Buna Bianca,
AM parcurs toate aceste pagini cu lacrimi in ochi..Si am fost suprinsa sa aflu cate mamici de ingeri exista.
Si pentru ca si eu sunt una dintre ele...m-am gandit sa-ti scriu , sa-ti zic ca te inteleg. Sa-ti spun ca stiu ca doare .Ca am trait-o si eu. SI in fiecare zi m-am intrebat "de ce? de ce mie"?...
Si eu am o fetitsa - Loulou- care de curand a implinit 6 ani. Si care si azi intreaba de Sarah ..surioara care a plecat de langa noi acum 2 ani jumate.
Ne doream , ca atatia parinti, 2 copii.
Si cand primul a facut 3 ani ..cel de-al doilea era in burtica. Stiam ca e fetitsa, si era asteptata...de atata lume! Dar in special de Loulou, sora ei.
Eram gravida in luna a 7-a cand , la un control de rutina, mi-a zis "copilul asta e tare mic..Ce faci? Nu mananci ??" Am zis "mananc atat cat imi trebuie .." Simteam in vocea mmedicului , ceva serios. Am iesit din cabinet ..plangand. M-a trimis un un alt medic , un conferentiar in Cluj.
"Daca el zice ca e OK, atunci trebuie sa fie OK"- mi-a zis .
Si adoua zi eram in drum spre Cluj, sa aud o a doua parere, a unui "expert".
IMi repetam mereu "e bine, trebuie sa fie bine". Doctorul din Cluj s-a uitat si el pe monitor, si a zis "e fetita si ..e bine! da , e miniona , dar ..asta nu conteaza. Uita-te la tine? Si tu esti miniona" ...
MI-au dat lacrimile de ...bucurie! Mi-a zis "expertul" ca totul e bine!!! Ce fericire pe capul nostru ...
Am asteptat inca doua luni. Dupa care m-am internat. Trebuia sa nasc. Si bebe nu se grabea. O simteam. Si faceam cate un Eco in fiecare zi ...si ii ascultau bataile inimii de doua ori pe zi . Era micuta , asa mi-au spus . Asa ca i-am cumparat hainutse marimea "0". Si caciulitse in care incapea doar un pumn de-al meu. Loulou imi cerea sa-i dau si ei hainutse sa-si imbrace papusile ...asa mici erau!..
Am stat vreo 10 zile in spital , dupa care am auzit medicul zicand "copilul asta trebuie sa se nasca . Declansam travaliu"...Zis si facut. Au bagat perfuziile si -au inceput contractiile. Dese, dureroase. In 3 ore a venit pe lume Sarah Margot. Care a asteptat cateva secunde inainte sa planga. Dar apoi am auzit-o. Un plans slab , chinuit. Dar era ea! Si-au luat-o la spalat , examinat, imbracat...
(imi tremura mainile cand scriu acum toate astea.parca s-a intamplat ieri)
Ma uitam dupa ochii pediatrului. Trebuia sa-mi spuna ceva! A venit langa mine si a zis "e Mica ! e mica dar ..e functionala !" Mi-au dat iar lacrimile.
Am cerut sa o vad . SI mi-au adus-o. Avea doar 2.280 grame. Iar degetelele erau ca ale unei papusi ..Ma uitam la ea , incercam sa-mi dau seama cu cine ar semana . Cu nimeni nu semana! Era speciala...
M-am linistit. Eram impacata acum. Nu aveam sa banuiesc nici o secunda ce va urma.... Era "linistea dinaintea furtunii".
Am ajuns in salon. Si nu-mi parea deloc ciudat ca stau langa un patut gol..in timp ce in celalalt patut statea bebelusul altei mamici. Ma cuprinsese acea liniste si fericire imensa cand mi-au zis ca ea e bine!Restul nu mai conta!
Nu-mi trecea prin cap , ca ar putea fi ceva in neregula ...nici cand mi-au spus ca Sarah e in Reanimare. M-am dus s-o vad, impreuna cu Marc (taticul ei). Stateam amandoi in fatsa unui incubator si priveam cu capul lasat intr-o parte la puiutul care dormea. M-a luat de umeri si-a zis "uite ce frumoasa e" . De fapt, exagera putin. Nu era chiar atat de dragutsa (acum ca ma gandesc la momentul ala). Si nu semana cu nimeni.
Doamne , ce fericiti eram! Purta o pijama extrem de mica ..pe care scria " Tout a commence avec beaucoup d'amour" ...:(
Am reusit sa ii mangai degetelele mici prin usa incubatorului- Incubatorul in fata caruia aveam sa petrec multe ore de atunci incolo.
Habar nu aveam ce se intampla.
Abia dupa 2 zile , medicul m-a gasit pe coridor , asteptand sa intru la ea, m-a luat de umeri si mi-a zis "haide pana in cabinetul meu". Nici atunci nu am simtit "fulgerul" ce avea sa cada pe capul meu ..Mi-am zis "ei , e mica , vrea sa o mai tina probabil in reanimare , sa se faca mare"...
Mi-a zis sa iau loc. Si sa-l ascult. Si atunci au inceput sa -mi tremure mainile. Si sa simt o transpiratie rece in palma.. Ce-a urmat, nu e greu de ghicit. Dar mi-a fost imcredibil de greu sa cred ca aud ! Faptul ca avea o malformatie de cord nu a fost cel mai mare soc. Mi-a spus ca el suspecteaza un sindrom genetic..pe care nu-l poate defini , decat dupa ce o sa-i facem cariotipul!....Am ramas cu ochii fixati pe geam. Si vorbele lui parca sunau ca un ecou. Nu pot sa descriu socul. parea a fi mai mult decat pot duce.
Mi-a zis "nu plange acum , du-te sa o alaptezi "
M-am ridicat , si aproape beata ...m-am dreptat spre salonul ei . Dormea. M-a pufnit plansu' privind-o. Si atunci o doctorita mi-a zis "haide , descarca-te ...lasa ca ii vom da noi de mancare acum".
M-am prabusit intr-un scaun, in fata asistentelor. Si in hohote de plans. IMi amintesc cum o asistenta m-a luat in brate. Toata lumea de acolo stia ce se intampla. Eu am aflat ultima...
Dupa ce m-am linistit , doctorita care era de servici pe reanimare mi-a zis " nu ii dam sanse decat ...20 % "....
Parca toata viata mea luase sfarsit.
Am stat mult in spital . I-au facut o gramada de radiografii, ecografii, perfuzii. Si totusi , nu a initiat nimeni demersurile pt un cariotip. Pe motiv ca nu avem in Sibiu centru de genetica, nu unul bun! Toti suspectau un sindrom genetic ...si-si dadeau cu parerea "poate e un Sdr. Turner?!" Se vorbea de o eventuala operatie pe cord ...in cazul in care va apuca varsta de 1 an!...Nimeni nu -mi spunea nimic concret. Dupa 3 sapt de stat pe la reanimare...parca se saturasera de noi. Tineam incubatorul ocupat. Apoi tineam un patut ocupat. Si toate astea pt ca Sarah mea , din cauza malfomatiei la inima , nu lua in greutate decat foarte putin.
Imi doream s-o duc acasa. Loulou ne astepta. Intreba de surioasa ei zilnic.
Au lasat-o s-o tina in brate in reanimare.
Eram patrunsa de tot felul de sentimente. Nu mai stiam ce vreau de la viata.
Si intr-o zi chiar ne-am vazut plecand de acolo. In haine mici, e drept. Si fara 2.5 kg inca...Dar am semnat pentru ea. Si-am dus-o ACASA...!!
SI am alaptat-o ..si-am plimbat-o . SI-am iubit-o ...
I-am facut cariotipul la Bucuresti. Si am primit rezultatul dupa 2 sapt.
M-a sunat chiar geneticianul sa-mi dea cumplita veste ..."SINDROM EDWARDS" sau mai pe limba lor ..."trizomie 18" .
Chiar simteam in vocea lui ca-i pare rau sa-mi spuna ca ...va mai trai , probabil , 6 luni.
Ce vis urat! Am lasat telefonul jos ..si m-am dus la ea. Era ca si cand timpul meu cu ea e "numarat" in zile...ore , minute.
Stiam ca trebuie sa ma simt norocoasa ca le am. Si o tineam in brate , fara sa ma satur privind-o.
Si cele 6 luni s-au redus mult...la 2 zile numai.
2 zile mai tarziu, intr-o dimineata la ora 5 , in patul lui mami si tati, Sarah a inchis ochisorii si s-a dus dintre noi , in timp ce noi o priveam.
Am strans la piept acel trup firav , caldut si moale. Era ca o papusa de carpe. Dar era papusa noastra !!!! :((
cel mai greu lucru din viata mea a fost sa-i caut ...un sicriu.
Acum o avem pe Loulou. Si ne bucuram de ea in fiecare zi.
Asa cum si Bianca se bucura de baietelul ei ..
Iti doresc curaj , Bianca.
Te imbratisez,
Ica

Mesaj pentru Anonima care a postat pe 11 aprilie:
"E-asa ciudat c-avem atata vreme pentru ura,
Cand viata nu-i decat o picatura
Intre acest moment si celalalt
Si nu-i neinteles de trist,
Ca nu privim la cer mai des?
Ca nu zambim?
Noi... care atat de repede MURIM???"
Ana/Bucuresti
Emma te iubim! Sa ai grija de mami, de Luca si de tati!

pe fetita mea o chema MARIA... sunt doar cativa care stiu ca a trait 10-12 saptamani... am doar doua amintiri legate de ea: ii placea ciocolata si mami nu prea ii dadea ca nu e indicata in sarcina si s-a speriat foarte tare cand tataie a sunat la interfon...atat...inca nu pot vorbi... stiu doar ca i-a fost frica atunci si ca acum e acolo SUS... imi pare rau ca nu am mancat mai multa ciocolata...
va rog, ajutati-ma! ma doare asa de tare ca nu exista cuvinte care sa poata descrie... sa nu-mi spuneti ca altii: ei, si ce, nu e mare lucru!...

Lili, Timisoara
Buna Bianca, revin din nou
Se implinesc 12 saptamani de cand suntem orfani de fetita noastra, 12 saptamani de chin si dor nesfarsit...
Am citit toate mesajele mamicilor de ingerasi si ma doare sufletul, pentru fetita mea, fetita Biancai, baieteii si fetitele tuturor mamicilor de ingerasi. Ma doare si nu mai am cuvinte sa va spun cat de mult mi-ar place ca nimeni sa nu mai intre in comunitatea aceasta, a parintilor de ingerasi, sa nu mai traiasca nimeni cu asa o durere mare in suflet. Eu stiu ce inseamna sa iubesti un copil, sa-i canti, sa-i spui povesti sa-l astepti din tot sufletul, sa faci orice ca sa vina pe lume, sa faci planuri pline de dragoste pentru el si dintr-o data totul se sfarseste, dispare ca un balon de sapun.
Dar stiu ca sunt intr-o lume mai buna, unde nu exista trisomii, defecte si malformatii de orice fel, stiu ca se simt bine ca ne iubesc si ca ar vrea sa ne vada zambind macar din cand in cand. Stiu ca e greu dragele mele, nu va suparati ca va spun asa, dar am impresia ca va cunosc pe toate, doar sunteti la fel ca mine....mamici de ingerasi.
Eu personal sunt foarte dezamagita de cei din jurul meu, de reactia lor sau mai bine zis lipsa ei. Asa zisii mei prieteni foarte buni m-au coplesit cu cuvintele lor "binevoitoare" pe care le stiti si voi deja si chiar s-au gandit ei bine si au ajuns la concluzia" las ca peste 3 luni va trece". Deci din punctul lor de vedere noi ar trebui acuma ca doar sunt 3 luni, nu? sa sarim intr-un picior de bucurie. Raman uimita cand aud asa ceva, si chiar cand le spun ca ma doare sa-i aud vorbind asa continua. Eu imi doresc sa vorbesc despre fetita mea, e copilul meu nu doar un "fat mort" asa cum a zis o alta prietena de a mea la fel de binevoitoare.In limbaj medical da, poate asta e dar suntem oameni, asa ca hai sa ne comportam ca niste oameni, pentru parintii lui copil este inca din momentul conceptiei, nu blastocist, nu embrion, nu fat, ci COPIL. Si indiferent de varsta la care se produce pierderea, ca e 8 saptamani, 10, 2 luni, 5, 9 luni, la nastere sau imediat dupa, durerea e durere, ai pierdut un copil. Si nu poti sa nu te intrebi oare ce ai pierdut, o balerina, un muzician, un alpinist, etc. Si nu te poti opri sa nu te gandesti ca tot ce faci cu sotul tau dupa ar trebui sa le faceti de fapt in 3, cu puiutul vostru.
Si doare cumplit.
De medici nici nu mai vorbesc. Desi initial ne-au spus ca a fost circulara de cordon cauza decesului, mai tarziu doctorul care ne-a urmarit sarcina si cu care am nascut, ne-a spus ca nu stie ce s-antamplat, "ca n-a avut zile".
Am mers la alti 2 medici si ambii ne-au spus ca au existat semne ca lucrurile nu merg bine(oligoamnios, retard de crestere intrauterina, placenta maturata inainte de termen)si cu toate astea doctorul nu a intervenit. Ni s-a spus ca daca se intervenea la timp, cu cezariana ar fi avut o sansa si poate ar fi trait. Am fost socati, am vrut sa il dam in judecata, dar o mana se spala pe alta, asa cum mi-a demonstrat si mamica din Lipova, cu doctorul Cartis cred.
Dar Dumnezeu e mare si eu stiu ca le vede pe toate si fiecare isi va primi rasplata mai devreme sau mai tarziu si asa cum se zice"Dumnezeu nu da cu bata".
A gresit si el si altii, greselile lor distrugand vieti si familii si ma intreb de ce si cum de au o asa mare putere in mainile lor, vietile noastre si ale copiilor nostrii...
Si e cumplit si ma doare ca datorita neprofesionalismului unui medic eu si sotul meu suntem jumatati de oameni, jumatate e cu fetita noastra acolo in cutiuta aceea mica, la cimitir, pentru ca noi am avut sansa daca putem sa-i spunem asa de a o ingropa si de a avea un loc unde sa mergem sa punem o floare.
Sprijin din partea familiei, nu prea exista, nu vrem sa vorbim despre ea si ce s-antamplat cu ei pentru ca nu inteleg, tot ce pot sa spuna este"nu plange, nu te necaji, etc". Asa ca nu mai vorbim cu asemenea oameni, selectam cu foarte mare grija persoanele cu care discutam despre tot ce s-antamplat. Si cva spun din proprie experienta ca cel mai bine ma simt intalnindu-ma cu alte mamici de ingerasi, ca si mine. Ma simt acceptata, inteleasa, nu ma judeca si nu ma critica nimeni.De fiecare data imi prind bine asemenea intalniri si discutii.
Dar fiecare are modul lui personal de a face fata durerii si trebuie respectat.
Ma rog la Dumnezeu sa ne dea putere tuturor parintilor de ingerasi sa mergem mai departe si ingerasii nostrii sa ne vegheze pasii mereu.

Buna Bianca si tuturor mamicilor de ingerasi si nu numai.
nu am mai scris de mult pe site,si m-am gandit ca acum in prag de sarbatori sa transmit tuturor mamicilor un paste fericit,lumina calda a invierii Domnului sa va aduca in suflet alinare, sa putem duce mai usor durerea de a pierde cele mai iubite fiinte iar ingerasilor nostrii Doamne-Doamne,sa l-e lumineze drumul printre stele.
Nu ii vom uita niciodata.
O imbratisare calda si un sarut pentru toate mamicile de la Adriana din Tulcea.
Paste fericit si Hristos a Inviat

Sunt Codruta si revin aici pentru a posta, cu voia Biancai si a administratorului site-ului, un link unde sa va varsati oful cu privire la modul in care ati fost tratate de anumiti medici, medici de care sa ne ferim:
http://babycafe.ro/forum/func,showcat/catid,38/
Cred cu tarie ca, in felul acesta vom evita ca alte femei sa ajunga in locul nostru si alte suflete nevinovate sa ajunga ingeri.
Cu drag, a voastra Codruta

Buna Bianca,
Numele meu e Laura. Din fericire pentru mine, nu am piedut pana acum nicio sarcina. Nu despre asta vreau sa-ti vorbesc. Vreau sa iti spun ca, oarecum, iti inteleg sentimentele. Eu nu pot sa raman insarcinata. La un moment dat, mi-am pierdut speranta ca voi avea un copil. Dar nu faceam nimic in acest sens. Ma complaceam in situatie si ii spuneam sotului ca ar trebui sa merg la un medic si amanam de pe o zi pe alta.
In perioada adolescentei am avut o dereglare hormonala care m-a adus pana recent la 120 de kilograme, dar nu am consultat un medic, fiind la tara, medicul specialist era la cel putin 150 km cel mai apropiat.
Discutand cu o prietena care a trecut prin chestii asemanatoare, ea mi-a sugerat sa merg la un medic ginecolog din Timisoara sau daca nu pot sa ajung acolo macar sa merg la unul de aici din zona.
Am inceput prin februarie - martie 2007 sa am si dereglari de menstra, ajungand la sfarsitul anului sa am un interval de 44 - 66 zile, in loc de 28 - 32 cum era inainte. M-am hotarat sa merg totusi la un medic in zona, neavand la momentul respectiv posibilitati materiale sa ajung in Timisoara. Acest medic din zona m-a consultat, mi-a facut o radiografie a bazinului cu niste aparate de-o varsta cu parintii nostri, dar nu mi-a dat un diagnostic clar si nici nu mi-a dat un tratament pentru dereglarea de ciclu, care la momentul respectiv nu era, in viziunea lui zic eu, o problema. Mi-a propus, fara un diagnostic clar si concret deci, o interventie cu laser la Cluj, o laparoscopie, care, zicea el, mi-ar fi rezolvat toate problemele. M-am intrebat: care probleme?, ca el nu mi-a zis clar care e sau care sunt problemele. L-am sunat cateva zile mai tarziu si i-am zis ca nu vreau sa fac laparoscopia pentru moment si in cazul in care ma hotarasc sa o fac o sa il contactez. Multe cunostinte mi-au zis de acel doctor ca nu sunt multumite de prestatia lui ca medic ginecolog, femei care au nascut cu el.
Am zis ca trebuie sa fac ceva. Am luat numarul de telefon al medicului din Timisoara si am sunat sa imi fac o programare pentru un consult. Mi-au trebuit cateva luni bune sa tot sun ca sa reusesc sa prind o programare. Am reusit sa imi fac una in luna ianuarie a acestui an.
Acest medic mi-a zis ca am Sindromul ovarului polichistic, adica ovarele mele produc ovule care nu ajung la maturitate, deci nu se dezvotlta si raman in stadiul de foliculi, care se lipesc, dupa eliberare, de ovare, care arata ca si cand ar avea chisturi, de aceea se si numeste Sindromul ovarului polichistic.
Medicul din Timisoara mi-a zis ca problema asta areo caza hormonala si trebuie rezolvata mai intai la endocrinologie si apoi la el. Mi-a mai spus ca trebuie sa slabesc cat mai mult ca sa imi cresc, dupa ce fac tratamentul, sansele de a ramane insarcinata. Am mers si la endocrinologie, tot la Timisoara, la consult. Doctorita mi-a dat un set de analize si in momentul cand a reusit sa aiba timp liber m-a internat in spital si mi-a facut analize complete.
Mi-a dat un tratament pentru reglarea ciclului, pe care il termin luna aceasta (in mai iau ultima transa de medicamente) si inca un tratament care sa imi reduca pofta de mancare si mi-a recomandat sa slabesc.
In aproximatix o luna si jumatate am reusit sa dau jos 7 kg. Mi-am propus sa slabesc incetisor ca sa nu imi fortez stomacul. Mi-am schimbat obiceiul de a manca in sensul ca mananc mai putin si evit prajelile. Iau trei mese pe zi, intre care consum fructe, mere in general, pentru ca ele sunt cel mai usor de gasit in momentul de fata pentru mine.
Eu locuiesc la tara, intr-un sat care e destul de departe (150 km) de un oras mare cu medici competenti. De la mine din sat pana in Timisoara sunt 200 de km. In fiecare luna trebuie sa merg la control acolo la endocrinolog. Ne descurcam greu cu banii, eu lucrez in invatamant, sotul meu acum isi schimba locul de munca.
Iti dai seama ca facem tot ce putem ca sa avem un copil. Stiu cat de mult ti-ai dorit fetita, pentru ca si eu imi doresc un copil. Si imi dau lacrimile, dar inghit in sec, cand vad mamici cu copii mici in brate.
La un moment dat soacra mea a facut embolie pulmonara si a fost trimisa da urgenta la spitalul din Deva, e cel mai apropiat de noi, si acolo a fost dusa la reanimare. Sala de nasteri era langa, auzeam scancetele bebelasilor si ma scapa plansul, plangeam pt ca in jurul meu cei care ma vedeau credeau ca plang pentru soacra mea, la care ma asteptam sa moara in orice moment. Dar nu a murit, medicii au salvat-o. Chiar si acum imi dau lacrimile, incerc sa le tin pentru ca sunt la servici, lucrez intr-o scoala, si chiar daca elevii au plecat, pot sa apara femeile de servici sau colegi.
O sa iti mai scriu. Iti urez bafta in campania ta. Sper sa poti face la un moment dat o campanie de informare si la sate. Aici informatia ajunge foarte greu sau chiar deloc. Vad eleve de clasa a VII - a care consuma alcool, cu toata straduinta noastra a profesorilor, sa-i educam. Daca parintii, care ar trebui si ei educati, nu fac multe in privinta educatiei, noi reusim prea putine. Parintii asteapta ca noi, profesorii, sa facem TOATA educatia copiilor lor.
Mult succes,
Laura
jud. Arad

In mod normal am fi spus acum..."dragi mamici, va uram Sarbatori Fericite...faza cu iepurasul...sa vina....sa aduca...."...dar...acum am vrea doar sa va spunem sa incercati sa lasati lumina sa patrunda ...sa se strecoare...im sufletele voastre!
Renasterea Domnului sa va aduca speranta in suflet si putere de a duce aceasta suferinta.
Va pupam si va imbratisam cu drag pe toate!
Angela si Genny, mamici de ingerasi Calin si Mara.

Ma numesc Andrea ****,din Sighetu-Marmatiei,asistenta medicala si mama de ingeras-adresa de mail:****@yahoo.com.
In 27 martie 2008 am nascut prin cezariana o fetita cu greutatea de 3300 g,care avea o malformatie congenitala de care am aflat cu cateva saptamini inainte de nastere:atrezie duodenala ceea ce inseamna strimtarea sau separarea duodenului de intestinul subtire, care se poate rezolva chirurgical. Se spunea ca este cea mai simpla malformatie existenta.In rest fetita mea ,Larisa ,era perfect sanatoasa.Ma regasesc in foarte multe dintre spusele tale,la fel si la mine a fost vorba in timpul sarcinii de hidramnios (lichid in exces), fapt pentru care a fost depistata si problema Larisei,la noi in Sighet cum nu avem ecografe performante am fost trimisa la Ginecologie 1 ,Cluj,unde am stat internata in total 6 saptamini .Mi-au facut punctii de evacuare a lichidului ca sa ii dam timp Larisei sa creasca in greutate ,sa i se matureze plaminii,sa fim cat mai aproape de termen.Si am reusit,cu tratament, cu contractii de 2 saptamini intruna,dar am reusit sa ajungem la 38 de saptamini cind mi-au facut cezariana.Totul a fost vorbit din timp,si cu medicul de la Chirurgie infantila,Dr.Ordeanu Calin ,ca a doua zi de la nastere va fi operata, si dupa cateva ore va fi adusa inapoi la Neonatologie la Ginecologie 1.Dar din pacate doctorul nu s-a mai tinut de cuvant, si nu mi-a mai trimis fetita inapoi.Imaginativa disperarea mea,eu tintuita in pat dupa cezariana, sotul acasa la 300 km avand grija de baietelul nostru de 8 ani ,si doctorul care refuza sa-mi aduca fata inapoi in ciuda insistentelor medicilor mei,la care le multumesc din suflet pentru toata grija lor si toate eforturile care le-au depus pentru ca lucrurile sa mearga bine.Sunam zilnic sa vad cum e Larisa,si le venea greu sa imi faca legatura sau sa cheme pe cineva de la terapie intensiva ,neavand centrala telefonica.Foarte greu am aflat numarul de telefon al doctorului,pe care l-am sunat si mi-a spus ca tranzitul e mai lent dar in principiu e bine,dar tot nu o aduce inapoi.Vazand doctorii mei ce se intampla, au hotarat sa ma transfere pe mine imediat ce sunt instare sa ma deplasez.Ajunsa langa fetita mea nu va pot spune bucuria aceea,doar ca aceasta bucurie nu a tinut mult,cand am observat ca fetita avea abdomenul mult destins,nu putea manca ,a doua zi abia daca a mai putut respira de la burtica aceea mare, toata era plina de sonde , tuburi si branule(ace) prin care mergeau perfuziile, fetita mea nu era bine deloc,ar fi trebuit sa fie la Neonatologie unde sunt mult mai specializati in ingrijirea nou-nascutilor.Am fost foarte revoltata cand am vazut ca in salonul alaturat era un copilas de 10 ani cu TBC, iar fetita mea inca nu fusese vaccinata,sa nu va spun alte deficiente in igiena personalului de ingrijire si cel medical, doamne asistente cu manichiura cu unghii lungi etc.Si eu sunt asistenta medicala intr-un orasel mic, dar pe noi nu ne lasa cu astfel de manichiuri.Dar sa nu deviez de la subiect,starea fetitei mele se inrautatea pe zi ce trece,4 zile a fost cu temperatura foarte mare si nu-i scadea nici cu comprese reci,avand in schema de tratament antibiotic intravenos,si cand intrebam doctorul el spunea ca nu are legatura cu operatia.Copilul avea dureri cumplite, eu ca o simpla asistenta medicala stiam dupa semne ca fetia are peritonita si doctorul nu facea nimic sa o salveze: nu i-a schimbat antibioticul,nu a reintervenit ,pentru ca peritonita tot de chirurgie tine, nu a facut nimic,si in alta ordine de idei peritonita aceea care este o infectie tot de la ei a primit-o(in termeni medicali este infectie nosocomiala , adica infectie de spital)pentru ca acest copil nu a fost nici o zi acasa,s-a nascut in mediu steril prin cezariana nu pe cale vaginala,nu a mancat deloc pana la operatie si nici dupa cateva zile,scaunul ei era steril nefiind inca alimentata din exterior,in concluzie nu avea de unde sa faca infectie numai ori de la operatie,ori de la manevrele ulterioare.Starea fetitei s-a agravat pe zi ce trece si la 10 zile dupa operatie a facut de doua ori stop cardio-respirator in fata ochilor mei, noroc ca am fost acolo si am frecat-o sa se trezeasca pentru ca doamnele asistente erau prea ocupate sa stea de povesti.Suparate foc ca le-am deranjat mi-au spus sa nu strig ,sa ma duc in salon sa ma linistesc, si sa ma impac cu gandul ca acest copil moare.Va intreb eu ce sulflet poate avea un asemenea om, care s-a jurat la fel ca si medicii de altfel ca vor ajuta omenirea pana la ultima suflare?Am fost transferati la Neonatologie ,Ginecologie 1,adica doctor Ordeanu Calin s-a debarasat de noi ,sa se spele pe maini.Ne-a transferat dar prea tarziu,fetita mea era deja cu blocaj renal,cu hemoragie digestiva,care nu s-a mai oprit cu nimica in ciuda tuturor eforturilor medicilor si cadrelor medicale la care tin sa le multumesc pe aceasta cale de toata grija lor si competenta de care au dat dovada , DUMNEZEU sa le rasplateasca eforturile.A doua zi fetita mea a intrat in coma profunda( care se mai numeste si ireversibila) si stiam deja ca nu mai e cale de intoarcere, ca fetita mea incet se stinge. In a 13-a zi de viata ,dupa chinuri groaznice ,fetita mea s-a stins.
Regretul meu enorm este ca nu s-a tinut medicul de cuvant si nu a transferat-o la cateva ore dupa operatie, pentru ca am convingerea ca la Neonatoloie ar fi salvat-o.
Acum astept rezultatul scris de la Anatomie-Patologica, pentru ca cel verbal il stiu:PERITONITA VECHE DE O SAPTAMANA, SEPTICEMIE GENERALIZATA.
Stiu ca daca fac demersuri legale impotriva doctorului ORDEANU CALIN si a cadrelor medicale din CHIRURGIE INFANTILA CLUJ NAPOCA, nu imi va aduce fetita inapoi, dar nu vreau ca si altii sa treaca prin calvarul pe care l-am trecut noi.
Sotul meu doar o singura data si-a vazut fetita si atunci pentru cateva minute, plina de cabluri si de tuburi, si de ace.Baietasul meu nu a vazut-o niciodata in viata ,doar in sicriu, i-a auzit doar glasul prin telefon si i-a vazut doar poza(poza facuta de o asistenta de la ginecoloie1, pot sa-i spun o draga prietena care s-a atasat de mine in timpul internarii mele la Ginecologie ,vazandu-mi eforturile de a aduce pe lume un copilas cat mai mare si mai sanatos, care mai apoi m-a vizitat de multe ori si la Chirurgie,care mi-a botezat fetita, si care ne-a acordat tot sprijinul de care am avut nevoie pana la sfirsit).
Daca puteti sa ma ajutati, sa aflu ce demersuri pot sa fac impotriva acestor oameni va rog sa ma ajutati.
Multumesc lui DUMNEZEU ca exista oameni buni, ca voi, si ca multi care i-am cunoscut recent si m-au ajutat. Va multumesc ca existati.
Eu am fost mai "norocoasa" pentru ca mi-am tinut fetita in brate,am putut sa o botez cu ajutorul unui parinte care venea in fiecare saptamana la spital,si mi-am putut lua adio de la ea,am avut doua zile la dispozitie sa realizez ca nimeni nu ne mai poate ajuta,si sa ma conformez dorintei DOMNULUI de a o lua la ingerasi.
Dar tot nu sunt linistita pe deplin ,pentru ca operatia a reusit si fetita mea a murit din nelijenta medicala.Poate daca murea din cauza malformatiei puteam zice ca a fost voia DOMNULUI dar nu putem pune vina pe DUMNEZEU cand e vorba de greseala omeneasca.Imaginativa ca daca se lucreaza asa in fata unei alte asistente medicale care stie ce se petrece,saracul om care nu stie cum trebuie sa se lucreze ce poate pati.Mi-e rusine ca lucrez in aceeasi domeniu cu asemenea oameni care fac dintr-o meserie nobila o mizerie,un targ.
DUMNEZEU SA AIBA MILA DE SUFLETUL LOR.
Iti multumesc Bianca pentru posibilitatea de a-mi spune necazul,pentru posibilitatea de-a forma o familie a celor ce stiu cum simtim,pentru ca durerea noastra nu se poate descrie in cuvinte si nici nu are cum sa treaca de la cuvinte de consolare, oricat de sincere ar fi acelea.Singura noastra consolare este ca intr-o zi vom fi alaturi de ingerasii nostrii, care acum ne privesc de sus ,se roaga pentru noi si ne apara.Sunt prea multi oameni rai in lumea asta si DUMNEZEU are nevoie de mai multi ingerasi care sa se roage pentru pacatele omenirii.

Buna...
Nu sunt o mamica al carei copil nu mai e printre noi dar inteleg suferinta tuturor mamelor atat cat pot eu, cea care nu a trait sentimentul pe pilea mea ci prin prisma verisoarei mele, care astazi este in spitalul cantacuzino din bucuresti incercand sa se refaca atat psihic dupa pierderea suferita cat si fizic pentru ca in urma nasterii a suferit o hemoragie puternica, care a fost oprita dupa o interventie chirurgicala de 6 ore in timpul careia viata ei a atarnat de un fir de ata... In timpul operatiei uterul nu i-a mai putut fi salvat... Nu o sa mai poata sa mai faca vreodata copii...
Povestea ei tragica incepe vineri, 18 aprilie cand medicul ei ginecolog, d-na adascalitei, a chemat-o la spital sa-i provoace nasterea (urma sa nasca dupa 23 aprilie) ca sa nu o prinda pastele in spital (asa a considerat medicul ca e mai bine pentru cine?!).
Vineri pe zi, vineri noaptea, cat si sambta de dimineata i s-au facut tot felul de injectii si i s-au admninistrat tot felul de ovule atat pentru a provoca travaliul, contractiile cat si pentru a se dilata. Sambta pe la pranz medicul i-a rupt apa. Copilul tot nu iesea asa ca verisoara mea Florina acerut sa i se faca cezariana dar medicul a refuzat. in cele din urma copilul s-a nascut ... MORT...
Dupa nastere , Florina a facut hemoragie, asa ca a chiuretat-o, de 2 ori dar sangerarea nu s-a oprit. In tot acest timp Florina se simtea tot mai rau, tensiunea in scadea (a ajuns chiar la 6 sau 7), a lesinat de 2 ori.
Dupa multe rugaminti din partea familiei, si probabil dupa ce medicul a fost depasit de situatie, a fost dusa la Bucuresti, la spitalul Cantacuzino.
La spitalul din Bucuresti, doi medici ginecolog si un medic chirurg s-au luptat timp de 6 ore pentru viata ei. LE SUNTEM PROFUND RECUNOSCATORI!
Starea ei era urmatoarea in seara de sambata noaptea: uterul ei era plin de hematoane astfel ca nu a mai fi salvat iar abdomenul ei era plin de sange si hematoane ceea ce i-a pus serios viata in pericol
A stat timp de 3 zile la terapie intensiva, conectata la tot felul de aparate, si sanse de viata mici...
Acum si-a mai revenit fizic desi npsihic inca lupta cuea insasi...
Incearca sa-si ascunda durerea, desi atunci cand fratele ei , care are o bebeita de numai 2 luni, vine la ea in vizita si vorbesc de cea mica o napadeste plansul... Isi doreau foarte tare atat Florina cat si cumnata ei sa mai aiba inca un copil... Florina insa nu l-a mai avut... Dumnezeu l-a facut ingerasul Lui... Atat imi doresc numai: ca acelui copilas sa-i fie mai bine in ceruri decat in bratele mamei, si ea, mama sa poata sa duca durere si chiar s-o invinga de dragul fetitei pe care o are...
o vad ca sufera si as vrea s-o ajut...
ma doare tare pe mine gandul ca aceea camera frumos aranjata ca sa-l primeasca pe bebe v-a ramane goala...
mai ma gandesc si la reactia ei cand va ajunge acasa si o sa vada camera copilului...
SAPTAMANA PATIMILOR... asta a fost pentru noi si mai ales pentru Florina Saptamana Mare a Pastelui

Am pierdut si eu o sarcina, acum cativa ani, dar nu despre asta vreau sa va vorbesc. Oricum, cred ca nu e nevoie sa treci printr-o asemenea drama, ca sa poti simti durerea celor care au scris aici. Vreau sa va vorbesc despre un om care va poate ajuta sa treceti peste aceasta tragedie si trauma, indiferent ca ea s-a produs acum un an, cinci ani, sau zece ani. Se numeste maica Siluana. Este o maicuta cu pregatire in psihoterapie, care conduce un centru de consiliere in Craiova. Cunoaste bine sindromul post-avort, chiar daca persoanele pe care le consiliaza sunt in special femei care si-au provocat intentionat avortul. Sunt sigura ca va poate ajuta si pe voi. Veti gasi o persoana care va va ajuta nu numai mintea chinuita, dar si sufletul indurerat, va va lamuri indoielile sau intrebarile, hai sa le spunem teologice, pe care multi dintre voi le aveti. Va gasi o vorba buna pentru fiecare dintre voi, se va ruga pentru voi si pruncii vostri, va va da raspunsuri pe care nu le-ati gasit in alta parte, si va va ajuta sa iertati, sa va iertati si sa va impacati sufletele. Bianca, poate o poti contacta pe maica Siluana si o poti invita la intalnirile voastre sa va vorbeasca, sa va asculte, sa va raspunda. Pentru fiecare dintre voi, centrul unde activeaza maicuta are un site: www.sfintii-arhangheli.ro, unde o puteti contacta personal pe maicuta. Momentan, dansa este retrasa in manastire, dar va reveni dupa Saptamana Luminata. Si dragii mei, toti cei ce ati scris aici, sa fiti siguri ca pruncii vostri se bucura si se vor bucura in vesnicie de dragostea Bunului Dumnezeu. Si pentru fiecare suferinta din scurta lor viata, vor avea mii de mangaieri in Viata de dupa moarte. Ei sunt bine, dragii mei. VOI, cei ce ati ramas in urma, trebuie sa gasiti mangaiere si impacare. Si fiti siguri ca intr-o zi va veti revedea pruncii si va veti recunoaste dupa dragostea infinita pe care v-o purtati.
Ma rog pntru voi toti si pentru copilasii vostri. Bunul Dumnezeu sa va mangaie.

salut un PASTE FERICIT la toata lumea aveti incredere in voi in continuare.salutari de la Vaslui.

Pentru toate sufletele ce cauta alinarea...
CRISTOS A INVIAT!

Buna sunt Mihaela.Mi-am scris povestea pe 15 aprilie.Vreau sa stii ca sunt in continuarie alaturi de tine si te stimez mult.Va doresc un Paste fericit si numai realizari.Pot sa spun ca viata mea aluat o intorsatura urata si simt nevoia de sfaturi.Daca ai timp vreodata sa ma asculti adresa mea de email e ****@yahoo.com si id-ul e ****

Bună seara Bianca!
Mă numesc Anne-Marie ****.Am mai trimis un mesaj către site dar nu îmi dau seama dacă a meritat sau nu ceea ce am scris atunci.Ai mei băieţi nu au murit la naştere dar moartea lor a fost cumplită la 11 şi respectiv 8ani. Am alergat după informaţii mulţi ani dar mereu mi se dădea acelaşi diagnostic prost stabilit.Abia cu o noapte înainte să moară cel mare am aflat că avea SMA-atrofie musculară spinală.Ştiu că e o boală genetică dar poate că aş fi putut să-i uşurez suferinţa dacă aflam mai din timp.Când a murit mi se cânta de către o asistentă sau doctoriţă de la ATI: Bejliu se duce la ceeer! şi repeta ,şi repeta mereu...Dacă nu am înnebunit în acea clipă înseamnă că ori eu sunt nebună de legat ori prea întreagă la minte.Îl găseam cu buzele uscate,ud...ceea ce nu s-a întâmplat niciodată acasă.Nu am fost lăsată să mă internez alături de el şi acest lucru a făcut ca bietul copil să moară fără lumânare şi singur.Apucasem să plec câteva minute înainte la celălalt băieţel care era internat la Pediatrie.Băiatul a murit la ora 9:30 şi când m-am dus la ei pe la 12:00-12:30 să văd ce face mi s-a aruncat în scârbă un: Copilul a murit după care mi s-a trântit uşa în nas.
Mi-am jurat că al doilea băiat nu va fi în spital când se va întâmpla.Ştiam că va veni finalul şi pentru el şi a venit la trei ani după moartea fratelui lui.Unul a plecat în 2003 celălalt în 2006.A murit în braţele mele, acasă...Eu l-am spălat, eu l-am îmbrăcat şi tot eu...l-am aşezat în sicriu.
Nu voi uita niciodată comportamentul bicisnic al acelor individe care nu mai au nici o sămânţă de omenie în ele şi mă întreb ce caută într-un spital de copii cum este Sp.Grigore Alexandrescu...
Ce mai caută aceia care văd în profesia de medic, asistent, infirmier, doar interesul material.Au uitat oare că materialul cu care lucrează se numeşte viaţa oamenilor ce vin cu sufletul sfâşiat de dureri fizice, sufleteşti ca să găsească o fărâmă de speranţă?
Voi sprijini cu toată forţa sufletului meu activităţile dvs.Odată va apare Lumina şi în calea noastră...
Anne-Marie ****, Bucureşti,28aprilie2008
Hristos a înviat!
adresa mea de mail este:
****@gmail.com