Draga Bianca sunt o mamica care in 1996 a trecut prin ce treci tu acum,doar ca a fost o mare diferenta intre cum ai fost tratata in germania si cum am fost tratata eu in tara noastra.Am avut o sarcina gemelara pana la 7 luni totul a decurs normal dar la 7 luni am avut dureri si am pierdut apa,am fost la medic de 5 ori si m-au trimis acasa la insistentele mamei si cu int. med de fam. m-au internat .La ora 23 a inceput travaliu dar nu era nimeni sa ma vada sa-mi zica ce am de facut fiind prima sarcina nu stiam ce se intampla si am mai fost si pusa singura in salon .Pe la ora 2 m-a vazut 0 pacienta care nascuse si a trezit asistenta la 2.30 am urcat pe masa de nastere dar din pacate nu era med. specialist de garda era un med.generalist care nu stia ce sa-mi faca , copilasii se zbateau sa vina pe lume ssa fac nimic pe la ora 6.15 a venit pe lume primu baietel Danut dar al doilea inca suferea se chinuia sa iasa si asist. nu stia ce sa faca.Intr-un tarziu a venit si doc. dar prea tarziu baietelul meu a suferit prea mult si eu la fel eram la un pas de moarte atat am mai auzit cand doc. a zis ca decat sa murim amandoi mai bine sa moara baietelul .Nuam mai avut putere sa scot nici macar un cuvant eram foarte slabita si asa s-a intamplat baietelul meu a murit nu pot sa explic in cuvinte ce am simtit atunci dar asta vroiam eu sa zic ei nici macar sa te consoleze sau sa-ti zica o vorba linistitoare ei te tratau ca si cand asa ceva este normal parca nu era un suflet de om parca ar fi fost un simplu obiect fara nici un pret.Dar asta nu e tot pe Danut nu ma lasa sa-l vad eram disperata , mergeam si ma rugam sa-mi vad copilul si asistentele zbierau la mine am fost la un prag sa-mi pierd mintea.Dar asta nu a fost tot nu ma lasa sa-l alaptez eu cu mari insistente au fost deacord sa-i dea copilului laptele meu dar nici cum sa ma lase pe mine sa-l dau trecuse deja doua saptamani si sotul nu vazuse deloc baiatu m-am dus sa rog as. sa-l lase sa vada baiatu si cand am intrat baietelu meu era vanat tot ,se inecase cu lapte fiind-ca i-a pus sticluta pe doua scutece si a plecat as. din cam.am intrat in panica nu stiamce sa fac am luat baietelul in brate si atunci a inceput sa-si revina m-a linistit spunand ca nu are nimic dar vreau sa va spun ca baietelul meu are parapareza spastica si suferim de 11 ani datorita unor medici si asistente nepasatoare. Imi cer scuze de felul in care am scris dar te rog sa ma crezi acum cand scriu aceste randuri imi tremura tot corpul.Aceasta a fost povestea mea si as mai putea continua dar nu vreau sa va rapesc prea mult timp stiind ca sunt multe mamici in situatia mea. Multumim Bianca pt. acest sait si sper ca D-zeu. sa te ajute sa treci peste aceasta trauma, sunt alaturi de tine.ELA
12 February, 2008 - 07:00 — Alina
Draga Bianca,Ma numesc Alina am 27 de ani si un bebelus de 6 luni.El este lumina ochilor mei si il iubesc cu o dragoste ce nu se poate descrie in cuvinte.Nu am crezut niciodata ca ca pot iubi cu atata putere. Din fericire pentru mine ingerasul meu este perfect sanatos.Spun,din fericire,pentru ca in perioada cat am fost insarcinata,mai exact,pe la 2luni,cand m-am dus sa fac prima ecografie mi s-a spus ca copilul meu are chisturi la creier si la unul din rinichi.Cand am iesit de acolo(m-am dus singura)am crezut ca cerul mai are putin si pica pe mine.La al-doi-lea eco insa un alt doctor,mi-a spus ca copilul meu este foarte sanatos si ca nu exista nimic din ceeea ce mi-a spus prima oara.Mai facusem un avort inainte de aceasta sarcina si tot din vina unei doctore am fost nevoita sa il dau afara.Tin sa-ti spun ca niciodata in viata mea nu am fost de acord cu avorturile mai ales ca acum exista atatea metode de contraceptie.Imi pare foarte rau pentru ceea ce sa intimplat cu tine,si cred ca asta ti-a spus-o toata lumea,dar eu iti doresc sa ai puterea sa treci peste, si sa intelegi ceea ce uneori nu se poate intelege,pentru ca eu sunt sigura ca ingerasul tau,chiar daca tu nu il simti si nu il vezi el este langa tine.Iti spun acest lucru pentru ca eu cred cu tarie ca legatura dintre o mama si copilul ei nu o poate rupe nimeni niciodata nici macar MOARTEA
12 February, 2008 - 07:00 — Marilena
Buna Bianca!Ma numesc Marilena,sunt din Bucuresti.Am citit si eu prin ce ai trecut,de fapt am retrait totul pentru a treia oara.De ce pentru a treia oara?Personal am trecut de doua ori prin asta. Povestea mea:Am 28 de ani si dupa cum spuneam am pierdut doua sarcini ,la 21 de saptamanisi 3 zile,in 2006 si 2007.Am facut testul de sarcina si a iesit pozitiv,ziua aceea a fost cea mai frumoasa.Am inceput sa ne facem planuri,vise si sperante in legatura cu ce va urma.La 11 saptamani am mers la primul control,atunci am aflat ca totul este bine si ca voi naste un baietel.Totul a fost bine pana intr-o zi cand am avut niste scurgeri.Am mers la medic si mi-a preprescris un tratament.Scurgerile continuau.La 21 de saptamani am mers din nou la control ,era intr-o luni,si atunci medicul mi-a spus:nu am mai intalnit asa ceva ,ai pierdut tot lichidul amniotic,dar copilul nu are nicio suferinta fetala (bataile inimii erau de 156 pe minut).Nu stiu de unde am avut puterea sa intreb ce se poate face(stiam ca lichidul amniotic este mediul in care copilul traieste).Mi-a raspuns:"I-mi pare rau ,nu putem decat sa ne rugam la Dumnezeu sa ajungi cu sarcina 7 luni".Atunci totul s-a naruit,toate visele ,sperantele.A inceput calvarul.Nu a trecut decat 2 zile si am pirdut sarcina.Au urmat luni intregi in care nu voiam sa vad pe nimeni,ma saturasem de replica:'stai linistita,revino-ti,ai sa vezi ca data viitoare o sa fie bine'.Dupa 5 luni am ramas din nou insarcinata.De data asta in sufletul meu era un amestec de fericire,sperante dar si teama,frica.La 7 saptamani am mers la primul control,si atunci am intrebat daca este nevoie de tratament s-au orice altceva.Am fost chemata la 12 saptamani si atunci vom vedea.Atunci mi-a spus:de data asta o sa fie bine,nu este nevoie de niciun tratament.Am plecat fericita acasa,aveam atata incredere in medicul meu,nici nu va imaginati.Timpul trecea si odata cu el crestea si copilasul meu .Se apropia data cand faceam 21 de saptamani si 3 zile,ma cuprindea teama,nu faceam altceva decat sa ma rog sa trec de acea zi,nu am trecut.S-a intamplat la fel aveam 21 de saptamani si 3 zile,era tot o zi de miercuri.Era pentru a doua oara cand treceam prin asa ceva,cand imi doream sa mor si eu,sa fiu langa ingerii mei acolo sus daca pe pamant nu s-a putut.Era pentru a doua oara cand semnam pentru incinerare,cand nu aveam ocazia sa-mi tin copilul in brate,sa-l vad.Era pentru a doua oara cand trebuia sa-mi revin,sa iau totul de la capat . Iti multumesc ca ai avut puterea sa scrii tot prin ce ai trecut,asa am putut sa simt si eu ca sunt inteleasa. Adresa mea de email este ****@yahoo.com
12 February, 2008 - 07:00 — Lia
BUNA BIANCA SUNT O ADMIRATOARE DE A TA IMI PARE RAU PENTRU CE AI PATIT STIU CA DUREREA ESTE IMENSA IN SUFLETUL TAU SPUN ASTA CA SI EU AM TRECUT APROAPE PRIN ASA CEVA.IN URMA CU UN AN MAI PRECIS PE 25 AUGUST 2007 AM PIERDUT PRIMUL MEU COPIL LA 4 LUNI JUMATE,AM AVUT PLACENTA PREVIA SI AM AVUT O MICA SINGERARE AM FOST LA MEDIC MI-A SPUS CA NUI NIMIC GRAV DOAR TREBUIE SA MA INTERNEZ SA-MI OPREASCA SINGERAREA AM STAT O SAPTAMINA IN CARE NU MA PUS LA ECO IN ACEA SAPTAMINA MI SA FISURAT MEMBRANA SI AM PIERDUT LICHID,CIND SA HOTARIT SA MA PUNA LA ECO ERA DEJA TIRZIU,A FOST GROASNIC .ACUM SINT INSARCINATA AM 2 LUNI DAR VREAU SA SPUN CA IN FIECARE ZI MA TREZESC CU SPAIMA SA NU PATESC LA FEL IMI ESTE FOARTE FRICA .DAR SINGURUL LUCRU CE POT FACE E SA MA ROG LA BUNUL DUMNEZEU SA-MI AJUTE SA FIE BINE SI SANATOS (SANATOASA)ALCEVA NU MA MAI INTERESEAZA .LA REVEDERE SI FI TARE SI AI INCREDERE IN DUMNEZEU CA EL NE VA AJUTA SA TRECEM PESTE TOATE SI SA FIE BINE.
12 February, 2008 - 07:00 — Alina
Revin dupa cateva ore caci am uitat sa va spun ,dragi nefericite mamaici,ca d-na doctor a venit la mine a doua zi ,foarte suparata, ca sotul meu a indraznit sa sune la clinica privata unde avea dumneaei cabinet,si sa spuna ,,sa-i ia dracu' de doctori".Cand i-am explicat de ce este sotul meu suparat,a binevoit sa mearga si sa vada fetita .Cand s-a intors mi-a confirmat si dumneaei ca nu are nici o sansa.Asta a fost tot ce-a putut sa spuna.Pana atunci n-a interesat-o nimic.Nici sa sune sa vada daca am nascut,nici daca am crapat ,nici daca am scapat.Ca o ironie a sortii,dupa mai multi ani,nepoata aceleeasi d-ne doctor a pierdut sarcina la 7 luni(fiind asistata tot de dumneaei) deorece doamna doctor a uitat sa-i spuna sa nu faca pic de efort. Multumesc DOMNULUI ca ulterior am avut o d-na doctor minunata,cu care am nascut cei doi baieti ce-i am acum.FII TARE! ALINA-BACAU
12 February, 2008 - 07:00 — Monica
Ma numesc Monica, sunt din Brasov. Doresc sa adresez condoleante tuturor mamicilor care au trecut prin pierderea copilasilor lor, indiferent de momentul la care a survenit decesul micutilor. As dori sa va trimit prin posta un material care sunt sigura ca ar mangaia mamicile respective. Am totusi o nedumerire. Pe aceasta pagina e afisata adresa: OP 26, CP 383. Intrebare: Cine e persoana care va primi, sa stiu cum scriu pe plic? Cui ma adresez? Dnei Bianca Brad, unei fundatii, unor colaboratori? Nu e nevoie sa scriem si Bucuresti sectorul ...... sau alta localitate???. N-am trimis pana acum la nici o casuta postala si as dori din toata inima sa primiti acel plic. In speranta ca voi primi cat mai curand raspuns la aceste nelamuriri, va salut cu respect. MM
12 February, 2008 - 07:00 — Monica
PS la mesajul anterior Condoleante si taticilor/si ei sufera in felul lor Monica (Brasov)
12 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Draga Bianca, Ce pot sa iti zic Te iubesc! esti un om deosebit niciodata nu mi-am imaginat ca poti fi atat de sensibila niciodata nu m-am gandit ca ti se poate intapla tie te urmaresc inca din anii `90. Am si eu un fiu de 14 ani care a avut mai mult sau mai putin probleme de sanatate in copilaria mica (alergii raceli repetate) si am trait depresii nenumarate m-am si internat la un momendat intr-un spital din cauza depresiei.nimeni nu ma intelegea inafara de sotul meu nu imi intelegea disperarea doar o mama poate intelege ce este in sufletul altei mame cand puiul ei are probleme . Despre micuta ta nu exista compasiune pe care sa o pot scriie aici dar tu sa ai incredere in Dumnezeu ca micuta ta este printre ingeri si nu vrea sa te vada trista si vrea sa consideri asa cum ai scis mai sus ca ai doi copii unul in cer si altul pe pamant. In familia sotului meu adica sururioara lui a murit la 5 ani din cauza unei banale operatii de amigdale soacra mea a fost toata viata marcata si poate asta a facut-o sa fie o mama cum rar intalnesti pentru copii ei o luptatoare. Trebuie sa fii puternica sa ai grija de tine ca ai o responsabilitate aici pe pamant fiind mama.
12 February, 2008 - 07:00 — Ella
sunt si eu mama unei fetite de 4 luni jumate si pe toata perioada sarcini mi-a fost frica dar acum suntem bine. Multumesc lui D-zeu ca suntem bine, dar m-a doare sufletul cind citesc povestea ta Bianca si imi plinge inima de durere. Trebuie sa te rogi mult lui D-zeu s-a te indrume si s-a iti calauzeasca calea. Eu nu am caracterul tau sau al celorlalte mame dar nu as fi rezistat,de aceea vreau sa stiti dragi mamici de ingerasi ca sunt alaturi de voi si m-a rog pentru sufletelele mici plecate. D-zeu iti e alaturi si iti da putere ai un baietel iubeste-l de doua ori mai mult decit o faceai pina acum.Multe bucurii de acum incolo. sanatate
12 February, 2008 - 07:00 — Mona
Draga Biaca , din pacate nu exista cuvinte pt. asemenea ¨situatii¨,te-am urmarit la tv. si asa am ajuns sa citesc articolul tau, unde am plans...si-am plans ...mi s-a facut frig si m-am cutremurat,iti spun doar ca-mi pare rau si chiar as vrea sa te imbratisez daca as fii langa tine. Noi avem un baietel de 4 ani, care ne umple viata in fiacare zi de bucurie si pe care il iubim nespus! Curaj , sanatate si speranta, tie si familiei tale! Mona -Spania.
12 February, 2008 - 07:00 — Dana
Am citit si nu ma pot opri din plans. E nedrept! Imi pare rau, Bianca! Dana -Bucuresti
cornelia ,D-zeu sa iti dea putere sa mergi mai departe,nu iti pierde credinta.D-zeu sa te aiba in paza sa pe tine si familia.SINCERE CONDOLEANTE
12 February, 2008 - 07:00 — Anonim
buna. Si eu am pierdut copilul la fel ca tine.Era baietel, avea 2.8kg la 8 luni. S-a intimplat acum un an pe 25 decembrie, avea tot 8 luni, ca si fetita ta. Totul era in regula, pina intr-o zi cind nu l-am mai simtit.Am plecat la spital, la ecografie medicul mi-a spus ca nu-i mai bate inima. Am crezut ca innebunesc.Am nascut normal, Cind l-a scos medicul mi-a spus ca asa un cordon de torsionat nu a mai vazut niciodata. Mi-a recomandat sa nu-l vad si asa am facut. Este cumplit. Foarte greu mi-am revenit, abia in martie m-am dus la serviciu. Chiar si dupa acest timp care s-a scurs imi este foare greu. Vreau un alt copil cu disperare, dar nu reusesc sa ramiin insarcinata.
12 February, 2008 - 07:00 — Aura
Te imbratisez bianca si pe voi, dragi mamici. Sunt Aura. Cineva scria sa dam nume de doctori...care au inmultit aleile din cimitir de prunci morti sau ne-au transformat temporat in "morminte" pentru pruncii care au murit in noi...Ce dramatic suna, si, totusi, asta este realitatea. Pentru ca granita dintre incompetenta lor si nesansa reala (cauzata de o boala care nu le-ar fi permis fetilor sa supravietuiasca vietii extrauterine) este atat de greu de dovedit in Romania, si cu atat mai mult, de penalizat, iti provoaca remuscari, sentimente de vinovatie si de neputinta. Nu stii la ce ajuta, pentru ca pruncul tau NU-L MAI ADUCE NIMENI INNAPOI, iar ei, doctorii, se acopera unii pe altii cu atata gratie...In comisiile lor, in clegiile lor se modifica acte, dispar dovezi din fise medicale si, adevarul este ca nu ai nicio sansa reala sa vezi ca vreunuia din ei i se ia dreptul de a mai profesa. Iata doctorul care m-a nenorocit pe mine, daca vreti nume> http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=25501 (Este raspunsul la intrebarile unei mamici care se gandea sa nasca cu el) Va imbratisez cu drag, A
12 February, 2008 - 07:00 — Luciana
Buna Bianca,imi pare rau ,stiu prin ce treci,sunt o mama care a trecut prin asa ceva,e foarte greu pentru mine sa vorbesc despre asta,cu toate ca a trecut un an si jumatate durerea e aceeasi si nu v-a trece niciodata.Ma numesc Luciana sunt din Ploiesti si la 9 luni a trebuit sa nasc o fetita perfect sanatoasa"moarta",pentru ca doctorita Ivan(care era de garda)nu a vrut sa-mi faca cezariana, spunind ca "poti sa nasti normal si maine,astazi e prea tarziu"(ora 21,00),numai ca dimineata cind m-am trezit si m-au conectat la aprate era deja prea tarziu....se inecase cu singe....si...murise.M-au chinut 15 ore sa nasc normal(ca asa e mai bine!!!!),s-au urcat pe mine si m-au apasat pe burta pina am nascut.Nu am fost asa de curajoasa ca tine sa-mi vad fetita,m-au intrebat si am zis "nu",prefer sa ramin cu imaginea de la ecograf cind era o nazdravana si nu statea sa o vedem cum trebuie,dar am facut o prostie pe care o regret enorm,pentru ca ma intreb mereu cu cine semana si cum era,l-am trimis pe sotul sa o vada dar nici el nu a putut sau ma minte si acum pentru ca vede ca ma doare enorm si mi-o amintesc mereu.Era primul nostru copil si unicul pentru ca de atunci parca avem ghinion,am mai pierdut 2 sarcini la 2 luni.Stiu prin ce treci si numai mama sa nu fi sa te intorci acasa de la maternitate dupa sarcina perfecta dusa pina la 9 luni cu bratele "goale".E foarte greu chiar daca timpul trece si fiecare isi da cu parerea,am vazut emisiunea "nasul"si am plins tot timpul si eu si sotul,mi-au placut enorm vorbele tale,si m-au incujarat sa merg mai departe sa pling,ca nu e ceva rau,si sa sper ca intr-o zi voi putea sa-mi tin copilul in brate si sa fiu fericita alaturi de sotul meu care m-a ajutat si sprijinit foarte mult,nu stiu ce as fi facut fara el,incearca sa fie tare dar emisiunea cu tine l-a facut si pe le sa retraiasca cosmarul prin care am trecut.Imi pare rau sa spun dar maternitatea de la Ploiesti este o MIZERIE de spital,iar personalul medical lasa de dorit,cu toti banii care i-am avut la mine si eram dispusa sa-i dau m-au tratat infect si m-au consolat"lasa, esti tinara mai poti sa faci"e inadmisibil asa o explicatie.Iti doresc multa sanatate alaturi de familie si bucura-te cit poti de baietel.O inima de mama care bate alaturi de inima ta indurerata.Luciana din Ploiesti
12 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Draga Bianca, uite aici o sa gasesti si alte articole legate de drama pe care o traiesti si tu si eu si femei care au avut astfel de "experiente". A nu se intelege ca fac reclama forumului respectiv, dar, e bine sa ne regasim toate cate suntem si sa o facem pe site-ul tau, daca ne ingadui. http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=115797
12 February, 2008 - 07:00 — Codruta
Draga Bianca, sunt Codruta si vreau sa-ti las mailul meu in ideea ca, vreodata, ti-as putea fi de folos, si doar cu o vorba buna, sa-mi scrii. ****@yahoo.com
buna Bianca,sunt Ica am 25 de ani (azi i-am inplinit)si am o fetita de 7 ani,am vazut emisiunea la nasu ...e atat de dureros,greu i-mi gasesc cuvintele...am am plins atat de mult cand te-am vazut la nasu,pling si acum intaleg prin ce treci....nu o poti uita nai cum cum sa uiti ca AI O FETITA??!!,CHIAR DACA E IN CERURI E FETITA TA,si indiferent cati copii o sa ai nu o poti uita niciodata,cum poate cineva sa-ti spuna lasa ca o sa treaca de parca a fost o buba?!si o sa ai alt copil?EA are locul ei in inima ta indiferent cati copii o sa ai.De Revelion am fost cu Andreea(fetita mea) la spital si cind mi-au spus ca trebuie sa ma interneze am facut atac de panica si am fost doar o raceala...te intaleg am trecut prin atatea.....sa-ti spun sa te rogi?ca intr-o zi va fi mai bine...?nu-mi permit....sti tu mai bine...pligeti copilu e dreptu tau...cu mare drag si durere o admiratoare a ta ..****@yahoo.com
BIANCA IMI PARE NESPUS DE RAU....NUMAI CINE A TRECUT PRIN ASA CEVA STIE CE E IN SUFLETUL TAUEU AM UN BAIETEL DE 1 AN SI 11 LUNI RAUL .AM TINUT SARCINA CU TRATAMENT DE LA 6 SAPT SI DESI A FOST TARE BOLNAVICIOS AM REUSIT SA TRECEM PESTE TOATE IMI AMINTESC SI ACUM DATA DE 15 03 2005 CAND ERAM INSARCINATA CU PRIMUL COPIL(AFLASEM LA ECO CA E FETITA).AVEAM 8 LUNI SI ERA O SARCINA FARA NICI UN FEL DE PROBLEME.....DAR.....PE 15 03 PE LA 11,30 S-A PORNIT O HEMORAGIE PUTERNICA,AM FUGIT LA SPITAL IMEDIAT SI M-AU PUS LA ECO,EU TREMURAM TOATA SI NU AM AUZIT DECAT"ACUM TREBUIE DOAR SA SALVAM MAMA,COPILUL ESTE MORT"AM URLAT SI EU SI SOTUL.NE DOREAM ENORM ACEL COPIL.CUM SE POATE CA O SARCINA FARA PROBLEME SA SE TERMINE LA 8 LUNI CU ASEMENEA DEZNODAMANT?NU AM AFLAT NICI AZI CARE A FOST CAUZA....SI CA SA VEDETI CE DOTORI "DE TREABA" AVEM IN SEVERIN M-AU LASAT SA NASC NORMAL NU M-AU BAGAT IN CEZARIANA DE URGENTA...M-AM CHINUIT PANA SEARA CU 2 ASISTENTE NEPASATOARE CARE CREDEAU CA AM FACUT EU CEVA DE AM PIERDUT COPILUL......DE VAZUT AM VAZUT FETITA ATUNCI CAND AM NASCUT SI AU TRECUT CU EA PE LANGA NIME SA O DUCA IN ALTA INCAPERE...AM CERUT SA O VAD SI AU SPUS CA NU ARE ROST...AM VAUT-O 2 SECUNDE IN TREACAT ,BINE CA AM REUSIT MACAR ASTA,A FOST CUMPLIT..NU STIU CUM AM TRECUT PESTE ASTA.,INCA MA GANDESC LA EA CU REGRETUL CA NU STIU CE S-A INTAMPLAT IMI PARE SINCER RAU PT PIERDEREA SUFERITA,SA DEA D-ZEU SA AI PUTERE SA TRECI MAI DEPARTE IAR FAMILIA SA ITI FIE APROAPE
12 February, 2008 - 07:00 — Anca
Ma numesc Anca si sunt o studenta de 23 de ani.Am tinut sa transmit acest mesaj tuturor mamelor pentru ca am cunoscut o mamica in suferinta si i-am fost alaturi atat cat am putut.Este vorba despre o mamica de origine germana dar care traieste in Franta.Asta se intamlpa acum doi ani.Si eu eram studenta in Franta si baby-sitterul baietelului ei Caspar de 3 anisori....o comoara vorbitoare de franceza,germana si suedeza la perfectie. Micutza Anne-Sophie s-a nascut cu o malformatie a esofagului vizibila inca din viata intrauterina dar cu sperante de operare ulterioara.Numai ca planurile lui Rastignitu´ nu au coincis si cu sperantele doctorilor.A cunoscut lumea asta prea meschina pe 18 aprilie si a luat cu ea imaginea parintilor si a fratiorului ca sa-i recunoasca de acolo de sus si asa,cu ele pe retina ,si-a inchis ochii pe vecie intr-un adio putin dureros pe 5 mai. Am fost devastata...i-am vazut poza in patutul din spital cu niste furtunase prin care primea oxigen...ii vazusem si pozele de la ultima ecografie...Am primit o carte funerara cu datele ei si cu cateva randuri dintr-un psalm...parintii tinusera sa demonstreze ca totul fusese vointa fortelor divine....Este psalmul lui David:¨Asculta-mi rugaciunea,Doamne si pleaca-ti urechea la strigatele mele!Nu tacea in fata lacrimilor mela!Ca sunt un strain inaintea Ta,un pribeag ca toti parintii mei.Abate-ti privire de la mine si lasa-ma sa rasuflu pana nu mai sunt...Nu este o alinare ci mai degraba o incercare de a intelege acete mistere ale cerului.... Dupa aceasta scurta povestioara as vrea sa adaug niste informatii pe care le-am gasit din intamplare pe site-ul cotidianului francez LA CROIX din 12 februarie 2008:un articol pe prima pagina care se refera la Statutul Foetusului.Problema care s-a discutat de cativa ani in Franta in acest sens provine din trei cazuri izolate in perioada 1996-2001 cand aceste familii dau in judecata statul francez intrucat doresc recunoasterea foetusului ca drept persoana juridica.Potrivit unei circulare din 2000 un foetus care nu a atins 500 de grame si nu a depasit 22 de saptamani primeste un act de copil fara viata si prin urmare parintii nu pot incepe procedurile pentru inscrierea in livretul familial si in sfarsit sa procedeze la funeralii.Intrucat legislatia nu detaliaza prea multe asupra statutului fatului, acestor familii le este permisa inscrierea si deci si inmormantarea. Este adevarat ca in momentul inscrierii civile in livretul de familie copilasul primeste un prenume dar nu si numele de familie ceea ce il priveaza de personalitate juridica si prin urmare si de o absenta de filiatiune.Acest aspect a produs multa suferinta parintiilor carora nu le este recunoscuta afectiunea,sperantele,procreerea asa cum sugereaza si profesorul de etica Jean Daniel Causee care subliniaza faptul ca umanul nu se reduce la biologic. Stiind ca acest subiect atat de controversat a dat nastere unor discutii mereu nesatisfacatoare,legislatia franceza ia o decizie, confruntata fiind acum cativa ani cu un caz al unei femei insarcinate in 6 luni si care pierde copilul in urma unui accident rutier.Atunci se ia in seama statutul de omicid involuntar si tot atunci se hotaraste faptul ca foetusul nu poate fi o victima,ceea ce absolva de vina si femeile ce procedeaza la avort.Este de aseamenea posibil ca o astfel de femeie sa reclame inregistrarea civila a fatului in conditiile in care ea este cea care poarta decizia intreruperii sarcinii.Evident ca in realitate constiinta nu a dus la aparitia unei asemenea cereri. Pozitia bisericii nu difera foarte mult.Un fat sub 500 de grame trebuie incinerat si el este considerat ´piesa anatomica´.O asistenta de la un spital parizian povesteste ca adesea parintiilor le este transmis cum ca fetii sunt incinerati intr-un loc special,dar acesta nu exista.Ei sunt incinerati cu alte deseuri medicale.De altfel,descoperirea in august 2005 la spitalul Saint-Vincent-le-Paul(Paris) a 351 de feti incinerati in aceste conditii a revoltat opinia publica.S-a dovedit prin aceasta ca este o lipsa totala fata de respectul originii umane. Potrivit istorieniilor-sociologi,fiecare traditie trateaza diferit importanta incinerarii si statutul fatului.De exemplu,Inuitii isi inmormanteaza fetii in orice stadiu pentru ca fiecare este o reincarnare si astfel nu se rupe lantul divin,pentru populatia Vendas din Africa de Sud foetusii sunt considerati bébés-eau iar pentru japonezii ei constituie o inversare a legaturiilor.Kabili-berberi marocani-acorda o importanta majora acestor tragedii si ii ingroapa in pragul casei pentru ca ii considera o bariera impotriva fortelor malefice.Este o atitudine singulara pentru ca per total se remarca faptul ca acesti ingerasi sunt considerati un fenomen infra-social,ce nu apartine comunitatii. Tin sa marturisesc ca sunt consternata de aceste amanunte la care nu m-as fi gandit vreodata...Este un subiect delicat...O prietena a mea psiholog este deja la a treia pierdere de sarcina.Imi marturiseste ca nu stie cum sa se ajute pe ea.Nu este nici ea destul de pregatita sa isi aplice o terapie pentru ca nu se insista foarte mult in universitate. Concluzia pe care o trag este ca deja imi este frica de un asemenea pas....imi dau seama ca la fel ca intre geniu si nebun ...intre o sarcina si nesansa de a o rata distanta este prea fragila,prea aproape,prea frivola pentru multi. Multumesc celor care au avut rabdarea sa citeasca mesajul meu. Adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com asta daca cineva imi va pune o intrebare. Si inca ceva...potrivit egipteniilor stelele funerare erau destinate sa reaminteasca pe cei plecati si sa ramana astfel in amintirea celor care fac umilul gest de a le pronunta numele.Eu va multumesc daca ati spune cu voce tare ANNE-SOPHIE.Am scris pentru tine si cu tine in gand...
13 February, 2008 - 07:00 — Alina
Draga Bianca!Ma numesc Alina am 36 ani si incerc din nou sa iti sciu pentru ca orice am scris inainte pare insensibil .Nu pot decat sa iti spun simplu si sincer ca imi pare nespus de rau pentru ca ai cunoscut durerea atat de profund incat sa te identifici cu ea.Nu pot spune ca stiu ce simti .Incerc doar sa inteleg.Eu nu am o poveste.Am pierdut 2 sarcini in urma cu 14-15 ani,dar daca durerea e aceea pe care o traiesti tu,atunci cu siguranta eu am trait doar frustrare si deziluzie,deoarece sarcinile pe care le-am pierdut erau prea mici.Te felicit ca in durerea ce o traiesti ai gasit puterea de a te gandi la altii.Asta ma impresioneaza atat de mult incat nu stiu sigur daca nu pare meschin sa intreb daca pot si eu ajuta acest proiect al tau.Daca nu,ma voi ruga penru sufletul Emmei ,pentru tine si familia ta ,sa va gasiti linistea,echilibrulsi puterea de a merge mai departe purtand in suflet icoana ingerului vostru.Daca pot ajuta adresa ****@yahoo.com
13 February, 2008 - 07:00 — Mary
buna bianca numele meu e mary condoleante pt pierderea suferita e greu sa treci peste asemenea tragedii. la randul meu.am suferit ingrozitor in 2006 am pierdut o fetita la termen totul normal pe paecursul sarcinii eco normale tot ce se putea face(analize) normale ca apoi sa mi se spuna insuficienta placentara mi-a murit in burtica la 39 sapt a fost cumplit totul s-a intimplat in bucuresti la polizu eu fiind din focsaniintradevar nu sunt multi sa te inteleaga.>dumnezeu a vrut ca dupa 3 luni sa ramin insarcinata acum am o fetita de 5 luni si tot ma lupt cu frica ,nelinistea ,nevinovatiasi multe alte le sper sa-mi fie copilasul sanatossa pot trece peste toate .te admir pt ce-ai facut>ca ai vazut-o si ca ai avut taria sa te lupti sa o aduci acasa ai unde sa duci o floare si sa versi o lacrima >eu n-am vazut-o < sa-ti dea dumnezeu sanatate si putere daca vrei sa -mi lasi un mesaj poti la telef 07**** sau adresa **** te rog nu afisa tel si adresa
13 February, 2008 - 07:00 — Anonim
o poti lua de la capat
13 February, 2008 - 07:00 — Liliana
Buna Bianca, sunt Liliana din Tg. Mures, ti-am scris povestea mea in data de 08.02.2008, dar am uitat sa-ti dau mail-ul meu , daca vrei, poti, simti nevoia sa-mi scrii fa-o pe adresa: ****@yahoo.com. Multumesc
13 February, 2008 - 07:00 — Mia
Buna Bianca. Sunt Mia din Petrosani 27 ani. Am citit o parte din povestea ta vineri la birou eram impreuna cu o buna prietena de a mea Cristina care tocmai de o zi ne-a dat vestea ca e insarcinata. Incercase cateva luni bune pana a reusit si ea sa ramana insarcinata. Cand ne povesteai ca ai avut taria sa te uiti la Emma pur si simplu am izbucnit in plans si nu am mai putut citi mai departe. Azi am citit continuarea. Din nefericire stiu si eu ce inseamna sa pierzi un copil.Eram in primavara anului 2004, nu eram foarte pregatita sa am un copil, deabia ne casatorisem, nu imi convenea job-ul meu, dar sotul meu isi dorea foarte mult un copil, o fetita in special. Au trecut cateva luni si nu am ramas insarcinata, deja eram foarte ingrijorata ce se intampla cu mine. E o " moda" in orasul nostru sa mergi la Hateg la ginecolog. Am cunoscut si eu printr-o cunostiinta un doctor de acolo, m-am dus, a zis printr-un simplu ecograf ca am o rana pe col, pentru care mi-a dat un tratament si trompele infundate ( au un alt termen dar sincer nu-mi aduc aminte nici denumirea nici procedura) si dupa ce termin tratamentul sa vin pentru cateva zile la spital. M-am dus acolo foarte speriata, mi-au luat analize, mi-au facut procedura accea de desfundare a trompelor 3 zile la rand, foarte dureroasa , fara anestezie,si binenteles foarte mult tratament cu antibiotic, dupa care am plecat acasa. Dupa 3 zile de la externare , ar fi trebuit sa imi vina menstra si am avut contact sexual cu sotul meu. Menstra nu a mai venit, dar am crezut ca din cauza procedurilor din spital. Dupa 10 zile ma trezesc intr-o dimineata si aveam greturi. Mi-am facut imediat un test eram insarcinata. Am sunat doctorul care imi zicea ca nu exista asa ceva , m-am dus la control dupa o zi si s-a convins ca eram insarcinata. Binenteles a venit intrebarea din partea mea, "copilul meu este sanatos? ", "l-am putut concepe in ziua in care trebuia sa imi vina menstra ?", la care doctorul mi-a spus foarte deranjat ca am venit la el pentru ca nu puteam ramane insarcinata. Eram super fericita, dar naiva, nu stiam ca asa ceva nu se poate, nu stiam ca o sarcina de 3 saptamani cum zicea el nu se vede inca la un ecograf 2d cum era ala atunci, nu stiam ca o despundare de trompe nu se face in acea perioada a ciclului menstrual,eram la inceput nu aveam nici un pic de experienta. Fericirea a mai durat vreo 3 saptamani , timp in care mi-am anuntat toate familia si toti prietenii. Imi era foarte rau, toata ziua, ma trezeam cu greata ma culcam cu greata , mergeam la birou pe jos nu suportam sa stau in masina, pana intr-o dimineata cand m-au apucat niste dureri ingrozitoare. A doua zi m-am dus la un doctor in Petrosani nu aveam cum sa ajung in Hateg. Eu stiam conform doctorului din Hateg ca am 6 saptamani, iar cel din Petrosani mi-a zis ca am 9 saptamani. Atunci i-am povestit istoricul meu cu Hategul , nu-i venea sa creada. Se formase un hematom deasupra sacului gestational,era deja mai mare decat sarcina si apasa pe sarcina. Mi-a pus riscurile: nu imi poate garanta ca la cat tratament facusem va fi un copil sanatos, nu imi poate garanta ca pot duce sarcina la capat, nu imi poate garanta ca datorita hemastomomul nu pot face o hemoragie, o infectie, o septicemie. Nu il auzeam vroiam sa pastrez sarcina, imi doream copilul cu ardoare. I-am cerut un tratament de mentinere a sarcinii. Am mai stat vreo 3 zile si m-am dus la o doctorita, cu care ma inteleg si azi foarte bine.Binenteles mi-a comunicat acelasi lucru ca si celalalt doctor, dar apoi mi-a spus " Mia ca femeie iti recomand sa renunti la sarcina, esti tanara, vei trece peste aceasta ingrozitoare experinta si vei avea si copii". Am mai stat vreo 2 zile sa ma impac cu ideea ca trebuie sa renunt la sarcina si m-am dus la cabinet. AM facut intrerupere de sarcina la 10 saptamani si a murit o parte din mine atunci. Abia dupa un an jumatate de incercari disperate am ramas insarcinata. Parca am inflorit din nou. Am avut o sarcina usoara, o nastere mai urata dar acum am o fetita Francesca Maria de 1 an si 4 luni. Suntem foarte fericiti si impliniti, dar voi uita niciodata ca as fi putut avea un copil de 3 ani jumatate. La inceput va scriam de prietena mea Cristina, fericita ca e insarcinata. Duminica dupamasa m-a sunat ca sangereaza. Am sunat-o pe doctorita mea care intamplator era de garda la spital . Ne-am dus la spital dar din nefericire a pierdut sarcina. Este daramata si nu intelege ce s-a intamplat, oare de ce i s-a intamplat tocmai ei asa ceva, cu ce a gresit. Are foarte multe intrebari fara raspuns si eu am trecut prin asa ceva dar nu stiu ce sa-i spun decat ca sunt alaturi de ea daca are nevoie sa vorbeasca sau are nevoie de ceva anume .Cu timpul nu o va mai durea asa tare dar nu va uita niciodata. Oare de ce trebuie sa traim durerile astea?
13 February, 2008 - 07:00 — Mihaela
Buna Bianca ! Ma numesc Mihaela si sunt din Galati imi pare rau prin ce ai trecut si te inteleg destul de bine,eu am pierdut doua sarcini in decurs de 1an si jumatate.Prima sarcina am pierduto la 5 luni pe 21 aprilie 2000 inainte de pirdere doctorita mi-a zis ca sunt tinara si da-l dr....de copil ca ai sa faci altul.A doua sarcina am pierduto la 6luni si doua saptaminii aveam contractii si doctorul de garda sa iti spuna ca ai membranele rupte si ca el nu se apuca de tine cit este de garda si sa stai sa te chinui sa nasti aproape 24 de ore timp incare fetita mea a murit si era si eu sa mor odata cu ea norocul meu a fost doctorita Gogulescu care ma salvat. Cu ajutorul acestei doctorite am dus o sarcina pina la sfirsit,acum am o fetita de 5ani si3luni sa nascut cu un reflux vezico urinar care l-am depistat la virsta de 4 ani si jumatate.NU AM SA-I UIT NICIODATA PE COPILASI MEI CARE ACUM SUNT INGERI.
13 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Chiar nu iti este rusine,cauti sa te faci cunoscuta prin orice mijloace? De ce nu te impaci cu gandul ca esti o anonima la fel ca noi celelalte,si ca nu esti cu nimic mai presus sau mai frumoasa? Imi provoci sila!
Comments
Draga Bianca sunt o mamica care in 1996 a trecut prin ce treci tu acum,doar ca a fost o mare diferenta intre cum ai fost tratata in germania si cum am fost tratata eu in tara noastra.Am avut o sarcina gemelara pana la 7 luni totul a decurs normal dar la 7 luni am avut dureri si am pierdut apa,am fost la medic de 5 ori si m-au trimis acasa la insistentele mamei si cu int. med de fam. m-au internat .La ora 23 a inceput travaliu dar nu era nimeni sa ma vada sa-mi zica ce am de facut fiind prima sarcina nu stiam ce se intampla si am mai fost si pusa singura in salon .Pe la ora 2 m-a vazut 0 pacienta care nascuse si a trezit asistenta la 2.30 am urcat pe masa de nastere dar din pacate nu era med. specialist de garda era un med.generalist care nu stia ce sa-mi faca , copilasii se zbateau sa vina pe lume ssa fac nimic pe la ora 6.15 a venit pe lume primu baietel Danut dar al doilea inca suferea se chinuia sa iasa si asist. nu stia ce sa faca.Intr-un tarziu a venit si doc. dar prea tarziu baietelul meu a suferit prea mult si eu la fel eram la un pas de moarte atat am mai auzit cand doc. a zis ca decat sa murim amandoi mai bine sa moara baietelul .Nuam mai avut putere sa scot nici macar un cuvant eram foarte slabita si asa s-a intamplat baietelul meu a murit nu pot sa explic in cuvinte ce am simtit atunci dar asta vroiam eu sa zic ei nici macar sa te consoleze sau sa-ti zica o vorba linistitoare ei te tratau ca si cand asa ceva este normal parca nu era un suflet de om parca ar fi fost un simplu obiect fara nici un pret.Dar asta nu e tot pe Danut nu ma lasa sa-l vad eram disperata , mergeam si ma rugam sa-mi vad copilul si asistentele zbierau la mine am fost la un prag sa-mi pierd mintea.Dar asta nu a fost tot nu ma lasa sa-l alaptez eu cu mari insistente au fost deacord sa-i dea copilului laptele meu dar nici cum sa ma lase pe mine sa-l dau trecuse deja doua saptamani si sotul nu vazuse deloc baiatu m-am dus sa rog as. sa-l lase sa vada baiatu si cand am intrat baietelu meu era vanat tot ,se inecase cu lapte fiind-ca i-a pus sticluta pe doua scutece si a plecat as. din cam.am intrat in panica nu stiamce sa fac am luat baietelul in brate si atunci a inceput sa-si revina m-a linistit spunand ca nu are nimic dar vreau sa va spun ca baietelul meu are parapareza spastica si suferim de 11 ani datorita unor medici si asistente nepasatoare. Imi cer scuze de felul in care am scris dar te rog sa ma crezi acum cand scriu aceste randuri imi tremura tot corpul.Aceasta a fost povestea mea si as mai putea continua dar nu vreau sa va rapesc prea mult timp stiind ca sunt multe mamici in situatia mea. Multumim Bianca pt. acest sait si sper ca D-zeu. sa te ajute sa treci peste aceasta trauma, sunt alaturi de tine.ELA
Draga Bianca,Ma numesc Alina
am 27 de ani si un bebelus de 6 luni.El este lumina ochilor mei si il iubesc cu o dragoste ce nu se poate descrie in cuvinte.Nu am crezut niciodata ca ca pot iubi cu atata putere. Din fericire pentru mine ingerasul meu este perfect sanatos.Spun,din fericire,pentru ca in perioada cat am fost insarcinata,mai exact,pe la 2luni,cand m-am dus sa fac prima ecografie mi s-a spus ca copilul meu are chisturi la creier si la unul din rinichi.Cand am iesit de acolo(m-am dus singura)am crezut ca cerul mai are putin si pica pe mine.La al-doi-lea eco insa un alt doctor,mi-a spus ca copilul meu este foarte sanatos si ca nu exista nimic din ceeea ce mi-a spus prima oara.Mai facusem un avort inainte de aceasta sarcina si tot din vina unei doctore am fost nevoita sa il dau afara.Tin sa-ti spun ca niciodata in viata mea nu am fost de acord cu avorturile mai ales ca acum exista atatea metode de contraceptie.Imi pare foarte rau pentru ceea ce sa intimplat cu tine,si cred ca asta ti-a spus-o toata lumea,dar eu iti doresc sa ai puterea sa treci peste, si sa intelegi ceea ce uneori nu se poate intelege,pentru ca eu sunt sigura ca ingerasul tau,chiar daca tu nu il simti si nu il vezi el este langa tine.Iti spun acest lucru pentru ca eu cred cu tarie ca legatura dintre o mama si copilul ei nu o poate rupe nimeni niciodata nici macar MOARTEA
Buna Bianca!Ma numesc Marilena,sunt din Bucuresti.Am citit si eu prin ce ai trecut,de fapt am retrait totul pentru a treia oara.De ce pentru a treia oara?Personal am trecut de doua ori prin asta.
Povestea mea:Am 28 de ani si dupa cum spuneam am pierdut doua sarcini ,la 21 de saptamanisi 3 zile,in 2006 si 2007.Am facut testul de sarcina si a iesit pozitiv,ziua aceea a fost cea mai frumoasa.Am inceput sa ne facem planuri,vise si sperante in legatura cu ce va urma.La 11 saptamani am mers la primul control,atunci am aflat ca totul este bine si ca voi naste un baietel.Totul a fost bine pana intr-o zi cand am avut niste scurgeri.Am mers la medic si mi-a preprescris un tratament.Scurgerile continuau.La 21 de saptamani am mers din nou la control ,era intr-o luni,si atunci medicul mi-a spus:nu am mai intalnit asa ceva ,ai pierdut tot lichidul amniotic,dar copilul nu are nicio suferinta fetala (bataile inimii erau de 156 pe minut).Nu stiu de unde am avut puterea sa intreb ce se poate face(stiam ca lichidul amniotic este mediul in care copilul traieste).Mi-a raspuns:"I-mi pare rau ,nu putem decat sa ne rugam la Dumnezeu sa ajungi cu sarcina 7 luni".Atunci totul s-a naruit,toate visele ,sperantele.A inceput calvarul.Nu a trecut decat 2 zile si am pirdut sarcina.Au urmat luni intregi in care nu voiam sa vad pe nimeni,ma saturasem de replica:'stai linistita,revino-ti,ai sa vezi ca data viitoare o sa fie bine'.Dupa 5 luni am ramas din nou insarcinata.De data asta in sufletul meu era un amestec de fericire,sperante dar si teama,frica.La 7 saptamani am mers la primul control,si atunci am intrebat daca este nevoie de tratament s-au orice altceva.Am fost chemata la 12 saptamani si atunci vom vedea.Atunci mi-a spus:de data asta o sa fie bine,nu este nevoie de niciun tratament.Am plecat fericita acasa,aveam atata incredere in medicul meu,nici nu va imaginati.Timpul trecea si odata cu el crestea si copilasul meu .Se apropia data cand faceam 21 de saptamani si 3 zile,ma cuprindea teama,nu faceam altceva decat sa ma rog sa trec de acea zi,nu am trecut.S-a intamplat la fel aveam 21 de saptamani si 3 zile,era tot o zi de miercuri.Era pentru a doua oara cand treceam prin asa ceva,cand imi doream sa mor si eu,sa fiu langa ingerii mei acolo sus daca pe pamant nu s-a putut.Era pentru a doua oara cand semnam pentru incinerare,cand nu aveam ocazia sa-mi tin copilul in brate,sa-l vad.Era pentru a doua oara cand trebuia sa-mi revin,sa iau totul de la capat .
Iti multumesc ca ai avut puterea sa scrii tot prin ce ai trecut,asa am putut sa simt si eu ca sunt inteleasa.
Adresa mea de email este ****@yahoo.com
BUNA BIANCA SUNT O ADMIRATOARE DE A TA IMI PARE RAU PENTRU CE AI PATIT STIU CA DUREREA ESTE IMENSA IN SUFLETUL TAU SPUN ASTA CA SI EU AM TRECUT APROAPE PRIN ASA CEVA.IN URMA CU UN AN MAI PRECIS PE 25 AUGUST 2007 AM PIERDUT PRIMUL MEU COPIL LA 4 LUNI JUMATE,AM AVUT PLACENTA PREVIA SI AM AVUT O MICA SINGERARE AM FOST LA MEDIC MI-A SPUS CA NUI NIMIC GRAV DOAR TREBUIE SA MA INTERNEZ SA-MI OPREASCA SINGERAREA AM STAT O SAPTAMINA IN CARE NU MA PUS LA ECO IN ACEA SAPTAMINA MI SA FISURAT MEMBRANA SI AM PIERDUT LICHID,CIND SA HOTARIT SA MA PUNA LA ECO ERA DEJA TIRZIU,A FOST GROASNIC .ACUM SINT INSARCINATA AM 2 LUNI DAR VREAU SA SPUN CA IN FIECARE ZI MA TREZESC CU SPAIMA SA NU PATESC LA FEL IMI ESTE FOARTE FRICA .DAR SINGURUL LUCRU CE POT FACE E SA MA ROG LA BUNUL DUMNEZEU SA-MI AJUTE SA FIE BINE SI SANATOS (SANATOASA)ALCEVA NU MA MAI INTERESEAZA .LA REVEDERE SI FI TARE SI AI INCREDERE IN DUMNEZEU CA EL NE VA AJUTA SA TRECEM PESTE TOATE SI SA FIE BINE.
Revin dupa cateva ore caci am uitat sa va spun ,dragi nefericite mamaici,ca d-na doctor a venit la mine a doua zi ,foarte suparata, ca sotul meu a indraznit sa sune la clinica privata unde avea dumneaei cabinet,si sa spuna ,,sa-i ia dracu' de doctori".Cand i-am explicat de ce este sotul meu suparat,a binevoit sa mearga si sa vada fetita .Cand s-a intors mi-a confirmat si dumneaei ca nu are nici o sansa.Asta a fost tot ce-a putut sa spuna.Pana atunci n-a interesat-o nimic.Nici sa sune sa vada daca am nascut,nici daca am crapat ,nici daca am scapat.Ca o ironie a sortii,dupa mai multi ani,nepoata aceleeasi d-ne doctor a pierdut sarcina la 7 luni(fiind asistata tot de dumneaei) deorece doamna doctor a uitat sa-i spuna sa nu faca pic de efort.
Multumesc DOMNULUI ca ulterior am avut o d-na doctor minunata,cu care am nascut cei doi baieti ce-i am acum.FII TARE! ALINA-BACAU
Ma numesc Monica, sunt din Brasov.
Doresc sa adresez condoleante tuturor mamicilor care au trecut prin pierderea copilasilor lor, indiferent de momentul la care a survenit decesul micutilor. As dori sa va trimit prin posta un material care sunt sigura ca ar mangaia mamicile respective. Am totusi o nedumerire. Pe aceasta pagina e afisata adresa: OP 26, CP 383. Intrebare: Cine e persoana care va primi, sa stiu cum scriu pe plic? Cui ma adresez? Dnei Bianca Brad, unei fundatii, unor colaboratori? Nu e nevoie sa scriem si Bucuresti sectorul ...... sau alta localitate???. N-am trimis pana acum la nici o casuta postala si as dori din toata inima sa primiti acel plic. In speranta ca voi primi cat mai curand raspuns la aceste nelamuriri, va salut cu respect. MM
PS la mesajul anterior
Condoleante si taticilor/si ei sufera in felul lor
Monica (Brasov)
Draga Bianca,
Ce pot sa iti zic Te iubesc! esti un om deosebit niciodata nu mi-am imaginat ca poti fi atat de sensibila niciodata nu m-am gandit ca ti se poate intapla tie te urmaresc inca din anii `90.
Am si eu un fiu de 14 ani care a avut mai mult sau mai putin probleme de sanatate in copilaria mica (alergii raceli repetate) si am trait depresii nenumarate m-am si internat la un momendat intr-un spital din cauza depresiei.nimeni nu ma intelegea inafara de sotul meu nu imi intelegea disperarea doar o mama poate intelege ce este in sufletul altei mame cand puiul ei are probleme .
Despre micuta ta nu exista compasiune pe care sa o pot scriie aici dar tu sa ai incredere in Dumnezeu ca micuta ta este printre ingeri si nu vrea sa te vada trista si vrea sa consideri asa cum ai scis mai sus ca ai doi copii unul in cer si altul pe pamant.
In familia sotului meu adica sururioara lui a murit la 5 ani din cauza unei banale operatii de amigdale soacra mea a fost toata viata marcata si poate asta a facut-o sa fie o mama cum rar intalnesti pentru copii ei o luptatoare.
Trebuie sa fii puternica sa ai grija de tine ca ai o responsabilitate aici pe pamant fiind mama.
sunt si eu mama unei fetite de 4 luni jumate si pe toata perioada sarcini mi-a fost frica dar acum suntem bine. Multumesc lui D-zeu ca suntem bine, dar m-a doare sufletul cind citesc povestea ta Bianca si imi plinge inima de durere. Trebuie sa te rogi mult lui D-zeu s-a te indrume si s-a iti calauzeasca calea. Eu nu am caracterul tau sau al celorlalte mame dar nu as fi rezistat,de aceea vreau sa stiti dragi mamici de ingerasi ca sunt alaturi de voi si m-a rog pentru sufletelele mici plecate. D-zeu iti e alaturi si iti da putere ai un baietel iubeste-l de doua ori mai mult decit o faceai pina acum.Multe bucurii de acum incolo. sanatate
Draga Biaca , din pacate nu exista cuvinte pt. asemenea ¨situatii¨,te-am urmarit la tv. si asa am ajuns sa citesc articolul tau, unde am plans...si-am plans ...mi s-a facut frig si m-am cutremurat,iti spun doar ca-mi pare rau si chiar as vrea sa te imbratisez daca as fii langa tine. Noi avem un baietel de 4 ani, care ne umple viata in fiacare zi de bucurie si pe care il iubim nespus! Curaj , sanatate si speranta, tie si familiei tale! Mona -Spania.
Am citit si nu ma pot opri din plans. E nedrept! Imi pare rau, Bianca! Dana -Bucuresti
Buna Bianca! Am si eu o nepotica printre ingeri, am plans citind povestea ta. Ai citit asta? http://savatie.trei.ro/savatie/despre_soarta_pruncilor_cu_handicap_morti...
cornelia ,D-zeu sa iti dea putere sa mergi mai departe,nu iti pierde credinta.D-zeu sa te aiba in paza sa pe tine si familia.SINCERE CONDOLEANTE
buna. Si eu am pierdut copilul la fel ca tine.Era baietel, avea 2.8kg la 8 luni. S-a intimplat acum un an pe 25 decembrie, avea tot 8 luni, ca si fetita ta. Totul era in regula, pina intr-o zi cind nu l-am mai simtit.Am plecat la spital, la ecografie medicul mi-a spus ca nu-i mai bate inima. Am crezut ca innebunesc.Am nascut normal, Cind l-a scos medicul mi-a spus ca asa un cordon de torsionat nu a mai vazut niciodata. Mi-a recomandat sa nu-l vad si asa am facut. Este cumplit. Foarte greu mi-am revenit, abia in martie m-am dus la serviciu. Chiar si dupa acest timp care s-a scurs imi este foare greu. Vreau un alt copil cu disperare, dar nu reusesc sa ramiin insarcinata.
Te imbratisez bianca si pe voi, dragi mamici. Sunt Aura. Cineva scria sa dam nume de doctori...care au inmultit aleile din cimitir de prunci morti sau ne-au transformat temporat in "morminte" pentru pruncii care au murit in noi...Ce dramatic suna, si, totusi, asta este realitatea. Pentru ca granita dintre incompetenta lor si nesansa reala (cauzata de o boala care nu le-ar fi permis fetilor sa supravietuiasca vietii extrauterine) este atat de greu de dovedit in Romania, si cu atat mai mult, de penalizat, iti provoaca remuscari, sentimente de vinovatie si de neputinta. Nu stii la ce ajuta, pentru ca pruncul tau NU-L MAI ADUCE NIMENI INNAPOI, iar ei, doctorii, se acopera unii pe altii cu atata gratie...In comisiile lor, in clegiile lor se modifica acte, dispar dovezi din fise medicale si, adevarul este ca nu ai nicio sansa reala sa vezi ca vreunuia din ei i se ia dreptul de a mai profesa. Iata doctorul care m-a nenorocit pe mine, daca vreti nume>
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=25501
(Este raspunsul la intrebarile unei mamici care se gandea sa nasca cu el)
Va imbratisez cu drag, A
Buna Bianca,imi pare rau ,stiu prin ce treci,sunt o mama care a trecut prin asa ceva,e foarte greu pentru mine sa vorbesc despre asta,cu toate ca a trecut un an si jumatate durerea e aceeasi si nu v-a trece niciodata.Ma numesc Luciana sunt din Ploiesti si la 9 luni a trebuit sa nasc o fetita perfect sanatoasa"moarta",pentru ca doctorita Ivan(care era de garda)nu a vrut sa-mi faca cezariana, spunind ca "poti sa nasti normal si maine,astazi e prea tarziu"(ora 21,00),numai ca dimineata cind m-am trezit si m-au conectat la aprate era deja prea tarziu....se inecase cu singe....si...murise.M-au chinut 15 ore sa nasc normal(ca asa e mai bine!!!!),s-au urcat pe mine si m-au apasat pe burta pina am nascut.Nu am fost asa de curajoasa ca tine sa-mi vad fetita,m-au intrebat si am zis "nu",prefer sa ramin cu imaginea de la ecograf cind era o nazdravana si nu statea sa o vedem cum trebuie,dar am facut o prostie pe care o regret enorm,pentru ca ma intreb mereu cu cine semana si cum era,l-am trimis pe sotul sa o vada dar nici el nu a putut sau ma minte si acum pentru ca vede ca ma doare enorm si mi-o amintesc mereu.Era primul nostru copil si unicul pentru ca de atunci parca avem ghinion,am mai pierdut 2 sarcini la 2 luni.Stiu prin ce treci si numai mama sa nu fi sa te intorci acasa de la maternitate dupa sarcina perfecta dusa pina la 9 luni cu bratele "goale".E foarte greu chiar daca timpul trece si fiecare isi da cu parerea,am vazut emisiunea "nasul"si am plins tot timpul si eu si sotul,mi-au placut enorm vorbele tale,si m-au incujarat sa merg mai departe sa pling,ca nu e ceva rau,si sa sper ca intr-o zi voi putea sa-mi tin copilul in brate si sa fiu fericita alaturi de sotul meu care m-a ajutat si sprijinit foarte mult,nu stiu ce as fi facut fara el,incearca sa fie tare dar emisiunea cu tine l-a facut si pe le sa retraiasca cosmarul prin care am trecut.Imi pare rau sa spun dar maternitatea de la Ploiesti este o MIZERIE de spital,iar personalul medical lasa de dorit,cu toti banii care i-am avut la mine si eram dispusa sa-i dau m-au tratat infect si m-au consolat"lasa, esti tinara mai poti sa faci"e inadmisibil asa o explicatie.Iti doresc multa sanatate alaturi de familie si bucura-te cit poti de baietel.O inima de mama care bate alaturi de inima ta indurerata.Luciana din Ploiesti
Draga Bianca, uite aici o sa gasesti si alte articole legate de drama pe care o traiesti si tu si eu si femei care au avut astfel de "experiente". A nu se intelege ca fac reclama forumului respectiv, dar, e bine sa ne regasim toate cate suntem si sa o facem pe site-ul tau, daca ne ingadui.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=115797
Draga Bianca, sunt Codruta si vreau sa-ti las mailul meu in ideea ca, vreodata, ti-as putea fi de folos, si doar cu o vorba buna, sa-mi scrii. ****@yahoo.com
Vreti sa mai cititi "povestiri din cripta" din Romania?
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=105622
buna Bianca,sunt Ica am 25 de ani (azi i-am inplinit)si am o fetita de 7 ani,am vazut emisiunea la nasu ...e atat de dureros,greu i-mi gasesc cuvintele...am am plins atat de mult cand te-am vazut la nasu,pling si acum intaleg prin ce treci....nu o poti uita nai cum cum sa uiti ca AI O FETITA??!!,CHIAR DACA E IN CERURI E FETITA TA,si indiferent cati copii o sa ai nu o poti uita niciodata,cum poate cineva sa-ti spuna lasa ca o sa treaca de parca a fost o buba?!si o sa ai alt copil?EA are locul ei in inima ta indiferent cati copii o sa ai.De Revelion am fost cu Andreea(fetita mea) la spital si cind mi-au spus ca trebuie sa ma interneze am facut atac de panica si am fost doar o raceala...te intaleg am trecut prin atatea.....sa-ti spun sa te rogi?ca intr-o zi va fi mai bine...?nu-mi permit....sti tu mai bine...pligeti copilu e dreptu tau...cu mare drag si durere o admiratoare a ta ..****@yahoo.com
Vreti sa mai cititi alte "povestiri din cripta" din Romania?
http://www.treiursuleti.ro/forum/index.php?showtopic=3978
http://www.parinti.com/modules.php?name=Forums&file=print&topic_id=25501
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=65883&whichpage=16
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=61703&whichpage=7
Adrese postate de Codruta, 33 ani, dupa o cautare scurta de "doctori de care sa va feriti". Din pacate, lista este incompleta!
BIANCA IMI PARE NESPUS DE RAU....NUMAI CINE A TRECUT PRIN ASA CEVA STIE CE E IN SUFLETUL TAUEU AM UN BAIETEL DE 1 AN SI 11 LUNI RAUL .AM TINUT SARCINA CU TRATAMENT DE LA 6 SAPT SI DESI A FOST TARE BOLNAVICIOS AM REUSIT SA TRECEM PESTE TOATE IMI AMINTESC SI ACUM DATA DE 15 03 2005 CAND ERAM INSARCINATA CU PRIMUL COPIL(AFLASEM LA ECO CA E FETITA).AVEAM 8 LUNI SI ERA O SARCINA FARA NICI UN FEL DE PROBLEME.....DAR.....PE 15 03 PE LA 11,30 S-A PORNIT O HEMORAGIE PUTERNICA,AM FUGIT LA SPITAL IMEDIAT SI M-AU PUS LA ECO,EU TREMURAM TOATA SI NU AM AUZIT DECAT"ACUM TREBUIE DOAR SA SALVAM MAMA,COPILUL ESTE MORT"AM URLAT SI EU SI SOTUL.NE DOREAM ENORM ACEL COPIL.CUM SE POATE CA O SARCINA FARA PROBLEME SA SE TERMINE LA 8 LUNI CU ASEMENEA DEZNODAMANT?NU AM AFLAT NICI AZI CARE A FOST CAUZA....SI CA SA VEDETI CE DOTORI "DE TREABA" AVEM IN SEVERIN M-AU LASAT SA NASC NORMAL NU M-AU BAGAT IN CEZARIANA DE URGENTA...M-AM CHINUIT PANA SEARA CU 2 ASISTENTE NEPASATOARE CARE CREDEAU CA AM FACUT EU CEVA DE AM PIERDUT COPILUL......DE VAZUT AM VAZUT FETITA ATUNCI CAND AM NASCUT SI AU TRECUT CU EA PE LANGA NIME SA O DUCA IN ALTA INCAPERE...AM CERUT SA O VAD SI AU SPUS CA NU ARE ROST...AM VAUT-O 2 SECUNDE IN TREACAT ,BINE CA AM REUSIT MACAR ASTA,A FOST CUMPLIT..NU STIU CUM AM TRECUT PESTE ASTA.,INCA MA GANDESC LA EA CU REGRETUL CA NU STIU CE S-A INTAMPLAT IMI PARE SINCER RAU PT PIERDEREA SUFERITA,SA DEA D-ZEU SA AI PUTERE SA TRECI MAI DEPARTE IAR FAMILIA SA ITI FIE APROAPE
Ma numesc Anca si sunt o studenta de 23 de ani.Am tinut sa transmit acest mesaj tuturor mamelor pentru ca am cunoscut o mamica in suferinta si i-am fost alaturi atat cat am putut.Este vorba despre o mamica de origine germana dar care traieste in Franta.Asta se intamlpa acum doi ani.Si eu eram studenta in Franta si baby-sitterul baietelului ei Caspar de 3 anisori....o comoara vorbitoare de franceza,germana si suedeza la perfectie.
Micutza Anne-Sophie s-a nascut cu o malformatie a esofagului vizibila inca din viata intrauterina dar cu sperante de operare ulterioara.Numai ca planurile lui Rastignitu´ nu au coincis si cu sperantele doctorilor.A cunoscut lumea asta prea meschina pe 18 aprilie si a luat cu ea imaginea parintilor si a fratiorului ca sa-i recunoasca de acolo de sus si asa,cu ele pe retina ,si-a inchis ochii pe vecie intr-un adio putin dureros pe 5 mai.
Am fost devastata...i-am vazut poza in patutul din spital cu niste furtunase prin care primea oxigen...ii vazusem si pozele de la ultima ecografie...Am primit o carte funerara cu datele ei si cu cateva randuri dintr-un psalm...parintii tinusera sa demonstreze ca totul fusese vointa fortelor divine....Este psalmul lui David:¨Asculta-mi rugaciunea,Doamne si pleaca-ti urechea la strigatele mele!Nu tacea in fata lacrimilor mela!Ca sunt un strain inaintea Ta,un pribeag ca toti parintii mei.Abate-ti privire de la mine si lasa-ma sa rasuflu pana nu mai sunt...Nu este o alinare ci mai degraba o incercare de a intelege acete mistere ale cerului....
Dupa aceasta scurta povestioara as vrea sa adaug niste informatii pe care le-am gasit din intamplare pe site-ul cotidianului francez LA CROIX din 12 februarie 2008:un articol pe prima pagina care se refera la Statutul Foetusului.Problema care s-a discutat de cativa ani in Franta in acest sens provine din trei cazuri izolate in perioada 1996-2001 cand aceste familii dau in judecata statul francez intrucat doresc recunoasterea foetusului ca drept persoana juridica.Potrivit unei circulare din 2000 un foetus care nu a atins 500 de grame si nu a depasit 22 de saptamani primeste un act de copil fara viata si prin urmare parintii nu pot incepe procedurile pentru inscrierea in livretul familial si in sfarsit sa procedeze la funeralii.Intrucat legislatia nu detaliaza prea multe asupra statutului fatului, acestor familii le este permisa inscrierea si deci si inmormantarea.
Este adevarat ca in momentul inscrierii civile in livretul de familie copilasul primeste un prenume dar nu si numele de familie ceea ce il priveaza de personalitate juridica si prin urmare si de o absenta de filiatiune.Acest aspect a produs multa suferinta parintiilor carora nu le este recunoscuta afectiunea,sperantele,procreerea asa cum sugereaza si profesorul de etica Jean Daniel Causee care subliniaza faptul ca umanul nu se reduce la biologic.
Stiind ca acest subiect atat de controversat a dat nastere unor discutii mereu nesatisfacatoare,legislatia franceza ia o decizie, confruntata fiind acum cativa ani cu un caz al unei femei insarcinate in 6 luni si care pierde copilul in urma unui accident rutier.Atunci se ia in seama statutul de omicid involuntar si tot atunci se hotaraste faptul ca foetusul nu poate fi o victima,ceea ce absolva de vina si femeile ce procedeaza la avort.Este de aseamenea posibil ca o astfel de femeie sa reclame inregistrarea civila a fatului in conditiile in care ea este cea care poarta decizia intreruperii sarcinii.Evident ca in realitate constiinta nu a dus la aparitia unei asemenea cereri.
Pozitia bisericii nu difera foarte mult.Un fat sub 500 de grame trebuie incinerat si el este considerat ´piesa anatomica´.O asistenta de la un spital parizian povesteste ca adesea parintiilor le este transmis cum ca fetii sunt incinerati intr-un loc special,dar acesta nu exista.Ei sunt incinerati cu alte deseuri medicale.De altfel,descoperirea in august 2005 la spitalul Saint-Vincent-le-Paul(Paris) a 351 de feti incinerati in aceste conditii a revoltat opinia publica.S-a dovedit prin aceasta ca este o lipsa totala fata de respectul originii umane.
Potrivit istorieniilor-sociologi,fiecare traditie trateaza diferit importanta incinerarii si statutul fatului.De exemplu,Inuitii isi inmormanteaza fetii in orice stadiu pentru ca fiecare este o reincarnare si astfel nu se rupe lantul divin,pentru populatia Vendas din Africa de Sud foetusii sunt considerati bébés-eau iar pentru japonezii ei constituie o inversare a legaturiilor.Kabili-berberi marocani-acorda o importanta majora acestor tragedii si ii ingroapa in pragul casei pentru ca ii considera o bariera impotriva fortelor malefice.Este o atitudine singulara pentru ca per total se remarca faptul ca acesti ingerasi sunt considerati un fenomen infra-social,ce nu apartine comunitatii.
Tin sa marturisesc ca sunt consternata de aceste amanunte la care nu m-as fi gandit vreodata...Este un subiect delicat...O prietena a mea psiholog este deja la a treia pierdere de sarcina.Imi marturiseste ca nu stie cum sa se ajute pe ea.Nu este nici ea destul de pregatita sa isi aplice o terapie pentru ca nu se insista foarte mult in universitate.
Concluzia pe care o trag este ca deja imi este frica de un asemenea pas....imi dau seama ca la fel ca intre geniu si nebun ...intre o sarcina si nesansa de a o rata distanta este prea fragila,prea aproape,prea frivola pentru multi.
Multumesc celor care au avut rabdarea sa citeasca mesajul meu.
Adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com asta daca cineva imi va pune o intrebare.
Si inca ceva...potrivit egipteniilor stelele funerare erau destinate sa reaminteasca pe cei plecati si sa ramana astfel in amintirea celor care fac umilul gest de a le pronunta numele.Eu va multumesc daca ati spune cu voce tare ANNE-SOPHIE.Am scris pentru tine si cu tine in gand...
Draga Bianca!Ma numesc Alina am 36 ani si incerc din nou sa iti sciu pentru ca orice am scris inainte pare insensibil .Nu pot decat sa iti spun simplu si sincer ca imi pare nespus de rau pentru ca ai cunoscut durerea atat de profund incat sa te identifici cu ea.Nu pot spune ca stiu ce simti .Incerc doar sa inteleg.Eu nu am o poveste.Am pierdut 2 sarcini in urma cu 14-15 ani,dar daca durerea e aceea pe care o traiesti tu,atunci cu siguranta eu am trait doar frustrare si deziluzie,deoarece sarcinile pe care le-am pierdut erau prea mici.Te felicit ca in durerea ce o traiesti ai gasit puterea de a te gandi la altii.Asta ma impresioneaza atat de mult incat nu stiu sigur daca nu pare meschin sa intreb daca pot si eu ajuta acest proiect al tau.Daca nu,ma voi ruga penru sufletul Emmei ,pentru tine si familia ta ,sa va gasiti linistea,echilibrulsi puterea de a merge mai departe purtand in suflet icoana ingerului vostru.Daca pot ajuta adresa ****@yahoo.com
buna bianca numele meu e mary condoleante pt pierderea suferita e greu sa treci peste asemenea tragedii. la randul meu.am suferit ingrozitor in 2006 am pierdut o fetita la termen totul normal pe paecursul sarcinii eco normale tot ce se putea face(analize) normale ca apoi sa mi se spuna insuficienta placentara mi-a murit in burtica la 39 sapt a fost cumplit totul s-a intimplat in bucuresti la polizu eu fiind din focsaniintradevar nu sunt multi sa te inteleaga.>dumnezeu a vrut ca dupa 3 luni sa ramin insarcinata acum am o fetita de 5 luni si tot ma lupt cu frica ,nelinistea ,nevinovatiasi multe alte le sper sa-mi fie copilasul sanatossa pot trece peste toate .te admir pt ce-ai facut>ca ai vazut-o si ca ai avut taria sa te lupti sa o aduci acasa ai unde sa duci o floare si sa versi o lacrima >eu n-am vazut-o < sa-ti dea dumnezeu sanatate si putere daca vrei sa -mi lasi un mesaj poti la telef 07**** sau adresa **** te rog nu afisa tel si adresa
o poti lua de la capat
Buna Bianca, sunt Liliana din Tg. Mures, ti-am scris povestea mea in data de 08.02.2008, dar am uitat sa-ti dau mail-ul meu , daca vrei, poti, simti nevoia sa-mi scrii fa-o pe adresa: ****@yahoo.com. Multumesc
Buna Bianca. Sunt Mia din Petrosani 27 ani. Am citit o parte din povestea ta vineri la birou eram impreuna cu o buna prietena de a mea Cristina care tocmai de o zi ne-a dat vestea ca e insarcinata. Incercase cateva luni bune pana a reusit si ea sa ramana insarcinata. Cand ne povesteai ca ai avut taria sa te uiti la Emma pur si simplu am izbucnit in plans si nu am mai putut citi mai departe. Azi am citit continuarea.
Din nefericire stiu si eu ce inseamna sa pierzi un copil.Eram in primavara anului 2004, nu eram foarte pregatita sa am un copil, deabia ne casatorisem, nu imi convenea job-ul meu, dar sotul meu isi dorea foarte mult un copil, o fetita in special. Au trecut cateva luni si nu am ramas insarcinata, deja eram foarte ingrijorata ce se intampla cu mine. E o " moda" in orasul nostru sa mergi la Hateg la ginecolog. Am cunoscut si eu printr-o cunostiinta un doctor de acolo, m-am dus, a zis printr-un simplu ecograf ca am o rana pe col, pentru care mi-a dat un tratament si trompele infundate ( au un alt termen dar sincer nu-mi aduc aminte nici denumirea nici procedura) si dupa ce termin tratamentul sa vin pentru cateva zile la spital. M-am dus acolo foarte speriata, mi-au luat analize, mi-au facut procedura accea de desfundare a trompelor 3 zile la rand, foarte dureroasa , fara anestezie,si binenteles foarte mult tratament cu antibiotic, dupa care am plecat acasa. Dupa 3 zile de la externare , ar fi trebuit sa imi vina menstra si am avut contact sexual cu sotul meu. Menstra nu a mai venit, dar am crezut ca din cauza procedurilor din spital. Dupa 10 zile ma trezesc intr-o dimineata si aveam greturi. Mi-am facut imediat un test eram insarcinata. Am sunat doctorul care imi zicea ca nu exista asa ceva , m-am dus la control dupa o zi si s-a convins ca eram insarcinata. Binenteles a venit intrebarea din partea mea, "copilul meu este sanatos? ", "l-am putut concepe in ziua in care trebuia sa imi vina menstra ?", la care doctorul mi-a spus foarte deranjat ca am venit la el pentru ca nu puteam ramane insarcinata. Eram super fericita, dar naiva, nu stiam ca asa ceva nu se poate, nu stiam ca o sarcina de 3 saptamani cum zicea el nu se vede inca la un ecograf 2d cum era ala atunci, nu stiam ca o despundare de trompe nu se face in acea perioada a ciclului menstrual,eram la inceput nu aveam nici un pic de experienta. Fericirea a mai durat vreo 3 saptamani , timp in care mi-am anuntat toate familia si toti prietenii. Imi era foarte rau, toata ziua, ma trezeam cu greata ma culcam cu greata , mergeam la birou pe jos nu suportam sa stau in masina, pana intr-o dimineata cand m-au apucat niste dureri ingrozitoare. A doua zi m-am dus la un doctor in Petrosani nu aveam cum sa ajung in Hateg. Eu stiam conform doctorului din Hateg ca am 6 saptamani, iar cel din Petrosani mi-a zis ca am 9 saptamani. Atunci i-am povestit istoricul meu cu Hategul , nu-i venea sa creada. Se formase un hematom deasupra sacului gestational,era deja mai mare decat sarcina si apasa pe sarcina. Mi-a pus riscurile: nu imi poate garanta ca la cat tratament facusem va fi un copil sanatos, nu imi poate garanta ca pot duce sarcina la capat, nu imi poate garanta ca datorita hemastomomul nu pot face o hemoragie, o infectie, o septicemie. Nu il auzeam vroiam sa pastrez sarcina, imi doream copilul cu ardoare. I-am cerut un tratament de mentinere a sarcinii. Am mai stat vreo 3 zile si m-am dus la o doctorita, cu care ma inteleg si azi foarte bine.Binenteles mi-a comunicat acelasi lucru ca si celalalt doctor, dar apoi mi-a spus " Mia ca femeie iti recomand sa renunti la sarcina, esti tanara, vei trece peste aceasta ingrozitoare experinta si vei avea si copii". Am mai stat vreo 2 zile sa ma impac cu ideea ca trebuie sa renunt la sarcina si m-am dus la cabinet. AM facut intrerupere de sarcina la 10 saptamani si a murit o parte din mine atunci.
Abia dupa un an jumatate de incercari disperate am ramas insarcinata. Parca am inflorit din nou. Am avut o sarcina usoara, o nastere mai urata dar acum am o fetita Francesca Maria de 1 an si 4 luni. Suntem foarte fericiti si impliniti, dar voi uita niciodata ca as fi putut avea un copil de 3 ani jumatate.
La inceput va scriam de prietena mea Cristina, fericita ca e insarcinata. Duminica dupamasa m-a sunat ca sangereaza. Am sunat-o pe doctorita mea care intamplator era de garda la spital . Ne-am dus la spital dar din nefericire a pierdut sarcina. Este daramata si nu intelege ce s-a intamplat, oare de ce i s-a intamplat tocmai ei asa ceva, cu ce a gresit. Are foarte multe intrebari fara raspuns si eu am trecut prin asa ceva dar nu stiu ce sa-i spun decat ca sunt alaturi de ea daca are nevoie sa vorbeasca sau are nevoie de ceva anume .Cu timpul nu o va mai durea asa tare dar nu va uita niciodata.
Oare de ce trebuie sa traim durerile astea?
Buna Bianca ! Ma numesc Mihaela si sunt din Galati imi pare rau prin ce ai trecut si te inteleg destul de bine,eu am pierdut doua sarcini in decurs de 1an si jumatate.Prima sarcina am pierduto la 5 luni pe 21 aprilie 2000 inainte de pirdere doctorita mi-a zis ca sunt tinara si da-l dr....de copil ca ai sa faci altul.A doua sarcina am pierduto la 6luni si doua saptaminii aveam contractii si doctorul de garda sa iti spuna ca ai membranele rupte si ca el nu se apuca de tine cit este de garda si sa stai sa te chinui sa nasti aproape 24 de ore timp incare fetita mea a murit si era si eu sa mor odata cu ea norocul meu a fost doctorita Gogulescu care ma salvat. Cu ajutorul acestei doctorite am dus o sarcina pina la sfirsit,acum am o fetita de 5ani si3luni sa nascut cu un reflux vezico urinar care l-am depistat la virsta de 4 ani si jumatate.NU AM SA-I UIT NICIODATA PE COPILASI MEI CARE ACUM SUNT INGERI.
Chiar nu iti este rusine,cauti sa te faci cunoscuta prin orice mijloace? De ce nu te impaci cu gandul ca esti o anonima la fel ca noi celelalte,si ca nu esti cu nimic mai presus sau mai frumoasa? Imi provoci sila!