cuvintele sunt de prisos...orice as spune ar fi atat de fals si lipsit de sens, de fiecare data cand deschid site-ul ma uit la poza in care apare micutza, imbracata toata in roz...crunt, crunt...am o fetitza de 2 ani si cred ca viata ar fi in van daca as pierde-o pe iubita mea Mara...acum sunt insarcinata in 24 sapt, cu un baietzel, si din pacate am o problema cu placenta care nu-mi garanteaza o sarcina dusa la termen si un copil sanatos...sunt satula de parerile tuturor doctorilor la care am fost, nu pot decat sa sper si sa ma rog la Dzeu sa ma ajute! citesc pe net povesti cu copii care mor in pantece inainte de a vedea chipul mamei si de a simti siguranta data de bratele ei, ma gandesc ca as putea fi una dintre 'victime', inca un 'esec' al doctorilor romani (printre alte milioane!)
29 April, 2008 - 07:00 — Camelia
Draga Bianca, Am citit mesajul tau pentru Emma, si ma regasesc din nou in cuvintele tale. Ai un dar de a spune lucrurilor pe nume... Asa e, toate ne luptam zi de zi sa raminem la suprafata, sa nu ne prabusim de tot. Si cei din jur, cu citeva (atit de putine) exceptii, prefera sa evite subiectul crezind ca ne e mai usor asa. Zilele trec, le ducem asa cum putem, dar in sufletul nostru acelasi gol... Numaram lunile care trec de la pierderea ingerasilor nostri, ne intrebam mereu cum ar fi fost ei azi, si ne e tare greu fara ei. Atit de frumos i-ai sris Emmei, atita dragoste in rindurile tale! Trebuie sa fie tare mindra de mamica ei, de tot ce a reusit sa faca in acest an. Ai adunat in jurul tau atitea suflete zdrobite, ne-ai ajutat sa intelegem ca nu sintem singure si ne-ai dat o farima din puterea ta! Si sint convinsa ca nu te vei opri aici! Emma a dat un alt sens vietii tale, si tot ea iti va da forta sa continui acest proiect, sa il duci cit mai departe. Multumim Bianca! Sper ca Sabatoarea Pastelui ti-a adus putina liniste in suflet, ca ai reusit sa te bucuri alaturi de cei dragi. Te imbratisez cu drag, Camelia
29 April, 2008 - 07:00 — Elena-Loredana
Hristos a inviat!Bucuria invierii ma duce cu gandul departe, la sufletelele mele de care imi e tare dor! Nu am uitat sunt aici,undeva aproape de toate mamicile care impartasesc gandurile lor,...va sunt alaturi,va imbratisez si imi ofer sprijinul !Elena-Loredana Tg Jiu
29 April, 2008 - 07:00 — Alina
NU SUNT "PIERDUTI" Un copil vazu un barbat si o femeie, ca plangeau. Si intreba pe slujnica ce ingrijea de ei , de ce sunt atat de mahniti? Ea ii raspunde ca acesti oameni pierdusera pe scumpul lor baietas."Pierdut"! Zise copilul. Vino iute sa-l cautam. La ce bun, raspunse slujnica.Nu-l mai gasesti in lumea asta. A murit. Si unde este acuma? In Cer.In Cerul de despre care mi-ai vorbit tu atata? In Cer, unde e atat de frumos, unde este Mantuitorul Hristos si unde copiii se joaca cu Ingerii? Da,da! Acolo! Copilul ramase cateva clipe pe ganduri. Apoi mirat intreba: Asta numesc oamenii pierdut? Cata intelepciune la copil! Maica Domnului cu Pruncul sa ocroteasca toti "Ingerasii" si familiile acestora! Tot binele din lume... Cu mult drag, Alina B. mamica unei printese (care a implinit pe 23 Octombrie 2008, 6 luni de viata), Maria Josephine. Povestioara de mai sus e copiata din carticica "Rugaciuni pentru copii", din care ii citesc fetitei mele seara, la culcare si ma gandesc la VOI.
30 April, 2008 - 07:00 — Rodica
HRISTOS A INVIAT! Dragostea lui Isus sa va calauzeasca, lumina in suflete si in case, sa aveti inima plina de speranta pe care ne-a lasat-o Dumnezeu! Condoleante, pareri de rau transmit tuturor parintilor de ingerasi care trec acum prin momente grele. D-zeu sa le aline durerea parintilor de ingeras - Andreea din Sighetul -Marmatiei, Annei-Marie Bejlui din Bucuresti, Florinei si celorlalti parinti care trec prin astfel de momente cumplite. Nu stiu ce sa va spun dar din proprie experienta cred ca e foarte greu sa te impaci cu gandul ca ai pierdut pe cineva atat de drag... Dumnezeu sa va ajute, sa va aline durerea si sa va dea speranta. Va imbratisez cu drag si va sunt alaturi. ADEVARAT A INVIAT!! PASTE FERICIT TUTUROR!!!
30 April, 2008 - 07:00 — Mihaela
si eu sunt o mamica de inger si incerc sa depasesc situatia, dar imi este foarte greu deoarece cei din jurul meu cred ca daca imi cer sa nu mai plang sau sa nu ma mai gandesc la ANDREI voi putea sa merg mai departe. Atunci cand am vazut si citit gandurile de mai sus am realizat ca nu sunt nici nebuna nici egoista sau rea , asa cum am fost catalogata de cei din jurul meu. Multi cred ca judecandu-te sau jignindu-te te ajuta dar de fapt nu realizeraza ca iti fac mai mult rau si te imping mai mult spre marginea prapastiei. Persoane care nu incearca sa te cunoasca te judeca si te jignesc, iti reprosaza ca profiti de moarte propiului copil ca sa fii bagat in seama nu realizeaza ca de fap[t nu stiu nimic despre tine si durerea pe care o simti. Eu l-am pierdut pe ANDREI in data de 18.02.2008 si nici macar la mormantul lui nu pot sa stau cat as dori pentru ca nu mi se permite. as dori daca se poate sa-mi raspunzi si sa-mi spui daca sunt egoista ca ma gandesc la puiul meu si consider ca numai eu stiu cat este de dureros ca baietelul pe care l-am iubit mai presus decat propria mea viata a trecut in lumea ingerilor in bratele mele, privindu-ma in ochi si cerandu-mi parca sa il ajut sa ramana langa mine. ANDREI a fost viata mea si cel care m-a facut sa ma simt implinita ca femeie. Acum nu mai este si incerc sa gasesc un motiv pentru care sa traiesc. Am lupta alaturi de el atat cu boala"NEUROBLASTOM" cat si cu sistemul de sanatate si cu medicii din Rom. care nu stiu decat sa condamne inainte de a incerca sa trateze, si care se limiteaza la ce au invatat in facultate si se complac in situatia din acest moment din sistemul sanitar romanesc. Am reusit sa plecam in strainatate cand pentru ANDREI nu se mai putea face nimic si am realizat cat de inapoiata este medicina din Rom. si cat de mult rau i-am facut lui ANDREI platindu-l pe doctorul care nu a facut nimic pentru a-l salva. Imi doresc atat de mult sa citesc raspunsul de la tine si sper ca ma vei ajuta sa trec peste clipele grele pe care le traiesc in prezent si sa pot sa ma alatur membrilor fundatiei tale si la randul meu sa ajut alti copii cu adrese ale clinicilor din strainatate sau sfaturi despre demersurile necesare obtinerii faimosului formular E112 si de ce nu sa incercam sa reprezentam fundatia si la nivelul Craiovei. Adresa mea de e-mail este: ****@GMAIL.COM Cu respect, Mihaela
30 April, 2008 - 07:00 — Anonim
Doamne Dumnezeule! Cum poate avea puterea un om sa treaca peste moartea copilului sau, fie ca a trait in afara pantecului sau nu? Doamne, de ce iei copiii inaitea parintilor???? Draga Bianca, de-abea acum am aflat mai multe amanunte si am citit site-ul. Te admir pentru puterea ta, pentru dorinta ta de a face ceva si sunt alaturi de tine si de toate femeile care trec prin asa ceva. Eu am o fetita, de 2 ani si 7 luni, si nu mi-as putea imagina viata fara ea.Ca orice parinte, ma gandesc uneori sa nu i se intample ceva si, crede-ma, as muri daca ea n-ar mai fi, nu as rezista. Iti doresc mult succes si multa tarie in continuare!
30 April, 2008 - 07:00 — Anonim
AZI SA INTIMPLAT UN LUCRU MINUNAT. O MAMICA A PLECAT ACASA, DE LA SPITAL ,CU BEBELUSUL EI,SANATOS SI FRUMOS. EI SI CE ESTE ASA EXTRAORDINAR VE-TI INTREBA? MINUNEA ESTE CA BEBELUSUL S-A NASCUT CU TREI LUNI IN URMA LA 24 DE SAPTAMINI. CE ZICETI DOMNILOR MEDICI DE ASTA? DACA AR FI FOST PE MIINILE VOASTRE? DOAR CA SE INTIMPLA IN ITALIA SI NU IN ROMANIA. CIT I-MI DORESC SA FI PLECAT DIN ROMANIA INAINTE SI NU DUPA CE MI-ATI TRANSFORMAT COPILUL IN INGERAS. AU TRECUT 8 ANI SI MI-E LA FEL DE DOR DE TINE DRAGUL MEU INGERAS. MAMI SI TATI TE ASTEAPTA ZI DE ZI. NU NE LASA SINGURI. VINO SI DA UN SENS VIETILOR NOASTRE PUSTII. SCUZA-MA BIANCA ,CA SCRIU ACESTE LUCRURI AICI DAR ESTE SINGURUL LOC UNDE STIU CA NIMENI NU VA RIDE SAU MA VA CONSIDERA NEBUNA SI UNDE PUTINE CUVINTE SUNT SUFICIENTE PT A FI INTELESE. POATE AR FI INTERESANT SA PUBLICI O CARTE CU CEA CE SE SCRIE, CU MESAJELE EXACT ASA CUM AU FOST TRIMISE. PT CA SUNTEM PREA MULTE MAME DE INGERI SI LUMEA NU STIE CE SIMTIM NOI.
30 April, 2008 - 07:00 — Mihaela
HRISTOS A INVIAT! Draga BIANCA, Ma numesc Mihaela si sunt din Cluj.Din pacate, am trecut si eu si sotul meu printr-o experienta cumplita, aceea de a ne vedea toate visele si sperantele spulberate in cea mai neagra zi a vietii noastre, ziua de 1 septembrie 2007. Am devenit si noi parintii unui ingeras de 7 ani si 2 luni, pe nume RARES-RAZVAN. Dumnezeu a ales sa-l ia la el ca sa-l scuteasca de orice suferinta si de rautatea celor din jur. Vorba sotului meu, era prea bun pentru lumea asta. Le inteleg pe mamicile care au avut bucuria de a-si tine puiul in brate chiar si pentru cateva clipe. Eu m-am bucurat de fiecare clipa alaturi de Rares timp de 7 ani si nu am incetat sa sper ca in ciuda problemelor de sanatate pe care le avea, va veni ziua in care totul va fi ok.Asa a si fost, numai ca , asemeni multor parinti , ne-am lovit si noi de mizeria din sistemul sanitar romanesc.Dupa o perioada de 7 ani in care Rares a avut un diagnostic medical partial gresit ( tetrapareza spastica si retard neuromotor usor), diagnostic pus de cei mai renumiti neurologi din Cluj, am aflat in urma unor investigatii facute la indemnul unui medic ortoped !???!( RMN)ca diagnosticul corect era de siringomielie dorsala( o afectiune a coloanei ), care se poate opera cu succes la Cluj. Am facut opeartia si , intr-adevar, copilul care timp de 7,2 ani mersese numai tinut de mana, s-a dat jos din pat la 3 zile de la operatie si a inceput sa umble singur, fara nici cea mai mica problema. Va dati seama ce bucurie era pe mine saa-l vad umbland singur. Practic era visul meu de 7 ani implinit. Dar nici nu banuiam macar ce avea sa urmeze. Am fost externati si, la 2 zile dupa, copilul a inceput sa faca febra. Medicul de familie care l-a vazut acasa a zis ca est o banala viroza care se manifesta mai urat din cauza ca organismul lui e slabit. Spre seara il vede si un medic de pe ambulanta, acelasi diagnostic: viroza respiratorie. Pe la ora 22,30 e sunat medicul de garda de la neurochirurgie care intamplator e medicul specialist care asiatase la opeartie cu seful clinicii. Sotul ii prezinta simptomele si acelsi diagnostic: viroza respiratorie. Dar, zice el, sa veniti dimineata ( sambata, 1 sept) la ora 9 sa-l vada d-l. profesor. Pana sa vina seful clinicii, il mai vad pe copil medicul specialist, anestezistul de la operatie si rezidentul de garda, acelasi diagnostic: viroza. Dar seful clinicii hotaraste sa-l interneze si sa-i recolteze proba de LCR( lichid rahidian), desi si lui i se pare ca e viroza. Sotul e trimis la un laborator PARTICULAR pentru analiza!!!????!!!, desi se putea face si in clinica in regim de urgenta. In fine, nu mai are rost sa amintesc prin ce am trecut timp de 2 ore in care copilul facea deja convulsii, avea febra foarte mare (40,5 C), iar asistenta refuza sa-mi dea un termometru sa-i iau febra sau sa-i puna o perfuzie cu glucoza pentru ca era deja deshidrat de la febra mare ce-o avea. Abia la 12,30, cand a intrat in coma s-au alarmat toti, dar era deja prea tarziu.Trei ore jumate mai tarziu a plecat la ingerasi. Stiti ce-a iesit la analiza de laborator facuta la clinica particulara? ( norocul nostru ca s-a facut in afara spitalului, ca altfel se musamaliza totul)A fost infectat in timpul operatiei cu meningita ( microbul pseudomona aeruginosa, printre multe alte bacterii descoperite in lichidul rahidian), a facut septicemie in urma operatiei care , culmea ironiei reusise si Rares a umblat singur, fara niciun fel de recuperare postoperatorie. Nimeni nu poate intelege ce este in sufletul nostru acum si singura consolare este ca a scapat de rautatea celor din jur, ca nimeni nu-l mai arata cu degetul ca nu poate umbla. Sa stiti ca am avut nenumarate greutati sa-l inscriem la o gradinita normala. Peste tot ni se spunea ca nu au ce face cu el, sa-l ducem la gradinitele pentru copii cu probleme neurologice, ori el atata ca nu putea sa umble singur si isi folosea mai greu mana stanga, in rest era foarte inteligent, lucra extrem de bine la calculator ( laptop), avea o gandire mult mai matura decat varsta lui si avea insotitor permanent (asistent personal platit de primarie care nu trebiua sa faca altceva decat sa stea cu el la scoala sau gradinita). Acum nu mai avem decat lacrimi si ani intregi de amintiri. Si dincolo de toate, sunt convinsa ca el este in continuare cu noi, sufletul lui a ramas aici, cu mamica si taticul lui, cu jucariile pe care le-a iubit atat de mult. Inchei prin a te felicita, BIANCA, pentru initiativa pe care ai avut-o si Dumnezeu sa-ti dea putere sa mergi mai departe. Tu il mai ai pe Luca, eu nu mai am pe nimeni.Si sa stii ca trebuie sa lupti in continuare pentru el. Puiutii care s-au dus sunt acum ingerii nostri pazitori, ei au mereu grija de noi si cu siguranta ne asteapta si ne pregatesc si noua un loc mai bun in lumea de dincolo. Cu mult drag, Mihaela.
30 April, 2008 - 07:00 — Mara
Plang..........plang,.........dar sa stii ca acolo unde e ,ea este un ingeras care te vegheaza si o sa te ajute la un moment dat.Asa a vrut D-zeu!EL exista,acolo undeva si vegheaza asupra noastra.Poate e mai bine asa ,sigur e mai bine asa,EL a stiut...Ce e al tau e pus de-o parte.........Roaga-te si o sa vzi minunile Lui si a Maicii DOmnului........Te admir de cand eram mica si sunt alaturi de tine..........mara.Te pup! Curaj!!!!
1 May, 2008 - 07:00 — Octavian
Draga Bianca...iti inteleg durerea...sunt barbat si am o fetita superba de 7 ani si jumatate slava Domnului,ea e viata mea si as face orice pentru ea. Anul trecut in vara asteptam si al doilea copilas al nostru,tot o fetita,Stefania am fi dorit sa se numeasca,dar in luna a opta s-a intamplat ceva...nici acum nu stim exact ce-a fost...imi gasesc cu greu cuvintele,scuza-ma,dar in timp ce scriu mi-au dat lacrimile pentru ca amintirile sunt dureroase... Am intrat aici pentru ca auzisem de ce ti s-a intamplat si chiar acum la tv este o emisiune cu tine...nu stiu dar simt nevoia sa ma descarc cumva...multumesc pentru rabdarea de a citi mesajul meu. Te intelegem si suntem alaturi de tine. Cu drag,Octavian...
1 May, 2008 - 07:00 — Anca
Buna seara Bianca, am citit ce ai scris, si am plans mult, desi nu sunt mamica, am o nepotica , fetita surorii mele, pe care am vazut-o crescand din prima zi de viata. Tea se numeste, este sufletul nostru, al familiei, Tea s-a nascut prematur, la 7 luni, a avut ceva probleme, dar s-a facut bine f repede. Ii multumim lui D-zeu pt asta. In decembrie 2006, sotia verisorului meu, a nascut o fetita, care tot asa ca si fetita ta Bianca, a murit sufocata de cordonul ombilical. Imi este rusine, nu am stiut ce sa-i spun , am evitat-o, ma gandeam la ea, ma gandeam la durerea lor, dar nu am avut curajul sa-i spun cat de rau imi pare.Matusa mea mi-a spus sa nu-i spun nimic, Exact cum ai spus tu Bianca, prefate ca totul e ok, Deabea acuma cand am citit mesajele, am citit ce ai scris, imi dau seama cata durere este. Imi pare rau, imi este rusine de mine...... Ironia sortii, exact dupa un an de la pierderea fetitei, a nascut o alta fetita, care este bine , sanatoasa, ma bucur enorm pt ei, dar stiu ca un copil nu se le inlocuieste cu alt copil, si mai stiu ca durerea si dorul de Daniela exista Sper din tot sufletu ca DUMNEZEU sa ma ierte pt ca am fost o lasa Eu scriu din partea celor ca mine, care nu au avut curajul sa le vorbeasca mamelor, si stiu ca sunt multi... Mamelor de ingeri, DUMNEZEU sa va intareasca sa puteti merge inainte.... Va sarut si va imbratisez anumele meu este Anca, Timisoara Adresa de mail este ****@yahoo.com
1 May, 2008 - 07:00 — Rodica
DRAGA D-NA BIANCA V-AM VAZUT LA TELEVIZOR ASTA SEARA , SHI M-AM IMPRESIONAT CE SPUNEATZI , AM DESCHIS CALCULATORUL , SHI AM CITIT O PARTE DIN CE A-TZI SCRIS . ASCULT MELODIA CARE O C ANTATZI . SANT MAMA A TREI COPIII , SANATOSHI , CA-S MARI , 30 , 27 SHI 23 ANI . EU AM CANCER . DE LA PRIMA NASHTERE , CARE AM FOST TAIAT PERINEUL , FARA SA FIE NEVOIE , SHI CUSUTA F.F URAT , A DOUA NASHTERE , ERAM SA MOR DE LA NEGLIJENTZA , SHI INCOMPENENTZA UNEI ASHA ZISE ASISTENTE , ( O TZIGANCA A DUSA LA ORASH ) CARE MI-A FACUT , FARA SA FIE NEVOIE , O INJECTZIE DE DILATARE , SHI ERAM SA FIU MOARTA , M-AM RUGAT IN UNGURESHTE , FARA SA SHTIU CUM SE ROAGA ELE , LA NASHTERE , SHI MI-AM PUS SINGURA MASCA DE OXIGEN , CA MUREAM SHI EU SHI FATA MEA , CA NIMENI NU VEDEA , NU AM PUTUT MERGE 6 LUNI , MA TARAM , NU MI SE MAI ASHEZAU OASELE DE LA NASHTERE . MA INTREBA D=NA DOCTOR , CUM MA SIMT , SHI EU SPUNEAM , CA ARUNCATA DE SUS , DIN AVION , PARCA NU AM NASCUT , PARCA AM AVUT ACCIDENT GRAV , NU-MI POT RIDICA PICIOARELE , MA ROARE TOT IN MINE , PARCA AM TOATE OASELE RUPTE > SHI NICI NU AM FOST CUSUTA BINE , CA MI S-A RUPT CARNEA , NICI NU SHTIAM CUM NASC , PARCA ERAM PUSA PA PRIZA DE INALTA TENSIUNE . A TREIA OARA ... CE SA MAI SPUN . DAR DUPA PRIMA NASHTERE , NU ERA BINE NIMIC , CUM AM FOST CUSUTA , SHI MI-A SPUS LA UN MOMENT DAT , IN 1980, UN MEDIC , DACA NU TE CAUTZI , NU TE INGRIJESHTI , IN TIMP FACI UN CANCER DE COL UTERIN , CA NU-I BINE DE LOC > U NDE MA VEDEAU , SPUNEAU DOCORITZE , MEDICI , SHI LA [POL . GRAND LA EFORIE NORD < CADELER MAINILE LA CELE CARE TE-AU CUSUT > ASTA MI-A STRICAT , SHI CASNICIA . AU VAZUT CA NU VREAU SA FIU TAIATA , SHI MEREU I-MI SPUNEAU , , DAR CE VREI SA FII BUNA LA BARBAT , DE ACEEA NU AI VRUT SA TE TAIE ???> EU NESHTIIND CE SE POATE INTAMPLA , TACEAM , DAR REU FAC CA NU ASISTA MEDICI COMPETENTZI , CARE SA VADA CE-I DE FACUT , NU NISHTE ASISTENTE , NENOROCITE , CARE NUMAI DARUL , , BANUL , LE INTRESA . AM AVUT SOTZ NAVIGARTOR , EU AVEAM SHI ASHA SITUATZIE BUNA MATERIALA , SHI AVEAM CE DA , SHI TOTUSHI NU S-AU OCUPAT DE MINE ASHA CUM TREBUIE . MULTA INDIFERENTZA , MULTA LIPSA DE PROFESIONALISM , LIPSA DE OMENIE , DE BUNA CRESHTERE ...... AM CUNOSCUT PE NET , O FAMILIE CARE STA IN CANADA , TORONTO , AU DOUA FETE , DE 23 SHI DE 18 ANI . F.F. INTRERESANT CA AU FOST NASCUTE IN MATERNITATEA UNDE AM NSCUT SHI EU COPIII , CHIAR CEA MARE ESTED IN IUNIE 1985, IAR EU AM NASCUT AL TREILEA COPIL IN IULIE 1985. I S-A FACUT O TRANSFUZIE DE SIANGE , CA ERA NASCUTA PREMATUR , SHI I S-A DAT SIDA . DE TREI AN , I S-A SPUS CE BOALA ARE CA I S-A FACUT SHI ACEST TEST , CA ERA MEREU BOLNAVA , SHI NU SHTIAU CE ARE . M-AM INTALNIT LA BISERICA CU SHEFA DE SECTZIE , DE LA MATERNITATE , SHI I-AM SPUS . CHIAR IN 1978, A AVUT IDEEA, SA-I FACA SHI BAIATULUI MEU , NOU NASCUT O TRANSFUZIE DE SANGE ( COPIL NASCUT DE 4050 KG) , CA I SE PAREA CA-I PALID , SHI NU SUGE .M-AM OPUS , SHI MARE CIRC A ESHIT IN SPITAL , DAR ACUMA MA GANDEAM CU GROAZA , AUZIND CE A PATZIT BEATRICE , CU FIICA EI , DIANA , LA ACEIASHI DOCTORITZA . NU ERA MIRATA , A SPUS CA NU AVEAU CONTROL ASUPRA SANGELUI CARE LI SE ADUCEA, SHI ERA POSIBIL SA FIE ASHA ... ASTA ESTE LA NOI IN ROMANIA SHI V-A MAI FI DE LA ASTA AM EU CANCERUL HRISTOS A INVIAT , SHI MULTA SANATATE , SHI CURAJ , PTR. TOATE MAMICILE CARE AU AVUT ASHA EXPERIENTZA TRAGICA , ASHA NECAZ MARE ESTE GROAZNIC LA NOI MOR DIN NEGLIJENTZA LOR , A CADRELOR MEDICALE , MOR COPIII SANATOSHI . RODICA -SHTEFANIA
1 May, 2008 - 07:00 — Anamaria
ANAMARIA, PSIHOLOG, SATU MARE Datorita profesiei mele, consider si sunt dipusa sa ajut orice mama de inger care are nevoie de ajutor de specialitate. De asemenea, sunt deschisa la orice colaborare in acest sens. Cabinetul meu deschis zilnic, ofera servicii psihologice specializate in terapie si consiliere psihologica. Pentru mai multe informatii ma puteti contacta la adresa de email: ****@yahoo.com (adresa care nu as dori sa apara pe site-ul dvs). Dumnezeu sa va aiba in paza!
1 May, 2008 - 07:00 — Ana
"Cand rade un copil si-i dulce somnul Cand altul plange singur pe pamant, Priviti si-l veti vedea pe insusi Domnul Razand in fiecare sau plangand. Spre managaiere si spre bucurie Pe toti copiii sa-i chemati as vrea, Asa cum intr-o pestera tarzie... Pe Dumnezeu copil l-ati mangaia... Speranta mea si a ta Din deznadejde si zadarnicie Copiii doar o pot rascumpara Speranta mea si a ta... Sa binecuvantam pe toti copiii Oriunde in lume vesnic s-ar afla Caci Domnul a zis "Lasati, lasati copiii Sa vina toti la mine" asa a spus Si lor le-a dat averea imparatiei Speranta lumii de la polu' opus..." Sunt versuri dintr-un cantec de-al lui Victor Socaciu. Nu stiu daca il stiti. Ar fi frumos daca ai vorbi cu el, Bianca, sa faceti o inregistrare si acest cantec sa devina imnul campaniei. Ana/Bucuresti
1 May, 2008 - 07:00 — Theodora
Bianca!Esti o femeie minunata.Eu nu mi gasesc cuvintele pentru a exprima ceea ce simt dupa ce am auzit aseara interviul cu tine si azi am citit site-ul....E GREU....nespus de greu sa citesti...nespus de greu sa traiesti asa ceva....Te admir pentru ceea ce esti! Theodora -Iasi
1 May, 2008 - 07:00 — Liliana
Timpul nu se mai intoarce , dar noi putem privi oricand inapoi in timp … Si, de asemenea , putem privi si peste timp in viitor… si putem spera … Iata ca mai sunt doar 2 saptamani pana la termenul limita 15 mai 2008, timp in care inca mai putem face un gest care va veni in sprijinul organizatiei E.M.M.A. : acum inca mai putem sa completam formularul 230 prin care sa decidem ca 2% din impozitul pe care il platim statului sa fie directionati catre aceasta organizatie . Nu ne costa nimic . Acesti bani oricum ni se opresc din salariu ca impozit catre stat . Noi putem alege sa directionam aceasta cota de 2% catre organizatia E.M.M.A. pentru a fi folositi in scopul finantarii tuturor demersurilor necesare indeplinirii obiectivelor enuntate de Bianca mai sus . Mai multe informatii oricine poate afla de pe www.doilasuta.ro . Puteti descarca formularul “Declaratia 230” din zona “Resurse”, mai exact de la http://www.doilasuta.ro/doilasuta/Resurse.html . Despre pasii pe care trebuie sa-i urmati in acest demers cititi in zona “Contribuabili”, la http://www.doilasuta.ro/doilasuta/Contribuabili.html Este foarte simplu . Contret, despre ce este vorba : Prin intermediul acestei Declaratii 230 noi hotaram ca timp de 1 an o cota de 2% din impozitul pe salariu sa fie directionata catre o anumita organizatie neguvernamentala in care avem incredere, precum este Organizatia E.M.M.A. , pentru a finanta actiunile acesteia in scopul pentru care a fost infiintata (a se citi mai sus obiectivele pe termen lung). Apoi anul urmator (in functie de masura in care am fost sau nu multumiti de de organizatia catre care i-am directionat privind gestionarea acestor fonduri adunate din cei 2%) putem sa repetam acest gest catre aceeasi organizatie, catre alta, sau deloc (adica impozitul pe salariu pe care-l platim lunar se va varsa integral in bugetul statului) . Consider ca, atata timp cat avem acest drept , este mai bine sa decidem noi cine sa foloseasca acesti bani decat sa ajunga pe mana guvernantilor care au dovedit ca inca nu stiu sa-i gestioneze eficient. In centrul interesului lor este sa primeasca la buget cat mai multi bani de la contribuabili pentru a avea cat mai multi de impartit intre ei . Tocmai de aceea ei , guvernantii, nu organizeaza campanii de informare a populatiei privind exercitarea acestui drept al fiecarui angajat de a decide cine sa beneficieze de aceasta cota de 2% din impozitul pe salariu ! Aceasta cota de 2% nu reprezinta o suma foarte mare . Un calcul simplu ne arata ca la un salariu brut de 1500 lei, salariul mediu pe economie, impozitul pe salariu care i se retine lunar angajatului este de aproximativ 200 lei - care se vireaza la bugetul statului. Din acest impozit, de aproape 200 lei, noi avem dreptul sa directionam 2% - adica aprox. 4 lei – catre acea organizatie pe care o alegem. Nu e mult , cam 50 lei intr-un an de la o persoana care are un salariu brut de 1500 lei. Dar pic cu pic se face strop si strop cu strop se face mare . Campania “Mame de ingeri” poate fi sustinuta in mod concret si prin acest gest care nu costa nimic : prin completarea Declaratiei 230 cu datele Organizatiei E.M.M.A. si trimiterea acesteia prin posta la Administratia fiscala de care apartine fiecare. Simplu. Eu voi completa aceasta Declaratie 230 si o voi oferi ca model de completare pentru oricine doreste sa-mi urmeze exemplul . Timpul nu se mai intoarce , dar noi putem privi oricand inapoi in timp … Si, de asemenea , putem privi si peste timp in viitor … si putem spera … Trecutul nu poate fi schimbat, dar viitorul poate fi mai bun daca luam cele mai bune decizii in prezent ! Liliana Bucuresti
1 May, 2008 - 07:00 — Cristian
BUNA BIANCA, NU SUNT O MAMICA ,CI UN TATIC AL UNEI FETITE DE 6 ANI, SI NU AM CUM SA-TI INTELEG DUREREA , DAR ITI INTELEG DORINTA DE A FACE CEVA ALTFEL , POATE MAI MULTE LUCRURI LE VEI FACE ALTFEL. SUNT PRODUCATORUL UNEI EMISIUNI LA SPERANTA TV , EMISIUNEA SE NUMESTE @LT.FEL SI AS DORI SA TE INVIT IN NUMELE ECHIPEI SA PARTICIPI LA EMISIUNEA DIN 8.05.2008 PENTRU A VORBI DESPRE FELUL IN CARE TU VREI SA SCHIMBI LUMEA. TEMA EMISIUNII DIN DATA DE 8.05.2008 ESTE CHIAR ACEASTA: TU POTI SCHIMBA LUMEA! NUMELE MEU ESTE CRISTIAN **** ,IAR ADRESA MEA ESTE ****@gmail.com . MULTUMESC !
3 May, 2008 - 07:00 — Ramona
AM UN INGER INCA VIU, DAR ... NU STIU CAT AM SA REZIST SEFII MA OMOARA INCET, INCET, INCET...
3 May, 2008 - 07:00 — Luciana
ma numesc luciana si sunt si eu mama de inger...pe 15 mai se implinesc 3 ani.nu stiu daca ar trebui sa fac ceva,poate nu trebuie sa fac nimic.mi-e greu sa-i aprind si o lumanare , nu stiu ce ar trebui sa zic.nu am apucat sa-i dau un nume...
4 May, 2008 - 07:00 — Anamaria
Buna Bianca! Sunt o viitoare mamica din judetul Suceava. Apelez la tine in legatura cu destinatia de 2%. Vreau sa ajut copiii. Trimite-mi te rog un cont sau numele unei asociatii pentru copii. Daca ai timp da-mi raspuns pe adresa ****@yahoo.com. Multumesc
4 May, 2008 - 07:00 — Anonim
4 februarie - 4 mai....au trecut 3 luni de cand te-ai nascut puisor si in curand se fac 3 luni decand Dumnezeu te-a luat de langa noi. Inca simt durerea ca si cum a fost ieri, inca plang si ma intreb DE CE DOAMNE? DE CE EA? Te iubeste mult, mami...
4 May, 2008 - 07:00 — Lucian
Buna ziua, Sunt Lucian, medic rezident in specialitatea chirurgie pediatrica. Am aflat de acest site datorita unei doamne asistente din clinica unde lucrez si ma instruiesc... Incep prin a va spune despre ceea ce m-a facut sa aleg aceasta specialitate: dragostea pentru chirurgie si pentru copii, dorinta de a face ceva pentru a le alina suferinta micutilor si de a-i vindeca, bucuria de a vedea zambetul unui copilas atunci cand ii zambesc, stiind ca este bine... Sunt asa fericit cand vad ca, venind la control dupa ce l-am tratat, copilul este bine, zambeste, este vorbaret, parintii sunt multumiti si usurati ca a trecut boala, iar copilasul - in cazul in care este un pic mai maricel si vorbeste deja - imi multumeste... Asta ma motiveaza de fiecare data sa fiu mai bun, sa invat mai mult, sa fiu si mai atent cu ei, si, foarte important, sa nu subestimez niciodata suferinta prin care trece un copil bolnav, alaturi de parintele lui. Sunt realist; stiu ca nu sunt perfect, nici un om nu este perfect - acest atribut ii apartine doar Divinitatii. Si astfel, nici un doctor nu poate fi perfect... Se intampla sa gresesti, sa ai esecuri, iar evolutia cazului sa fie nefavorabila; DAR este deosebit de important sa recunosti - in primul rand fata de tine - ca ai gresit, sa-ti dai seama de asta IN TIMP UTIL, si sa-ti remediezi greseala IMEDIAT, fie facand tu ceea ce trebuie, fie apeland la ajutorul altor colegi, mai experimantati, mai instruiti. De gresit toti gresim, insa trebuie sa stim sa ne remediem greselile, pana nu e prea tarziu, si apoi sa nu le mai repetam... Sunt constient ca exista multe deficiente grave in sistemul nostru sanitar - le cunosc foarte bine. Pe langa lipsa dotarilor, a conditiilor NORMALE in care sa se desfasoare un act medical de calitate, exista deficiente mari in ceea ce priveste personalul medical. Si nu ma refer neaparat la pregatire, la instruire (medicii si asistentele care pleaca peste hotare sa lucreze sunt, nu putini, deosebit de apreciati) ci mai ales la indiferenta cu care sunt tratati unii pacienti... Ori eu consider acest lucru INTOLERABIL. Bine, inteleg ca de multe ori nu exista mijloacele prin care sa tratezi un pacient cum ar trebui (asta in cazul in care circumstantele nu permit deplasarea/trasferul intr-un centru mai dotat), dar... sa tratezi cu indiferenta un bolnav, sa nu depui toate eforturile ca sa-i oferi cele mai bune sanse - asta este, repet, intolerabil. Iar asta este cea mai mare problema a sistemului nostru sanitar. Unii colegi de breasla sunt atat de dezgustati de acest lucru, incat ori pleaca sa profeseze peste hotare, ori chiar renunta la a practica medicina... Eu unul incerc sa fiu altfel; incerc sa dau ce am mai bun cand e vorba de un pacient - fie ca am toate mijloacele materiale sa o fac, fie ca nu. Nu o sa renunt la modul asta de a vedea lucrurile, si voi incerca de fiecare data sa vad in micul meu pacient nu doar un "caz" de tratat, ci mai ales un omulet suferind, care are nevoie de ajutor, de alinare... Iar in incheiere as mai dori sa stiti, dragi mamici, ca nu sunt singurul care gandeste asa cum am scris mai sus! :-) Cu sincera simpatie, Dr. Lucian
5 May, 2008 - 07:00 — Anonim
Pentru tine, Bianca, si pentru toate mamicile o poezie... "Nu plange a mea mamica Cu chipul de madona, Nu ma uda cu lacrimi Ce zi de zi ma ploua... Caci sufletul de-acum Mi-e pururi fericit Nu va cunoaste chinul, nici tot ce m-a ranit... Te rog, fii fericita Asa cum sunt si eu... Nu ma uita vreodata... IUBESTE-MA MEREU!!!"
5 May, 2008 - 07:00 — Mihaela
BUNA ZIUA, BIANCA SI CHIAR DACA NU AI APUCAT INCA SA IMI RASPUNZI LA RANDURILE SCRISE DE MINE CU CATEVA ZILE IN URMA AM DECIS SA REVIN CU UN ALT MESAJ IN CARE SA ITI MULTUMESC CA AI AVUT PUTEREA SA FACI CEVA PENTRU OAMENII CARE AU TRECUT PRIN ACEEASI SUFERINTA CA SI TINE SI NU VEI SPUNE NICIODATA " SI CE VREI SA FACI ACUM, VIATA MERGE MAI DEPARTE. NU MAI PLANGE CA NU IL MAI ADUCI INAPOI PE ANDREI." IMI ESTE FOARTE GREU FARA " INGERUL MEU DRAG " SI NU MAI VAD NIMIC BUN IN JURUL MEU. IMI ESTE FOARTE DOR DE EL, DE " TE IUBESC MAMI" , CUVINTELE LUI SI MANGAIERILE PE CARE EL MI LE DA CU MANUTELE LUI MICI ERAU, CA DE ALTFEL, PENTRU ORICE MAMA CELE MAI IMPORTANTE LUCRURI DIN VIATA MEA. STAU FOARTE PROST CU SANATATEA SI ESTE POSIBIL SA NU MAI POT ADUCE PE LUME UN COPIL, IAR ACEST LUCRU MA FACE SA IMI DORESC SA NU MERG MAI DEPARTE. MA UIT LA POZELE LUI ANDREI SI IMI DORESC DIN CE IN CE MAI MULT SA IL TIN IN BRATE, SA MA JOC CU EL, SA NE ALINTAM ASA CUM O FACEAM INAINTE, SA CANTAM IMPREUNA, SA IL MAI AUD SPUNANDU-MI "MAMITA". IMI ESTE DOR DE IMAGINILE IN CARE EL SI TATAL LUI SE JUCAU IMPREUNA FARA SA LE PESE DE NIMIC. ITI MULTUMESC INCA ODATA CA EXISTI SI CA POT SA VORBESC DESCHIS CU TINE FARA SA MA JUDECI SI SA CONSIDERI CA EXAGERZ ATUNCI CAND SPUN ANDREI A FOST SI VA RAMANE INGERUL MEU. ITI LAS SI NUMARUL DE TELEFON **** IN SPERANTA CA ITI VA FI MAI USOR SA LUAM LEGATURA. MULTUMESC INCA ODATA, MIHAELA
5 May, 2008 - 07:00 — Anonim
Ramona, ai lasat sambata 3 mai un mesaj care pare un cuvant scris in disperare ... Daca poti sa ne spui despre ce este vorba te rugam sa o faci . Suntem alaturi de tine si vrem sa te ajutam, sa te sprijinim in acest moment de cumpana prin care treci . Spune-ne ce se intampla cu tine, ce probleme iti creeaza sefii tai la serviciu si, mai ales , spune-ne ce-i cu ingerasul tau viu ... Deschide-ti sufletul si lasa-ne sa-ti fim aproape .
5 May, 2008 - 07:00 — Anonim
eu sufar ma doare e fara cuvinte simti un gol in suflet dar dumnezeu vegheaza la tot ce se intimpla
5 May, 2008 - 07:00 — Liliana
Va multumim dle.dr. Lucian, - semnatarul mesajului de duminica, 4 mai 2008 Daca macar jumatate din personalul medical ar gandi, ar vorbi si s-ar manifesta in centrele medicale unde profeseaza in modul demn de apreciat in care reiese din mesaj ca o faceti dumneavoastra ne-am putea declara un popor pe cale de insanatosire . Chiar si daca un sfert numai din cadrele medicale din spitalele romanesti ar arata fata de pacienti macar jumatate din blandetea, compasiunea, devotamentul si bunavointa dumneavoastra am putea considera ca suntem pe un drum anevoios, dar care ne duce la liman . Insa statisticile neoficiale, cele purtate din om in om, din gura in gura, duc mai departe tristul adevar : grija personalului medical fata de suferinzi este direct proportionala cu marimea sumei care se ofera in plic . E adevarat ca medicina se practica in spitalele romanesti in conditii improprii unui act medical de calitate, dar, mai presus de orice medicamente si aparate, vindecarea vine mai intai prin cuvantul medicului . Care trebuie sa fie un cuvant cald, prietenos, interesat de durerea pacientului, incurajator , un cuvant indumnezeit . Exista si Oameni ca dumneavoastra , Oameni cu inima si cu frica de Dumnezeu. Dar sunt atat de putini incat sunt inregistrati in statisticile de care vorbeam mai sus in categoria “exceptii”. Daca proportiile ar fi exact invers, daca exceptiile ar fi cei blamati, situatia ar fi cu adevarat in limitele normalului . Din pacate, traim vremuri tulburi in care nonvalorile sunt la putere, ne lovim la tot pasul de inimi impietrite, de speculanti de marfuri si de vieti, de hoti si mincinosi, de indiferenti si de priviri scarbite , de vorbe acre si venin , de rea vointa si incrancenare fara rost … Intamplarea face sa stiu cum au loc aprovizionarile spitalelor cu medicamente si materiale consumabile sanitare, dar si cu alimente pentru mesele pacientilor … Ca in orice afacere cu statul, exista cineva care “plateste” si cineva care “incaseaza” … Pe acelasi sistem lucreaza si cei mai multi dintre medici si asistente in relatiam lor directa cu pacientii . Va felicit ca dumneavoastra nu va abateti de la regula bunului simt, de la juramantul medical , de la comportamentul cel mai uman posibil de care trebuie sa dea dovada toti cei ce fac parte din aceasta breasla medicala. Va doresc ca viata sa nu va schimbe, va doresc sa nu cunoasteti blazarea si indiferenta pe care o afiseaza cei mai multi din colegii dumneavoastra si va doresc sa simtiti recunostinta sincera a pacientilor pe care-i ajutati sa-si depaseasca suferintele . Ma refer mai ales la recunostinta adevarata, din inima, din ochi, din trup insanatosit . Dumnezeu sa va poarte de grija si sa aratati mai departe aceasta grija pacientilor dumneavoastra . Sa fiti exemplu neobosit , sa fiti puternic in fata greutatilor din meseria dumneavoastra si sa profesati amintindu-va uneori si de rugaciunea pe care Bianca a afisat-o chiar la inceputul site-ului sau : ”Da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba, Curajul de a schimba ceea ce-mi sta in putere Si intelepciunea de a face diferenta dintre ele......” Liliana Bucuresti
6 May, 2008 - 07:00 — Ioana
Draga Bianca,ma bucur nespus de mult ca initiativa ta este in continuare sprijinita.Te admir pentru perseverenta de care dai dovada in infiintarea acestei fundatii.Am urmarit in mod regulat sit-ul acesta si inca sunt uimita de multitudinea mesajelor trimise de mamici din toata tara.Acest lucru arata cat de necesare sunt unele schimbari in sistemul nostru sanitar in special si in societate in general.Vreau sa te felicit pentru ce ai realizat pana acum si sa reinoiesc oferta mea de ajutor.Numai impreuna putem schimba ceva!Cu prietenie si profund respect,Ioana.
6 May, 2008 - 07:00 — Anonim
am dat din intamplare peste aceasta pagina si nu pot sa exprim in cuvinte ce rau imi pare! eu am in burtica un baietel de 6 luni si nu as putea concepe ideea ca ar putea patii ceva........pur si simplu as murii de durere! chiar daca nu e nascut am impresia ca il cunosc de o viata si il iubesc foarte mult! bianca multa putere sa-ti dea dumnezeu si tot bineel din lume tie si familiei tale!
Comments
cuvintele sunt de prisos...orice as spune ar fi atat de fals si lipsit de sens, de fiecare data cand deschid site-ul ma uit la poza in care apare micutza, imbracata toata in roz...crunt, crunt...am o fetitza de 2 ani si cred ca viata ar fi in van daca as pierde-o pe iubita mea Mara...acum sunt insarcinata in 24 sapt, cu un baietzel, si din pacate am o problema cu placenta care nu-mi garanteaza o sarcina dusa la termen si un copil sanatos...sunt satula de parerile tuturor doctorilor la care am fost, nu pot decat sa sper si sa ma rog la Dzeu sa ma ajute! citesc pe net povesti cu copii care mor in pantece inainte de a vedea chipul mamei si de a simti siguranta data de bratele ei, ma gandesc ca as putea fi una dintre 'victime', inca un 'esec' al doctorilor romani (printre alte milioane!)
Draga Bianca,
Am citit mesajul tau pentru Emma, si ma regasesc din nou in cuvintele tale.
Ai un dar de a spune lucrurilor pe nume...
Asa e, toate ne luptam zi de zi sa raminem la suprafata, sa nu ne prabusim de tot. Si cei din jur, cu citeva (atit de putine) exceptii, prefera sa evite subiectul crezind ca ne e mai usor asa. Zilele trec, le ducem asa cum putem, dar in sufletul nostru acelasi gol... Numaram lunile care trec
de la pierderea ingerasilor nostri, ne intrebam mereu cum ar fi fost ei azi, si ne e tare greu fara ei.
Atit de frumos i-ai sris Emmei, atita dragoste in rindurile tale! Trebuie sa fie tare mindra de mamica ei, de tot ce a reusit sa faca in acest an.
Ai adunat in jurul tau atitea suflete zdrobite, ne-ai ajutat sa intelegem ca nu sintem singure si ne-ai dat o farima din puterea ta!
Si sint convinsa ca nu te vei opri aici! Emma a dat un alt sens vietii tale, si tot ea iti va da forta sa continui acest proiect, sa il duci cit mai departe.
Multumim Bianca!
Sper ca Sabatoarea Pastelui ti-a adus putina liniste in suflet, ca ai reusit sa te bucuri alaturi de cei dragi.
Te imbratisez cu drag,
Camelia
Hristos a inviat!Bucuria invierii ma duce cu gandul departe, la sufletelele mele de care imi e tare dor!
Nu am uitat sunt aici,undeva aproape de toate mamicile care impartasesc gandurile lor,...va sunt alaturi,va imbratisez si imi ofer sprijinul !Elena-Loredana Tg Jiu
NU SUNT "PIERDUTI"
Un copil vazu un barbat si o femeie, ca plangeau.
Si intreba pe slujnica ce ingrijea de ei , de ce sunt atat de mahniti?
Ea ii raspunde ca acesti oameni pierdusera pe scumpul lor baietas."Pierdut"! Zise copilul. Vino iute sa-l cautam. La ce bun, raspunse slujnica.Nu-l mai gasesti in lumea asta. A murit. Si unde este acuma? In Cer.In Cerul de despre care mi-ai vorbit tu atata? In Cer, unde e atat de frumos, unde este Mantuitorul Hristos si unde copiii se joaca cu Ingerii? Da,da! Acolo!
Copilul ramase cateva clipe pe ganduri. Apoi mirat intreba: Asta numesc oamenii pierdut? Cata intelepciune la copil!
Maica Domnului cu Pruncul sa ocroteasca toti "Ingerasii" si familiile acestora!
Tot binele din lume...
Cu mult drag,
Alina B. mamica unei printese (care a implinit pe 23 Octombrie 2008, 6 luni de viata), Maria Josephine. Povestioara de mai sus e copiata din carticica "Rugaciuni pentru copii", din care ii citesc fetitei mele seara, la culcare si ma gandesc la VOI.
HRISTOS A INVIAT! Dragostea lui Isus sa va calauzeasca, lumina in suflete si in case, sa aveti inima plina de speranta pe care ne-a lasat-o Dumnezeu!
Condoleante, pareri de rau transmit tuturor parintilor de ingerasi care trec acum prin momente grele. D-zeu sa le aline durerea parintilor de ingeras - Andreea din Sighetul -Marmatiei, Annei-Marie Bejlui din Bucuresti, Florinei si celorlalti parinti care trec prin astfel de momente cumplite. Nu stiu ce sa va spun dar din proprie experienta cred ca e foarte greu sa te impaci cu gandul ca ai pierdut pe cineva atat de drag... Dumnezeu sa va ajute, sa va aline durerea si sa va dea speranta. Va imbratisez cu drag si va sunt alaturi.
ADEVARAT A INVIAT!! PASTE FERICIT TUTUROR!!!
si eu sunt o mamica de inger si incerc sa depasesc situatia, dar imi este foarte greu deoarece cei din jurul meu cred ca daca imi cer sa nu mai plang sau sa nu ma mai gandesc la ANDREI voi putea sa merg mai departe. Atunci cand am vazut si citit gandurile de mai sus am realizat ca nu sunt nici nebuna nici egoista sau rea , asa cum am fost catalogata de cei din jurul meu. Multi cred ca judecandu-te sau jignindu-te te ajuta dar de fapt nu realizeraza ca iti fac mai mult rau si te imping mai mult spre marginea prapastiei. Persoane care nu incearca sa te cunoasca te judeca si te jignesc, iti reprosaza ca profiti de moarte propiului copil ca sa fii bagat in seama nu realizeaza ca de fap[t nu stiu nimic despre tine si durerea pe care o simti.
Eu l-am pierdut pe ANDREI in data de 18.02.2008 si nici macar la mormantul lui nu pot sa stau cat as dori pentru ca nu mi se permite. as dori daca se poate sa-mi raspunzi si sa-mi spui daca sunt egoista ca ma gandesc la puiul meu si consider ca numai eu stiu cat este de dureros ca baietelul pe care l-am iubit mai presus decat propria mea viata a trecut in lumea ingerilor in bratele mele, privindu-ma in ochi si cerandu-mi parca sa il ajut sa ramana langa mine.
ANDREI a fost viata mea si cel care m-a facut sa ma simt implinita ca femeie. Acum nu mai este si incerc sa gasesc un motiv pentru care sa traiesc. Am lupta alaturi de el atat cu boala"NEUROBLASTOM" cat si cu sistemul de sanatate si cu medicii din Rom. care nu stiu decat sa condamne inainte de a incerca sa trateze, si care se limiteaza la ce au invatat in facultate si se complac in situatia din acest moment din sistemul sanitar romanesc. Am reusit sa plecam in strainatate cand pentru ANDREI nu se mai putea face nimic si am realizat cat de inapoiata este medicina din Rom. si cat de mult rau i-am facut lui ANDREI platindu-l pe doctorul care nu a facut nimic pentru a-l salva.
Imi doresc atat de mult sa citesc raspunsul de la tine si sper ca ma vei ajuta sa trec peste clipele grele pe care le traiesc in prezent si sa pot sa ma alatur membrilor fundatiei tale si la randul meu sa ajut alti copii cu adrese ale clinicilor din strainatate sau sfaturi despre demersurile necesare obtinerii faimosului formular E112 si de ce nu sa incercam sa reprezentam fundatia si la nivelul Craiovei.
Adresa mea de e-mail este: ****@GMAIL.COM
Cu respect, Mihaela
Doamne Dumnezeule! Cum poate avea puterea un om sa treaca peste moartea copilului sau, fie ca a trait in afara pantecului sau nu? Doamne, de ce iei copiii inaitea parintilor????
Draga Bianca, de-abea acum am aflat mai multe amanunte si am citit site-ul. Te admir pentru puterea ta, pentru dorinta ta de a face ceva si sunt alaturi de tine si de toate femeile care trec prin asa ceva.
Eu am o fetita, de 2 ani si 7 luni, si nu mi-as putea imagina viata fara ea.Ca orice parinte, ma gandesc uneori sa nu i se intample ceva si, crede-ma, as muri daca ea n-ar mai fi, nu as rezista.
Iti doresc mult succes si multa tarie in continuare!
AZI SA INTIMPLAT UN LUCRU MINUNAT. O MAMICA A PLECAT ACASA, DE LA SPITAL ,CU BEBELUSUL EI,SANATOS SI FRUMOS. EI SI CE ESTE ASA EXTRAORDINAR VE-TI INTREBA? MINUNEA ESTE CA BEBELUSUL S-A NASCUT CU TREI LUNI IN URMA LA 24 DE SAPTAMINI. CE ZICETI DOMNILOR MEDICI DE ASTA? DACA AR FI FOST PE MIINILE VOASTRE? DOAR CA SE INTIMPLA IN ITALIA SI NU IN ROMANIA. CIT I-MI DORESC SA FI PLECAT DIN ROMANIA INAINTE SI NU DUPA CE MI-ATI TRANSFORMAT COPILUL IN INGERAS.
AU TRECUT 8 ANI SI MI-E LA FEL DE DOR DE TINE DRAGUL MEU INGERAS. MAMI SI TATI TE ASTEAPTA ZI DE ZI. NU NE LASA SINGURI. VINO SI DA UN SENS VIETILOR NOASTRE PUSTII.
SCUZA-MA BIANCA ,CA SCRIU ACESTE LUCRURI AICI DAR ESTE SINGURUL LOC UNDE STIU CA NIMENI NU VA RIDE SAU MA VA CONSIDERA NEBUNA SI UNDE PUTINE CUVINTE SUNT SUFICIENTE PT A FI INTELESE. POATE AR FI INTERESANT SA PUBLICI O CARTE CU CEA CE SE SCRIE, CU MESAJELE EXACT ASA CUM AU FOST TRIMISE.
PT CA SUNTEM PREA MULTE MAME DE INGERI SI LUMEA NU STIE CE SIMTIM NOI.
HRISTOS A INVIAT!
Draga BIANCA,
Ma numesc Mihaela si sunt din Cluj.Din pacate, am trecut si eu si sotul meu printr-o experienta cumplita, aceea de a ne vedea toate visele si sperantele spulberate in cea mai neagra zi a vietii noastre, ziua de 1 septembrie 2007.
Am devenit si noi parintii unui ingeras de 7 ani si 2 luni, pe nume RARES-RAZVAN. Dumnezeu a ales sa-l ia la el ca sa-l scuteasca de orice suferinta si de rautatea celor din jur. Vorba sotului meu, era prea bun pentru lumea asta.
Le inteleg pe mamicile care au avut bucuria de a-si tine puiul in brate chiar si pentru cateva clipe. Eu m-am bucurat de fiecare clipa alaturi de Rares timp de 7 ani si nu am incetat sa sper ca in ciuda problemelor de sanatate pe care le avea, va veni ziua in care totul va fi ok.Asa a si fost, numai ca , asemeni multor parinti , ne-am lovit si noi de mizeria din sistemul sanitar romanesc.Dupa o perioada de 7 ani in care Rares a avut un diagnostic medical partial gresit ( tetrapareza spastica si retard neuromotor usor), diagnostic pus de cei mai renumiti neurologi din Cluj, am aflat in urma unor investigatii facute la indemnul unui medic ortoped !???!( RMN)ca diagnosticul corect era de siringomielie dorsala( o afectiune a coloanei ), care se poate opera cu succes la Cluj. Am facut opeartia si , intr-adevar, copilul care timp de 7,2 ani mersese numai tinut de mana, s-a dat jos din pat la 3 zile de la operatie si a inceput sa umble singur, fara nici cea mai mica problema. Va dati seama ce bucurie era pe mine saa-l vad umbland singur. Practic era visul meu de 7 ani implinit. Dar nici nu banuiam macar ce avea sa urmeze. Am fost externati si, la 2 zile dupa, copilul a inceput sa faca febra. Medicul de familie care l-a vazut acasa a zis ca est o banala viroza care se manifesta mai urat din cauza ca organismul lui e slabit. Spre seara il vede si un medic de pe ambulanta, acelasi diagnostic: viroza respiratorie. Pe la ora 22,30 e sunat medicul de garda de la neurochirurgie care intamplator e medicul specialist care asiatase la opeartie cu seful clinicii. Sotul ii prezinta simptomele si acelsi diagnostic: viroza respiratorie. Dar, zice el, sa veniti dimineata ( sambata, 1 sept) la ora 9 sa-l vada d-l. profesor. Pana sa vina seful clinicii, il mai vad pe copil medicul specialist, anestezistul de la operatie si rezidentul de garda, acelasi diagnostic: viroza. Dar seful clinicii hotaraste sa-l interneze si sa-i recolteze proba de LCR( lichid rahidian), desi si lui i se pare ca e viroza. Sotul e trimis la un laborator PARTICULAR pentru analiza!!!????!!!, desi se putea face si in clinica in regim de urgenta. In fine, nu mai are rost sa amintesc prin ce am trecut timp de 2 ore in care copilul facea deja convulsii, avea febra foarte mare (40,5 C), iar asistenta refuza sa-mi dea un termometru sa-i iau febra sau sa-i puna o perfuzie cu glucoza pentru ca era deja deshidrat de la febra mare ce-o avea. Abia la 12,30, cand a intrat in coma s-au alarmat toti, dar era deja prea tarziu.Trei ore jumate mai tarziu a plecat la ingerasi. Stiti ce-a iesit la analiza de laborator facuta la clinica particulara? ( norocul nostru ca s-a facut in afara spitalului, ca altfel se musamaliza totul)A fost infectat in timpul operatiei cu meningita ( microbul pseudomona aeruginosa, printre multe alte bacterii descoperite in lichidul rahidian), a facut septicemie in urma operatiei care , culmea ironiei reusise si Rares a umblat singur, fara niciun fel de recuperare postoperatorie.
Nimeni nu poate intelege ce este in sufletul nostru acum si singura consolare este ca a scapat de rautatea celor din jur, ca nimeni nu-l mai arata cu degetul ca nu poate umbla. Sa stiti ca am avut nenumarate greutati sa-l inscriem la o gradinita normala. Peste tot ni se spunea ca nu au ce face cu el, sa-l ducem la gradinitele pentru copii cu probleme neurologice, ori el atata ca nu putea sa umble singur si isi folosea mai greu mana stanga, in rest era foarte inteligent, lucra extrem de bine la calculator ( laptop), avea o gandire mult mai matura decat varsta lui si avea insotitor permanent (asistent personal platit de primarie care nu trebiua sa faca altceva decat sa stea cu el la scoala sau gradinita).
Acum nu mai avem decat lacrimi si ani intregi de amintiri. Si dincolo de toate, sunt convinsa ca el este in continuare cu noi, sufletul lui a ramas aici, cu mamica si taticul lui, cu jucariile pe care le-a iubit atat de mult.
Inchei prin a te felicita, BIANCA, pentru initiativa pe care ai avut-o si Dumnezeu sa-ti dea putere sa mergi mai departe. Tu il mai ai pe Luca, eu nu mai am pe nimeni.Si sa stii ca trebuie sa lupti in continuare pentru el. Puiutii care s-au dus sunt acum ingerii nostri pazitori, ei au mereu grija de noi si cu siguranta ne asteapta si ne pregatesc si noua un loc mai bun in lumea de dincolo.
Cu mult drag, Mihaela.
Plang..........plang,.........dar sa stii ca acolo unde e ,ea este un ingeras care te vegheaza si o sa te ajute la un moment dat.Asa a vrut D-zeu!EL exista,acolo undeva si vegheaza asupra noastra.Poate e mai bine asa ,sigur e mai bine asa,EL a stiut...Ce e al tau e pus de-o parte.........Roaga-te si o sa vzi minunile Lui si a Maicii DOmnului........Te admir de cand eram mica si sunt alaturi de tine..........mara.Te pup! Curaj!!!!
Draga Bianca...iti inteleg durerea...sunt barbat si am o fetita superba de 7 ani si jumatate slava Domnului,ea e viata mea si as face orice pentru ea.
Anul trecut in vara asteptam si al doilea copilas al nostru,tot o fetita,Stefania am fi dorit sa se numeasca,dar in luna a opta s-a intamplat ceva...nici acum nu stim exact ce-a fost...imi gasesc cu greu cuvintele,scuza-ma,dar in timp ce scriu mi-au dat lacrimile pentru ca amintirile sunt dureroase...
Am intrat aici pentru ca auzisem de ce ti s-a intamplat si chiar acum la tv este o emisiune cu tine...nu stiu dar simt nevoia sa ma descarc cumva...multumesc pentru rabdarea de a citi mesajul meu.
Te intelegem si suntem alaturi de tine.
Cu drag,Octavian...
Buna seara Bianca, am citit ce ai scris, si am plans mult, desi nu sunt mamica, am o nepotica , fetita surorii mele, pe care am vazut-o crescand din prima zi de viata. Tea se numeste, este sufletul nostru, al familiei, Tea s-a nascut prematur, la 7 luni, a avut ceva probleme, dar s-a facut bine f repede. Ii multumim lui D-zeu pt asta. In decembrie 2006, sotia verisorului meu, a nascut o fetita, care tot asa ca si fetita ta Bianca, a murit sufocata de cordonul ombilical. Imi este rusine, nu am stiut ce sa-i spun , am evitat-o, ma gandeam la ea, ma gandeam la durerea lor, dar nu am avut curajul sa-i spun cat de rau imi pare.Matusa mea mi-a spus sa nu-i spun nimic, Exact cum ai spus tu Bianca, prefate ca totul e ok,
Deabea acuma cand am citit mesajele, am citit ce ai scris, imi dau seama cata durere este. Imi pare rau, imi este rusine de mine......
Ironia sortii, exact dupa un an de la pierderea fetitei, a nascut o alta fetita, care este bine , sanatoasa, ma bucur enorm pt ei, dar stiu ca un copil nu se le inlocuieste cu alt copil, si mai stiu ca durerea si dorul de Daniela exista
Sper din tot sufletu ca DUMNEZEU sa ma ierte pt ca am fost o lasa
Eu scriu din partea celor ca mine, care nu au avut curajul sa le vorbeasca mamelor, si stiu ca sunt multi...
Mamelor de ingeri, DUMNEZEU sa va intareasca sa puteti merge inainte....
Va sarut si va imbratisez
anumele meu este Anca, Timisoara
Adresa de mail este ****@yahoo.com
DRAGA D-NA BIANCA
V-AM VAZUT LA TELEVIZOR ASTA SEARA , SHI M-AM IMPRESIONAT CE SPUNEATZI , AM DESCHIS CALCULATORUL , SHI AM CITIT O PARTE DIN CE A-TZI SCRIS .
ASCULT MELODIA CARE O C ANTATZI .
SANT MAMA A TREI COPIII , SANATOSHI , CA-S MARI , 30 , 27 SHI 23 ANI .
EU AM CANCER .
DE LA PRIMA NASHTERE , CARE AM FOST TAIAT PERINEUL , FARA SA FIE NEVOIE , SHI CUSUTA F.F URAT , A DOUA NASHTERE , ERAM SA MOR DE LA NEGLIJENTZA , SHI INCOMPENENTZA UNEI ASHA ZISE ASISTENTE , ( O TZIGANCA A DUSA LA ORASH ) CARE MI-A FACUT , FARA SA FIE NEVOIE , O INJECTZIE DE DILATARE , SHI ERAM SA FIU MOARTA , M-AM RUGAT IN UNGURESHTE , FARA SA SHTIU CUM SE ROAGA ELE , LA NASHTERE , SHI MI-AM PUS SINGURA MASCA DE OXIGEN , CA MUREAM SHI EU SHI FATA MEA , CA NIMENI NU VEDEA , NU AM PUTUT MERGE 6 LUNI , MA TARAM , NU MI SE MAI ASHEZAU OASELE DE LA NASHTERE .
MA INTREBA D=NA DOCTOR , CUM MA SIMT , SHI EU SPUNEAM , CA ARUNCATA DE SUS , DIN AVION , PARCA NU AM NASCUT , PARCA AM AVUT ACCIDENT GRAV , NU-MI POT RIDICA PICIOARELE , MA ROARE TOT IN MINE , PARCA AM TOATE OASELE RUPTE >
SHI NICI NU AM FOST CUSUTA BINE , CA MI S-A RUPT CARNEA , NICI NU SHTIAM CUM NASC , PARCA ERAM PUSA PA PRIZA DE INALTA TENSIUNE .
A TREIA OARA ...
CE SA MAI SPUN .
DAR DUPA PRIMA NASHTERE , NU ERA BINE NIMIC , CUM AM FOST CUSUTA , SHI MI-A SPUS LA UN MOMENT DAT , IN 1980, UN MEDIC , DACA NU TE CAUTZI , NU TE INGRIJESHTI , IN TIMP FACI UN CANCER DE COL UTERIN , CA NU-I BINE DE LOC >
U NDE MA VEDEAU , SPUNEAU DOCORITZE , MEDICI , SHI LA [POL . GRAND LA EFORIE NORD < CADELER MAINILE LA CELE CARE TE-AU CUSUT >
ASTA MI-A STRICAT , SHI CASNICIA .
AU VAZUT CA NU VREAU SA FIU TAIATA , SHI MEREU I-MI SPUNEAU , , DAR CE VREI SA FII BUNA LA BARBAT , DE ACEEA NU AI VRUT SA TE TAIE ???>
EU NESHTIIND CE SE POATE INTAMPLA , TACEAM , DAR REU FAC CA NU ASISTA MEDICI COMPETENTZI , CARE SA VADA CE-I DE FACUT , NU NISHTE ASISTENTE , NENOROCITE , CARE NUMAI DARUL , , BANUL , LE INTRESA .
AM AVUT SOTZ NAVIGARTOR , EU AVEAM SHI ASHA SITUATZIE BUNA MATERIALA , SHI AVEAM CE DA , SHI TOTUSHI NU S-AU OCUPAT DE MINE ASHA CUM TREBUIE .
MULTA INDIFERENTZA , MULTA LIPSA DE PROFESIONALISM , LIPSA DE OMENIE , DE BUNA CRESHTERE ......
AM CUNOSCUT PE NET , O FAMILIE CARE STA IN CANADA , TORONTO , AU DOUA FETE , DE 23 SHI DE 18 ANI .
F.F. INTRERESANT CA AU FOST NASCUTE IN MATERNITATEA UNDE AM NSCUT SHI EU COPIII , CHIAR CEA MARE ESTED IN IUNIE 1985, IAR EU AM NASCUT AL TREILEA COPIL IN IULIE 1985.
I S-A FACUT O TRANSFUZIE DE SIANGE , CA ERA NASCUTA PREMATUR , SHI I S-A DAT SIDA .
DE TREI AN , I S-A SPUS CE BOALA ARE CA I S-A FACUT SHI ACEST TEST , CA ERA MEREU BOLNAVA , SHI NU SHTIAU CE ARE .
M-AM INTALNIT LA BISERICA CU SHEFA DE SECTZIE , DE LA MATERNITATE , SHI I-AM SPUS . CHIAR IN 1978, A AVUT IDEEA, SA-I FACA SHI BAIATULUI MEU , NOU NASCUT O TRANSFUZIE DE SANGE ( COPIL NASCUT DE 4050 KG) , CA I SE PAREA CA-I PALID , SHI NU SUGE .M-AM OPUS , SHI MARE CIRC A ESHIT IN SPITAL , DAR ACUMA MA GANDEAM CU GROAZA , AUZIND CE A PATZIT BEATRICE , CU FIICA EI , DIANA , LA ACEIASHI DOCTORITZA .
NU ERA MIRATA , A SPUS CA NU AVEAU CONTROL ASUPRA SANGELUI CARE LI SE ADUCEA, SHI ERA POSIBIL SA FIE ASHA ...
ASTA ESTE LA NOI IN ROMANIA SHI V-A MAI FI
DE LA ASTA AM EU CANCERUL
HRISTOS A INVIAT , SHI MULTA SANATATE , SHI CURAJ , PTR. TOATE MAMICILE CARE AU AVUT ASHA EXPERIENTZA TRAGICA , ASHA NECAZ MARE
ESTE GROAZNIC
LA NOI MOR DIN NEGLIJENTZA LOR , A CADRELOR MEDICALE , MOR COPIII SANATOSHI .
RODICA -SHTEFANIA
ANAMARIA, PSIHOLOG, SATU MARE
Datorita profesiei mele, consider si sunt dipusa sa ajut orice mama de inger care are nevoie de ajutor de specialitate. De asemenea, sunt deschisa la orice colaborare in acest sens. Cabinetul meu deschis zilnic, ofera servicii psihologice specializate in terapie si consiliere psihologica.
Pentru mai multe informatii ma puteti contacta la adresa de email: ****@yahoo.com (adresa care nu as dori sa apara pe site-ul dvs).
Dumnezeu sa va aiba in paza!
"Cand rade un copil si-i dulce somnul
Cand altul plange singur pe pamant,
Priviti si-l veti vedea pe insusi Domnul
Razand in fiecare sau plangand.
Spre managaiere si spre bucurie
Pe toti copiii sa-i chemati as vrea,
Asa cum intr-o pestera tarzie...
Pe Dumnezeu copil l-ati mangaia...
Speranta mea si a ta
Din deznadejde si zadarnicie
Copiii doar o pot rascumpara
Speranta mea si a ta...
Sa binecuvantam pe toti copiii
Oriunde in lume vesnic s-ar afla
Caci Domnul a zis "Lasati, lasati copiii
Sa vina toti la mine" asa a spus
Si lor le-a dat averea imparatiei
Speranta lumii de la polu' opus..."
Sunt versuri dintr-un cantec de-al lui Victor Socaciu. Nu stiu daca il stiti. Ar fi frumos daca ai vorbi cu el, Bianca, sa faceti o inregistrare si acest cantec sa devina imnul campaniei.
Ana/Bucuresti
Bianca!Esti o femeie minunata.Eu nu mi gasesc cuvintele pentru a exprima ceea ce simt dupa ce am auzit aseara interviul cu tine si azi am citit site-ul....E GREU....nespus de greu sa citesti...nespus de greu sa traiesti asa ceva....Te admir pentru ceea ce esti!
Theodora -Iasi
Timpul nu se mai intoarce , dar noi putem privi oricand inapoi in timp …
Si, de asemenea , putem privi si peste timp in viitor… si putem spera …
Iata ca mai sunt doar 2 saptamani pana la termenul limita 15 mai 2008, timp in care inca mai putem face un gest care va veni in sprijinul organizatiei E.M.M.A. : acum inca mai putem sa completam formularul 230 prin care sa decidem ca 2% din impozitul pe care il platim statului sa fie directionati catre aceasta organizatie .
Nu ne costa nimic . Acesti bani oricum ni se opresc din salariu ca impozit catre stat .
Noi putem alege sa directionam aceasta cota de 2% catre organizatia E.M.M.A. pentru a fi folositi in scopul finantarii tuturor demersurilor necesare indeplinirii obiectivelor enuntate de Bianca mai sus .
Mai multe informatii oricine poate afla de pe www.doilasuta.ro .
Puteti descarca formularul “Declaratia 230” din zona “Resurse”, mai exact de la http://www.doilasuta.ro/doilasuta/Resurse.html .
Despre pasii pe care trebuie sa-i urmati in acest demers cititi in zona “Contribuabili”, la http://www.doilasuta.ro/doilasuta/Contribuabili.html
Este foarte simplu .
Contret, despre ce este vorba :
Prin intermediul acestei Declaratii 230 noi hotaram ca timp de 1 an o cota de 2% din impozitul pe salariu sa fie directionata catre o anumita organizatie neguvernamentala in care avem incredere, precum este Organizatia E.M.M.A. , pentru a finanta actiunile acesteia in scopul pentru care a fost infiintata (a se citi mai sus obiectivele pe termen lung).
Apoi anul urmator (in functie de masura in care am fost sau nu multumiti de de organizatia catre care i-am directionat privind gestionarea acestor fonduri adunate din cei 2%) putem sa repetam acest gest catre aceeasi organizatie, catre alta, sau deloc (adica impozitul pe salariu pe care-l platim lunar se va varsa integral in bugetul statului) .
Consider ca, atata timp cat avem acest drept , este mai bine sa decidem noi cine sa foloseasca acesti bani decat sa ajunga pe mana guvernantilor care au dovedit ca inca nu stiu sa-i gestioneze eficient.
In centrul interesului lor este sa primeasca la buget cat mai multi bani de la contribuabili pentru a avea cat mai multi de impartit intre ei .
Tocmai de aceea ei , guvernantii, nu organizeaza campanii de informare a populatiei privind exercitarea acestui drept al fiecarui angajat de a decide cine sa beneficieze de aceasta cota de 2% din impozitul pe salariu !
Aceasta cota de 2% nu reprezinta o suma foarte mare .
Un calcul simplu ne arata ca la un salariu brut de 1500 lei, salariul mediu pe economie, impozitul pe salariu care i se retine lunar angajatului este de aproximativ 200 lei - care se vireaza la bugetul statului.
Din acest impozit, de aproape 200 lei, noi avem dreptul sa directionam 2% - adica aprox. 4 lei – catre acea organizatie pe care o alegem.
Nu e mult , cam 50 lei intr-un an de la o persoana care are un salariu brut de 1500 lei.
Dar pic cu pic se face strop si strop cu strop se face mare .
Campania “Mame de ingeri” poate fi sustinuta in mod concret si prin acest gest care nu costa nimic : prin completarea Declaratiei 230 cu datele Organizatiei E.M.M.A. si trimiterea acesteia prin posta la Administratia fiscala de care apartine fiecare.
Simplu.
Eu voi completa aceasta Declaratie 230 si o voi oferi ca model de completare pentru oricine doreste sa-mi urmeze exemplul .
Timpul nu se mai intoarce , dar noi putem privi oricand inapoi in timp …
Si, de asemenea , putem privi si peste timp in viitor … si putem spera …
Trecutul nu poate fi schimbat, dar viitorul poate fi mai bun daca luam cele mai bune decizii in prezent !
Liliana
Bucuresti
BUNA BIANCA,
NU SUNT O MAMICA ,CI UN TATIC AL UNEI FETITE DE 6 ANI, SI NU AM CUM SA-TI INTELEG DUREREA , DAR ITI INTELEG DORINTA DE A FACE CEVA ALTFEL , POATE MAI MULTE LUCRURI LE VEI FACE ALTFEL. SUNT PRODUCATORUL UNEI EMISIUNI LA SPERANTA TV , EMISIUNEA SE NUMESTE @LT.FEL SI AS DORI SA TE INVIT IN NUMELE ECHIPEI SA PARTICIPI LA EMISIUNEA DIN 8.05.2008 PENTRU A VORBI DESPRE FELUL IN CARE TU VREI SA SCHIMBI LUMEA. TEMA EMISIUNII DIN DATA DE 8.05.2008 ESTE CHIAR ACEASTA: TU POTI SCHIMBA LUMEA!
NUMELE MEU ESTE CRISTIAN **** ,IAR ADRESA MEA ESTE ****@gmail.com .
MULTUMESC !
AM UN INGER INCA VIU, DAR ...
NU STIU CAT AM SA REZIST
SEFII MA OMOARA INCET, INCET, INCET...
ma numesc luciana si sunt si eu mama de inger...pe 15 mai se implinesc 3 ani.nu stiu daca ar trebui sa fac ceva,poate nu trebuie sa fac nimic.mi-e greu sa-i aprind si o lumanare , nu stiu ce ar trebui sa zic.nu am apucat sa-i dau un nume...
Buna Bianca! Sunt o viitoare mamica din judetul Suceava. Apelez la tine in legatura cu destinatia de 2%. Vreau sa ajut copiii. Trimite-mi te rog un cont sau numele unei asociatii pentru copii. Daca ai timp da-mi raspuns pe adresa ****@yahoo.com. Multumesc
4 februarie - 4 mai....au trecut 3 luni de cand te-ai nascut puisor si in curand se fac 3 luni decand Dumnezeu te-a luat de langa noi. Inca simt durerea ca si cum a fost ieri, inca plang si ma intreb DE CE DOAMNE? DE CE EA? Te iubeste mult, mami...
Buna ziua,
Sunt Lucian, medic rezident in specialitatea chirurgie pediatrica. Am aflat de acest site datorita unei doamne asistente din clinica unde lucrez si ma instruiesc...
Incep prin a va spune despre ceea ce m-a facut sa aleg aceasta specialitate: dragostea pentru chirurgie si pentru copii, dorinta de a face ceva pentru a le alina suferinta micutilor si de a-i vindeca, bucuria de a vedea zambetul unui copilas atunci cand ii zambesc, stiind ca este bine... Sunt asa fericit cand vad ca, venind la control dupa ce l-am tratat, copilul este bine, zambeste, este vorbaret, parintii sunt multumiti si usurati ca a trecut boala, iar copilasul - in cazul in care este un pic mai maricel si vorbeste deja - imi multumeste... Asta ma motiveaza de fiecare data sa fiu mai bun, sa invat mai mult, sa fiu si mai atent cu ei, si, foarte important, sa nu subestimez niciodata suferinta prin care trece un copil bolnav, alaturi de parintele lui.
Sunt realist; stiu ca nu sunt perfect, nici un om nu este perfect - acest atribut ii apartine doar Divinitatii. Si astfel, nici un doctor nu poate fi perfect... Se intampla sa gresesti, sa ai esecuri, iar evolutia cazului sa fie nefavorabila; DAR este deosebit de important sa recunosti - in primul rand fata de tine - ca ai gresit, sa-ti dai seama de asta IN TIMP UTIL, si sa-ti remediezi greseala IMEDIAT, fie facand tu ceea ce trebuie, fie apeland la ajutorul altor colegi, mai experimantati, mai instruiti. De gresit toti gresim, insa trebuie sa stim sa ne remediem greselile, pana nu e prea tarziu, si apoi sa nu le mai repetam...
Sunt constient ca exista multe deficiente grave in sistemul nostru sanitar - le cunosc foarte bine. Pe langa lipsa dotarilor, a conditiilor NORMALE in care sa se desfasoare un act medical de calitate, exista deficiente mari in ceea ce priveste personalul medical. Si nu ma refer neaparat la pregatire, la instruire (medicii si asistentele care pleaca peste hotare sa lucreze sunt, nu putini, deosebit de apreciati) ci mai ales la indiferenta cu care sunt tratati unii pacienti... Ori eu consider acest lucru INTOLERABIL. Bine, inteleg ca de multe ori nu exista mijloacele prin care sa tratezi un pacient cum ar trebui (asta in cazul in care circumstantele nu permit deplasarea/trasferul intr-un centru mai dotat), dar... sa tratezi cu indiferenta un bolnav, sa nu depui toate eforturile ca sa-i oferi cele mai bune sanse - asta este, repet, intolerabil. Iar asta este cea mai mare problema a sistemului nostru sanitar. Unii colegi de breasla sunt atat de dezgustati de acest lucru, incat ori pleaca sa profeseze peste hotare, ori chiar renunta la a practica medicina...
Eu unul incerc sa fiu altfel; incerc sa dau ce am mai bun cand e vorba de un pacient - fie ca am toate mijloacele materiale sa o fac, fie ca nu. Nu o sa renunt la modul asta de a vedea lucrurile, si voi incerca de fiecare data sa vad in micul meu pacient nu doar un "caz" de tratat, ci mai ales un omulet suferind, care are nevoie de ajutor, de alinare...
Iar in incheiere as mai dori sa stiti, dragi mamici, ca nu sunt singurul care gandeste asa cum am scris mai sus! :-)
Cu sincera simpatie,
Dr. Lucian
Pentru tine, Bianca, si pentru toate mamicile o poezie...
"Nu plange a mea mamica
Cu chipul de madona,
Nu ma uda cu lacrimi
Ce zi de zi ma ploua...
Caci sufletul de-acum
Mi-e pururi fericit
Nu va cunoaste chinul, nici tot ce m-a ranit...
Te rog, fii fericita
Asa cum sunt si eu...
Nu ma uita vreodata...
IUBESTE-MA MEREU!!!"
BUNA ZIUA, BIANCA SI CHIAR DACA NU AI APUCAT INCA SA IMI RASPUNZI LA RANDURILE SCRISE DE MINE CU CATEVA ZILE IN URMA AM DECIS SA REVIN CU UN ALT MESAJ IN CARE SA ITI MULTUMESC CA AI AVUT PUTEREA SA FACI CEVA PENTRU OAMENII CARE AU TRECUT PRIN ACEEASI SUFERINTA CA SI TINE SI NU VEI SPUNE NICIODATA " SI CE VREI SA FACI ACUM, VIATA MERGE MAI DEPARTE. NU MAI PLANGE CA NU IL MAI ADUCI INAPOI PE ANDREI." IMI ESTE FOARTE GREU FARA " INGERUL MEU DRAG " SI NU MAI VAD NIMIC BUN IN JURUL MEU. IMI ESTE FOARTE DOR DE EL, DE " TE IUBESC MAMI" , CUVINTELE LUI SI MANGAIERILE PE CARE EL MI LE DA CU MANUTELE LUI MICI ERAU, CA DE ALTFEL, PENTRU ORICE MAMA CELE MAI IMPORTANTE LUCRURI DIN VIATA MEA. STAU FOARTE PROST CU SANATATEA SI ESTE POSIBIL SA NU MAI POT ADUCE PE LUME UN COPIL, IAR ACEST LUCRU MA FACE SA IMI DORESC SA NU MERG MAI DEPARTE. MA UIT LA POZELE LUI ANDREI SI IMI DORESC DIN CE IN CE MAI MULT SA IL TIN IN BRATE, SA MA JOC CU EL, SA NE ALINTAM ASA CUM O FACEAM INAINTE, SA CANTAM IMPREUNA, SA IL MAI AUD SPUNANDU-MI "MAMITA". IMI ESTE DOR DE IMAGINILE IN CARE EL SI TATAL LUI SE JUCAU IMPREUNA FARA SA LE PESE DE NIMIC.
ITI MULTUMESC INCA ODATA CA EXISTI SI CA POT SA VORBESC DESCHIS CU TINE FARA SA MA JUDECI SI SA CONSIDERI CA EXAGERZ ATUNCI CAND SPUN ANDREI A FOST SI VA RAMANE INGERUL MEU. ITI LAS SI NUMARUL DE TELEFON **** IN SPERANTA CA ITI VA FI MAI USOR SA LUAM LEGATURA.
MULTUMESC INCA ODATA, MIHAELA
Ramona, ai lasat sambata 3 mai un mesaj care pare un cuvant scris in disperare ...
Daca poti sa ne spui despre ce este vorba te rugam sa o faci . Suntem alaturi de tine si vrem sa te ajutam, sa te sprijinim in acest moment de cumpana prin care treci .
Spune-ne ce se intampla cu tine, ce probleme iti creeaza sefii tai la serviciu si, mai ales , spune-ne ce-i cu ingerasul tau viu ...
Deschide-ti sufletul si lasa-ne sa-ti fim aproape .
eu sufar ma doare e fara cuvinte simti un gol in suflet
dar dumnezeu vegheaza la tot ce se intimpla
Va multumim dle.dr. Lucian,
- semnatarul mesajului de duminica, 4 mai 2008
Daca macar jumatate din personalul medical ar gandi, ar vorbi si s-ar manifesta in centrele medicale unde profeseaza in modul demn de apreciat in care reiese din mesaj ca o faceti dumneavoastra ne-am putea declara un popor pe cale de insanatosire .
Chiar si daca un sfert numai din cadrele medicale din spitalele romanesti ar arata fata de pacienti macar jumatate din blandetea, compasiunea, devotamentul si bunavointa dumneavoastra am putea considera ca suntem pe un drum anevoios, dar care ne duce la liman .
Insa statisticile neoficiale, cele purtate din om in om, din gura in gura, duc mai departe tristul adevar : grija personalului medical fata de suferinzi este direct proportionala cu marimea sumei care se ofera in plic .
E adevarat ca medicina se practica in spitalele romanesti in conditii improprii unui act medical de calitate, dar, mai presus de orice medicamente si aparate, vindecarea vine mai intai prin cuvantul medicului . Care trebuie sa fie un cuvant cald, prietenos, interesat de durerea pacientului, incurajator , un cuvant indumnezeit .
Exista si Oameni ca dumneavoastra , Oameni cu inima si cu frica de Dumnezeu.
Dar sunt atat de putini incat sunt inregistrati in statisticile de care vorbeam mai sus in categoria “exceptii”.
Daca proportiile ar fi exact invers, daca exceptiile ar fi cei blamati, situatia ar fi cu adevarat in limitele normalului .
Din pacate, traim vremuri tulburi in care nonvalorile sunt la putere, ne lovim la tot pasul de inimi impietrite, de speculanti de marfuri si de vieti, de hoti si mincinosi, de indiferenti si de priviri scarbite , de vorbe acre si venin , de rea vointa si incrancenare fara rost …
Intamplarea face sa stiu cum au loc aprovizionarile spitalelor cu medicamente si materiale consumabile sanitare, dar si cu alimente pentru mesele pacientilor …
Ca in orice afacere cu statul, exista cineva care “plateste” si cineva care “incaseaza” …
Pe acelasi sistem lucreaza si cei mai multi dintre medici si asistente in relatiam lor directa cu pacientii .
Va felicit ca dumneavoastra nu va abateti de la regula bunului simt, de la juramantul medical , de la comportamentul cel mai uman posibil de care trebuie sa dea dovada toti cei ce fac parte din aceasta breasla medicala.
Va doresc ca viata sa nu va schimbe, va doresc sa nu cunoasteti blazarea si indiferenta pe care o afiseaza cei mai multi din colegii dumneavoastra si va doresc sa simtiti recunostinta sincera a pacientilor pe care-i ajutati sa-si depaseasca suferintele .
Ma refer mai ales la recunostinta adevarata, din inima, din ochi, din trup insanatosit .
Dumnezeu sa va poarte de grija si sa aratati mai departe aceasta grija pacientilor dumneavoastra .
Sa fiti exemplu neobosit , sa fiti puternic in fata greutatilor din meseria dumneavoastra si sa profesati amintindu-va uneori si de rugaciunea pe care Bianca a afisat-o chiar la inceputul site-ului sau :
”Da-mi Doamne puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce-mi sta in putere
Si intelepciunea de a face diferenta dintre ele......”
Liliana
Bucuresti
Draga Bianca,ma bucur nespus de mult ca initiativa ta este in continuare sprijinita.Te admir pentru perseverenta de care dai dovada in infiintarea acestei fundatii.Am urmarit in mod regulat sit-ul acesta si inca sunt uimita de multitudinea mesajelor trimise de mamici din toata tara.Acest lucru arata cat de necesare sunt unele schimbari in sistemul nostru sanitar in special si in societate in general.Vreau sa te felicit pentru ce ai realizat pana acum si sa reinoiesc oferta mea de ajutor.Numai impreuna putem schimba ceva!Cu prietenie si profund respect,Ioana.
am dat din intamplare peste aceasta pagina si nu pot sa exprim in cuvinte ce rau imi pare! eu am in burtica un baietel de 6 luni si nu as putea concepe ideea ca ar putea patii ceva........pur si simplu as murii de durere! chiar daca nu e nascut am impresia ca il cunosc de o viata si il iubesc foarte mult! bianca multa putere sa-ti dea dumnezeu si tot bineel din lume tie si familiei tale!