Am mai scris o data pe acest site.Sunt mama unei fetite aici pe pamant si a unui ingeras in cer.GEORGIANA,asa o chema pe papusica mea ar fi implinit maine 3ANI.Sunt 299 de zile de cand a plecat de langa mine pt totdeauna,229 de zile de dor si durere,229 de zile de lacrimi si intrebari"de ce".Maine cred ca o sa inebunesc gindindu-ma la nasterea ei,la cele 2 zile de nastere petrecute de ea in viata alaturi de noi,parinti si sora ei mai mare,imaginandu-mi-o cat de mare ar fi fost,cum ar fi suflat in lumanarica de pe tort....DOAMNE cat de greu este sa traiesti fara copilul mult iubit.Nu sunt cuvinte prin care sa pot explica ce simt,ce e in sufletul meu cand imi tin fetita cea mare in brate bucarandu-ma de prezenta ei si durerea care imi sfasie inima ca nu o pot tine si pe GEORGIANA la fel.Nu este adevarat ca odata cu trecerea timpului o sa ne fie mai bine.Durerea este mai mare azi decat ieri fiinca iti dai seama ca a mai trecut o zi fara mangaierea,privirea,dragostea si trupsorul copilului tau.NU STIU poate gandind si scriind aceste cuvinte multe mamici o sa creada ca am luat-o razna, dar ue asta simt si gandesc acum,in ajun deziua de nastere a ingerasului meu.TOT CE SPER E SA FIM NOI ULTIMILE MAME CARE PLANG DE DORUL COPIILOR CHEMATI DE DUMNEZEU PREA DEVREME,cu toate ca sunt constienta ca nu va fi asa eu tot SPER.Multa putere sa ne dea Dumnezeu sa putem trai amintindu-ne de ingerasi cu drag si sa le putem rosti numele cu glas tare .GEORGIANA IMI ESTE DOR DE TINE,MAMA TE IUBESTE.LA MULTI ANI PAPUSA DRAGA ACOLO UNDE ESTI!

Dragele mele... natura se trezeste la viata...asa spuneam de fiecare data cand vorbeam cu copilasii mei dragi de la scoala despre primavara...si nu doar o spuneam la debutul acestui anotimp in fiecare an,ci chiar asa simteam...pana anul acesta!!! Acum am o mare dilema...daca natura s-a trezit deja la viata, eu de ce nu am facut acelasi lucru??? De ce pana in acest an simteam ca renasc o data cu sosirea primaverii? Si acum de ce nu mai e la fel? Apoi...brusc...inteleg. INTELEG. Stiu exact ce s-a intamplat. Din 11 ianuarie de cand puiul meu drag e inger intre ingeri...nimic nu mai e la fel. Nici primavara nu mai e primavara. Nici eu nu mai sunt eu. Mai fortez din cand in cand un zambet, mai caut din cand in cand cu disperare un motiv de bucurie...mai astept oarecum fara speranta ca primavara sa-mi invadeze sufletul...
In 28 martie am fost la intalnirea mamicilor de ingerasi de la Bucuresti. Am tot vrut sa scriu despre aceasta zi...dar parca nu gaseam cuvintele potrivite...acum ca am inceput sa vorbesc despre primavara imi dau seama ce a reprezentat pentru mine acea zi...a fost a patra zi de primavara. Si vreau sa va povestesc de ce. In 9 martie odata cu prima intalnire a mamicilor de ingeri am trait aici la Timisoara prima mea zi de primavara...primul strop de viata. In 18 martie am intalnit-o pentru prima data pe frumoasa si draga Bianca...si am trait a doua zi de primavara...al doilea strop de viata. Apoi a urmat 22 martie...ziua in care sotul meu mi-a dat unica poza a puiutzului nostru drag si astfel am mai furat o zi de primavara...a treia...al treilea strop de viata. Si iata ca am ajuns si la ziua de 28 martie, ziua in care ne-am intalnit la Bucuresti mamici si tatici de ingeri si chiar ingerasii nostri preaiubiti pe care i-am putut strange in brate tot datorita Biancai prin surpriza pe care ne-a oferit-o. Multumesc Bianca pentru a patra zi de peimavara pe care am trait-o...al patrulea strop de viata. Si...da, am mai ciupit o farama de primavara...pe 5 aprilie cand ne-am intalnit in Timisoara din nou...cateva mamici de ingerasi si am mai pus un strop de balsam pe sufletele noastre...a cincea zi de primavara...al cincilea strop de viata...?!
Domnilor doctori...stiti cat de trist este sa poti numara pe degete zilele de primavara???
Dragi mamici de ingerasi, dragi tatici, dragi bunici...va doresc din suflet ca primavara sa va invadeze viata si sufletele...dar sa nu uitati sa-i lasati usa macar putin intredeschisa...Angela, mamica de ingeras
Calin Gabriel, te iubim! Mama si tata

Draga prietena,nu pot spune ca am avut nesansa sa fiu mama de inger,dar simt durerea tuturor mamelor de aici.Baietelul meu e bine, sanatos si nu mi-as dori vreodata sa trec prin ce treceti voi.Am ascultat si eu povestea unei prietene de-a mea,care a pierdut doi copilasi imediat dupa nastere si pot spune fara nici o exagerare ca m-a zguduit profund.Acun are un alt copil,o fetita,dar nu inceteaza sa-mi povesteasca de "baietii ei".O ascult cu rabdare de fiecare data sperand sa-si mai elibereze sufletul de povara suferintei. Vreau sa-ti precizez,draga Bianca,ca sunt studenta la Psihologie,si tare mi-as dori sa te pot sprijini in initiativa ta de a ajuta mamicile.Adresa mea de email este ****@yahoo.com.Iti urez noroc in tot ceea ce faci.

Buna,Bianca!
Sunt Diana si vreau sa-ti spun ca nu esti singura,noi suntem alaturi de tine si te intelegem perfect, deoarece trecem si noi printr-o situatie asemanatoare.
Sunt si eu mamica de ingeras,BOGDAN-MATTEO a plecat in cer pe 17 martie2008,lasand in urma lui o mare,mare durere.Mi-e tare greu sa accept ca fiul meu nu mai este si mi-e tare dor de el,ca nu stiu ce sa mai fac.
Era pe 9 iulie 2007,cand am aflat ca sunt insarcinata.O bucurie imensa pentru toata familia,dar mai ales pentru mine si sotul meu,care doream de mult un copil si-l asteptam cu nerabdare.La 6 saptamani pierd sange si in urma unui control,doctorul constata ca placenta nu e fixata.Incep un tratament dur,niste injectii foarte dureroase,apoi cu ovule,care se pare ca fac bine.Urmatoarea ecografie spune ca bebele e bine,placenta fixata,totul e bine,ii aud si inimuta batand.De acum inainte in fiecare luna control,analize,rezultatul de fiecare data foarte bun.De amniocenteza nu se vorbeste,deoarece doctorul ma asigura ca nu sunt motive de ingrijorare,lichidul amniotic,fiind normal,eu fiind tanara(25 ani),dupa parerea lui nu e necesar sa-l fac.Totul decurge normal pana la ecografia de 7 luni,cand nu i se vede o parte din inimuta.Atunci doctorul care ma urmare din prima luna,doctorul meu de incredere,care era si privat,decide sa ceara parerea altui doctor,asa ca sunt trimisa la spital,unde imi spun acelasi lucru.Atunci cu ajutorul unor persoane,care m-au ajutat mult reusesc sa ajung la Roma(noi suntem in Italia),la un spital foarte bun unde mi se face o ecocardiograma fetala,care confirma ca fiul meu are o malformatie cardiaca foarte grava,Sindrom hipoplastic cardiac stang,practic ii lipseste partea stanga a inimii.De aici incepe cosmarul nostru.Nu pot sa spun in cuvinte ce am simtit atunci.Eu care imi doream asa de mult copilul acesta,care am avut de grija de mine si de el,care am facut toate analizele si ecografiile necesare,care nu am fumat,nu am baut,nu am luat nici un medicament in afara de cele prescrise de ei,care am renuntat la munca pentru a ma ingriji,tocmai mie mi s-a intamplat.DE CE?
De atunci in fiecare saptamana mergeam la Roma la control(analize,ecografie,monitoraj)Eu urma sa nasc la un spital din Roma,iar pe bebe imediat dupa nastere trebuia sa-l transporte la un spital pediatric sa-l opereze,deoarece aici spun ca sunt cei mai buni doctori din Italia.Era nevoie de 3 interventii chirurgicale,una imediat dupa nastere,alta pe la 6 luni si ultima la 2 ani.In toate aceste trei pasuri trebuiau sa-i reconstruiasca inima deoarece nu era formata bine.
Pe 24 februarie se naste copilul meu,un baietel de 3,240kg,50cm,o frumusete de copil.Mie mi l-au aratat putin,nici un minut,deoarece l-au bagat in incubator si l-au dus la celalalt spital.Sotul meu a reusit sa-l vada mai mult,i-a facut si poze.Dupa trei zile Bogdan este operat,operatie ce a durat 10 ore,si a decurs bine.Dar dupa operatie apar complicatii si dupa 3 saptamani de chin,Bogdanel nu mai rezista.Era o duminica dimineata cand am decis sa-l botezam de urgenta,deoarece starea lui se inrautatise,iar luni dimineta la 4 suna telefonul cu vestea ca s-a stins.
Inca mai am imaginea lui la capela unde l-au dus,parca dormea,cu o iconita pusa pe piept.Dar durerea cea mai mare a fost cand l-am vazut imbracat cu hainele care erau pregatite sa-l aducem acasa,asezat in sicriul alb cu ingeras.E adevarat ca nu exista o durere mai mare decat cea a unei mame care-si vede copilul dus la cimitir.
A trecu putin timp de cand Bogdanel e ingeras,si mie mi-e asa de dor de el...
inca nu-mi vine sa cred.
Ma rog Bunului Dumnezeu sa ne ajute sa trecem peste momentul asta si sa ne dea putere sa mergem inainte.
Il iubim foarte mult si va fii mereu in sufletul nostru.
Avem un ingeras care ne vegheaza.
P.S:spitalul unde a fost operat Bogdan e unul dintre cele mai mari si mai bune spitale pediatrice din Italia:OSPEDALE PEDIATRICO "BAMBINO GESU".Poate va fii de folos vreunei persoane,desi nu doresc nimanui sa ajunga acolo.

draga Bianca,intr-un moment de pauza la servici cautand pe net am dat cazual de site-ul tau...am retrait o durere coplesitoare de acum 2 ani cand la numai 8 saptamani de sarcina am primit si eu acel"IMI PARE RAU"...refuzam sa cred,ii spuneam sa se uite mai bine poate s-a ascuns1!!inutil...acea mogaldeata mica de numai de 8 saptamani,care eu simt si in ziua de azi ca era fetita chiar daca nu se vedea inca,nu se mai facea auzita.momente pe care nu vreau sa le mai descriu pt.ca stii ce simte o mama in acel moment.o mama da!...ptr. ca eu am fost mama,chiar daca doar ptr.doar 8 saptamani.Numele fetitei mele este EMILY.

buna bianca.stiu ca iti sunt trimise zeci de mesaje in fiecare zi si daca ai sa remarci acest mesaj.sunt o mamica din bacau care a pierdut 5 ingerasi si nu a gasit raspuns la intrebarea de ce.imi doresc mult un copil,iubesc copii,sunt cadru didactic.ma simt singura si neimplinita.simt ca nu mai pot continua,fiecare zi ce trece sunt mai demoralizata.cei din jur imi spun ca trebuie sa mi accept soarta,sa nu fortez destinul.imi e greu sa accept aceasta idee.te rog daca ma poti ajutat,astept raspunsul tau la adresa ****@yahoo.com

Multumesc Bianca pentru trierea pe care o faci.Doar tu stii pentru care interese.De ce unele mamici primesc raspunsul tau, unele sunt contactate, altele invitate la intalniri cu caracter restrans.De ce unii ziaristi sunt invitati si altii nu.Acum, cand ai multa lume in jur, iti permiti deja sa alegi... Oare nu sunt toti egali??! Oricum, tuturor, numai bine va doresc. Aici nu voi mai face vizite niciodata.

Draga Bianca,
Esti inca extrem de marcata de tragedia prin care ai trecut: nu vei uita prea curand, s-ar putea sa nu uiti niciodata. Dar viata merge inainte, si daca nu vrei sa-ti distrugi relatia pe care o ai cu sotul si cu primul tau copil, este bine sa nu lasi ca aceasta tragedie sa va desparta. Incearca sa fii mai optimista si daca iti doresti o fata si ti-e frica sa mai nasti, atunci ar fi bine sa adopti un copil parasit de parinti.Concentreza-ti toata grija si dragostea asupra a ceea ce poti avea si atunci viata ti se va parea mult mai suportabila.Nu mai trai in trecut, pentru ca te vei distruge singura si ii vei distruge si pe cei din jurul tau, care depind de tine.
Cu drag, Cristina

CRISTINA: CE POT SA SPUN CA MA SIMT TOT MAI PUSTIITA, MAI GOALA SUFLETESTE, MAI VINOVATA PENTRU FIECARE ZAMBET OFERIT MICUTEI MELE REBECA(CARE E INGERAS LANGA MINE SI CARE MA PRINDE IN BRATE SI-MI SPUNE "NU MAI PLANGE MAMI"), MA SIMT TRADATA CA MI-A FOST LUATA FERICIREA DEPLINA DE A AVEA 2 COPII MINUNATI: O FETITA REBECA SI UN BAIAT DRAGOS. AM RAMAS DOAR CU UNUL LANGA MINE SI CU UNUL IN SUFLETUL ZDROBIT DE DURERE SI SFASIAT DE ATATA PLANS. UNEORI MA INTREB DE UNDE MAI AM LACRIMI, DE AM PUTERE SA NU URLA DE DURERE PE STRADA CAND UN BAIETEL IN BRATELE UNEI MAME, UNDE I-MI GASESC PUTEREA DE A MA STAPANI SA NU SAR LA GATUL UNEI FEMEI INSARCINATE CARE FUMEAZA SI BEA...... E GREU, E FOARTE GREU... E GREU PENTRU CA AM RAMAS DOAR CATEVA POZE FACUTE LA SPITAL, CU CELE 3 ZILE CAT L-AM AVUT LANGA MINE SI L-AM ALAPTAT, CU ZAMBETUL LUI MINUNAT, CU MULTE AMINTIRI LASATE IN URMA LUI IN DOAR 3 ZILE, DUPA CARE A URMAT COSMARUL.... UNEORI MA INTREB DE CE MAI MERGEM LA SPITAL SA NASTEM DACA DE ACOLO II DUCEM SPRE O MOARTE SIGURA: INFECTII LUATE DIN SPITAL ETC. ASTA I S-A INTAMPLAT INGERASULUI MEU: INFECTIE LUATA DIN SPITAL, IAR INTR-O SINGURA ZI TOTUL S-A SFARSIT SI PENTRU EL SI PENTRU MINE. MA DOARE CA A FOST LUAT DE LANGA MINE SI INCINERAT, NU L-AM PUTUT BOTEZA, CA AFOST LANGA MINE 3 ZILE SI IN A4A ZI CAND SA VENIM ACASA S-A INTAMPLAT NENOROCIREA. 3 ZILE DE BUCURIE SI RESTUL VIETII MELE UN COSMAR. OARE DE CE DOARE TOT MAI TARE, OARE DE CE I-L SIMT TOT MAI APROAPE DE MINE, DE CE NU POT SA-I UIT PRIVIREA LUI MINUNATA, DE CE, DE CE, DE CE EU, DE CE EU DOAMNE. CU CE-AM PUTUT SA GRESESC IN FATA TA ATAT DE RAU CA SA MI-L IEI PE DRAGOS SI SA MA PEDEPSESTI ATAT DE RAU, SA NU AJUNG SA-L BOTEZ CA SA STIU CA E ACOLO SUS LANGA TINE. ACUM UNDE E PUIUL MEU: E LANGA TINE, DOAMNE? CINE POATE SA-MI RASPUNDA LA INTREBAREA ASTA, CINE MA POATE LINISTII CA INGERASUL MEU DRAGOS E SUS? DOAMNE, MAI BINE I-MI BAGA-I UN CUTIT IN INIMA, ASTA PUTEAM ACCEPTA, DAR CA MI-AI LUAT INGERASUL MEU, NUUUUUUUUU. TE IUBESC DRAGOS! DAR O IUBESC SI PE REBECA CARE E LANGA MINE SIL IUBESC SI PE SOTUL MEU CARE SUFERA LA FEL DE MULT CA SI MINE. DOAMNE DA-MI PUTERE SA-MI REVIN SI VOUA MAMICI DE INGERASI SA VA DEA DUMNEZEU PUTERE SA VA REVENITI SI NOI SA FIM ULTIMELE CARE V-OM MAI SUFERII. DOAMNE AJUTA-NE! VA PUP!..CRISTINA, DIN T-VENI, JUD. MURES

E sfasietoare durerea pierderii unui copil indiferent la ce varsta . Eu am fost nevoita sa intrerup sarcina . Era o sarcina atat de dorita si asteptata . Am crezut ca e o minune cand am ramas insarcinata,dupa 5 inseminari esuate , ramasesem insarcinata natural . Eram nebuna de bucurie, fericita , implinita . Dar fericirea n-a tinut mult ,la 11 sapt ginecologul meu mi-a spus ca bebelusul meu are malformatii la ambele picioare . A cazut cerul pe mine ,era imposibil , am avut atata grija de el si cum sa nu-i fie dezvoltate piciorusele ??? Au urmat doua saptamani de chinuri ,depresii , lacrimi , rugaciuni , intrebari. Intr-un final am hotarat ca ar fi mai bine sa interup sarcina .Mintea imi spunea una , sufletul alta . Nu puteam sa-mi condamn copilul la o viata plina de amaraciune , durere , dependenta . Il iubeam prea mult , as fi dat totul daca s-ar fi putut face ceva . Am intrerupt sarcina la spital , a fost groaznic sa stiu ca-i bate inimioara si medicul imi da un medicament care-l omoara . Cand am avortat am fost luata prin surprindere , totul s-a intamplat foarte repede ,insa n-am avut puterea sa ma uit la puiutul meu , asa cum era : mic , malformat , era al meu si acum imi pare rau.Au urmat apoi multe lacrimi ,reprosuri, sentimente de vinovatie, disperare.Sper sa-mi gasesc puterea sa merg mai departe si s-o iau de la inceput .DUMNEZEU SA NE AJUTE PE TOTI!

ma numesc Antoanella si sunt din Oradea.
Nu stiu cum, si probabil nu intimplator am aflat doar de ieri ce ti s-a intimplat. Cred ca a fost soarta. O prietena mi-a spus ca ai patit exact ca mine si ca ai un site in care ti-ai spus povestea. Curiozitatea m-a impins sa il citesc, nu stiu de ce, pentru ca stiu ce e in sufletul unei mame care i-si pierde copilul. Unele prietene m-au avertizat ca e lacrimogena, dar mi-a facut curaj si am citit-o.M-mregasit in povestea ta, cu exceptia faptului ca copilul meu nu avea nici o malformatie. Voi scrie povestea mea mai tirziu.
Vreau sa stii ca sunt alaturi de tine si ca-mi pare foarte rau ca a trebuit sa mai treaca cineva prin asta.Stiu ca e foarte dureros, pentru ca si eu sunt o mamica de ingeras.Stiu ca numai cine a trecut prin asa ceva poate sa inteleaga,si nu cred ca exista lucru mai dureros pe lume decit pierderea copilului.Si cu atit doare mai tare cu cit este mai aproape de termen, ca sa nu mai vorbim de mamele care i-au auzit plingind sau i-au tinut in brate au stat cu ei si pentru o perioada scurta de timp, le-au contemplat frumusetea si mirosul de bebelus, care nu se compara cu nimic pe lume. Te uiti la ei si spui ca vin din alta lume, atit sunt de puri si frumosi.
M-a impresionat tare faptul ca ai scris despre asa ceva. Intr-adevar e dureros, si pe linga ca ai pierdut un copil mai ai si nenorocul sa pierzi multi asa zisi prieteni. Si te tot doare, pentru ca vezi ca persoanele cu adevarat importante in viata ta sunt foarte putine.Cei care te inteleg , care au rabdare sa asculte si sa te ajute sa treci prin asta.
Am citit multe din mesajele primite , unele m-au impresionat profund, sunt unele demne de luat in seama, mai ales cele legate de credinta, si ca nimic nu e intimplator pe lume. Dumnezeu ne da doar atit cit putem duce, cu un motiv stiut numai de El. Noi suntem prea mici ca sa intelegem, poate daca ne straduim mai mult, dar trebuie sa credem ca nu ne paraseste niciodata si ca e alaturi de noi in tot si in toate.
Ingerasii nostrii stau sus in cer si ne vegheaza pasii. Ne indruma si ne ajuta. Nu ne-au parasit. Sunt cu noi, doar ca nu ii putem vedea.
Din fericire, si doar cu ajutorul lui Dumnezeu si al ingerasului meu, am reusit sa trec peste acest tragic eveniment. Nu vroiam neaparat sa-mi spun povestea, desi o voi face pentru ca dupa atita timp e un mod bun de descarcare a sufletului, chiar daca poate nu o citeste nimeni.
Dupa ce am citit multimea de mesaje, am ajuns la niste concluzii crunte in legatura cu sistemul nostru sanitar, dar mai ales cu felul in care suntem tratate, noi FEMEILE in maternitate. Felul cum se vorbeste cu pacientele, cu mamele care au trecut prin momente cumplite, e strigator la cer. Va voi povesti si eu mai tirziu. Faptul ca ne face sa ne simtim vinovate, ca vrem copii, sau ca au murit din cauza noastra, ne simtim injosite si cel mai grav lucru e ca nu ripostam. Acceptam cu seninatate sa ni se vorbeasca urit si sa fim de acord cu ceea ce ni se spune fara comentarii.Aici fac o paranteza si ma refer la unele cazuri in care mama simte ca ceva nu e in regula(o mama simte intotdeauna)si nu este luata in seama, sau se pune pe seama faptululi ca e vulnerabila in timpul sarcinii sau labila psihic. Dar daca o mama simte ca ceva nu este in regula cu copilul din burtica de ce nu este ascultata? Chiar daca a fost o alarma falsa , sau s-a ingrijorat poate degeaba, de ce sa o condamnam? Mai bine sa fim prevazatori. Nu conteaza ca l-am deranjat pe domnul doctor.Important este ca noi si copilul nostru sa fie bine. Avem acest drept.
Din pacate a trebuit sa treci tu Bianca, o persoana publica, si sa incerci sa schimbi ceva, poate daca ne adunam vom reusi.
I-mi pare rau pentru Emma, pentru ceillati ingerasi si i-mi pare rau ca nu am aflat decit acuma despre intilnirile cu mamicile copiilor ingeras. Poate daca o sa ajunga si la noi in oras, cu siguranta ma voi implica.
Mamicilor aflate in situatii similare va doresc din suflet s aputeti trece peste aceste pierderi si suferinte, care numai timmpul le va putea diminua. De trecut nu vor trece niciodata, ne-au marcat existenta, dar important e sa invatam sa traim cu ele si sa intelegem ca ingerasii nostrii sunt intr-o lume mai buna si ne vegheaza necontenit.

Acum daca mai aveti rabdare va voi scrie si povestea mea, unul din motive este ntru ca aici putem vorbi sincer deschis si sa ne marturisim sentimentele fara ca nimeni sa ne judece, si de ce nu cu scop de terapie. Cu cit povestim mai mult despre dramele noastre , parca le putem suporta mai usor.
S-a intimpat in decembrie 2001 bucuria de a afla ca sunt insarcinata. Aveam atunci 28 de ani. Primul copil, pe care toata lumea il astepta demult si care in sfirsit a horarit sa vina sa ne insenineze zilele.
Eram in Portugalia cu sotul meu, si acolo am gasit un ginecolog renumit in acel oras. Fiind la ineputul sarcinii m-a trimis sa-mi fac o serie de analize. Zis si facut. Mentionez asta deoarece la noi in tara nu se fac nici un sfert din cele de acolo. Au iesit bune si cele de singe si cele de urina. Sunt gratuite, si cele de HIV, si citomegalovirus si toxoplasmoza si listeriza.
deci au iesit bune. Analizele s-au repetat si in lunile urmatoare. Aceleasi rezultate bune. Am decis prin luna a 5-a sa ne intoarcem in Romania.Sarcina decurgea normal, nu ma ingrasasem deloc, am facut aerobic pina in luna a 5-a cind ne-am intors, nu fumez, nu beau cafea sau alcool, am minact sanatos, fara prajeli, vitamine din citrice legume si fructe. Practic o sarcina fara probleme,usor de dus, nici greturi prea multe nu am avut.
Ajunsi in Romania, am decis dupa ce auzisem de multe scandaluri legate de conditiile din maternitate si de atitudinea personalului, sa mergem in Ungaria si sa gasesc un medic cu care sa nasc acolo.
L-am gasit, mergeam periodic, in continuare totul decurgea normal, ca la carrte.Dupa multe ezitari am ramas sa am doar medicul din Ungaria. decizia mi-a apartinut, deoarece ma gindeam ca daca as avea unul si in Oradea ,probabil ca unele lucruri s-ar bate cap in cap si atunci nu as mai stii ce sa cred
Sarcina fiind fara probleme, nu m-am gindit nici o clipa ca s-ar putea intimpla ceva rau. La 38 de saptamini am fost la control in UNgaria, si doctorul a spus ca ma asteapata sa vin s ama mut inainte de termen ca sa fiu in zona cind se va declansa nasterea. Totul era normal, la ecografie. Apoi acasa intr-o luni dimineata ma apuca niste dureri, nu foarte mari, dar care se repetau destul de des. Atunci m-am gindit ca poate am intrat in travaliu. Nu stam ce se intimpla , fiind prima sarcina, am sunat o prietena si mi-a spus sa ma duc repede la spital. M-a dus sotul meu si acolo la internari am ajuns de fapt ca sa intreb ce se intimpl acu mine, credeam ca orice medic i-mipoate da un raspuns, ca doar de aia sunt medici. Din pacate nu aveam un medic al meu in Romania. In momentul acela nu mi-a trecut prin cap nici un nume de doctor cunoscut, cu toat eca stiam citva. A aparut unul (nu dau nume) care m-a consultat si a hotarit ca eram in travaliu dar ca nu eram la termen si ca ma interneaza ca ma pune pe perfuzii sa-mi incetineasca contractiile.Ecografie nu mi-a facut. M-a internat si apoi au venit niste asistente periodic care ascultau inima fatului cu pilnia. Au spus c aii bate inima bine.Au fost de 3 ori 3 asistente diferite. Toateacelasi raspuns.E bine copilul. Cu toate perfuziile, durerile nu au incetat.
A doua zi de dimineata m-a chemat la ecografie. In salon mai era un domn doctor si o asistenta.Cind s-a uitat pe monitor a spus:fat oprit in evolutie 39 de saptamini.Nu am inteles bine ce a spus si l-am mai intrebat odata, la care a spus ca fatul e mort. Nu puteam sa inteleg cum, nu puteam sa concep asa ceva
credeam ca visez urit. Eram ca anesteziata. Intre timp, cei doi medici discutau despte ce masini si-au luat si unde s-au mutat copii lor. Nici o vorba de incurajare sau sa m abage cineva in seama. Atunci vazind ca sunt in plus in acea camera, am intrebat totusi daca urma sa-mi faca cezariana. S-a uitat la mine mirat si mi-a spus ca eu sunt ca in bancul ala: si f....t in c.. si cu banii luati. Am crezut ca nu aud bine, am plecat fara ca cineva sa i-mi spuna ceva. Eram amortita. Am iesit pe coridor si am inceput sa pling. Mi-am sunat sotul si ia-m dat vestea trista.Au venit intr-un sufet la spital, el si parintii mei.Eu plingeam de nu mai puteam. Simteam ca totul s-a prabusit si ca toata viata s-a terminat. Ma gindeam la patutul copilului care era pregatit, l ahainutele pe care urma sa le imbrace, la jucariile care il asteptau. la planurile pe care le facusem impreuna cu sotul meu, care s-au naruit intr-o clipa. Si nu intelegeam DE CE?
de ce mie? E unul din cazurile in care spui :de ce tocmai mie? Dar soarta nu alege, nici dupa bogatie, nici dupa frumusete nici dupa altele. Asta este si trebuie sa o accept. Atunci eram distrusa. Nu stam ce va urma. Acei medici care erau in sala la ecografie nu erau oameni, erau animale si nu mai vroiam sa-i vad. Atunci am horatit ca trebuie sa gasim un medic bun, care sa se ocupe in continuare de mine. Am ajuns pina la urma sa gasesc un Om deosebit care de atunci mi-a devenit ca si un al doilea tata. Domnul doctor CHITULEA PETRU, pe care multi il blameaza, multe il acuza, de foarte mult elucruri rele. Oamenii sunt rai si spun multe. Pe mine m-a ajutat enorm. A venit seara la mine dupa o zi crunt de obosotoare si m-a vazut, mi-a dat ceva medicamente ca sa ma pregateasc apt nasterea de a doua zi. Noaptea am avut contractii. Mama a ramas cu mine si ma tot sfatuia sa ma odihnesc ca a doua zi va trebui sa nasc si sa fiu puternica. A doua zi de dimineata, m-am trezit, m-am spalat,si am avut puterea sa ma machez,de fapt ritualul din fiecare dimineata. A venit doctorul si m-a dus in sala de tratament, unde mi-a dat ceva calmante ca sa nu simt durerea asa de profund. Mi-a dat ceva pentru dilatare si a spus ca astept. L-am intrebat atunci cam cit timp v-a dura totul. Mi-a raspuns ca daca totul decurge bine atunci pina la prinz se va termina totul. Am avut noroc, si intr-o ora cu travaliu cu tot am reusit sa nasc copilul meu,pe care il aspeptam cu totii, dar nu mrt ci sa il duc acasa asa cum fac majoritatea mamelor din maternitate.Partea aceasta mi-e forte dificil sa o redau, acum trecind citiva ani buni de atunci, privesc un pic mai detasata lucrurile, dar atunci....
Dl. doctor m-a anuntat ca-i va face craniotomie, fapt care la-m auzit ca prin vis, asta insemnind ca ii va scoate o parte din creier ca sa nu ma chinui asa de tare la expulzie. Mi-a spus, ca avind in vedere circumstantele, acum copilul fiind mort, devin eu persoana cea mai importanta de care trebuie sa aibe grija si sa sufar cit mai putin. Cind l-a scos, am stat citeva clipe sa ma gindesc daca as vrea sa il vad,(inainte asteptam cu nerabdare acest moment), si m-am decis ca nu vreau sa-mi ramina intiparita toata viata imaginea unui copil mort desfigurat care sa ma urmareasca de aici inainte zi si noapte.A fost o decizie foarte grea. Sunt conviinsa ca daca as fi vrut mi l-ar fi aratat. Mama mea , fiind medic, a fost linga mine. Ea l-a vazut, dar nici pina in ziua de astazi nu am vorbit despre acest lucru cu ea. Nu regret decizia luata atunci.Nu ca nu as fi vrut sa-l vad, dar m-am gindit ca am un viitor in fata, care si asa este destul de umbrit din cauza tragediei prin care am trecut.Asta nu inseamna ca nu sunt de acord ca fiecare mama sa hotarasca ce vrea sa faca in astfel de situatii. E decizia mamei, nu a doctorilor sau a asistentei. Ea ste cel mai bine daca poate indura sau nu sa il vada sau sa il tina in brate.Pot spune ca am mai avut un noroc(daca il pot numi asa). Dl doctor m-a dus pe sectia lui , unde erau mai mult operate din alte cauze, nu cezariene. am stat in salon cu o doamna mai in virsta nu cu mame care tocmai nascusera. Nu erau pe sectie copii care plingeau, ca sa i-mi aminteasca de pierderea mea.Si nu am nascut in sala de nasteri ciin sala de tratament, care era vis a vis de salonul in care am stat.Asrfel nu am avut contact cu mame care nasteau copii vii.Asa a fost sa fie.Apoi am aflat ca de fapt copilul murise c vreo 10 zile inainte din aceeasi cauza ca si a ta Bianca. Cordonul strangulat in 3 locuri, de unde nu mai putea sa se oxigeneze si sa primeasca hrana. In final a murit. Probabil ca s-a chinuit.Aceste lucruri le-am aflet dupa examenul anatomopatologic.Fatul fiind intr-o stare oarecare de descompunere, eu am avut mare noroc ca nu am facut septicemie.Atunci cum de la internare asistentele i-mi spuneau ca aud cum bate inima? Intrebari fara raspuns.Am stat inca 2 saptaminiin spital sub observatie, cu antibiotice ca sa nu se declanseze ceva infectie. In acest timp , fiind pe sectia domnului doctor, as minti sa spun ca nu am fost bine tratata, sau ca s-a purtat urit cineva cu mine,dimpotriva. Poate asta m-a ajutat sa merg mai departe. Citeam in fiecare seara rugaciunea Maicii Domnului sa ma ajute sa trec peste aceste clipe de cosmar. Doamna in virsta care era cu mine in salon , era o doamna doctor care ma incuraja ca si ea a avut 2 sarcini pierdute apoi a avut o fata si un baiat. Stiu nu poti sterge aceste clipe si oriciti copii ai avea acest episod ramine in inima si mintea fiecarei mame care a trecut prin asa ceva.acest copil nu poate fiinlocuit cu altul. A fost o identitate, chiar daca nu a apucat sa vada lumina zilei. Alt moment care a fost tragic, dar nu asa ca in cazul altor mame, a fost ca totusi nustiu prin ce minune le-a incredintat copilul parintilor mei si sotului , si au putut sa il inmorminteze, ba chiar a fost si preotul . Eu num-am putut duce ca eram inca in spital. Nu mi-a povestit nimeni ce s-a intimplat pt ca nu au vrut sa ma mai tulbure.Acum dupa atitia ani as dori si eu sa aflu ce a spus preotul, sau daca a facut vreo slujba, stiind ca acestor copii nu se face.In sfirsit dupa ce am ajuns acasa, (mi s-a parut ca am stat o vesnicie in maternitate)au urmat alte socuri. In afara de sotul meu, cu nimeni nu puteam vb despre ce mi s-a intimplat. Mama m-a dezamagit , pt ca ma asteptam ca sa pot vorbi macar cu ea. Am mai vorbit dar foarte sumar. Nu ceea ce ma macina.Am avut si eu parte de:lasa ca faci altul, sau e mai bine asa , ca cine stie cu ce sechele ar fi ramas, etc.Multi dintre asa zisii prieteni ma ocoleu , nestiind ce sa zica. Nu ii condamn, pt ca netrecind prin asa ceva nu stiu cum sa se poarte. Dar as fi avut probabil nevoie de o mingiiere, o vorba buna o incurajare sincera. In afara de sotul meu , care si el suferea cumplit, si de familia mea care ma iubesc, dar cu care nu pot comunica pre bine,nu am avut pe nimeni. A trebuit sa invat sa traiesc asa sa accept ce mi s-a intimplt si sa merg mai departe. Asta am constatat-o din spital, unde numeni nu ma baga in seama, sau sa i-mi spuna ceva mai incurajator.Nici vorba sa-mi spuna cineva ca ar fi bun un psiholog in astfel de cazuri.
Alt soc a fost cind mergeam pe strada si ma intilneam cu lume cunoscuta care ma intreba ce face baietelul. Mie i-mi era jena sa spun, ca sa nu se simta ei prost ca au intrebat.Am avut noroc ca atunci cind am ajuns acasa din spital , toate lucrusoarele copilului erau strise si duse in pod. Au trecut saptamini, golul a ramas, viata mergea inainte, dar parca observam toate mamicile cu carucioare sau gravide si ma apuca tristetea, nu invidia. De ce eu nu am?
Multe din prietenele mele nascusera in perioada aceea. Mi-a fost greu la inceput sa le vad stringindu-s gramajoara de bebelus in brate. Apoi m-am obisnuit. MI-a dat Dumnezeu putere.
Ar mai fi multe de spus aici, dar timpul a trecut si multe din sentimente s-au estompat.
S-a intimplat ca la 2 luni dupa pierderea sarcinii sa am un accident de masina. Eram cu sotul meu si cu un prieten bun.A fost destul de rau, dar important e ca am scapat toti cu viata si singura am fost eu care, in urma impactului am sarit pe geam afara la vreo 10 metri de masina , zburind peste un sant betonat, trecind razant pe linga un pom si sarind peste niste bolovani, aterizind in iarba pe pamint. In afara de o mina rupta si citeva zgirieturi nu am patit nimic.mi-am pierdut cunostiinta in aceste momente pentru scurt timp. Cind m-am ridicat nu ma durea nimic, m-am simtit ca si cum cineva m-ar fi luat din masina si m-ar fi asezat in iarba.Atunci am stiut ca ingerasul meu vegheaza asupra mea si nu m-a lasat sa mor, si ca m-a salvat cu un anumit scop. Nu vreau sa va descriu masina care daca o vedei ziceai ca nimeni nu a supravietuit.am Stiut ca totul va fi bine si ca Dumnezeu exista.Am ajuns la spitalul din Beius unde este dezstru, nu vata nu medicamente nimic. Las deoparte amanuntele. Sunt cumplite conditiile din spitale.
In urma investigatiilor facute si a ecografiei abdominale , ca sa vada daca nu am ceva leziuni interne, s-a constatat ca aveam un fibrom uterin de 6 cm /4cm.
Disperarea a inceput sa ma cuprinda din nou, fiindca i-mi doream cu ardoare sa treaca anul, la sfatul medicului, si sa incercam sa facem un copil. In astfel deconditii nici un medic nu mi-a dat speranta ca o viitoare sarcina o voi duce la bun sfirsit. Am vorbit atunci cu medicul ginecolog la care am ramas, si merg si in ziua de azi la dinsul.Mi-a recomandat un tratament hormonal, cu care nu prea am fost de acord. Am spus ca as dori si alte pareri. Am fost la Budapesta la o clinica, la un doctor renumit, care m-a consultat, i-am povestit despre trecutul meu cu copilul mort si la fel a spus ca ma asteapta sa fac laparoscopie .M-am intors acasa, inca nu eram hotarita ce sa fac, dar soarta mi l-a scos in cale pe Domnul dr Baba Alexandru, medic homeopat, cu care am discutat foarte mult si m-a incurajat tot timpul. Asa am hotarit sa nu fac nici laparoscopie nici tratament hormonal. Am facut tratament homeopat, care presupune renuntarea la cafea ciocolata cacao, tutun , mentol. Pt mine nu a fost greu pt ca nu fumam si nu am baut cafea. La coicolata am rezistat mai greu, si la spalatul pe dinti de dimineata cu pasta de dinti mentolata. Asta a fost mai greu. Ma spalam doar cu pasta de dinti homeopata. A meritat efortul, am crezut din tot sufletul ca ma voi face bine si ca mi se va micsora fibromul.
Asa a fost. La fiecare ecografie lunara fibomul meu era din ce in ce mai mic. Dupa 10 luni de la pierderea copilului Dl doctor mi-a dat unda verde,:daca vreisa facicopil atunci poti sa te apuci de treaba. Din fericire am ramas insarcinata o luna mai tirziu. Ne-am bucurat mult toti, dar bucuria nu a fost de lunga durata, la 5 saptamini am avut o desprindere de placenta. Am fost internata in spital, unde am stat sub observatie si sub tratament, singeram sima rugam sa nu pierd si aceast asarcina. La ecografie bebe arata bine, doar ca singerarea nu se mai oprea. Asa au trecut inca 6 saptamini dupa care s-a mai domolit. Copilul era bine. Apoi m-a lasat acasa cu conditia sa stau in pat si sa nu fac nici un efort. trebuia sa iau niste medicamente destul ede scumpe, dar ce mai conta, important era sa duc sarcina la bun sfirsit. Apoi injectii in fiecare saptamina. La fiecare control la care mergeam, auzeam:sarcina cu risc crescut.Aveam si placenta praevia. Cu toate acestea nu am disperat nici o clipa ci ma gindeam ca totul va fi bine si ca Dumnezeu ma va ajuta. De la atita stat in pat am facut infectii urinare repetate, urmate de o serie de antibiotice . Eram disperata stiind ca nu era bine pt copl si ca ar fi putut provoca o nastere prematura.Am avut si momente de disperare in care nu puteam sa nu ma gindesc ca as putea sa pierd sarcina si ca nu as mai avea puterea sa trec prin ce am trecut.Dar nu durau mult. Am credinta in Dumnezeu si in ingerasul meu care ma pazeste si parca i-mi tot soptea ca va fi bine.
Numaram saptaminile pe calendar, si cu cit mai trecea una cu atit sperantele devenau mai mari. Prin luna a 8-a la control mi-a spus medicul sa ma pregatesc ca m ava interna ca sa fiu sub observatie.Nu prea mi-a convenit, dar am spun ca spre binele copilului voi suporta si asta. am stat inca o saptamin ain spital, si intr-o zi de luni cind eram programata sa fac N.S.T-ul trecuse ora 14 si inca nimeni nu venise sa ma duca sa il fac
apoi m-am ridicat si m-am dus la asistenta sa ii spun. Atunci a intrebat cum de nu l-am facut?
M-a dus si nu a iesit bine. L-a repetat si copilul se misca putin si bataile inimi nu erau regulate. A sunat medicul , care era in ziua lui libera si a venit la spital unde mi-a facut cezariana de urgenta. Nu stiu ce m-a determinat atunci sa insist sa mi se faca N.s.t -ul. Am simtit ceva , poate mi-a soptit cineva sa insist. Doctorul mi-a spus ca daca nu ma opera atunci copilul nu rezista pina a doua zi. La fel a fost cu cordonul ombilical in jurul gitului. Multumesc lui Dumnezeu ca am nascut o fetita frumoasa 3.750, si 53 cm. Minunea mea, nu i-mi venea sa cred ca am reusit, c am adus pe lume un copil sanatos si frumos. Mult timp dupa pierderea sarcinii ma invinovateam si ma consideram o mama rea, sau nedemna de a avea copii.A fost o sarcina dificila, cu multe sacrificii, (eu nu le consider asa)dar a meritat din plin.
Apoi vazind-o crescind, eu fiind singura la parinti , intotdeauna mi-am dorit sa am frati sau surori, am hotarit sa mai facem un copil.Nu m-am gindit nici o clipa ca s-ar putea intimpla ceva rau, sau ca va fi o sarcina dificila, pe care mi-ar fi fost greu sa o duc in conditiile in care mai aveam un copil de crescut. Nu mi-as fi permis sa stau toata sarcina in pat. Am uitat sa mentionez ca dupa cezariana, la un an de zile la control mi-au mai gasit niste fibroame mai mici, dar care a spus medicul ca nu pun in pericol o viitoare sarcina, dar sa ma gindesc ca daca vreau sa fac al doilea copil sa nu mai stau pe ginduri ca nu se stie ce se va intimpla mai tirziu. Intre timp eu realizindu-mi scopul adica COPILUL, nu am mai continuat tratamentul homeopat.Norocul meu e ca nu ma chinui prea mult sa ramin insarcinata. Am aflat ca sunt insarcinata si iarasi ne-am bucurat foarte tare. De data aceasta si fiica mea Alyssa Victoria dorea un fratior sau o surioara, ea avind atunci 1an si 5 luni.Cind o intrebam cum sa o cheme pe surioara(intre timp aflesem ca va fi fata)ea raspundea bibi.Au trecu t si cele 9 luni de sarcina si la ultimul control mi-a spus c ae totul ok si ca ma asteapta saptamina viitoare, eu avind 38 de saptamini.In seara aceea si in ziua urmatoare parca copilul nu se misca asa de des. Atunci am plecat la spital, l-am cautat pe medic si m-a trimis sa-mi faca n.s.t. A iesit iarasi prost, copilul fiind in bradicardie, trimitindu-ma direct la cezariana. De abia am apucat sa-mi anunt sotul si sa-i spun ce sa aduca. Pe cind a ajuns el cu mama eu deja nascusem. Bine ca fetita a fost bine. Iarasi cu cordonul de 3 ori infasurata, era deshidratata si cu buzele vinete. Bine ca traia si ca a fost scoasa la timp.
Acum am 2 fete una are 4 ani si cealalta 2 ani si 10 luni. Ma bucur ca Dumezeu mi-a dat aceasta sansa si sa o apreciez. Ma uit l aele si nu-mi vine sa cred ca sunt ale mele. Ca am reusit sa trec peste incercarea grea, nu ca as fi uitat-o.Am invatat ca trebuie sa luam lucrurile asa cum ne sunt date. ca si durerile trebuie traite.
Vreau sa spun ca daca nu as fi trecut prin trauma pierderii primului copil nu as fi stiut multe.Am fost mult mai atenta la simptome, la reactii la tot ce ma putea alarma daca ceva nu era bine. Il sunam pe doctor si ma chema la cabinet sa ma consulte sa vada daca totol este in ordine. Saptaminal faceam analize de urina sa pot trata infectiile urinare. De aceea cred ca trebuie sa ducem o campanie de informare a mamelor sa stie cind sa se alarmeze, sa fie atente, sa anunte fara jena medicul, si sa intrebe intotdeauna daca au temeri. Cu cit sunt mai informate cu atit se reduce riscul de nastere prematura sau si mai rau.
As dori din tot sufletul sa nu mai treaca nimeni prin ce am trecut noi mamele ingerasilor.Daca pot sa ajut cu ceva va rog sa-mi scrie-ti pe mail ****@yahoo.com
Va doresc din suflet tuturor si mai ales tie, Bianca sa va gasiti linistea sufleteasca. Apropos , pe fata mea cea mica o cheama brigitta bianca.

nu-mi vine sa cred ca sunt atat de multe femei care sufera din cauza asta,as fi vrut sa nu descopar asta,as fi vrut sa nu vad atat de multa durere,o durere la fel de mare ca a mea.in 3.dec 1999 am nascut intr-un spital din buc o fetita.totul a decurs normal atat la nastere cat si in timpul sarcinii,numai ca la 8 ore de la nastere au venit sa ma cheme in sala de noi nascuti sa-mi vad copilasul.erau 5 doctori peste trupusorul ei mic,nu-mi amintesc prea multe vedeam ca prin ceata si nu stiu cum am ajuns in salon.dimineata un cap varat pe usa m-a anuntat ca a murit.s-a intamplat vinerea,nu mi-a spus nimeni ce saq fac,nu au trecut pe la mine,nu stia nimeni nimic.luni am fost chemata intr-un birou in fata directorului spitalului care mi-a spus ca micuta mea alexandra s-a nascut cu o malformatie la inima si ca ar fi totusi bine sa declaram ca a murit duminica noaptea pentru ca altfel va venii procuratura sa intrebe de ce nu s-a declarat decesul ca ar fi trebuit eu sa anunt si pt ca nu am facut-o voi avea probleme.am cerut s-o vad dar a spusca nu se poate deoarece copii morti se incinereaza si am fost nevoita sa semnez ca-mi dau acordul.este durerea vietii mele cu care am sa mor ca n-am un loc in care sa-i aprind o lumanarica,ca nu stiu ce s-a intamplat cu fetita mea,pe unde rataceste sufletelul ei si daca este acolo sus cu fratii ei ingerasii.sunt 8 ani de atunci si durerea nu a disparut,am zile in care plang pana la epuizare,in loc sa merg cu ea la scoala ii aprind lumanari.daca cu adevarat s-a nascut cu o malformatie de ce nu mi-au spus la ecograf,de ce nu sunt capabili sa-si faca meseria?este tarziu sa-i acuz ma bucur ca exista miscarea formata de tine bianca si daca pot sa ajut cu ceva o voi face,daca nu in calitate de psiholog(este meseria mea)pt ca pe mine nu m-am putut ajuta si nu cred ca voi reusii nici cu alte persoane,sunt mult prea afectata de durerea mea.dar cu orice altceva ad.mea ****@yahoo.com.imi pare teribil de rau pt ca suferi stiu cum e,odata cu alexandra am murit si eu.nu am alti copii iar sotul meu ar vrea sa incercam si eu vreau dar imi este teribil de frica nu stiu daca pot sa mai trec inca o data prin asta,as inebunii.daca se va naste la fel? de cate ori ma voi ruga pt fetita mea o voi face si pt fetita ta si pt toti copii ingerasi,sa fie cuminti si sa ne astepte

Bianca, e foarte frumoasa pagina ta...
E scrisa cu mult suflet, si mi-am simtit, de la inceput si pana la sfarsit, lacrimile innodate in gat, citind-o. Am dat din intimplare peste pagina ta. Cautam o specie de "brad" si am vazut si pagina ta sugerata de google. Si am deschis-o, sa vad ce mai faci... Nu urmaresc biografia nimanui si nu am stiut nici de Luca, nici de Emma. Acum am aflat si imi pare mai bine ca am aflat de la tine si nu de prin vreo revistuta de "subiecte tari". Sunt psiholog si mi-a fost de mare folos tot ce am citit. Pe undeva, banuiam ca asa este, ca cel aflat in durere nu vrea sa fie evitat, dar de multe ori nu indraznim sa patrundem in intimitatea celorlalti... Si ii ranim, desi le vrem binele, sau, pur si simplu, nu stim ce sa spunem si ne simtim vinovati ca le-am rascolit iar durerea si i-am facut sa planga...
Iti multumesc pentru pagina asta. E mare lucru darul de a-ti inmulti talantul, ca din el sa-si traga seva si energie si altii.
Te iubim, si ma doare inima ca astfel de margaritare apar doar din durere si lacrimi. Sunt alaturi de tine si de taticul Emmei, cu sufletul.
Alina

As vrea sa mai precizez un aspect care va veni in intampinarea celor dornici de comunicare pe dureroasa tema legata de ingerasii pierduri : acest site este un loc provizoriu de intalnire a Biancai cu voi, mamicile de ingerasi . Este deocamdata un loc in care se semnaleaza evenimentele ce au loc in cadrul campaniei si este un loc in care fiecare dintre voi isi poate povesti propria drama si isi poate descarca sufletul in mijlocul celor ce au trecut prin aceleasi suferinte .
Mesajele pe care le postati aici sunt ca niste articole in paginile unei reviste . Sunt povesti citite cu drag, sunt cuvinte folosite pentru alinare, pentru informare, pentru a oferi sau a primi un ajutor de suflet.
Dar, dupa cum bine ati citit in mesajele de mai sus ale Biancai , ea colaboreaza acum cu o persoana in vederea constructiei unui site special al organizatiei E.M.M.A. care va cuprinde si un forum . Abia atunci toate mesajele noastre vor putea beneficia de raspunsuri directe, fie chiar de la Bianca, fie vor fi dialoguri binefacatoare intre noi , intre voi – mamicile de ingeri.
Vreau sa cred ca toti cei care s-au alaturat Biancai, in orice fel au facut-o (prin mesaje pe acest site, prin participarea la evenimente, la intalniri, sau in orice alt mod) au facut-o din toata inima, cu toata sinceritatea si din dorinta de a ajuta la realizarea acelor obiective enuntate ale campaniei , obiective care vin in intampinarea celor care ajung in postura de parinte de ingeras sau care sunt in preajma unui asemenea parinte .
Refuz sa cred ca pot fi persoane care se folosesc de propria durere doar pentru a ajunge in apropierea Biancai si a se folosi de notorietatea ei in vreun fel anume in interes personal.
De aceea consider ca nu trebuie sa asteptam un raspuns direct si personal din partea ei pentru fiecare mesaj al nostru pe care-l postam pe site .
Important este ca gandurile noastre, ale voastre, sa fie de folos celor care le citesc.
Important este mesajul pe care-l transmitem catre inimile celor care cauta raspunsuri printre randurile scrise aici .
Amintiti-va ce ati citit mai sus , in textul de la inceput al Biancai, in care ea povestea ca anul trecut, imediat dupa producerea nenorocii ei, a cautat pe internet informatii, materiale, texte care sa o ajute sa inteleaga suferinta care i-a fost dat sa o traiasca . Cat de greu i-a fost negasind raspunsuri la intrebarile ei ! …
Iata, acum voi puteti sa oferiti raspunsuri mamelor care le cauta ca si Bianca nu demult.
Foarte importante sunt experientele voastre si sfaturile voastre pentru acele mamici disperate care au de curand ingerasi si care nu stiu cui sa se adreseze, nu stiu pe umarul cui sa planga, nu stiu pe cine sa dea vina si cum sa faca sa-si accepte viata mai departe fara copilasii iubiti .
Foarte important insa este sa va doriti sa impartasiti ganduri si sentimente cu toti cei care intra pe acest site .
Cat de curand , pe un forum ce este in faza de constructie, se vor putea purta discutii in comun si se vor putea primi raspunsuri personalizate chiar si de la Bianca .
Insa nu uitati ca ea este una singura, iar cititorii care apeleaza la un cuvant din partea ei sunt sute … cel putin .
De aceea , chiar si acum – dupa cum ati citit deja - mesajele venite din partea ei sunt adresate tuturor .
In speranta ca v-am fost de folos cu aceste precizari si din dorinta de a va convinge ca toate sunteti importante pentru Bianca, ca toate sunteti in centrul atentiei ei si ca pentru fiecare dintre voi Bianca duce aceasta campanie , eu va doresc sa intampinati Sfintele Sarbatori de Paste cu ganduri curate, cu suflete calde , cu inimile alaturi de cei dragi si alaturi de puiutii vostri din ceruri . Doamne ajuta !

Liliana
Bucuresti

Dragele mele, e 23.24.noaptea si am umplut tastatura de lacrimi incercand sa descarc de pe net ceva ptr voi...un cantec, pe care va rog sa-l ascultati accesand
http://www.lyricsmode.com/lyrics/k/karen_taylor_good/precious_child.html
Codruta