Maria din Vaslui 17febr.2008 Nu pot exprima ce am simtit cand am citit prin ce ai trecut. Doar o mama poate simti ce ai simtit tu. Am un baietel de 2 ani, care s-a nascut cu cordonul ombilical in jurul gatului, dar profesionalismul medicului l-a salvat. In fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu pentru fiul meu. Nu imi pot imagina viata fara el. Ne mai dorim un copil, dar ne este teama sa facem pasul: eu am gr. O cu rh negativ, iar sotul gr. A cu rh pozitiv. La prima sarcina nu au fost probleme, dar de cele mai multe ori acestea apar cu a doua sarcina. Traim cu teama de a avea un copil cu handicap(cum se intampla in multe situatii) sau de a trece prin aceasi dramatica experienta cu a ta. In trecut imi doream cel putin trei copii, acum ma rog ca macar doi sa am si sa fie sanatosi. Din pacate in tara noastra se pune foarte putin accent pe aceasta incompatibilitate de grupa si de rh intre mama si fat, si campaniile de informare sunt foarte putine. Sper ca prin aceasta campanie initiata de tine, sa luati in vedere si incompatibilitatea de grupa si rh, caci multe cazuri de decese intrauterine sau imediat dupa nastere se datoreaza acestei cauze. Iti doresc multa sanatate si bunul Dumnezeu sa te binecuvinteze, si... sa fii convinsa ca fiica ta va vegheaza de sus si este un inger pentru voi.
17 February, 2008 - 07:00 — Gabriela
Buna ziua ,Doamna Bianca ,ma numesc Gabriela si in curand fac 31 de ani .Va scriu pentru ca si eu am trecut printr-o pierdere de sarcina , de fapt mai corect , si eu am pierdut un copil , o fetita , "sarcina " este prea nepersonal , si stiu ce inseamna ,sau mai bine zis abia acum stiu ce inseamna pentru ca mi-am ascuns atat de mult sentimentele de durere incat nici eu nu mai stiam daca mi s-a intamplat sau nu , si acum dupa ce citesc Suferinta simt ca ma cuprinde o furie pentru tot ceea ce inseamna "lumea asta civilizata",pentru ca iti e rusine sa suferi si sa te manifesti pentru ca esti considerata o femeie puternica si esti inconjurata de oameni mai putini puternici care nu vrei sa faci sa sufere cu suferinta ta , pentru ca iti dai seama ca daca iti vei deschide sufletul vei regreta ... atat am sa scriu acum , dar daca imi dai voie am sa -ti mai scriu din cand in cand... 24.02.07 - Bistrita
17 February, 2008 - 07:00 — Anamaria
Buna ziua, Ma numesc Anamaria, am 31 ani si sunt asistenta medicala in Iasi. Inainte sa va relatez experienta mea neplacuta prin care am trecut, vreau sa va spun ca va admir f mult, imi sunteti f draga si regret enorm cele intamplate si ma rog la Bunul Dumnezeu sa va ocroteasca cu multa sanatate, sa va intareasca sa treceti peste aceste greutati ale vietii si sa va dea tot ceea ce dvs ii cereti. Sper din tot sufletul ca prin campania pe care ati initiat-o sa schimbati ceva in sistemul nostru sanitar pentru a nu se mai intampla atatea nenorociri de care nu raspunde nimeni in final. EU AM NASCUT UN BAIETEL MORT PREMATUR ( baietelul meu avea numai 700g la 30 saptamani ) desi pe parcursul sarcinii am fost monitorizata luna de luna ( echografie lunar si echografie de morfologie fetala ) si mi se spunea ca sarcina decurge normal;la echografiile de morfologie fetala mi se spunea ca e totul ok, desi concluzia era-oligoamnios si fat viu in evolutie cu 1 - 2 saptamani in urma ca dezvolatre. Am avut f mare incredere in dna doctor, am avut incredere ca totul va fi bine pentru ca ne-am dorit enorm acest copil si al astepatm de mult...insa nu a fost sa fie, cum spun majoritatea. Cu 2 saptamani inainte de tragicul eveniment, cum il numesc eu, mi-am facut analizele ( sa vad eu daca e totul ok ) care nu au iesit prea bune, respectiv proteine multe in urina si sange, HTA, pentru care am urmat tratament cu Dopegyt doar 1 saptamana pentru ca apoi s-a intamplat ce s-a intamplat. Vreau sa va spun ca cu 2 zile inainte de eveniment ( intr-o marti ) am fost la control la dna dr cu analizele, i-am precizat ca fac tratament pt HTA, am intrebat=o daca acea proteinurie si proteinemi mare este normala, daca faptul ca bebe nu e prea activ e bineiar ea m-a asigurat ca totul e bine si mi-a spus sa vin sa ma internez pentru a face o echografie mai detaliata. Apoi joi, dupa ce am sustinut un examen de grad principal, au inceput contractiile, am sunat la dna dr, mi-arecomandat sa fac 1f No-spa, contractiile nu au cedat si m-am prezentat la spital, unde mi-a facut echografia si mi-a spus ca bebe nu mai e in viata........ si ca va trebui sa-l nasc natural. Vreau sa va spun ca nu realizam pe moment ce mi-a spus, parca eram intr-un cosmar, iar apoi dupa 5 minute a inceput marea durere....................................., am simtit cum cerul a cazut pe mine. A fost ingrozitor, nu pot sa va descriu in cuvinte ce simti atunci cand nasti natural un bebe pe care nu-l auzi cum plinge.............imi pare rau dar si acum ma napadesc lacrimile cand imi aduc aminte de acele momente cumplite, si, cum ati spus si dvs, la noi in tara personalul nu este calificat profesional pentru a sustine moral o mamica care trece prin astfel de momente;e drept ca nu exista cuvinte care sa te linisteasca in primele minute,ore, zile,luni..dar o mica imbratisare ar face lumte si un simplu :IMI pare rau" ar face mult.Sa va dau un exemplu : In dimineata de dupa eveniment, cand eu eram distrusa, plansa, zbuciumata sufleteste...eram cu sotul meu in rezerva, vine o asistenta si intreaba ce e cu mine, ce caut aici, ce diagnostic am si datorita starii in carr eram ( nu puteam sa spun ceva fara sa plang ) i-a raspuns sotul meu despre ce e vorba pentru ca asistenta sa spuna la sfarsit :" Ei, si? Doamna nu are gura sa vorbeasca ? " Mi-a fost enorm de greu, enorm de greu, si acum ma gandesc cum am reusit sa trec peste acest eveniment nefericit din viata mea fara sa nu o iau razna. Desi a trecut 1 an si 4 luni de atunci, credeti-ma ca inca am zile in care ma napadesc amintirile, ca sa nu mai zic de faptul ca atunci cand vad copii ma gandesc la baietelul meu , Octavian Cristian, si ma intreb daca Dumnezeu are sa fie bun cu noi sa ne mai dea un copil;am plans mult cand v-am vazut la B1tv, am plans cand am citit articolul de pe site, si in general acum plang mult mai usor, probabil ca am capatat o labilitate emotionala mult mai mare. Sunt f multe de spus despre acest subiect, dvs ati reusit sa le atingeti pe toate, eu datorita lacrimilor sunt nevoita sa inchei aici, nu inainte de a=mi exprima inca o data regretul pt cele intamplate in viata dvs si sper sa reusiti in toate cate vi lea-ti propus. Daca dvs considerati ca va pot fe de ajutor cu ceva, va rog sa-mi comunicati, cu mare drag va ajut. Va pup dulce, cu mult respect si drag, Anamaria.
17 February, 2008 - 07:00 — Anonim
draga bianca imi pare f rau pt ce sa intamoplat dar dumnezeu asa a vrut .el este cel care hoatarste nu noi .am trei fetite simi doresc un baiat ,daca dumnezeu va vrea voi avea totul este in mina lui dumnezeu el nu ne pierde .ai inceredere si nu dispera cu timpul vei intelege de ce dumnezeu asa a vrut .nuti pierde sperantava rasari si pe strada ta soarele
17 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Fiintele dragi nu mor niciodata,de-a lungul vietii ne pazesc,lacasuri in sufletele noastre isi sapa si raman de-a pururi cu cei ce-i iubesc!Dumnezeu sa-ti odihneasca fetita in pace,lui Luca sa ii dea multa sanatate,iar tie putere in suflet!Dumnezeu exista!
17 February, 2008 - 07:00 — Diana
Buna Bianca. Sunt Diana din Bucuresti si am aflat ceea ce ti s-a intamplat de la emisiunea "Nasul". Imi pare foarte rau pentru tine;am ramas foarte impresionata de curajul tau si de taria de care ai dat dovada;iti doresc numai bine, sanatate si puterea sa mergi mai departe;te imbratisez cu drag !!!
17 February, 2008 - 07:00 — Magdalena
Magdalena din Bucuresti Salutare pentru toata lumea! Este impresionant ce se intampla. Eu mi-am zis parerea si nu a aparut textul meu. Eu, personal cunosc tragedii mult mai grave decat pierderea unui copil mort in pantec. Sa nu uitam ca Bianca are o varsta trecuta de 40 de ani, orice medic nu recomanda o sarcina la varsta asta, implica riscuri.Am vazut doar doua mesaje sincere despre imaginea creata asupra ei. Adevaratele drame sunt la femeile tinere si sarace. Bianca trebuie sa inceteze cu patetismul din emisiuni. SUnt alaturi de suferinta ta draga Bianca Este frumoasa ca o papusa dar absolut netalentata pe nici un plan.Si am vazut cu totii ca abia leaga doua cuvinte de cand o stim. Ar trebui sa stea acasa cu copilul care ii traieste, asta ar face o mama adevarata. N-am inteles faza cu biserica !!! E absolut logic: un copil nebotezat si mai ales NASCUT MORT, adica MORT inainte sa se nasca, NU are nici un sens sa aibe slujba de inmormantare!!! Totul in viata se rezuma la sex, nastere si moarte! Astea sunt pricipalele evenimente, nu plimbarile in Germania, videocasetele de machiaj, teatrul si cantecele ei lesinate!!! Haideti sa fim maturi si inteligenti! Chiar ca e numai si numai reclama pt imaginea ei....SI mamele alea care au aparut in emisiuni...niste provinciale fara clasa. Patetice! Sfat: uitati-va si voi la Oprah sa vedeti cata demnitate are o femeie adevarata si cat de frumos stiu sa se exprime americanii si oamenii care au probleme, fara sa devina patetici si jalnici prin aparitie! Sper ca de data asta sa apara mesajul ca deja ma enerveaza treaba asta! N-am jignit pe nimeni dar trebuie sa vada si realitatea. Si neaparat vreau sa apara asta pe site....ce-i cu videoclipul ala dedicat copiiilor morti in care Bianca apare super sexy si n-are nici o greata ca a pierdut o sarcina de 8 luni? Problema reala e saracia femeilor tinere care pierd sarcini si a conditiilor din tara asta! Adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com
17 February, 2008 - 07:00 — Alice
Buna Bianca Numele meu este Alice si am o fetita de numai 1 an si 8 luni pe nume Sarah Ioana.De la varsta de 19 ani tot incercam sa fac un bebe dar nu reuseam .Ramaneam insarcinata si pe la 2-3 luni pierdeam sarcina.Am pierdut 3 sarcini la numar.Incepusem sa nu mai cred ca vreodata voi mai avea un bebe.Cand am ramas insarcinata cu Sarah nici macar nu am simtit nimik.Eram si fericita dar in acelasi timp imi era si frica de ce putea sa se intample.M-a ajutat D-zeu sa gasesc o doctorita buna care m-a ajutat prin tratament sa tin sarcina si slava Domnului am dat nastere unei fetite sanatoase pe care o pretuiesc ca pe cel mai scump dar de la Dzeu.In legatura cu pierderea ta iti doresc sanatate si putere de a trece peste pierderea Emmei si sa fii tare pentru ca trebuie sa te ocupi de baietelul tau care are nevoie de tine. Te pup si sa ai incredere in D-zeu.
17 February, 2008 - 07:00 — Anonim
buna Bianca! Am plins cand am citit ce ti s-a intamplat.
18 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Bianca tu de ce nu apari pe acest Forum? de ce nu raspunzi si de ce nu zici nimic? vreau sa aud ce mai zici. Ce pareri ai>? ce ai reusit sa realizezi...emisiunile au avut impact asupra femeilor. Trebuie sa ne dai o replica. te rugam. Sunt sigura ca ai ceva de spus in afara de multumiri pentru compasiune. Oricum e uimitor cate femei au avut o poveste trista de zis! Offf
18 February, 2008 - 07:00 — Lenuta
Buna ziua Bianca si buna sa iti fie inima, iar sufletul iti fie vesnic primavara! Au trecut 34 de ani de atunci, dar golul a ramas, era sarcina extrauterina, era primul copil.Stiu ce simti, felicitari pentru curajul de-a ajuta mamicile de ingeri.Am aflat ceva foarte important: in prima duminica dupa Pasti este o slujba speciala pentru copiii nascuti morti sau avortati( indiferent daca este avort spontan sau provocat! )Preotul ii numeste Ion sau Ioana(o fi de la Ioan-Botezatorul?)Cel mai important este sa ne rugam pentru puiutii nostri.Sa stii ca ei comunica intr-adevar cu noi prin pasari sau flori! Acea Randunica era sufletelul Emmei, care asista la ceremonie...Mi-e tare greu sa vorbesc, parca as smulge cuvintele din suflet...Sa iti mai spun ceva: stiu ca laboratoarele de criminalistica dispun de aparatura speciala care arata fizionomia dupa mai multi ani in functie de varsta. Se foloseste la identificarea copiilor disparuti. Ma gandeam ce minunat ar fi daca apeland la ajutorul lor, cei care au o poza a bebelusului, ar putea in acest fel sa aiba in fiecare an in ziua comemorarii-aniversare si chipul ingerasului impreuna cu ei...http://www.flickr.com/groups/fantasyportraits/pool/page2/.Intrand pe aceasta adresa vei gasi poze cu ingeri-copii si nu numai...Poate ajuta foarte mult si muzica.Daca doresti ma poti contacta personal la tel; 03****. adresa mea de mail: ****@yahoo.com Dea Domnul sa poti privi mereu viata cu suflet curat si ochi de copil! Cu recunostinta, compasiune si respect pentru tot ceea ce faci,Lenuta ****, Hunedoara
18 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Buna Bianca! Imi pare foarte rau pentru tot ceea ce ti s-a intamplat si crede-ma, te rog, ca sufar pentru oricine trece prin ceea ce ai trecut tu. De ce? Pentru ca acum trei ani, cand intr-un salon aflat la cativa metri de salonul unde zaceam eu, dupa cezariana, fetita mea se stingea, m-am rugat sa nu mai treaca nimeni, nici o mama, printr-o asemenea durere. Au trecut anii, rareori mai vorbesc despre asta, sunt intr-o faza cand nici la cimitir nu mai am putere sa merg, aprind lumanari pentru sufletelul ei doar acasa si la biserica, singura, pe ascuns, si nu trece zi fara sa ma gandesc la ea. Am citit ce-ai scris mai sus si aveam impresia ca spui povestea mea, ca rostesti gandurile mele... Nu vreau sa impovarez pe nimeni cu durerea mea, imi doresc doar sa nu mai treaca nimeni prin iadul de minciuni si idei preconcepute prin care am trecut atunci. Nu m-a ajutat deloc faptul ca nu am fost lasata sa-mi tin o clipa puiul in brate (am inteles ca medicina sovietica era adepta "protejarii" mamei in acest fel - mie mi se pare inuman, nimic nu e mai dureros), ca mi s-a ascuns starea reala a sanatatii copilului (am senzatia ca medicul specialist mi-a ascuns adevarul - o posibila malformatie a inimii - in timpul sarcinii si dupa). M-au durut cumplit cuvintele "Peste sase luni iti dau voie sa faci altul", de parca asta era problema... Sau "Esti tanara, o sa faci altul" (am, de fapt, 37 de ani)... O suta de copii dac-as mai putea naste, pe acesta pe care l-am pierdut tot l-as iubi; a trait in mine, cu mine, a ras si a plans cu mine, am vorbit, am simtit impreuna... era fetita minunata pe care mi-am dorit-o intotdeauna. Nu stiu ce-as putea face, dar am simtit de atunci dorinta sa schimb ceva in mentalitatea personalului din maternitati, nu stiu sa fie alaturi de oameni si de sentimentele lor, ranesc atunci cand pretind ca fac lucrurile asa doar pentru binele lor; n-au fost nici ei langa mine, nici un psiholog, nici preotul adus cu mare chin sa boteze in graba copilul... Culmea, a fost doar sefa mea, sa-i dea Dumnezeu sanatate, care singura a stiut ce sa-mi spuna si cum, a stiut sa ma convinga sa revin la scoala, m-a sustinut luni de zile (uneori ma intreb cum a putut sa ma suporte). Si m-au sustinut elevii mei, fetele au fost atat de sensibile si calde, n-o sa le uit niciodata ochii, zambetele si imbratisarile sincere. Niste copii au stiut sa fie mai umani decat adultii...
18 February, 2008 - 07:00 — Anonim
of...abia acum am aflat de voi...sunt mama unei fetite de 5 ani si urmez tratament pentru a avea un al doilea copil...citesc,plang, recitesc...iti doresc mangaiere si pace in suflet! va pomenesc in rugaciunile mele
18 February, 2008 - 07:00 — Codruta
Mesaj de la Codruta pentru Magdalena Daca nu-ti place ce vezi intr-o emisiune televizata sau nu-ti place ce citesti undeva pe un site (cum ar fi acesta) NU TE OBLIGA NIMENI SA TE UITI SAU SA CITESTI si NICI SA INTERVII. Aceste emisiuni si acest site a fost facut pentru cele care au trecut printr-o astfel de drama, pentru cine are un dram de empatie (nu e cazul tau) si pentru cele care nu vor sa sufere singure, ca un prim pas spre vindecare. Nu a spus nimeni ca nu mai sunt si alte drame, ca nu sunt femei sarace si copii necajiti. Dar aici noi ne plangem pruncii morti (si nu numai cei morti inainte de a se naste, pentru ca sunt mamici, aici, care au pierdut copii dupa nastere si mai mari). Asa ca rusine sa-ti fie pentru asa o atitudine si sa te fereasca Dumnezeu de un asa necaz mare! Treaba cu botezul e in felul urmator: din punct de vedere bisericesc ai perfecta dreptate dar din punct de vedere sufletesc, HABAR NU AI CE INSEAMNA SA VREI SA-TI PLANGI COPILUL SI SA NU AI UNDE PENTRU CA EL NU ARE MORMANT! Existenta lui a fost doar la tine in burta, in suflet si pe un certificat de nastere care are o linie in dreptul prenumelui! Femeie fara minte, lasa "realismul" asta comun cu sarcasmul si roaga-te la Dumnezeu sa-ti lumineze muntea si sufletul pentru ca tare intunecate mai sunt! Pentru Magdalena
18 February, 2008 - 07:00 — Katalin
Buna Bianca,poate ai auzit de prea multe ori,dar niciodata nu este de ajuns...sincer imi pare rau ca ai trecut prin aceasta experienta. Ma numesc Katalin si am 31 de ani si din pacate ma inscriu si eu pe lista neagra.Am incercat foarte mult timp sa raman insarcinata pana cand am reusit in sfarsit.Am fost foarte bucurosi.Asta se intampla in 2004,am inceput sa-mi fac analizele,mergeam la control in fiecare luna,totul era in regula.In 2005 martie,am fost programata la ecograf si foarte bucuroasa m-am si prezentat.Medicul-mentionez ca este vorba de un medic cunoscut si foarte bun specialist in oraselul unde locuim- mi-a spus fara parere de rau,foarte linistit si cu umerii tragand"Pai asta nu mai e.S-a oprit in evolutie de o luna si e mort.Intoarceti-va peste cateva zile si mai vedem noi ce facem ".Am fost socata nu ma puteam gandi. Nu stiu cum am avut puterea sa ajung acasa,dar mi-am facut bagajele si am plecat la Tg-Mures,unde din nefericire am fost internata si am nascut.Dar am intailnit acolo un medic care a stat langa mine si venea de cate ori putea.Era langa mine trup si suflet ,m-a ajutat sa trec mai departe si nu m-a lasat nici la a doua sarcina pe mana altcuiva,m-a tinut in viata.Nu stiu daca ingerasul meu a fost fetita sau baiat,si chiar daca a fost o sarcina mica (25 de saptamani)si de atunci au trecut 3 ani nu trece zi in care sa nu ma gandesc cum ar fi fost daca...Este si mai greu cand ajungem la ziua de 12 martie cand parca totul revine viu.Unii mi-au spus sa ma gandesc la faptul,cum ai mentionat si tu mai sus,ca poate este mai bine,natura a facut o selectie,nu a fost sanatoasa/sanatos, asa a vrut D-zeu-de ce ne-a pedepsit in acest fel?Intrebari la care nu primim niciodata raspuns,dar.....bebelusul nu mai traia de o luna si chiar daca medicul nu mi-a spus stiam ca daca nu as fi nascut in acea zi puteam si eu sa ajung langa ingerasul meu,conta fiecare clipa.Dar aceste "incurajari"nu ajung.Vrei sa faci mai mult,sa intorci timpul inapoi spunandu-ti poate ai facut ceva,sau.....si mai rau, ce nu ai facut bine de ai primit o palma atat de mare de la viata.Sigur cineva s-a inselat...si cel mai rau..NU-MI LUATI COPILUL!!!Am langa mine un om care m-a ajutat foarte mult sa trec peste acest episod urat din viata mea.Este sotul meu pe care il iubesc si in care am incredere deplina. Din fericire pot incheia aceasta poveste cu sufletul impacat, acum avem o fetita Stefania care implineste 2 anisori peste o saptama.Ne bucura fiecare clipa petrecuta cu ea.Acum ea este lumina ochilor nostri. Bianca,inca o data iti doresc multa sanatate si putere ca sa poti trece de aceasta trauma ,pt ca din pacate acesta nu este un lucru pe care il arunci intr-un colt si uiti de el.Cu mult drag Katalin din Tg-Secuiesc.
18 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Stau si ma gandesc uneori de ce suntem pedepsite asa aspru,chiar nimeni nu se gandeste ca noi ramanem marcate pe viata............De multe ori spun ca o iau de la capat dar nu voi putea niciodata pt ca el va ramane mereu in suflet orice sar intampla.....Si chiar nu ii inteleg pe cei care vor sa ne judece ,pt ce ,pt ca suferim,pt ca incercam sa ne taram prin viata ,pt ce...??????
18 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Nu ti-e jena cand incerci prin orice mijloace sa atragi atentia asupra ta? Chiar nu ai simtul ridicolului? Ai mai postat si video-clipul acela cu tine cantand,de parca ai fii si cantareata,chiar nu iti dai seama ca se poate trai si in anonimat,fara a avea pretentia ca esti ceea ce nu esti de fapt? De ce nu recunosti ca nu esti nici actrita,nici cantareata,nici top model(de unde atata frumusete la varsta ta ? ) ,esti doar o anonima care se foloseste de o tragedie pentru a iesii in fata,pentru a se face cunoscuta! Sa-ti fie rusine ca te folosesti de moartea fetitei tale pentru a-ti face publicitate! Spun asta in numele mamelor carora si lor le-au murit copii dar nu s-au mai afisat atata cu durerea lor,nu au vrut sa-si faca publicitate din asta! Mai devreme sau mai tarziu te va mustra constiinta,Dumnezeu nu doarme!!!
18 February, 2008 - 07:00 — Ana
Auzi draga Magdalena, tare as vrea sa stiu cat de talentata esti tu si in ce doamniu si ce naiba cauti aici daca esti de parere ca Bianca nu are talent pe nici un plan. Du-te femeie si varsa-ti frustrarile in alta parte si lasa-neeeee, lasa-neeee!!! Tu esti cea patetica si lesinata, plina de complexe. Du-te si traieste in America daca iti place asa de mult, fa sex cat iti place ca vad ca te pasioneaza, ca poate ramai insarcinata, pierzi si tu copilul si asa ti-o mai veni si tie mintea aia seaca inapoi. Sa stii ca ne uitam toate la Oprah si ne place ce vedem dar nu avem pareri radicale pe care ni le exprimam liber pe site-ul cuiva care a trecut printr-o tragedie. Asa ca te rugam, scuteste-ne cu prezenta ta. Indreapta-ti energia spre ceva constructiv si cauta sa nu mai arunci in oameni cu vorbe la intamplare. Realitatea este cu totul alta. Spui ca ai vazut drame mai mari. Sunt convinsa ca la televizor sunt o multime. As vrea sa te vad cum reactionezi tu trecand printr-o astfel de situatie. Si referitor la videoclip, a fost filmat cu mult inainte de a se naste Luca. Asadar nu dupa ce a pierdut-o pe Emma. Ce sa spun? Cruda femeie si meschina poti sa fii ca sa te exprimi asa si sa jignesti nu o vedeta ci o mama sau mai multe mame care si-au pierdut copiii. Ana/Bucuresti
18 February, 2008 - 07:00 — Bianca
sunt mama a doi copii fetita si baiat .fetita am nascuto cu cezariana in urma cu 13ani .dupa 4 ani am ramas insarcinata si in luna a 6 am pierdut sarcina .datorita faptului ca sunt cardiaca afost nevoie de o cezariana.fatul pirdut era baietel .a trait doar trei ore dupa dupa cezariana.timp in care eu eram sub efectul anesteziei.nu am putut nici macar sa-l vad.dar la vazut sotul meu simama mea .timp de un an de zile a fost pentru mine cel mai cumplita perioada din vita mea,un an se transformase in zeci de ani .dar cu ajutorul lui dumnezeu din ceruri am reusit sa traisc din nou.sotul si tatal meu miau facut oimensa bucurie in cel mai scurt timp au reusit sa faca actele pentru oadoptie .cel mai minunat dar dela bunul dumnezeu un baietel cu ochi albastri .avea doar un an ingerasul adus din ceruri adus pentru mine si pentrus sotul meu.o bucurie totala pentru fetita mea care atunci avea doar 5.nu am cuvinte sa pot povesti cita bucurie varsa acest copil in inimile noastre.asi putea spune:10,100,etc de copii nascuti de mine nu ar fi cum este al meu primit de la bunul Dumnezeu.A realizat ca nu la voia intimplari sa intimplat a cea tragedie cu sarcina mea petruca bunul Dumnezeu stie totul despre noi si el este cel care hotaraste pentru vietile noastre Ma numesc bianca Sunt din tg-jiu gorj
18 February, 2008 - 07:00 — Mihaela
Buna Bianca, ma numesc Mihaela am 30 de ani si as fi ipocrita daca as spune ca stiu ce simti. nu stiu dar pot sa-mi inchipui, am un baietel de 1 an si 3 luni si e toata viata mea. Imi pare foarte rau de ceea ce ti s-a intimplat si nu stiu cum este posibil asa ceva in secolul nostru. Cred ca de vina este numai ignoranta si nepasarea celor din spitale, maternitati si stiti voi mai care. Nici o mama de fapt nici o femeie nu ar trebui sa treaca prin asa ceva. Nu cred ca odata cu trecerea timpului durerea trece, poate scade in intensitate dar NU TRECE niciodacta. Cel putin eu asa cred. Cei care au jurat ca vor avea grija de mame si copii lor ar trebui sa se gindeasca mult mai bine la consecintele indiferentei lor. Eu am un ginecolog care face cinste meserie lui si e mare pacat ca nu sunt mai multi ca el. Mult succes si mult curaj in continuare. Mihaela din Brasov
18 February, 2008 - 07:00 — Ioana
Buna ziua, ma numesc Ioana si am si eu ceva de spus...sper ca opinia mea sa fie suficient de curata si lipsita de impolitete ca sa fie postata!!! sunt foarte suparata... Magdalena din Bucuresti, nu pot decat sa spun ca padure fara uscaturi nu exista...sa-ti fie rusine! Si mie mi-au fost blocate mesaje...dar am inteles asta, am vorbit despre avort si nu e locul potrivit sa fac asta...eu sunt prolife! si accept dreptul de a alege...dar o femeie trebuie sa stie ce ALEGE! ca un avort implica multa suferinta si curmarea unei vieti... revenind la ideea de baza, nu te poti lega de o mama care si-a pierdut copilul si care reactioneaza mai discret si cu mai multa demnitate decat sute de femei la un loc...Bianca si-a pierdut fetita!!! tu stii ce aberezi acolo...ca scrii numai tampenii??? stii ce insemna sa dai nastere unui copil, sa-l alaptezi...sa-l iubesti si sa-i saruti ochisorii mici si curiosi...sa stai cu inima cat un purice ca nu o sa-l poti proteja de tot raul asta din lume si pt asta te rogi la Bunul Dumnezeu sa-l fereasca si sa-l tina santos??? dar ce sa mai vrb ca il tii in pantece 9 luni, tesi vise, ii pregatesti drumul in viata, chiar si asa in gand, il simti miscandu-se, sughitand...il vezi la eco, respirand si sugand degetelul, jucandu-se cu manutele...tu crezi ca lucururil sunt atat de simple, incat sa zici: "gata s-a nascut MORT!" si e ca si cum nu a fost...inca o data sa-ti fie rusine, mi-e mie rusine ca esti femeie...si peseme ca nu esti mama...ca daca ai fi fost ai fi simtit o farama din durerea Biancai, din durerea fiecarei mame care e demolata definitiv atunci cand ii moare copilul... te rog sa ma ierti ca te judec, nu am dreptul asta dar m-am suparat foarte tare...Dumnezeu sa fie cu tine si sa-ti dea minte si bunatate in suflet! ...eu traiesc in america...america e fabrica de imagini...nimic nu e real...totul e un decor si in spate se ascund munti de mizerie si droguri si crime si rautate...sunt mandra ca sunt romanca si stiu ca in final si la noi in tara cu ajutorul oamenilor ca tine Bianca, lucururile se vor schimba in bine. Romancele prin bunatatea, frumusetea lor si harnicia lor pot da clasa unei lumi intregi. Bianca scumpa noadstra, sa nu te lasi...si fii sigura de un lucru: Emma va fi mereu fetita ta si intr-o anumita etapa a existentei tale o vei tine la pieptul tau iar...Dumnezeu sa te binecuvinteze, pe tine si pe toti copilasii din lume si pe toate mamicile care au suferit o pierdere asa teribila...ca a ta! ...si inca ceva...Isus a zis: lasati copii sa vina la mine!...Biserica e locul unde mergem sa ne reculegem in fata lui Dumnezeu, dar asta nu insemna ca numai acolo o putem face...Dumnezeu este pretutindeni si ne asculta rugile de oriunde le ridicam catre El! Emma e demult in bratele Lui... Dumnezeu nu triaza rugaciunile si zice: daca nu-s din Biserica nu le accept...Dumnezeu aude ruga ta de oriude o ridici Bianca, pentru fetita ta. Ne rugam si noi pentru ea!
18 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Desi am 14 ani ma impresionat foarte mult povestea ta si pot zice ca mia schimbat radical gandirea despre viata.Am aflat despre povestea ta de la mama care auzise intamplator la televizor despre "Bianca Brad si povestea ei".Nu stiu ce conteaza mai mult:ceea ce cred oamenii despre tine sau ceea ce scriu ziarele?Esti o femeie frumoasa,inteligenta si cu simtul umorului.mi-ar placea foarte mult sa vorbim mai multe,insa ai si tu problemele tale si viata ta.nu ma voi supara daca nu imi rapunzi.te pup dulce si nu uita ca exista sute de oamenii care te sustin . te rog sa ma scuzi ca tiam vorbit la pertu
18 February, 2008 - 07:00 — Georgeta
sunt georgeta si am avut si eu un caz similar cu al tau sincer imi pare rau. nu as dori sa aive nimeni parte de o asa experienta. SI TOTUSI S-A INTAMPLAT! CHIAR SI MIE. AM PIERDUT SARCINA LA SFARSITUL EVOLUTIEI. TOTUL ERA OK PANA IN ULTIMA ZI CAND M-AM DUS LA SPITAL. AM FACUT OPERATIE CEZARIANA SI NU ERAM DECAT AMORTITA. AM AUZIT TOT CE VORBEAU DOCTORII IN TOT ACEST TIMP. ASTEPTAM SA INCEAPA COPILUL SA TIPA SA ZICA CEVA... DAR NU AUZEAM DECAT REGRETE DIN PARTEA DOCTORILOR. A FOST DE GROAZA TOTUL DUPA... NU MAI AVEAM CUVINTE DE SPUS RAMASESEM FARA GRAI INCERCAM SA VORBESC DAR ERA INUTIL CUVINTELE NU MAI IESEAU NU PUTEAM SA MAI FAC NIMIC DOAR LACRIMILE CURGEAU FARA OPRIRE... SI ACUM STAU SI MA GANDESC CA BAIETELUL MEU AR FI AVUT 1 AN SI 4 LUNI
18 February, 2008 - 07:00 — Laura
Bianca draga mea draga,bratele mele te inconjoara cu dragoste infinita si sufletul meu plange alaturi de al tau.Sunt mama si asta ma face credibila.Ca sunt sincera cu tine in aceste momente. Sunt jurnalist si iti ofer timpul meu liber,atat cat este de putin,in actiuni de voluntariat. Si cu orice te pot sprijini, in orice mod. Va fi o onoare pentru mine. Iar povestii tale de viata, in intregul ei, nicaieri nu i-ar sta mai bine decat in revista FEMEIA. Sunt oricand la dispozitia ta.
18 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Am plans mult... mult, citind drama ta, Bianca. De ce am plans asa? Simplu, pentru ca sunt MAMA, si inteleg atat de bine prin ce ai trecut, prin ce treci... Si eu am pierdut o sarcina dorita, era prima... atat de dorita... incat nu am cuvinte sa descriu durerea care ne-a coplesit atunci cand am aflat... ca bebe nu se va mai naste (inca nu stiam ce va fi, ne imaginam ca e baietel). Am ramas atunci cu ochii plini de lacrimi, uitandu-ma dupa alte mamici care nascusera si aveau sansa de a-si strange comorile la piept... De ce pentru unii este atat de greu sa devina parinti?... Si, culmea ironiei, tocmai pentru cei care-si doresc cel mai mult... Apoi am luat-o de la capat. Au trecut 3 ani de rugaciuni, vise, sperante, deznadejde, zeci de teste negative, dar Dumnezeu ne-a dat forta, ne-a ajutat si acum avem un baietel de 10 luni. Nu exista zi in care sa nu ma gandesc ce norocoasa sunt... In fiecare zi ma uit la el, il strang in brate si ma rog la Dumnezeu sa nu fie doar un vis lung si frumos din care m-as putea trezi. Acum...am prins curaj, as vrea si o fetita... o surioara pentru David... Doar gandul ca s-ar putea intampla ceva rau ma ucide... Dar trebuie sa incercam, sa mergem inainte... Viata trebuie sa continue, speranta sa dainuie, altfel cum sa rezistam?... Dumnezeu sa-i odihneasca micutei Emma sufletelul si sa aiba grija de toti ingerasii nostri, care sunt acolo sus, atat de frumosi... Ii putem zari, uneori, la capat de curcubeu... cum ne zambesc...
18 February, 2008 - 07:00 — Anamaria
Anamaria din Iasi Vreau sa va multumesc din inima pentru ca ati avut o asemenea initiativa si un remarcabil curaj de a incepe o asemena campanie - va respect si va admir si vreau sa va spun ca in felul acesta ajutati f multe mamici de ingerasi, pe mine una m-ati ajutat deja f mult cu acest site:am observat ca mai toate am avut si avem aceleasi trairi, aceeasi durere si consider ca noi, intre noi, ne intelegem sufletul cel mai bine. Citind situl dvs aveam uneori impresia ca imi citesc propriile trairi, propria durere, propria poveste tragica, si mi-au revenit in minte toate momentele grele prin care am trecut .Eu v-am mai scris si duminica insa datorita lacrimilor pe care nu mai puteam sa mi le opresc a trebuit sa inchei f repede mesajul meu. Vreau sa va spun ca dupa tragicul eveniment din viata mea. atunci cand l-am pierdut pe baietelul nostru mult asteptat( l-am nascut mort pe cale naturala la 30 saptamani)desi sufletul imi era rupt in mii si mii de bucati, in fata cunostintelor si a rudelor incercam sa fiu tare, sa nu imi arat durerea si lacrimile, insa numai sotul meu stie cat de mult am suferit, cat de mult am plans si cat de greu mi-am revenit, si in prezent mai am zile cand ma gaseste plangand in baie;poate ca nu am procedat corect, poate trebuia sa plang atunci cand ma intalneam cu o cunostinta care ma intreba de baietel, iar eu trebuia sa relatez intreaga poveste .Nu doresc nimanui sa treaca prin aceasta experienta neplacuta: sa-ti pierzi copilul pentru care iti facusei multe planuri, cu care ai vorbit si i-ai povestit zi de zi ce ai facut la servici si ce activitati ai mai facut in acea zi, pe care l-ai simtit in tine, pe care l-ai mangaiat, pe care l-ai iubit din prima clipa, pe care de abia asteptai sa il cunosti si sa il tii in brate, pe care...., si pe care din pacate eu, una nu mi-am vazut baietelul-poate ca eram mai linistita sufleteste acum,asa ma voi intreba toata viata: " Oare cum arata baietelul meu ? Oare semana cu mine ? Oare cum ar fi fost daca.....?"E cumplit dar e adevarat, am trait o drama, si deseori ma intreb de ce Dumnezeu mi-a dat o asemenea palma,ma intreb daca din vina mea s-a intamplat ce s-a intamplat( uneori zic ca poate eu am facut ceva gresit pe perioada sarcinii si s-a intamplat ce s-a intamplat, alteori dau vina pe sistemul sanitar, alteori dau vina pe destin, alteori ii multumesc Domnului Ca inca mai traiesc, alteori as vrea sa dau timpul inapoi sa repar ce as putea repara, alteori...);vreau sa cred ca aceasta experienta cumplita prin care am trecut mi-a diversificat orizontul vietii,vreau sa cred ca Bunul Dumnezeu ne va recompensa si pe noi intr-o zi si ne va binecuvanta si pe noi sa devenim parinti. Am credinta in Bunul Dumnezeu ca va avea grija si de noi. Va pup dulce. daca aveti nevoie de ajutor in campania dvs va stau la dispozitie. Mult Curaj si multa incredere in Dumnezeu. Astept un raspuns de la dvs atunci cand veti avea timp sa-mi scriti si mie cateva cuvinte. Va pup. Adresa mea este : ****@yahoo.com . Vreau sa va urea suucces inca o data in proiectul pe care l=ati initiat.
18 February, 2008 - 07:00 — Ioana
Revin cu inca o precizare... pt ca nu-mi pot revenii din a remarca cata rautate si lipsa de bun simt si minte la un loc pot exista intr-un singur om...mai exact intr-o femeie: Citez din postarea MAGDALENEI: "Chiar ca e numai si numai reclama pt imaginea ei....SI mamele alea care au aparut in emisiuni...niste provinciale fara clasa. Patetice! Sfat: uitati-va si voi la Oprah sa vedeti cata demnitate are o femeie adevarata si cat de frumos stiu sa se exprime americanii si oamenii care au probleme, fara sa devina patetici si jalnici prin aparitie!" deci mai Magdalena, in primul rand cu precizarea asta am sa inchei ca nu vreau sa murdaresc spatiul acesta virtual atat de curat si dedicat unor fiinte atat de gingase...deci, revenind...mai fetito, in america...femeia care naste un stillborn - un nou-nascut fara suflare, e mangaiata, consiliata...ii se da copilul in brate dupa ce a fost spalat, pus scutec pe el..pusa caciulita in cap, infasat, dat cu pudra la funulet...si chiar daca refuza sa-l vada este sfatuita puternic s-o faca, deoarece asta o va ajuta in procesul de vindecare mai tarziu...primeste certificat de nastere si de deces...aprentele mainilor si picioruselor...o suvita de par...si slujba in biserica facuta de preot!!! si toata lumea o incurajeaza si sufera odata cu ea...asa a fost sitemul sanitar implementat aici. de unde stiu toate astea...? lucrez in spital sunt asistent medical...ca tot ai adus vorba de Oprah si SUA...uite care e SINGURA diferenta intre ceea ce spuneai tu...nu e un atac la persoana ta e mila si ruga catre Dumnezeu sa-ti imbuneze sufletul si sa te faca sa vezi realitatea... de-aia se petrece ce se petrece la noi acasa, din pricina oamenilor de genul tau...neclintiti in gandire, incapatanati si rautaciosi...blocati parca in viata grea de dinainte de '89...oamenii ca tine sunt cei care ne tin pe loc si cu care avem mult de lucru...oamenii necivilizati si rai... iertare inca o data pentru continuarea acestui mic conflict aici...unde nu ar trebui sa existe asa ceva, e trist...
18 February, 2008 - 07:00 — Mihaela
pe 25 ian am trect si eu prin asa ceva e cumplit am aflat pe 23 ian si am nascut normal dupa 2 zile pe zi ce trece nu e mai usor mihaela piatra neamt
18 February, 2008 - 07:00 — Lucia
Ma numesc Lucia si revin cu un mesaj din nou sa iti reamintesc ca ma ofer voluntar si sa iti las nr de telefon si adresa de mail. Lucia 07**** si adresa de mail ****yahoo.com Curaj in continuare.
18 February, 2008 - 07:00 — Magdalena
Nu trebuie sa uitam ca toate suntem femei si toate mamele care scriem pe acest site suntem afectate de tragedia pierderii unui copil. eu zic ca cel mai important lucru este sa iasa bine Campania pentru care se intampla aceste evenimente pe acest site si sa reusim sa fim intelese, protejate si sprijinite de toti oamenii implicati in viata noastra, atat cei din plan profesional-medical, familia bineinteles si prietenii. Am uitat sa precizez ca am o varsta, 43 de ani, am doi baieti in viata, si unul decedat din culpa medicala, dupa nastere. aceasta campanie are toate sansele sa fie un succes in romania, pentru ca stim cu toate ce inseamna sa treci prin asemenea tragedie. Mi-a placut f mult de adriana bahmuteanu cum a vorbit. Este nevoie de oameni sinceri si puternici ca ea. De aceea cand faci o treaba serioasa nu trebuie sa o combini cu "talentul" de "vedeta" ratat. Daca nu esti sincer atunci iese mila, patetism si dispret.Romancele nu sunt femei proaste! O femeie este demna, trebuie sa fie demna!!! eu nu accept sa vad promovarea unei imagini, a unui videoclip neconcordant cu tema campaniei! Inseamna ca totul este facut de ochii lumii. de reclama combinat cu tragedie. sunt alaturi de toate mamele care au trecut prin aceeasi tragedie ca a mea, si a biancai. Si sper sa realizam ceva imopreuna. Eventual sa ni se alature o "vedeta" nationala care are o imagine si un cuvant de spus, si nu numai cuvinte cat si fapte! Tot respectul pt Mihaela Radulescu, Adriana Bahmuteanu si mai sunt cateva care ar putea ajuta in aceasta campanie...fara sa profite in plan profesional! Doamne Ajuta !
Comments
Maria din Vaslui 17febr.2008
Nu pot exprima ce am simtit cand am citit prin ce ai trecut. Doar o mama poate simti ce ai simtit tu. Am un baietel de 2 ani, care s-a nascut cu cordonul ombilical in jurul gatului, dar profesionalismul medicului l-a salvat. In fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu pentru fiul meu. Nu imi pot imagina viata fara el. Ne mai dorim un copil, dar ne este teama sa facem pasul: eu am gr. O cu rh negativ, iar sotul gr. A cu rh pozitiv. La prima sarcina nu au fost probleme, dar de cele mai multe ori acestea apar cu a doua sarcina. Traim cu teama de a avea un copil cu handicap(cum se intampla in multe situatii) sau de a trece prin aceasi dramatica experienta cu a ta. In trecut imi doream cel putin trei copii, acum ma rog ca macar doi sa am si sa fie sanatosi. Din pacate in tara noastra se pune foarte putin accent pe aceasta incompatibilitate de grupa si de rh intre mama si fat, si campaniile de informare sunt foarte putine. Sper ca prin aceasta campanie initiata de tine, sa luati in vedere si incompatibilitatea de grupa si rh, caci multe cazuri de decese intrauterine sau imediat dupa nastere se datoreaza acestei cauze. Iti doresc multa sanatate si bunul Dumnezeu sa te binecuvinteze, si... sa fii convinsa ca fiica ta va vegheaza de sus si este un inger pentru voi.
Buna ziua ,Doamna Bianca ,ma numesc Gabriela si in curand fac 31 de ani .Va scriu pentru ca si eu am trecut printr-o pierdere de sarcina , de fapt mai corect , si eu am pierdut un copil , o fetita , "sarcina " este prea nepersonal , si stiu ce inseamna ,sau mai bine zis abia acum stiu ce inseamna pentru ca mi-am ascuns atat de mult sentimentele de durere incat nici eu nu mai stiam daca mi s-a intamplat sau nu , si acum dupa ce citesc Suferinta simt ca ma cuprinde o furie pentru tot ceea ce inseamna "lumea asta civilizata",pentru ca iti e rusine sa suferi si sa te manifesti pentru ca esti considerata o femeie puternica si esti inconjurata de oameni mai putini puternici care nu vrei sa faci sa sufere cu suferinta ta , pentru ca iti dai seama ca daca iti vei deschide sufletul vei regreta ...
atat am sa scriu acum , dar daca imi dai voie am sa -ti mai scriu din cand in cand...
24.02.07 - Bistrita
Buna ziua, Ma numesc Anamaria, am 31 ani si sunt asistenta medicala in Iasi. Inainte sa va relatez experienta mea neplacuta prin care am trecut, vreau sa va spun ca va admir f mult, imi sunteti f draga si regret enorm cele intamplate si ma rog la Bunul Dumnezeu sa va ocroteasca cu multa sanatate, sa va intareasca sa treceti peste aceste greutati ale vietii si sa va dea tot ceea ce dvs ii cereti.
Sper din tot sufletul ca prin campania pe care ati initiat-o sa schimbati ceva in sistemul nostru sanitar pentru a nu se mai intampla atatea nenorociri de care nu raspunde nimeni in final.
EU AM NASCUT UN BAIETEL MORT PREMATUR ( baietelul meu avea numai 700g la 30 saptamani ) desi pe parcursul sarcinii am fost monitorizata luna de luna ( echografie lunar si echografie de morfologie fetala ) si mi se spunea ca sarcina decurge normal;la echografiile de morfologie fetala mi se spunea ca e totul ok, desi concluzia era-oligoamnios si fat viu in evolutie cu 1 - 2 saptamani in urma ca dezvolatre. Am avut f mare incredere in dna doctor, am avut incredere ca totul va fi bine pentru ca ne-am dorit enorm acest copil si al astepatm de mult...insa nu a fost sa fie, cum spun majoritatea.
Cu 2 saptamani inainte de tragicul eveniment, cum il numesc eu, mi-am facut analizele ( sa vad eu daca e totul ok ) care nu au iesit prea bune, respectiv proteine multe in urina si sange, HTA, pentru care am urmat tratament cu Dopegyt doar 1 saptamana pentru ca apoi s-a intamplat ce s-a intamplat.
Vreau sa va spun ca cu 2 zile inainte de eveniment ( intr-o marti ) am fost la control la dna dr cu analizele, i-am precizat ca fac tratament pt HTA, am intrebat=o daca acea proteinurie si proteinemi mare este normala, daca faptul ca bebe nu e prea activ e bineiar ea m-a asigurat ca totul e bine si mi-a spus sa vin sa ma internez pentru a face o echografie mai detaliata.
Apoi joi, dupa ce am sustinut un examen de grad principal, au inceput contractiile, am sunat la dna dr, mi-arecomandat sa fac 1f No-spa, contractiile nu au cedat si m-am prezentat la spital, unde mi-a facut echografia si mi-a spus ca bebe nu mai e in viata........ si ca va trebui sa-l nasc natural. Vreau sa va spun ca nu realizam pe moment ce mi-a spus, parca eram intr-un cosmar, iar apoi dupa 5 minute a inceput marea durere....................................., am simtit cum cerul a cazut pe mine.
A fost ingrozitor, nu pot sa va descriu in cuvinte ce simti atunci cand nasti natural un bebe pe care nu-l auzi cum plinge.............imi pare rau dar si acum ma napadesc lacrimile cand imi aduc aminte de acele momente cumplite, si, cum ati spus si dvs, la noi in tara personalul nu este calificat profesional pentru a sustine moral o mamica care trece prin astfel de momente;e drept ca nu exista cuvinte care sa te linisteasca in primele minute,ore, zile,luni..dar o mica imbratisare ar face lumte si un simplu :IMI pare rau" ar face mult.Sa va dau un exemplu : In dimineata de dupa eveniment, cand eu eram distrusa, plansa, zbuciumata sufleteste...eram cu sotul meu in rezerva, vine o asistenta si intreaba ce e cu mine, ce caut aici, ce diagnostic am si datorita starii in carr eram ( nu puteam sa spun ceva fara sa plang ) i-a raspuns sotul meu despre ce e vorba pentru ca asistenta sa spuna la sfarsit :" Ei, si? Doamna nu are gura sa vorbeasca ? "
Mi-a fost enorm de greu, enorm de greu, si acum ma gandesc cum am reusit sa trec peste acest eveniment nefericit din viata mea fara sa nu o iau razna.
Desi a trecut 1 an si 4 luni de atunci, credeti-ma ca inca am zile in care ma napadesc amintirile, ca sa nu mai zic de faptul ca atunci cand vad copii ma gandesc la baietelul meu , Octavian Cristian, si ma intreb daca Dumnezeu are sa fie bun cu noi sa ne mai dea un copil;am plans mult cand v-am vazut la B1tv, am plans cand am citit articolul de pe site, si in general acum plang mult mai usor, probabil ca am capatat o labilitate emotionala mult mai mare.
Sunt f multe de spus despre acest subiect, dvs ati reusit sa le atingeti pe toate, eu datorita lacrimilor sunt nevoita sa inchei aici, nu inainte de a=mi exprima inca o data regretul pt cele intamplate in viata dvs si sper sa reusiti in toate cate vi lea-ti propus. Daca dvs considerati ca va pot fe de ajutor cu ceva, va rog sa-mi comunicati, cu mare drag va ajut.
Va pup dulce, cu mult respect si drag, Anamaria.
draga bianca imi pare f rau pt ce sa intamoplat dar dumnezeu asa a vrut .el este cel care hoatarste nu noi .am trei fetite simi doresc un baiat ,daca dumnezeu va vrea voi avea totul este in mina lui dumnezeu el nu ne pierde .ai inceredere si nu dispera cu timpul vei intelege de ce dumnezeu asa a vrut .nuti pierde sperantava rasari si pe strada ta soarele
Fiintele dragi nu mor niciodata,de-a lungul vietii ne pazesc,lacasuri in sufletele noastre isi sapa si raman de-a pururi cu cei ce-i iubesc!Dumnezeu sa-ti odihneasca fetita in pace,lui Luca sa ii dea multa sanatate,iar tie putere in suflet!Dumnezeu exista!
Buna Bianca.
Sunt Diana din Bucuresti si am aflat ceea ce ti s-a intamplat de la emisiunea "Nasul".
Imi pare foarte rau pentru tine;am ramas foarte impresionata de curajul tau si de taria de care ai dat dovada;iti doresc numai bine, sanatate si puterea sa mergi mai departe;te imbratisez cu drag !!!
Magdalena din Bucuresti
Salutare pentru toata lumea! Este impresionant ce se intampla. Eu mi-am zis parerea si nu a aparut textul meu.
Eu, personal cunosc tragedii mult mai grave decat pierderea unui copil mort in pantec. Sa nu uitam ca Bianca are o varsta trecuta de 40 de ani, orice medic nu recomanda o sarcina la varsta asta, implica riscuri.Am vazut doar doua mesaje sincere despre imaginea creata asupra ei. Adevaratele drame sunt la femeile tinere si sarace. Bianca trebuie sa inceteze cu patetismul din emisiuni.
SUnt alaturi de suferinta ta draga Bianca
Este frumoasa ca o papusa dar absolut netalentata pe nici un plan.Si am vazut cu totii ca abia leaga doua cuvinte de cand o stim.
Ar trebui sa stea acasa cu copilul care ii traieste, asta ar face o mama adevarata.
N-am inteles faza cu biserica !!! E absolut logic: un copil nebotezat si mai ales NASCUT MORT, adica MORT inainte sa se nasca, NU are nici un sens sa aibe slujba de inmormantare!!! Totul in viata se rezuma la sex, nastere si moarte! Astea sunt pricipalele evenimente, nu plimbarile in Germania, videocasetele de machiaj, teatrul si cantecele ei lesinate!!!
Haideti sa fim maturi si inteligenti! Chiar ca e numai si numai reclama pt imaginea ei....SI mamele alea care au aparut in emisiuni...niste provinciale fara clasa. Patetice! Sfat: uitati-va si voi la Oprah sa vedeti cata demnitate are o femeie adevarata si cat de frumos stiu sa se exprime americanii si oamenii care au probleme, fara sa devina patetici si jalnici prin aparitie!
Sper ca de data asta sa apara mesajul ca deja ma enerveaza treaba asta!
N-am jignit pe nimeni dar trebuie sa vada si realitatea.
Si neaparat vreau sa apara asta pe site....ce-i cu videoclipul ala dedicat copiiilor morti in care Bianca apare super sexy si n-are nici o greata ca a pierdut o sarcina de 8 luni? Problema reala e saracia femeilor tinere care pierd sarcini si a conditiilor din tara asta!
Adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com
Buna Bianca
Numele meu este Alice si am o fetita de numai 1 an si 8 luni pe nume Sarah Ioana.De la varsta de 19 ani tot incercam sa fac un bebe dar nu reuseam .Ramaneam insarcinata si pe la 2-3 luni pierdeam sarcina.Am pierdut 3 sarcini la numar.Incepusem sa nu mai cred ca vreodata voi mai avea un bebe.Cand am ramas insarcinata cu Sarah nici macar nu am simtit nimik.Eram si fericita dar in acelasi timp imi era si frica de ce putea sa se intample.M-a ajutat D-zeu sa gasesc o doctorita buna care m-a ajutat prin tratament sa tin sarcina si slava Domnului am dat nastere unei fetite sanatoase pe care o pretuiesc ca pe cel mai scump dar de la Dzeu.In legatura cu pierderea ta iti doresc sanatate si putere de a trece peste pierderea Emmei si sa fii tare pentru ca trebuie sa te ocupi de baietelul tau care are nevoie de tine. Te pup si sa ai incredere in D-zeu.
buna Bianca!
Am plins cand am citit ce ti s-a intamplat.
Bianca tu de ce nu apari pe acest Forum? de ce nu raspunzi si de ce nu zici nimic? vreau sa aud ce mai zici. Ce pareri ai>? ce ai reusit sa realizezi...emisiunile au avut impact asupra femeilor. Trebuie sa ne dai o replica. te rugam. Sunt sigura ca ai ceva de spus in afara de multumiri pentru compasiune. Oricum e uimitor cate femei au avut o poveste trista de zis! Offf
Buna ziua Bianca si buna sa iti fie inima, iar sufletul iti fie vesnic primavara!
Au trecut 34 de ani de atunci, dar golul a ramas, era sarcina extrauterina, era primul copil.Stiu ce simti, felicitari pentru curajul de-a ajuta mamicile de ingeri.Am aflat ceva foarte important: in prima duminica dupa Pasti este o slujba speciala pentru copiii nascuti morti sau avortati( indiferent daca este avort spontan sau provocat! )Preotul ii numeste Ion sau Ioana(o fi de la Ioan-Botezatorul?)Cel mai important este sa ne rugam pentru puiutii nostri.Sa stii ca ei comunica intr-adevar cu noi prin pasari sau flori! Acea Randunica era sufletelul Emmei, care asista la ceremonie...Mi-e tare greu sa vorbesc, parca as smulge cuvintele din suflet...Sa iti mai spun ceva: stiu ca laboratoarele de criminalistica dispun de aparatura speciala care arata fizionomia dupa mai multi ani in functie de varsta. Se foloseste la identificarea copiilor disparuti. Ma gandeam ce minunat ar fi daca apeland la ajutorul lor, cei care au o poza a bebelusului, ar putea in acest fel sa aiba in fiecare an in ziua comemorarii-aniversare si chipul ingerasului impreuna cu ei...http://www.flickr.com/groups/fantasyportraits/pool/page2/.Intrand pe aceasta adresa vei gasi poze cu ingeri-copii si nu numai...Poate ajuta foarte mult si muzica.Daca doresti ma poti contacta personal la tel; 03****. adresa mea de mail: ****@yahoo.com
Dea Domnul sa poti privi mereu viata cu suflet curat si ochi de copil!
Cu recunostinta, compasiune si respect pentru tot ceea ce faci,Lenuta ****, Hunedoara
Buna Bianca!
Imi pare foarte rau pentru tot ceea ce ti s-a intamplat si crede-ma, te rog, ca sufar pentru oricine trece prin ceea ce ai trecut tu. De ce? Pentru ca acum trei ani, cand intr-un salon aflat la cativa metri de salonul unde zaceam eu, dupa cezariana, fetita mea se stingea, m-am rugat sa nu mai treaca nimeni, nici o mama, printr-o asemenea durere. Au trecut anii, rareori mai vorbesc despre asta, sunt intr-o faza cand nici la cimitir nu mai am putere sa merg, aprind lumanari pentru sufletelul ei doar acasa si la biserica, singura, pe ascuns, si nu trece zi fara sa ma gandesc la ea. Am citit ce-ai scris mai sus si aveam impresia ca spui povestea mea, ca rostesti gandurile mele...
Nu vreau sa impovarez pe nimeni cu durerea mea, imi doresc doar sa nu mai treaca nimeni prin iadul de minciuni si idei preconcepute prin care am trecut atunci. Nu m-a ajutat deloc faptul ca nu am fost lasata sa-mi tin o clipa puiul in brate (am inteles ca medicina sovietica era adepta "protejarii" mamei in acest fel - mie mi se pare inuman, nimic nu e mai dureros), ca mi s-a ascuns starea reala a sanatatii copilului (am senzatia ca medicul specialist mi-a ascuns adevarul - o posibila malformatie a inimii - in timpul sarcinii si dupa). M-au durut cumplit cuvintele "Peste sase luni iti dau voie sa faci altul", de parca asta era problema... Sau "Esti tanara, o sa faci altul" (am, de fapt, 37 de ani)... O suta de copii dac-as mai putea naste, pe acesta pe care l-am pierdut tot l-as iubi; a trait in mine, cu mine, a ras si a plans cu mine, am vorbit, am simtit impreuna... era fetita minunata pe care mi-am dorit-o intotdeauna.
Nu stiu ce-as putea face, dar am simtit de atunci dorinta sa schimb ceva in mentalitatea personalului din maternitati, nu stiu sa fie alaturi de oameni si de sentimentele lor, ranesc atunci cand pretind ca fac lucrurile asa doar pentru binele lor; n-au fost nici ei langa mine, nici un psiholog, nici preotul adus cu mare chin sa boteze in graba copilul... Culmea, a fost doar sefa mea, sa-i dea Dumnezeu sanatate, care singura a stiut ce sa-mi spuna si cum, a stiut sa ma convinga sa revin la scoala, m-a sustinut luni de zile (uneori ma intreb cum a putut sa ma suporte). Si m-au sustinut elevii mei, fetele au fost atat de sensibile si calde, n-o sa le uit niciodata ochii, zambetele si imbratisarile sincere. Niste copii au stiut sa fie mai umani decat adultii...
of...abia acum am aflat de voi...sunt mama unei fetite de 5 ani si urmez tratament pentru a avea un al doilea copil...citesc,plang, recitesc...iti doresc mangaiere si pace in suflet! va pomenesc in rugaciunile mele
Mesaj de la Codruta pentru Magdalena
Daca nu-ti place ce vezi intr-o emisiune televizata sau nu-ti place ce citesti undeva pe un site (cum ar fi acesta) NU TE OBLIGA NIMENI SA TE UITI SAU SA CITESTI si NICI SA INTERVII. Aceste emisiuni si acest site a fost facut pentru cele care au trecut printr-o astfel de drama, pentru cine are un dram de empatie (nu e cazul tau) si pentru cele care nu vor sa sufere singure, ca un prim pas spre vindecare. Nu a spus nimeni ca nu mai sunt si alte drame, ca nu sunt femei sarace si copii necajiti. Dar aici noi ne plangem pruncii morti (si nu numai cei morti inainte de a se naste, pentru ca sunt mamici, aici, care au pierdut copii dupa nastere si mai mari). Asa ca rusine sa-ti fie pentru asa o atitudine si sa te fereasca Dumnezeu de un asa necaz mare!
Treaba cu botezul e in felul urmator: din punct de vedere bisericesc ai perfecta dreptate dar din punct de vedere sufletesc, HABAR NU AI CE INSEAMNA SA VREI SA-TI PLANGI COPILUL SI SA NU AI UNDE PENTRU CA EL NU ARE MORMANT! Existenta lui a fost doar la tine in burta, in suflet si pe un certificat de nastere care are o linie in dreptul prenumelui! Femeie fara minte, lasa "realismul" asta comun cu sarcasmul si roaga-te la Dumnezeu sa-ti lumineze muntea si sufletul pentru ca tare intunecate mai sunt! Pentru Magdalena
Buna Bianca,poate ai auzit de prea multe ori,dar niciodata nu este de ajuns...sincer imi pare rau ca ai trecut prin aceasta experienta.
Ma numesc Katalin si am 31 de ani si din pacate ma inscriu si eu pe lista neagra.Am incercat foarte mult timp sa raman insarcinata pana cand am reusit in sfarsit.Am fost foarte bucurosi.Asta se intampla in 2004,am inceput sa-mi fac analizele,mergeam la control in fiecare luna,totul era in regula.In 2005 martie,am fost programata la ecograf si foarte bucuroasa m-am si prezentat.Medicul-mentionez ca este vorba de un medic cunoscut si foarte bun specialist in oraselul unde locuim- mi-a spus fara parere de rau,foarte linistit si cu umerii tragand"Pai asta nu mai e.S-a oprit in evolutie de o luna si e mort.Intoarceti-va peste cateva zile si mai vedem noi ce facem ".Am fost socata nu ma puteam gandi. Nu stiu cum am avut puterea sa ajung acasa,dar mi-am facut bagajele si am plecat la Tg-Mures,unde din nefericire am fost internata si am nascut.Dar am intailnit acolo un medic care a stat langa mine si venea de cate ori putea.Era langa mine trup si suflet ,m-a ajutat sa trec mai departe si nu m-a lasat nici la a doua sarcina pe mana altcuiva,m-a tinut in viata.Nu stiu daca ingerasul meu a fost fetita sau baiat,si chiar daca a fost o sarcina mica (25 de saptamani)si de atunci au trecut 3 ani nu trece zi in care sa nu ma gandesc cum ar fi fost daca...Este si mai greu cand ajungem la ziua de 12 martie cand parca totul revine viu.Unii mi-au spus sa ma gandesc la faptul,cum ai mentionat si tu mai sus,ca poate este mai bine,natura a facut o selectie,nu a fost sanatoasa/sanatos, asa a vrut D-zeu-de ce ne-a pedepsit in acest fel?Intrebari la care nu primim niciodata raspuns,dar.....bebelusul nu mai traia de o luna si chiar daca medicul nu mi-a spus stiam ca daca nu as fi nascut in acea zi puteam si eu sa ajung langa ingerasul meu,conta fiecare clipa.Dar aceste "incurajari"nu ajung.Vrei sa faci mai mult,sa intorci timpul inapoi spunandu-ti poate ai facut ceva,sau.....si mai rau, ce nu ai facut bine de ai primit o palma atat de mare de la viata.Sigur cineva s-a inselat...si cel mai rau..NU-MI LUATI COPILUL!!!Am langa mine un om care m-a ajutat foarte mult sa trec peste acest episod urat din viata mea.Este sotul meu pe care il iubesc si in care am incredere deplina.
Din fericire pot incheia aceasta poveste cu sufletul impacat, acum avem o fetita Stefania care implineste 2 anisori peste o saptama.Ne bucura fiecare clipa petrecuta cu ea.Acum ea este lumina ochilor nostri.
Bianca,inca o data iti doresc multa sanatate si putere ca sa poti trece de aceasta trauma ,pt ca din pacate acesta nu este un lucru pe care il arunci intr-un colt si uiti de el.Cu mult drag Katalin din Tg-Secuiesc.
Stau si ma gandesc uneori de ce suntem pedepsite asa aspru,chiar nimeni nu se gandeste ca noi ramanem marcate pe viata............De multe ori spun ca o iau de la capat dar nu voi putea niciodata pt ca el va ramane mereu in suflet orice sar intampla.....Si chiar nu ii inteleg pe cei care vor sa ne judece ,pt ce ,pt ca suferim,pt ca incercam sa ne taram prin viata ,pt ce...??????
Nu ti-e jena cand incerci prin orice mijloace sa atragi atentia asupra ta? Chiar nu ai simtul ridicolului? Ai mai postat si video-clipul acela cu tine cantand,de parca ai fii si cantareata,chiar nu iti dai seama ca se poate trai si in anonimat,fara a avea pretentia ca esti ceea ce nu esti de fapt? De ce nu recunosti ca nu esti nici actrita,nici cantareata,nici top model(de unde atata frumusete la varsta ta ? ) ,esti doar o anonima care se foloseste de o tragedie pentru a iesii in fata,pentru a se face cunoscuta! Sa-ti fie rusine ca te folosesti de moartea fetitei tale pentru a-ti face publicitate! Spun asta in numele mamelor carora si lor le-au murit copii dar nu s-au mai afisat atata cu durerea lor,nu au vrut sa-si faca publicitate din asta! Mai devreme sau mai tarziu te va mustra constiinta,Dumnezeu nu doarme!!!
Auzi draga Magdalena, tare as vrea sa stiu cat de talentata esti tu si in ce doamniu si ce naiba cauti aici daca esti de parere ca Bianca nu are talent pe nici un plan. Du-te femeie si varsa-ti frustrarile in alta parte si lasa-neeeee, lasa-neeee!!! Tu esti cea patetica si lesinata, plina de complexe. Du-te si traieste in America daca iti place asa de mult, fa sex cat iti place ca vad ca te pasioneaza, ca poate ramai insarcinata, pierzi si tu copilul si asa ti-o mai veni si tie mintea aia seaca inapoi. Sa stii ca ne uitam toate la Oprah si ne place ce vedem dar nu avem pareri radicale pe care ni le exprimam liber pe site-ul cuiva care a trecut printr-o tragedie. Asa ca te rugam, scuteste-ne cu prezenta ta. Indreapta-ti energia spre ceva constructiv si cauta sa nu mai arunci in oameni cu vorbe la intamplare. Realitatea este cu totul alta. Spui ca ai vazut drame mai mari. Sunt convinsa ca la televizor sunt o multime. As vrea sa te vad cum reactionezi tu trecand printr-o astfel de situatie. Si referitor la videoclip, a fost filmat cu mult inainte de a se naste Luca. Asadar nu dupa ce a pierdut-o pe Emma. Ce sa spun? Cruda femeie si meschina poti sa fii ca sa te exprimi asa si sa jignesti nu o vedeta ci o mama sau mai multe mame care si-au pierdut copiii.
Ana/Bucuresti
sunt mama a doi copii fetita si baiat .fetita am nascuto cu cezariana in urma cu 13ani .dupa 4 ani am ramas insarcinata si in luna a 6 am pierdut sarcina .datorita faptului ca sunt cardiaca afost nevoie de o cezariana.fatul pirdut era baietel .a trait doar trei ore dupa dupa cezariana.timp in care eu eram sub efectul anesteziei.nu am putut nici macar sa-l vad.dar la vazut sotul meu simama mea .timp de un an de zile a fost pentru mine cel mai cumplita perioada din vita mea,un an se transformase in zeci de ani .dar cu ajutorul lui dumnezeu din ceruri am reusit sa traisc din nou.sotul si tatal meu miau facut oimensa bucurie in cel mai scurt timp au reusit sa faca actele pentru oadoptie .cel mai minunat dar dela bunul dumnezeu un baietel cu ochi albastri .avea doar un an ingerasul adus din ceruri adus pentru mine si pentrus sotul meu.o bucurie totala pentru fetita mea care atunci avea doar 5.nu am cuvinte sa pot povesti cita bucurie varsa acest copil in inimile noastre.asi putea spune:10,100,etc de copii nascuti de mine nu ar fi cum este al meu primit de la bunul Dumnezeu.A realizat ca nu la voia intimplari sa intimplat a cea tragedie cu sarcina mea petruca bunul Dumnezeu stie totul despre noi si el este cel care hotaraste pentru vietile noastre
Ma numesc bianca
Sunt din tg-jiu gorj
Buna Bianca, ma numesc Mihaela am 30 de ani si as fi ipocrita daca as spune ca stiu ce simti. nu stiu dar pot sa-mi inchipui, am un baietel de 1 an si 3 luni si e toata viata mea. Imi pare foarte rau de ceea ce ti s-a intimplat si nu stiu cum este posibil asa ceva in secolul nostru. Cred ca de vina este numai ignoranta si nepasarea celor din spitale, maternitati si stiti voi mai care. Nici o mama de fapt nici o femeie nu ar trebui sa treaca prin asa ceva. Nu cred ca odata cu trecerea timpului durerea trece, poate scade in intensitate dar NU TRECE niciodacta. Cel putin eu asa cred.
Cei care au jurat ca vor avea grija de mame si copii lor ar trebui sa se gindeasca mult mai bine la consecintele indiferentei lor. Eu am un ginecolog care face cinste meserie lui si e mare pacat ca nu sunt mai multi ca el.
Mult succes si mult curaj in continuare. Mihaela din Brasov
Buna ziua, ma numesc Ioana si am si eu ceva de spus...sper ca opinia mea sa fie suficient de curata si lipsita de impolitete ca sa fie postata!!! sunt foarte suparata...
Magdalena din Bucuresti, nu pot decat sa spun ca padure fara uscaturi nu exista...sa-ti fie rusine! Si mie mi-au fost blocate mesaje...dar am inteles asta, am vorbit despre avort si nu e locul potrivit sa fac asta...eu sunt prolife! si accept dreptul de a alege...dar o femeie trebuie sa stie ce ALEGE! ca un avort implica multa suferinta si curmarea unei vieti...
revenind la ideea de baza, nu te poti lega de o mama care si-a pierdut copilul si care reactioneaza mai discret si cu mai multa demnitate decat sute de femei la un loc...Bianca si-a pierdut fetita!!! tu stii ce aberezi acolo...ca scrii numai tampenii??? stii ce insemna sa dai nastere unui copil, sa-l alaptezi...sa-l iubesti si sa-i saruti ochisorii mici si curiosi...sa stai cu inima cat un purice ca nu o sa-l poti proteja de tot raul asta din lume si pt asta te rogi la Bunul Dumnezeu sa-l fereasca si sa-l tina santos??? dar ce sa mai vrb ca il tii in pantece 9 luni, tesi vise, ii pregatesti drumul in viata, chiar si asa in gand, il simti miscandu-se, sughitand...il vezi la eco, respirand si sugand degetelul, jucandu-se cu manutele...tu crezi ca lucururil sunt atat de simple, incat sa zici: "gata s-a nascut MORT!" si e ca si cum nu a fost...inca o data sa-ti fie rusine, mi-e mie rusine ca esti femeie...si peseme ca nu esti mama...ca daca ai fi fost ai fi simtit o farama din durerea Biancai, din durerea fiecarei mame care e demolata definitiv atunci cand ii moare copilul...
te rog sa ma ierti ca te judec, nu am dreptul asta dar m-am suparat foarte tare...Dumnezeu sa fie cu tine si sa-ti dea minte si bunatate in suflet!
...eu traiesc in america...america e fabrica de imagini...nimic nu e real...totul e un decor si in spate se ascund munti de mizerie si droguri si crime si rautate...sunt mandra ca sunt romanca si stiu ca in final si la noi in tara cu ajutorul oamenilor ca tine Bianca, lucururile se vor schimba in bine. Romancele prin bunatatea, frumusetea lor si harnicia lor pot da clasa unei lumi intregi. Bianca scumpa noadstra, sa nu te lasi...si fii sigura de un lucru: Emma va fi mereu fetita ta si intr-o anumita etapa a existentei tale o vei tine la pieptul tau iar...Dumnezeu sa te binecuvinteze, pe tine si pe toti copilasii din lume si pe toate mamicile care au suferit o pierdere asa teribila...ca a ta!
...si inca ceva...Isus a zis: lasati copii sa vina la mine!...Biserica e locul unde mergem sa ne reculegem in fata lui Dumnezeu, dar asta nu insemna ca numai acolo o putem face...Dumnezeu este pretutindeni si ne asculta rugile de oriunde le ridicam catre El! Emma e demult in bratele Lui...
Dumnezeu nu triaza rugaciunile si zice: daca nu-s din Biserica nu le accept...Dumnezeu aude ruga ta de oriude o ridici Bianca, pentru fetita ta. Ne rugam si noi pentru ea!
Desi am 14 ani ma impresionat foarte mult povestea ta si pot zice ca mia schimbat radical gandirea despre viata.Am aflat despre povestea ta de la mama care auzise intamplator la televizor despre "Bianca Brad si povestea ei".Nu stiu ce conteaza mai mult:ceea ce cred oamenii despre tine sau ceea ce scriu ziarele?Esti o femeie frumoasa,inteligenta si cu simtul umorului.mi-ar placea foarte mult sa vorbim mai multe,insa ai si tu problemele tale si viata ta.nu ma voi supara daca nu imi rapunzi.te pup dulce si nu uita ca exista sute de oamenii care te sustin . te rog sa ma scuzi ca tiam vorbit la pertu
sunt georgeta si am avut si eu un caz similar cu al tau
sincer imi pare rau. nu as dori sa aive nimeni parte de o asa experienta. SI TOTUSI S-A INTAMPLAT! CHIAR SI MIE. AM PIERDUT SARCINA LA SFARSITUL EVOLUTIEI. TOTUL ERA OK PANA IN ULTIMA ZI CAND M-AM DUS LA SPITAL. AM FACUT OPERATIE CEZARIANA SI NU ERAM DECAT AMORTITA. AM AUZIT TOT CE VORBEAU DOCTORII IN TOT ACEST TIMP.
ASTEPTAM SA INCEAPA COPILUL SA TIPA SA ZICA CEVA... DAR NU AUZEAM DECAT REGRETE DIN PARTEA DOCTORILOR. A FOST DE GROAZA TOTUL DUPA...
NU MAI AVEAM CUVINTE DE SPUS RAMASESEM FARA GRAI INCERCAM SA VORBESC DAR ERA INUTIL CUVINTELE NU MAI IESEAU NU PUTEAM SA MAI FAC NIMIC DOAR LACRIMILE CURGEAU FARA OPRIRE...
SI ACUM STAU SI MA GANDESC CA BAIETELUL MEU AR FI AVUT 1 AN SI 4 LUNI
Bianca draga mea draga,bratele mele te inconjoara cu dragoste infinita si sufletul meu plange alaturi de al tau.Sunt mama si asta ma face credibila.Ca sunt sincera cu tine in aceste momente. Sunt jurnalist si iti ofer timpul meu liber,atat cat este de putin,in actiuni de voluntariat. Si cu orice te pot sprijini, in orice mod. Va fi o onoare pentru mine. Iar povestii tale de viata, in intregul ei, nicaieri nu i-ar sta mai bine decat in revista FEMEIA. Sunt oricand la dispozitia ta.
Am plans mult... mult, citind drama ta, Bianca. De ce am plans asa? Simplu, pentru ca sunt MAMA, si inteleg atat de bine prin ce ai trecut, prin ce treci... Si eu am pierdut o sarcina dorita, era prima... atat de dorita... incat nu am cuvinte sa descriu durerea care ne-a coplesit atunci cand am aflat... ca bebe nu se va mai naste (inca nu stiam ce va fi, ne imaginam ca e baietel). Am ramas atunci cu ochii plini de lacrimi, uitandu-ma dupa alte mamici care nascusera si aveau sansa de a-si strange comorile la piept... De ce pentru unii este atat de greu sa devina parinti?... Si, culmea ironiei, tocmai pentru cei care-si doresc cel mai mult...
Apoi am luat-o de la capat. Au trecut 3 ani de rugaciuni, vise, sperante, deznadejde, zeci de teste negative, dar Dumnezeu ne-a dat forta, ne-a ajutat si acum avem un baietel de 10 luni. Nu exista zi in care sa nu ma gandesc ce norocoasa sunt... In fiecare zi ma uit la el, il strang in brate si ma rog la Dumnezeu sa nu fie doar un vis lung si frumos din care m-as putea trezi.
Acum...am prins curaj, as vrea si o fetita... o surioara pentru David... Doar gandul ca s-ar putea intampla ceva rau ma ucide... Dar trebuie sa incercam, sa mergem inainte... Viata trebuie sa continue, speranta sa dainuie, altfel cum sa rezistam?...
Dumnezeu sa-i odihneasca micutei Emma sufletelul si sa aiba grija de toti ingerasii nostri, care sunt acolo sus, atat de frumosi... Ii putem zari, uneori, la capat de curcubeu... cum ne zambesc...
Anamaria din Iasi
Vreau sa va multumesc din inima pentru ca ati avut o asemenea initiativa si un remarcabil curaj de a incepe o asemena campanie - va respect si va admir si vreau sa va spun ca in felul acesta ajutati f multe mamici de ingerasi, pe mine una m-ati ajutat deja f mult cu acest site:am observat ca mai toate am avut si avem aceleasi trairi, aceeasi durere si consider ca noi, intre noi, ne intelegem sufletul cel mai bine. Citind situl dvs aveam uneori impresia ca imi citesc propriile trairi, propria durere, propria poveste tragica, si mi-au revenit in minte toate momentele grele prin care am trecut .Eu v-am mai scris si duminica insa datorita lacrimilor pe care nu mai puteam sa mi le opresc a trebuit sa inchei f repede mesajul meu.
Vreau sa va spun ca dupa tragicul eveniment din viata mea. atunci cand l-am pierdut pe baietelul nostru mult asteptat( l-am nascut mort pe cale naturala la 30 saptamani)desi sufletul imi era rupt in mii si mii de bucati, in fata cunostintelor si a rudelor incercam sa fiu tare, sa nu imi arat durerea si lacrimile, insa numai sotul meu stie cat de mult am suferit, cat de mult am plans si cat de greu mi-am revenit, si in prezent mai am zile cand ma gaseste plangand in baie;poate ca nu am procedat corect, poate trebuia sa plang atunci cand ma intalneam cu o cunostinta care ma intreba de baietel, iar eu trebuia sa relatez intreaga poveste .Nu doresc nimanui sa treaca prin aceasta experienta neplacuta: sa-ti pierzi copilul pentru care iti facusei multe planuri, cu care ai vorbit si i-ai povestit zi de zi ce ai facut la servici si ce activitati ai mai facut in acea zi, pe care l-ai simtit in tine, pe care l-ai mangaiat, pe care l-ai iubit din prima clipa, pe care de abia asteptai sa il cunosti si sa il tii in brate, pe care...., si pe care din pacate eu, una nu mi-am vazut baietelul-poate ca eram mai linistita sufleteste acum,asa ma voi intreba toata viata: " Oare cum arata baietelul meu ? Oare semana cu mine ? Oare cum ar fi fost daca.....?"E cumplit dar e adevarat, am trait o drama, si deseori ma intreb de ce Dumnezeu mi-a dat o asemenea palma,ma intreb daca din vina mea s-a intamplat ce s-a intamplat( uneori zic ca poate eu am facut ceva gresit pe perioada sarcinii si s-a intamplat ce s-a intamplat, alteori dau vina pe sistemul sanitar, alteori dau vina pe destin, alteori ii multumesc Domnului Ca inca mai traiesc, alteori as vrea sa dau timpul inapoi sa repar ce as putea repara, alteori...);vreau sa cred ca aceasta experienta cumplita prin care am trecut mi-a diversificat orizontul vietii,vreau sa cred ca Bunul Dumnezeu ne va recompensa si pe noi intr-o zi si ne va binecuvanta si pe noi sa devenim parinti. Am credinta in Bunul Dumnezeu ca va avea grija si de noi. Va pup dulce. daca aveti nevoie de ajutor in campania dvs va stau la dispozitie. Mult Curaj si multa incredere in Dumnezeu. Astept un raspuns de la dvs atunci cand veti avea timp sa-mi scriti si mie cateva cuvinte. Va pup. Adresa mea este : ****@yahoo.com . Vreau sa va urea suucces inca o data in proiectul pe care l=ati initiat.
Revin cu inca o precizare...
pt ca nu-mi pot revenii din a remarca cata rautate si lipsa de bun simt si minte la un loc pot exista intr-un singur om...mai exact intr-o femeie:
Citez din postarea MAGDALENEI: "Chiar ca e numai si numai reclama pt imaginea ei....SI mamele alea care au aparut in emisiuni...niste provinciale fara clasa. Patetice! Sfat: uitati-va si voi la Oprah sa vedeti cata demnitate are o femeie adevarata si cat de frumos stiu sa se exprime americanii si oamenii care au probleme, fara sa devina patetici si jalnici prin aparitie!" deci mai Magdalena, in primul rand cu precizarea asta am sa inchei ca nu vreau sa murdaresc spatiul acesta virtual atat de curat si dedicat unor fiinte atat de gingase...deci, revenind...mai fetito, in america...femeia care naste un stillborn - un nou-nascut fara suflare, e mangaiata, consiliata...ii se da copilul in brate dupa ce a fost spalat, pus scutec pe el..pusa caciulita in cap, infasat, dat cu pudra la funulet...si chiar daca refuza sa-l vada este sfatuita puternic s-o faca, deoarece asta o va ajuta in procesul de vindecare mai tarziu...primeste certificat de nastere si de deces...aprentele mainilor si picioruselor...o suvita de par...si slujba in biserica facuta de preot!!! si toata lumea o incurajeaza si sufera odata cu ea...asa a fost sitemul sanitar implementat aici. de unde stiu toate astea...? lucrez in spital sunt asistent medical...ca tot ai adus vorba de Oprah si SUA...uite care e SINGURA diferenta intre ceea ce spuneai tu...nu e un atac la persoana ta e mila si ruga catre Dumnezeu sa-ti imbuneze sufletul si sa te faca sa vezi realitatea...
de-aia se petrece ce se petrece la noi acasa, din pricina oamenilor de genul tau...neclintiti in gandire, incapatanati si rautaciosi...blocati parca in viata grea de dinainte de '89...oamenii ca tine sunt cei care ne tin pe loc si cu care avem mult de lucru...oamenii necivilizati si rai...
iertare inca o data pentru continuarea acestui mic conflict aici...unde nu ar trebui sa existe asa ceva, e trist...
pe 25 ian am trect si eu prin asa ceva
e cumplit am aflat pe 23 ian si am nascut normal dupa 2 zile
pe zi ce trece nu e mai usor
mihaela piatra neamt
Ma numesc Lucia si revin cu un mesaj din nou sa iti reamintesc ca ma ofer voluntar si sa iti las nr de telefon si adresa de mail.
Lucia 07**** si adresa de mail ****yahoo.com
Curaj in continuare.
Nu trebuie sa uitam ca toate suntem femei si toate mamele care scriem pe acest site suntem afectate de tragedia pierderii unui copil.
eu zic ca cel mai important lucru este sa iasa bine Campania pentru care se intampla aceste evenimente pe acest site si sa reusim sa fim intelese, protejate si sprijinite de toti oamenii implicati in viata noastra, atat cei din plan profesional-medical, familia bineinteles si prietenii.
Am uitat sa precizez ca am o varsta, 43 de ani, am doi baieti in viata, si unul decedat din culpa medicala, dupa nastere.
aceasta campanie are toate sansele sa fie un succes in romania, pentru ca stim cu toate ce inseamna sa treci prin asemenea tragedie.
Mi-a placut f mult de adriana bahmuteanu cum a vorbit. Este nevoie de oameni sinceri si puternici ca ea. De aceea cand faci o treaba serioasa nu trebuie sa o combini cu "talentul" de "vedeta" ratat.
Daca nu esti sincer atunci iese mila, patetism si dispret.Romancele nu sunt femei proaste!
O femeie este demna, trebuie sa fie demna!!!
eu nu accept sa vad promovarea unei imagini, a unui videoclip neconcordant cu tema campaniei! Inseamna ca totul este facut de ochii lumii. de reclama combinat cu tragedie.
sunt alaturi de toate mamele care au trecut prin aceeasi tragedie ca a mea, si a biancai. Si sper sa realizam ceva imopreuna. Eventual sa ni se alature o "vedeta" nationala care are o imagine si un cuvant de spus, si nu numai cuvinte cat si fapte! Tot respectul pt Mihaela Radulescu, Adriana Bahmuteanu si mai sunt cateva care ar putea ajuta in aceasta campanie...fara sa profite in plan profesional!
Doamne Ajuta !