TEAMA POATE LE VA FACE SA FIE MAI ATENTE SI SA SE INFORMEZE MAI BINE.
A FOST DUREROS SA VAD PRINTRE CEI CARE SRIU SI FRATII SAU SURORILE INGERASILOR PT CA LA EI SI LA TATICI NU SE GINDESTE NIMENI. SI LE SPUN TUTUROR CELOR CARE CUNOSC PE CINEVA CARE A PIERDUT UN COPIL, CITITI AICI CE SE SCRIE SI POATE VETI INTELEGE DE CE UNEORI SUNTEM CIUDATE SI TRISTE FARA MOTIV, CHIAR SI DUPA MULTI ANI. PT NOI TIMPUL SA OPRIT LA ACEL MOMENT SI SUNT PUTINE LUCRURI CARE MAI AU SENS SI IMPORTANTA.
DRAGA BIANCA BUCURATE DE FIUL TAU SI DESI STIU CA NIMIC NU ITI VA ALINA DUREREA ITI DORESC SA VINA ZIUA IN CARE NU NUMAI MAMICILE,TATICI SI FRATIORII INGERASILOR SA ITI MULTUMEASCA CA LE-AI DAT POSIBILITATEA SA-SI SPUNA FIECARE POVESTEA LUI.
ITI DORESC CA INTR-O ZI O MAMA SA-TI SPUNA:"COPILUL MEU TRAIESTE DATORITA TIE DRAGA BIANCA"
Ma numesc **** Claudia Elisabeta si sunt din Timisoara.In luna nov.2007.07 am nascut tripleti dar din pacate unul a fost nascut mort desi eu m-am internat cu o saptamana in urma cu toti trei,nu am fost monitorizata desi am ramas gravida cu vitro icsi si m-a costat 6000 euro am vandut casa sotului meu pt.a avea copii ceea ce m-i sa facut in spital a fost doar o consultare de rezidenti care ma intrebau pe mine daca bate inima lor desi m-a apasat destul de rau cu acea palnie de pe timpuri a doua zi lasandu-se burta jos.Dupa acel whikend cand m-i desi eram in 33 de saptamani m-i sa spus de dr.Hrubaru mai presus de alti doctori desi nu era medicul meu a zis ca pot sa plec si sa mai stau acasa 2 saptamani,cu greu ajungand sa fac un eco dimineata am aflat ca al treilea un baiat era mort si ca mai pot sa stau cu el mort in mine iar seara nu se mai auzea nici al doilea era sa-l pierd si pe el,iar eu eram vanata la buze,atunci am fost de abia operata cand sotul meu a intervenit si am ramas cu o pereche iar pt.copilul mort trebuia sa platesc 500 ron si nu m-au lasat sa-l vad sau macar o fotografie de-a lui caci nu era o sarcina identica si nici macar nu l-au imbracat .CE AS PUTEA FACE DIN PUNCT DE VEDERE RELIGIOS SA II FIE LUI BINE SI SA-I APERE PE FRATIORII LUI?Ei au ramas din cauza neoxigenarii cu probleme neurologice care speram sa se rezolve in timp si sa nu ajungem la operatie.Mi-e greu ca nu avem pe nimeni si totul costa.Stiti de ce scade natalitatea?ori ca multi nu pot avea copii si totul se plateste ori ca nu au conditii caci statul nu ofera nimic ci doar ea.tel meu e 0745239692.sa ne dea d-zeu sanatate la copii ce-i avem caci prin ei ii vedem pe ceilalti pierduti si durerea nu trece doar se inlocuieste cu altceva caci amintirea nu se poate sterge.CU RESPECT PT.DVS. ****@yahoo.com
SCUZA-MA AM TRIMIS MESAJUL FARA SA MA PREZINT.SUNT STEFANIA SI ACUM LOCUIESC IN ITALIA. SI MI-AM ADUS AMINTE CA PRINTRE PUTINELE LUCRURI , DIN ROMANIA, AM LUAT CASETA TA VIDEO "ARTA MACHIAJULUI". CIUDATA ESTE VIATA. O IAU CA PE UN SEMN, POATE CA DATORITA TIE, POATE CA CEVA DIN CE VEI FACE SAU SPUNE TU, INTR-O ZI, IMI VA DA CURAJUL SA INCERC SA AM UN ALT COPIL. POATE CA VOI FI EU ACEA MAMA CARE ITI VA SPUNE "MULTUMESC DRAGA BIANCA"
Bianca , oare n-ar fi bine sa postezi si pe site Comunicatul de presa ?
Astfel, orice jurnalist care ajunge sa acceseze site-ul tau il va citi in mod sigur si poate sa decida sa-l fac public prin intemediul canalului de comunicare caruia ii apartine : televiziune, radio, ziare, brosuri , etc.
Liliana
ma numesc petronela si am fost si eu pentru cateva saptamani o 'mamica de ingeras'.......au trecut 5 luni de cand nu-i mai simt miscarile in burtica,de cand tati nu ii mai spune noapte buna bebicule...este foarte greu si teama de a nu se mai repeta este si mai mare.am urat atunci pe toata lumea,mai ales pe mine,chiar si divinitatea......s-a facut o nedreptate.acum vrem sa incercam din nou dar,va spun ca imi este foarte frica,nu stiu daca voi mai putea trece inca odata prin toate,prin indiferenta medicilor.si ,straniu sau nu,si eu sunt asistent medical.dar asta nu m-a ajutat cu nimic.uneori ma condamn ca am mai multa grija de altii decat am avut de puiul meu si de mine............poate ma va ierta.
Am reactualizat lista de orase in care s-au anuntat initiative de organizare a intalnirii .
Un "copy-paste" ar fi cel mai indicat peste lista de orase din mesajul deja afisat (ca sa ramana in prim-plan si incurajarile) - acest mesaj nici nu trebuie posta . Doar copiata lista (cu bolduirile pe orase, persoane si date de contact):
1. Bucuresti - stadionul Iolanda Balas, situat pe str. Dr.Primo Nebiolo nr 2 (intrare de pe Kiseleff, vis-a-vis de Strandul Tineretului), ora 17.00
2. Timisoara – la Gradinita "Tom si Jerry", strada Berzei nr.4, intrarea prin strada Mures, ora 17.00. Persoana de contact : Angela – angiflo@yahoo.com, 0743.700.325
3. Tulcea – in parcul celebritatilor, ora 17.00. Persoana de contact : Adriana – sofanadriana@yahoo.com , 0741.144.829
4. Constanta – in parcul Tabacariei , la bisericuta de lemn, ora 17.00
5. Tg. Mures – in parcul orasului, ora 17.00. Persoana de contact : kolcsar_adelka@freemail.hu
6. Tg.Jiu – in parcul Coloanei Infinitului, ora 17.00. Persoana de contact Elena Loredana : nelenaloredana@yahoo.com
7. Baia Mare – pe Campul Tineretului din fata Muzeului de Etnografie, ora 17.00. Persoana de contact : Rita – youngrita2000@yahoo.com, 0752.222.175
8. Cluj – in parcul Mare, ora 17.00
9. Satu Mare - in parcul Romi, langa gara, ora 17.00. Persoana de contact: Simona - 0740.306.566
10. Calarasi - Persoana de contact : Doinita Zaharia : zahariadoinita@yahoo.com , tel.0766.376.544
11. Drobeta Turnu Severin – Persoana de contact Cristina Sandu (telefon =? ; mail = ?)
12. Paris – Gradinile Tuilleries, ora 16.00 (ora 17.00 – ora Romaniei) – Persoana de contact : Florina - camihrom@yahoo.com.
Draga noastra Bianca,
Sunt Codruta din nou...nu-mi stapanesc lacrimile de cate ori intru pe site si citesc povestile triste ale atator mame de ingeri...cand simt atata dragoste si duiosie in vorbele lor...o vibratie inalta, dumnezeiasca as putea spune.
Ma rog la Dumnezeu pentru copii nostrii, ma rog LUI si pentru sufletele noastre chinuite si-mi doresc ca, impreuna, sa reusim sa trecem mai usor prin viata asta, pana vom ajunge sa ne intalnim cu ingerii nostrii.
Cate mame sunt aici...cate mame cu sau fara copii, dar MAME in adevaratul sens al cuvantului. Pentru voi, dragele mele, un sincer LA MULTI ANI cu sanatate si putere de a merge mai departe, cu ocazia zilei de 8 martie!
Cu multa dragoste de la Codruta
Sunt Nicoleta,sunt medic si pe 20.01.2008 mi s-a intamplat si mie nenorocirea de a-mi vedea fetita Laura "nascandu-se"fara viata.A fost un copil mult dorit si iubit de toata familia dar am pierdut-o din cauza indiferentei,neglijentei si incompetentei unor colegi de-ai mei care au lasat in urma lor omenia si pun prea mult pret pe castigurile materiale.Intotdeauna le-am luat apararea medicilor fiind si eu una de-a lor dar ceea ce mi s-a intamplat de curand m-a facut sa realizez grozavia din sistemul nostru sanitar si,sincer,as vrea sa se poata face ceva prin campania inceputa de tine dar nu prea vad cum pentru ca,comemorarea unor copilasi pierduti prea devreme ,nu numai ca nu ne va alina suferinta noua parintilor dar nici vorba sa ii sensibilizeze pe cei ce ar putea schimba ceva la modul concret.Eu fiind in domeniul medical vad lucrurile mult mai clar decat cineva din afara si ce vad in spitalele noastre este de-a dreptul socant.As putea sa va ajut cu lucruri mai concrete.Nu va amagiti,durerea trebuie sa o duceti singure.Daca crezi ca va pot fi de folos contacteaza-ma pe adresa de e-mail:****@yahoo.com.Iti doresc numai bine.
Buna Bianca. Sunt devastata de cele citite!Nu am cuvinte si in acelasi timp as vrea sa-ti spun multe. Sunt Mihaela,am 28 de ani si mamica unui baietel de 7 luni , Antonio - Rares. Sunt fericita ca traieste si in acelasi timp, minut de minut mi-e frica ca se poate intampla ceva cu el. Copilasul a fost diagnosticat cu "MALFORMATIE A VENEI GALEN", o malformatie a venei care transporta sangele de la inima la creier. In luna a 8-a de sarcina, in urma unei ecografii(abia asteptam sa-l vedem pe micut, nu-l mai vazusem de o luna)doctorul a ramas fara cuvinte. Se tot uita la ecranul ecografului fara sa spuna nimic. Am banuit ca ceva nu era in regula. Cand ne-a data vestea ca ar avea niste probleme la cap am incremenit. Ne-a spus sa repetam ecografia la una dintre colegele lui. Nu stiam ce sa gandesc. Am urcat in masina cu sotul meu si am inebunit. Stiam ca ceva nu era bine. Am plans si m-am intrebat de ce mie. Iubesc copii din tot sufletul. Am avut noroc de doi nepotei din partea surorilor mele. Dar mi-am dorit foarte multl ingerul meu.
I-am spus acum doi ani sotului meu (pe atunci prieteni fiind)ca-mi doresc un copil. A fost de acord doar dupa casatorie. Am facut-o! Am ramas insarcinata foarte repede, chiar daca doctorul m-a avertizat ca avand probleme cu ovulatia nu o sa fie usor. Am spus ca Dumnezeu ma iubeste mult si mi-a dat sa fie asa! Am crezut-o pana la 8 luni, dupa care (asa cum si tu spuneai) am fost furioasa si suparata pe el si pe doctor(care nu avea nici o vina ca era bun si descoperise ... nici nu stiu cum sa-i spun...necazul nostru). Acum ii multumesc din tot sufletul doctorului, pentru ca existata posibilitatea sa nu se nasca viu daca nu vedea la timp si nu nasteam prin cezariana. Am trait clipe de cosmar dupa ce s-a confirmat malformatia la cap de mai multi doctori, de cei mai buni din tara. Ne spuneau ca are un anevrism sau o malformatie a venei si vom stii mai multe dupa nastere. Eram disperati. Nu-mi venea sa cred ca traiesc asta. Eu care iubeam toti copii pe care-i vedeam, eu care-mi doream copilul mai mult decat orice, eu care pastrasem sarcina fara abateri de la regulile din carti si cele recomandate de doctori, eu care-mi iubeam coopilul din clipa in care am aflat ca exista in burtica mea... simteam ca nu mai vreau sa traiesc. SIMTEAM CA DUMNEZEU ESTE NEDREPT CU MINE SI CU SOTUL MEU. Simteam ca mi-am distrus sotul. Ca l-am facut sa sufere si pe el . Vroiam sa treaca acea luna mai repede sa nasc si sa vad copilul bine si in acelasi timp VROIAM SA-L PASTREZ IN BURTICA SA-L STIU CU MINE, SA-L STIU CA E BINE. Cand am citit acele randuri scrise de tine referitoare la copilasul tau pe care vroiai sa-l tii in butrtica , m-au napadit lacrimile si mi-am adus aminte de mine si acea perioada. Stiu, poate prin ce ai trecut , macar in anumite momente si sa stii ca nu pot decat sa fiu alaturi de durerea din sufletul tau! As avea atatea sa-ti povestesc , insa nu vreau sa te obosesc cu amintirile mele prea mult. Sa-ti povestesc durerea din suflet, umbland prin spitalele din Romania rugandu-ma la Dumnezeu ca doctorii sa se insele, rugandu-ma la Dumnezeu sa nu mi-l ia, sa ma pot bucura de el. La recomandarea dr. CIUREA de la Spitalul BAgdasar -Arseni, am fost in Franta unde i s-a facut embolizare la cap(o stramtorare a venei), unde am vazut asa cum si tu spuneai, tot felul de cazuri ale copiilor nascuti cu malformatii sau ale parintilor distrusi, pentru ca poate si-au dorit prea mult un copil si Dumnezeu le incearca credinta, sau pentru ca trebuie sa plateasca pentru anumite pacate, sau sa-i invete sa pretuiasca viata!
Antonio este cat se poate de normal. Este foarte cuminte. Este frumos. Este un copil foarte vesel. Numai cu zambetul pe buze. Este bucuria mea, a sotului a surorilor si nepotilor mei, a bunicilor, a prietenilor... dar nu exista dupa cum spuneam si la inceput, nu exista minut sau clipa sa nu ma rog la Dumnezeu sa nu mi-l ia , sa-l apere, sa-l ocroteasca, sa-i multumesc ca a avut grija pana acum de el. Si nu exita minut sa nu-mi fie frica, groaza, ca s-ar putea intampla ceva cu el.
Acum o saptamanaa am aflat de o prietena ca a nascut la 7 luni , dar dupa doua saptamani in care doctorii s-au chinuit sa-i ajute fetita, Dumnezeu a luat-o la El. Este distrusa. Ce as putea eu sa-i spun. Acum 7 luni ea ma incuraja si ma sustinea pe mine, iar acum ea a ramas fara ingeras.Este groznic. Nu ma gandesc decat ca m-i se poate intampala si mie.
Stiu ca nu trebuie sa gandesc asa, dar nu ma pot abtine sau concentra sa am alte ganduri!
Nu am cuvinte pentru a reda tot ce-am simtit de acum aproape 9 luni incoace, de la nerabdarea de a-ti tine in brate copilul asteptata o viata pana la frica ca-l voi naste fara viata, sau ca Dumnezeu ma va pedepsi atat de rau incat mi-l va lua...POATE ASTA ESTE CRUCEA PE CARE VA TREBUI SA ODUC TOATA VIATA!
Cu multa durere in suflet pentru tot ce ai simtit , pentru tot ce simti, sunt alaturi de tine si sotul tau. Sper sa-ti fie sufletul linistit, iar inima sa nu te mai doara. STIU CUM E SA SIMTI CA INIMA NU MAI SUPORTA ATATA DURERE!
Am ramas socata de educatia si devotanmentul doctorilor si asistentelor din Franta. Si sa te gandesti ca pacientul din Franta beneficiaza de luxul, conditiile, specialitatea medicilor si aparatura performanta doar pentru ca-si platesc asigurarile de sanatate, iar noi (care platim in Romania, poate doar poate asigurari mai mici) beneficiem de ce...? De dat spaga!? De asisitente si doctori nepasatori!? Am platit sume enorme in Franta pentru interventie. Am avut noroc de prieteni si cunoscuti care ne-au ajutata sa strangem banii. SI NU IN ULTIMUL RAND DE GIGI BECALI CARE MI-A DONAT 30.000 EURO. Altfel ajungeam si noi ca ceilalati parinti care-si in ingropau poate copilul asteptand ca statul ca-i ajute cu bani!
Si sa ai stii ca primul lucru pe care l-au cerut a fost RENUMITUL FORMULAR E 112. mi-a venit sa intru in pamant stiin ca am ajuns acolo atata de stresati din cauza banilor,alti parinti nu ajung deloc, iar statul TINE ASCUNS ACEST DREPT AL BIETUILOR BOLNAVI!
Iti doresc tot binele din lume, toata speranta, toata compasiunea mea si tot respectul pentru tot ce vrei sa faci prin campaniile tale. Ai mare dreptate si cu lipsa educatiei din spitale si mare dreptata referitor la botezul si inmormantarea crestineste a copiilor care se nasc fara viata. Poate cineva va avea urechi sa auda si sa schimbati ceva in sensul asta.
Draga Bianca sint tot adela di cluj si iti multumesc dn suflet ca ai citit mesajul meu .Osingura dorinta as mai avea daca poti si ai putin timp pt. o mamica de inger sa vb cu mine pe messenger adresa mea fiind =****= daca poti sacrifica putin din timpul tau pretois sa vb cu mine ti-as fi recunoscatoare toata viata si D-zeu sa te ajute sa iti recapeti linistea sufleteasca
.multumesc oricum si nu ma supar daca nu poti sa vorbesti cu mine eu tot o sama rog pt tine si***Ingerasul tau preaiubit multa sanatate
Buna Bianca,ma numesc Mihaela, mamica lui Antonio-Rares. am uitat sa-ti scriu ca vreau sa fiu alaturi de tine si in campaniile pe care le organizezi. Astept sa -mi scrii pe adresa ****@yahoo.com. astept sa va ofer serviciile mele
Buna seara. Numele meu este Iulia ****, sunt din Bacau, am 28 ani, de profesie jurist.
Draga Bianca, am fost socata de ceea ce ti s-a intamplat. Este groaznic sa iti pierzi copilul, nimeni nu ar trebui sa treaca prin asemenea chinuri.
Printr-o suferinta asemanatoare trec si eu, desi cauza este diferita. In urma cu un an am aflat cumplita veste ca nu pot ramane insarcinata, prin urmare unica solutie pentru a avea un copil este fertilizarea in vitro. Nimeni, dar absolut nimeni, nu mi-a putut explica cu certitudine, cauzele care au provocat infertilitatea. Permanent mi s-au "servit" numai supozitii: operatia de peritonita, presupuse raceli netratate, chisturi, etc, etc. De cand am fost diagnosticata cu infertilitate primara am incercat tot ce a fost cu putinta, de la operatii pana la bioenergoterapie, absolut tot, fara nici un rezultat insa. Am ajuns din om neom. Tratamentele , in special cele hormonale, interventiile chirurgicale, mi-au distrus sanatatea fizica, iar incertitudinea medicilor mi-au distrus psihicul. Este cumplit de greu sa mergi la cei mai buni specialisti in domeniu si sa ti se raspunda " nu stim cu certitudine, dar credem ca.....", sau "aveti sub 5% sanse sa concepeti un copil". Este cumplit de greu sa ti se spuna ca nu poti concepe un copil , in conditia in care tu iti doresti acest lucru enorm de mult. Singurul lucru care inca ma ajuta sa supravietuiesc este gandul ca nu port nici o vina pentru ceea ce mi se intampla. Nu am fost niciodata insarcinata, nu am factut niciodata avort, am avut o viata echilibrata. DAR NU ESTE SUFICIENT.
Am ajuns sa fac eforturi supraomenesti, pentru a-mi acorda minima sansa de a concepe un copil. Mi-am epuizat sotul, iar el nu are nici o vina, am facut imprumuturi in banca pentru a suporta cheltuielile tratamentelor. SI TOTUSI NU ESTE DE AJUNS.
De curand am intalnit o persoana cu aceleasi probleme legate de conceperea unui copil, o femeie minunata, care a trecut prin experienta unei fertilizari in vitro . Din pacate, datorita faptului ca acest procedeu este tratat de unii medici cu indiferenta si practicat doar din motive financiare (costul ajunge undeva la 100 milioane lei vechi cel putin), procedura nu a reusit. Aceasta femeie, acest om, a trecut singura prin chinul provocat de esec. Discutand cu ea am realizat ca avem nevoie de sprijin. De aceea m-am gandit sa pun bazele unei fundatii care sa sprijine femeile cu probleme de fertilitate, punand la dispozitia lor medici specialisti, psihologi, material informativ, posibilitatea de a comunica si impartasi experienta in grupuri de spijin. O fundatie care sa-si plece privirea asupra modului lapidar in care unii medici practica procedura de fertilizare in vitro, avand grija sa nu mai apara situatii de fertilizare cu embrion la o zi, in conditiile in care embrionul trebuie sa aiba minim trei zile, cuplurile care apeleaza la acest procedeu sa nu mai fie umilite.
Este nevoie de o asa fundatie pentru ca niumeni pana acum, persoana fizica sau juridica, nu si-a plecat privirea asupra acestor probleme.
Este foarte adevarat ca in Romania aceasta procedura se practica de putin timp comparativ cu alte state, spre exemplu Marea Britanie acorda pana la 60% sanse unei proceduri de fertilizare, practicand pana si trasferul de blastocist, adica de embrion aflat intre 5-7 zile , ceea ce implica tehnica si tehnologie destul de avansata.
Motivul pentru care am decis sa-ti scriu, este faptul ca in realizarea acestei fundatii m-am lovit de un mare impediment, acela financiar. Lipsa unui patrimoniu duce la imposibilitatea crearii fundatiei. Nu iti cer ajutor financiar, iti cer insa sa te gandesti la posibilitatea initierii unei campanii de ajutor adresata femeilor cu probleme de infertilitate care apeleaza la fertilizarea in vitro, prin intermediul fundatiei tale.
Faptul ca esti o persoana publica iti creaza avantajul de a atrage atentia societatii altfel decat as putea reusi eu prin intermediul unei fundatii. Iti cer sa te gandesti la posibilitatea includerii acestei probleme in campania pe care ai generat-o si in acelasi timp iti pun la dispozitie tot timpul meu liber si toate cunostintele mele , pentru a realiza acest lucru.
Te voi intelege daca imi vei refuza cererea, voi intelege daca nu vei putea sa ma ajuti.
Te rog insa ca o clipa sa consideri ca esti o tanara de 28 de ani, care isi doreste enorm de mult un copil, care nu are nu are surse reale de informare decat cele din strainatate, care lupta singura pentru a afla ce i se intampla, ce optiuni are, iar cei din jur, in special personalul medical, trece pe langa ea fara ai da nici o explicatie, doar raspunsuri lapidare, reci, impersonale,o tanara care si-a recapatat forta de a lupta dupa o discutie cu o alta persoana care a trecut prin aceeasi experienta.
AJUTA-MA TE ROG SA AJUT. HAI SA NU MAI LASAM ALTE PERSOANE SA TREACA PRIN ACEEASI EXPERIENTA, PRIN INDIFERENTA SI NEPASAREA MEDICILOR. AJUTA-MA SA RESPONSABILIZEZ PERSONALUL MEDICAL DE SPECIALITATE.
ITI MULTUMESC MULT .
Adresa mea de mail este ****@yahoo.com, iar numarul meu de telefon este 07****.
Draga Bianca, tot ce iti doresc sa/ti astern acum,sunt deja spuse, cred ca niciun cuvant in minus sau in plus nu as scapa,dar vreau sa stii ca sunt langa tine in aceste clipe grele prin care treci, stii uneori cuvintele nu au afectul dorit, isi pierd din intensitatea lor.As vrea sa intelegi ca iti doresc sa te regasesti intr/un loc unde ne retragem cu totii la un moment dat pentru intalnirea cu divinul,mai precis la biserica Precupetii Noi, situata pe str. gen Brosteanu, vis/a/avis de ASE, aripa Cibernetica.Locul, unde intalnirea cu blandetea, smerenia celor doi oameni deosebiti, parintele Comanescu si Holbea atinge suflete.
Si mai vreau sa stii ca doresc sa te ajut in toate actiunile tale, doar trebuie sa stiu cum.As vrea sa mentionez ca sunt asistent medical si cred ca pot fi de folos.
Cu drag, o prietena Mihaela
Adresa mea de mail este ****@yahoo.com
Campania "Mame de ingeri" pe internet :
http://www.transilvaniaexpres.ro/index.php?mod=articol&id_articol=75019
http://www.atac-online.ro/07-03-2008/Comunicat--Mame-de-ingeri.html
http://www.sexpert.ro/articole/familia/sarcina/despre_campania_mame_de_n...
http://www.atac-online.ro/07-03-2008/Secrete-Timpul-m-a-invatat-ca-uneor...
http://emaramures.ro/Stiri/Stire.aspx?NewsID=11249
http://www.presaonline.com/stire/9-martie---ziua-mamelor-de-ingeri,20847...
http://gravide.ablog.ro/
http://anamariagombos.blogspot.com/2008/02/mame-de-ingeri.html
http://stiri.kappa.ro/magazin-monden/cum-a-pierdut-bianca-brad-sarcina/s...
http://www.jurnalul.ro/articole/116394/bianca-brad:-moartea-fetitei-mele...
http://revista-presei.phobia.ro/bianca-brad-a-vrut-sa-se-sinucida-dupa-c...
http://www.adevarul.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=339363...
http://www.ciao.ro/stiri/ultimele-stiri/bianca-brad-cauta-motivul-pentru...
http://stiri.acasa.ro/stiri/Bianca_Brad_isi_povesteste_drama_--s86095.html
http://www.mami.ro/fertilitate/forum/pierderea-sarcinii.html?av-topic=14...
http://www.kudika.ro/comunitate/forum/view_topic/17634/INVITATIE.html
http://rss.astazi.ro/stiri/bianca
http://www.parinti.com/Bianca_Brad_si_ingerasul_ei_Emma_Nicole-t-26912.h...
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=117303
Culese azi 08.03.2008
Liliana
Bucuresti
Ma numesc Luminita **** sunt mamica de inger.Pentru Sibiu nu am vazut nici o intalnire dar eu va astept pe toate mamicile din Sibiu duminica 9 martie la ora 17 in Parcul Tineretului sa aprindem o luminare ,sa ne rugam si sa trimitem catre cer balonase colorate pentru ingerasii nostrii dragi.Va astept cu drag.Luminita
Buna Bianca
Sunt Mihaela din Sibiu si mi-a fost tare greu sa scriu acest mesaj. Eu am nascut in august 2007 un baietel la 32 de saptamani care a trait doar 2 zile. A fost cumplit. Desi am avut parte de o ingrijire medicala foarte buna din punct de vedere psihologic nu mi s-a acordat nici un fel de sprijin. Cred ca iti trebuie foarte multa putere sa treci peste o astfel de intamplare si nu cred ca iti poti uita niciodata copilul. Eu am avut foarte multe complicatii in timpul operatiei de cezariana si am stat 3 saptamani la reanimare. Nu am reusit sa imi vad copilul decat pret de cateva secunde, imediat dupa ce s-a nascut, iar ulterior doar am fost instiintata ca a murit. Nu am putut sa il vad pentru ca eram conectata la tot felul de tuburi si starea mea de sanatate era incerta. Nimeni nu a venit sa ma intrebe daca vreau sa-l vad dar spre norocul meu, sotul meu a reusit sa faca cateva poze de care ma agat cu disperare atunci cand mi se face foarte dor de el. Mi-am facut foarte multe reprosuri pentru ca am semnat incinerarea lui dar mama mea a vorbit cu un preot deosebit care mi-a spus ca nu conteaza daca a fost sau nu botezat sau daca a fost sau nu inmormantat deoarece este o fiinta fara pacat care a devenit inger. Aceste vorbe au fost singurele care au reusit sa ma linisteasca, in spital si apoi pe parcusul urmatoarelor luni.
Daca mesajul meu este citit si de Delia din Sibiu o rog sa-mi scrie pe adresa de mail.
Cred ca in Roamnia trebuie schimbata mentalitatea din sistemul medical cu privire la modul in care este privita si tratata mama care isi pierde copilul, indiferent de modul in care se intampla acest evenimentiar consilierea psihologica de dupa ar trebui sa devina un lucru normal in spital. De aceea cred ca aceasta campanie, promovata de tine, este foarte importanta. Daca pot sa ajut pe cineva, eu sunt avocat astept sa fiu contactata pe adresa de mail.
Buna.
Am fost foarte impresionata de povestea ta. Ma numesc Ana-Maria ****, din Bucuresti.Am 29 de ani. Nu am inca copii dar sper ca bunul Dumnezeu sa-mi dea intr-o buna zi. Motivul pentru care iti scriu este ca sa te felicit pentru atitudinea ta si pentru ca te-ai tinut de cavant si ai infiintat o organizatie care sa se ocupe de consilierea mamelor care trec prin ceea ce ai trecut si tu si pentru a scoate la lumina o problema care pana la urma este a sute de mii de femei aflate in aceesi situatie. Am si eu o colega care in urma cu ceva ani a pirdut o fetita la 2 saptamani dupa ce a nascut-o si pe care am indrumat-o catre tine, catre voi. Am citit un articol, care cred eu ca ar putea sa va ajute in misiunea pe care o aveti. E vorba despre un preot care militeaza impotriva avorturilor si care incearca sa determine femeile ce urmeaza a-si face un chiuretaj sa renunte si sa ii dea spre crestele acestei biserici. Eu ma gandeam ca ar putea milita si pentru a se face slujbe copiilor care se nasc morti, ca in cazul multor femei si care nu sunt pomeniti la biserica asemenea celorlalti. Cred ca merita incercat si cooptat in actiunea voastra. Va transmit linkul acelui articol: http://www.cancan.ro/2008-03-08/Unica-in-lume-biserica-inchinata-copiilo...
Va doresc mult succes in actiunile voastre, Dumnezeu sa fie cu voi sa va calauzeasca si sa va ajute in demersurile voastre.
Cu drag,
Ana-Maria
Aseara am fost la medic sa aud inimioara copilasului meu........si stupoare........dupa un test de sarcina pozitiv si intarziere a menstrutiei timp de aoroape 2 luni mi se spune ca nu exista nici un bebe ca pobabil testul a fost gresit si ca menstrutia a intarciat probabil din cauze hormonale......am simtit cum timpul se opreste cum nu mai pot sa articulez nici un cuvant si cum lacrimile curgeau fara sa imi dau seama........acum doi ani am fost diagnosticata cu o boala autoimuna si mi s-a spus ca nu se stie daca voi putea sa fac vreodata copiisi aproape ma impacasem cu ideea......pana acum......gandul ca un copil creste in mine ma umplea de fericire vorbeam in fiecare seara cu el si imi imaginam cum va arata , cu cine va semana ......doamne mi l-am dorit atat de mult si nu pot sa cred ca nu este, mintea mea pur si simplu refuza sa creada, astazi am fost sa fac analiza la sange si degeaba.......chiar nu este....imi vine sa mor si nu inteleg de ce, de ce dumnezeu se joaca asa cu mine , de ce nu pot avea ce imi doresc cel mai mult pe lumea asta......doare atat de tare incat parca nu mai am aer, nu mai pot sa respir de durere, nu mai am lacrimi si nu pot sa vad pe nimeni sau sa ascult pe cineva, pur si simplu am un gol imens,
Draga Bianca ,ma numesc Cristina si sunt din Baia Mare si imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva ,stiu si eu ce inseamna pierderea unei sarcini intr-o stare asa de avansata , deoarece acum 4 ani am pierdutun baietel la 27 saptamani ,s-a intamplat exact ca la tine ,doar ca conditile in care au am nascut au fost sub orice critica , chinul a tinut 3 zile dupa care am nascut un baietel de 2 kg,insa cel mai groaznic a fost faptul ca am fost asistata de femeia de serviciu de pe palier si de o asistenta care in momentul cand nu s-a mai descurcat cu scosul copilului afara m-a lasat acolo cu el pe jumatate scos mai bine de o jumate de ora ,timp in care eu l-am simtit intre picioare ,i-am simtit carnita care era moale si piciorusele care ii atarnau afara ,ce sa mai spun a fost un chin si o durere in sufletul meu de nedescris ,in cele din urma a gasit sotul meu cu un medic pe care l-a adus cu forta acolo ca sa poata sa scoata capul baietelului care a ramas blocat inauntru .Baietelul urma sa se cheme ANDREI.Cine a trecut prin asa ceva nu va putea uita niciodata ,iar eu pot sa spun ca mi-am revenit doar din momentul ce am mai povestit si altora ceea ce mi s-a intamplat ,deoarece simteam nevoia sa ma descarc si sa le spun prin ce am trecut atat eu cat si sotul meu .Ma gandesc neincetat la el ,dar totodata ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a doruit un al doilea copil superb, frumos si destept asa cum este fetita mea pe care o cheama Andrada .
Sunt alaturi de toate mamicile de ingeri si sunt alaturi si de tine Bianca .
Din necazurile noastre sper sa invete celelalte tinere.Poate ne aude cine trebuie si se mai schimba ceva in tara asta pentru copiii nostri. Silvia
Sunt psihoterapeut. Am auzit despre ideea si intiativa dvs de la tvr. Daca va este utila colaborarea cu mine atunci astept sa ma contactati prin email sau telefon. In cabinetul meu intra deseori tinere femei care au pierdut o sarcina.
Daca doriti informatii despre mine ca rog sa intrati pe www.psihoconsult.ro
cu bine,
Ramona C
psihoterapeut
Draga Bianca,
Ma numesc Isabela,am 25 de ani din Bucuresti.
Nu am trecut prin asa ceva niciodata,am o fetitza de un anisor si doua luni.Vreau doar sa iti spun ca te apreciez mult!si iti multumesc pt tot ceea ce faci si cum faci sa ajuti si alte mame care au trecut prin aceasta experientza.Multumim ca ai avut curajul de a ne destainui un lucru si o poveste atata de intima si de trista in acelasi timp!
Iti sunt alaturi si, am sa daua cest link tuturor celor care au trecut prin asa ceva.
Sper ca aceasta rana sa se cicatrizeze si sa nu uiti niciodata ca tu ai si vei avea mereu un inger care te va proteje neconditionat si te v-a ajutat in orice situatie ,chiar daca tu nu vezi sau sti .
numai bine si sper ca acest mesaj sa ajunga la tine.
Sint alaturi de toate mamele care au trecut prin aceste clipe disperate. Voi veni miine cu sotul meu la intilnire,la ora 17,chiar daca eu am avut norocul sa nasc o singura data,am o fetita de 21 ani,sanatoasa,frumoasa si fara probleme de sanatate. Dar nu pot ramine indiferenta fata de o mama care a trecut prntr-o asemenea tragedie.Am luat luminare si balon. Voi fi acolo alaturi de toate mamele.