Bună,Bianca!
Ma numesc **** Elena,am 27 de ani şi sunt învăţătoare.Înţeleg foarte bine durerea prin care treci,pentru că şi eu sunt mămică de îngeraş.Ca şi tine, mult timp am evitat să-mi povestesc suferinţa,ştiind că nimeni nu mă poate ajuta sau înţelege cu adevărat.
În 17 decembrie 2006,am născut o fetiţă moartă,fiind prima sarcină.Am avut o sarcină foarte uşoară,fără nici o problemă,eu fiind perfect sănătoasă.Nu ştiu dacă este vina mea,a doctorilor sau pur şi simplu voinţa lui Dumnezeu pe care trebuie să învăţ s-o accept.Eu am depăşit sarcina cu o săptămână şi tind să cred că asta ar fi fost problema.Doctorul nu mi-a zis să rămân în spital sub supraveghere,ci să merg acasă şi să aştept să-mi vină sorocul.Ultimul control a fost în 6 decembrie,termenul limită pentru naştere fiind 10 decembrie.Eu mă aşteptam să nasc mult mai devreme,deoarece fetiţele vin mult mai repede,iar îngeraşa mea era perfect crescută şi pregătită de naştere,încă de la sfârşitul lui noiembrie.Sorocul mi-a venit abia în 17 decemrie,cea mai urâtă zi din viaţa mea şi a soţului meu.Au început durerile travaliului.Doctorul la care eram înscrisă era plecat din oraş.Ajusă la spital,iniţial,moaşele nu şi-au dat seama că ceva nu-i în regulă,dar observam pe faţa lor că nu erau mulţumite.Au chemat doctorul de gardă,pe care îl urăsc din tot sufletul,căci nu a ştiut deloc să mă pregătească pentru durerosul verdict.Mi-a zis foarte sarcastic:"Păi,asta-i făt mort!"Şi acum îmi răsună cuvintele astea în cap.La ecografie,acelaşi rezultat.Murise cu două,trei zile înainte.Totul se dărâmase în jurul meu şi într-adevăr,primul gând a fost dorinţa de a muri şi eu.Doar gândul la soţul meu îmi mai da putere să trăiesc.În timpul naşterii,doctorul s-a comportat la fel de urât şi nepăsător.Am născut uşor,dar am rămas goală şi sfâşiată de durere.Preotul la care am fost noi,a acceptat să sfinţească groapa şi să spună o rugăciune când a înmormântat-o.Eu nu am putut ieşi din spital,iar soţul meu a dus micul sicriaş şi a îngropat primul nostru mare vis,născut din dragoste adevărată.Am plecat din spital fără să fiu lămurită de ce s-a întâmplat.Am cerut autopsie,dar au încercat să ne convingă că nu vom descoperi nimic,că aşa a fost să fie.Am insistat să facă şi,deşi nu cred c-au făcu,mi-au zis c-ar fi avut ceva la inimioară,dar n-am văzut nici un act de la morgă,nici o dovadă,iar noi eram extrem de zăpăciţi şi îndureraţi.Gândindu-ne şi cercetând după aceea,cred totuşi că depăşirea termenului a fost problema.
Acum sunt însărcinată în 8 luni.Suntem tare stresaţi şi emoţionaţi.Vom avea un băieţel,cu ajutorul şi mila lui D-zeu.Ne rugăm ca acum să fie totul bine şi îngeraşul nostru din cer să se roage pentru noi şi frăţiorul ei.
Iţi doresc din suflet,Bianca,să fii tare şi D-zeu să te ocrotescă şi să-ţi bucure sufletul!
Cine doreşte să îmi scrie,las cu mult drag adresa,care-i pe numele soţului meu:****@yahoo.com

E greu nimeni nu spune ca este usor am avut ocazia de a va intalni pe dumneavoasra Doamna ( caci sunteti o mare doamna alta persoana care ar fi in locul dumneavoastra nu cred ca ar face ce faceti dumneavoastra) in magazinul meu acum 2 ani ati intrat pe monent nu vam recunoscut dar in cele din urma miam amintit cine sunteti Dumnezeu sa va dea putere si fericire deplina pt a pute merge mai departe ...

Buna Bianca!
Ma numesc Cristina si am 31 de ani,in iulie 2007 am ramas insarcinata in urma unui tratament,dar am aflat ca sunt insarcinata in septembrie,aveam deja 2 luni.M-am prezentat la ginecologul care se ocupase de mine,sarcina evolua bine,dar...exista o problema-colul era deschis.Am urmat iar tratamente,mergeam periodic la control,dar colul nu dadea semne ca se inchide.Atunci medicul a hotarat sa ma cercleze,aveam 18 saptamani.Totul a evoluat bine,nu am avut nicio problema,nici eu,nici copilul.Totul a durat pana pe 21 dec 2007 cand am mers la control,eu ma simteam bine,dar medicul mi-a spus ca daca nu stau la pat ma interneaza o luna sau soua,adica pana pot naste,ca altfel nasc la 27 de saptamani.Am plecat acasa si am stat numai la pat,asta pana pe 24 dec cand au inceput contractiile,am sunat medicul,a venit si m-a internat,mi-a prescris tratamentul si a plecat.Peste o jumatate de ora am inceput sa am contractii la 2 min,am chemat asistenta,aceasta a chemat medicul de garda,care la randul lui m-a pus sa-mi sun medicul pt a se hotara ce imi face.In 5 min a venit medicul meu si m-a dus in sala de nasteri pt a-mi scoate firul de la cerclaj.Am mers intr-un salon,am stat toata noaptea cu perfuzie,dimineata eram mai bine,contractiile disparusera.Am crezut ca am scapat amandoi,dar nu a fost asa.In jurul orei 15 ,in ziua de Craciun am simtit dureri puternice in zona lombara si o scurgere urata,am chemat asistenta care m-a dus sa ma vada medicul de garda,dar cand am ajuns la medic mi s-au rupt membranele,am plans mult,a venit medicul meu in 10 min si am nascut cu el(totul a durat 5 min)un baietel de 700g care nu a plans,nu a zis nimic,doar avea 27 saptamani.Am vazut copilul cand l-am nascut,cand i-au taiat cordonul ombilical si atat pt ca apoi a fost preluat de neonatalog si pus la incubator.In 10 min a murit baietelul meu pe care il doream mult si eu si sotul.Nu m-au lasat sa-l mai vad,dar eu speram ca poate se inseala,poate ca nu a murit,ma gandeam ca fiind nascut in ziua de Craciun va supravietui,dar...nu a fost asa.Nici acum nu mi-am revenit si sufar cel mai mult cand cei care ma asteptau sa nasc ma intreaba "unde iti este burta? ai nascut?".Medicului care s-a ocupat de mine si celorlalte cadre sanitare medii nu le pot reprosa decat faptul ca nu m-au lasat sa-l vad mort,sa-l iau in brate,sa-l pup.In mare asta este povestea mea.Cauza nu o stiu,medicul mi-a trimis placenta la anatomie patologica,dar raspunsul nu a venit nici pana acum,si este mai bine de o luna.
Imi pare rau pt ce ai patit Bianca!

Buna ! Sunt Vali si sunt una din acele mame care au plecat acasa cu bratele goale .Eu mi-am pierdut doi copilasi ,sarcina gemelara ,in urma cu trei ani ,dar nici acum nu pot spune ca am trecut peste asta .A fost sarcina in 30 de saptamani cu feti opriti in evolutie la interval de o saptamana . Te-am urmarit la postul TV ,mi-e foarte greu sa asist la astfel de drame ,dar n-am mai putut muta pe alt canal .Am retrait din nou calvarul prin care am trecut si sentimentele de inutil,de pustiu mi-au revenit puternic .Ceea ce e cumplit este ca nu esti intrebata daca vrei sa-i vezi ,la cateva minute dupa nastere (nu avort cum i se tot spune -e NASTERE )mi s-a pus un cestionar in fata pe care sa-l semnez ,ca sunt de acord cu incinerarea .Eram in stare de soc ,nici nu mai gandeam si am semnat .M-AM INTREBAT PESTE UN TIMP : ATAT DE SIMPLU SE TRATEAZA ACEASTA PROBLEMA ? Mi-am plans copilasii si inca-i mai plang ,inca ma mai doare ,inca ma mai gandesc la ei ,erau fetita si baietel:Maria si Bogdan.Nu mai sunt aceeasi ,nu voi mai fi aceeasi ,doar mamele care au trecut prin asa ceva inteleg . Ti se spune ca simti un gol imens ,dar nimeni nu te avertizeaza ca-ti pierzi sufletul .Si Cand il regasesti ,dupa un timp ,e doar o ramasita ,restul a plecat cu ei .
Multe din lucrurile care contau in trecut ,nu mai au nici o importanta acum .La fel ca si tine am fost dezamagita de reactiile celor din jur care te fac pe tine sa te simti vinovata ,de parca viata copilasilor pierduti ar depinde de tine ,tu n-ai nici o putere .Dar am descoperit si persoane care au stiut sa ma stranga de mana si sa-mi spuna IMI PARE RAU !

duna sunt anreea si am 20 de ani si sunt din calafat am scris si zilele trecute dar nu este pe sait.imi pare rau pentru ce ai patit.trebuia sa ma si eu un baietel DARIUS dar acum e in ceruri ingerasi trcbuia sa aiba 4luni si jumate dar sa nascut mort .doctor au spus ca din cauza placentei copilul a murit nu pot uita cojmarul prin care am trecut in data de 27 septembrie 2007 e ce mai urata zi di viata mea.sa intamplat la fel ca la tine nu i-au auzind inima batand si m-au dus repede la ecograf dar copilul se misca in lichid.mau dus repede in sala de operatie dar erea prea tarziu erea mort de2,3 zile.asa au spus ei.cand m-am trezit di anestezie am intrebat daca e bine dar toti m-au mintit ca sa ma protejeze.dar eu simteam ca jumatatea di mine lipseste ca ceva nu erea in regula am rugato pe mama sa i-mi spuna ce sa intamplat si in trun final m-a zis sa fiu tare ca baiatu a muzit sa nu plang ca erea sa mor si eu.mai bine muream cu ei ca sa mu fie singur acolo sus.am avut hemoragie interna,dezlipire de placenta.am vrut sa il ingrop dar am vrut sa stiu si de ce a murit si l-am trimis la laborator.doar mama si sora mea l-au vazut pe INGERASI avea gurita deschisa, caputu perject rotund semana cu mine.mama mia zis ca daca vroeam sa il iau acasa sa il ingrop nu puteam penfru ca deja se lua pielea dupa el.i-mi pare rau ca nu l-am vazutse rupe sufletul .mam intors acasa cu mainile goale la patutul gol, la carutul gol si la hainelu care il asteptau cu atata drag.nic acum nu imi renin si nu o sa il uit pe DARIUS INGERASUL MEU.AS VREA SA STIU CE ANALIZE SE FAC INAINTE SI IN TIMPUL SARCINI? scriem la adreaa *** sau **** te pup si sa ai grija de tine.

Nu credeam ca voi fi in stare sa scriu, dar m-am gandit ca daca Bianca poate sa vorbeasca despre durerea ei, pot si eu sa-i spun cateva cuvinte.
Am fost impresionata din momentul in care intr-o reclama la Euforia Tv am aflat.....
Dar, am fost impresionata si mai tare cand am auzit-o pe Bianca spunand ca vrea sa vorbeasca despre fetita ei....
Pentru o mamica, o astfel de drama lasa urme pe care cu greu le poti trece...
Am 2 copii, mari, au terminat facultatea, baiatul de 27 ani a avut multe probleme de sanatate : s-a nascut cu piciorusul stang stramb la glezna; gips la nastere pentru 6 luni cu scurte perioade de repaus, apoi masaj pentru recuperare ani de zile. Din pacate, nu si-a revenit si la 2 ani si 6 luni a fost operat in oraselul nostru, operatia nu a reusit, mai mult a stricat.
In 1987, cand aranjasem o operatie la Bucuresti, am descoperit absolut din intamplare ca are cancer la rinichiul stang, stadiul 1-2, deci incipient.
A fost operat la Spitalul Fundeni de echipa Prof. Proca si a Dr. Sinescu si copilul a fost salvat . Au urmat 4 ani de tratamente cu citostatice si raze cobalt, pe o schema stabilita de echipa de la Fundeni si copilul nostru a fost salvat. Cred ca a fost singurul copil salvat cu acea boala, care urma tratament la Fundeni in acea perioada pentru ca a fost diagnosticat in faza incipienta.
Cum am trecut ani de zile peste aceste momente nu cred ca poate cineva sa inteleaga. Stiu numai ca-i multumesc lui Dumnezeu, doctoritei din Sfantu Gheorghe care l-a diagnosticat printr-o minune Dumnezeiasca, pentru ca nu prezenta nici un simptom, echipei de medici de la Fundeni pe care ii respectam , eu si familia noastra, si le suntem recunoscatori ca ne-au salvat copilul. Si tuturor acelora care in acei ani grei au fost alaturi de noi....
Si in toti acei ani de tratamente cu citostatice, nu am sa uit niciodata cum trebuia sa ma joc cu baietelul meu, sa rad, sa citim carti, sa desenam, sa coloram, sa....TRAIM.
Ani de zile dupa aceste momente grele m-am intrebat cum am putut ....
Pot sa spun ca eu am crezut TOTDEAUNA ca baietelul meu se va face bine, cred ca orice mama simte la fel, niciodata o mamica nu-si pierde speranta , cand e vorba de viata copilului ei.
Anii au trecut, multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea sa trec cu bine peste toate acele necazurri.
Bianca, asa cum ti-am scris mai sus si eu am suferit si numai eu cred ca stiu ce a fost in sufletul meu atunci. Sa-ti dea Dumnezeu puterea sa treci peste aceste momente grele, eu cred ca ai mare noroc ca poti vorbi despre durerea ta, si eu am vorbit mereu despre durerea mea, niciodata nu am avut o problema sa vorbesc despre acest necaz al nostru, desi cu durere iti spun ca parintii mei, oameni simpli nu au vrut la inceput sa spunem nimanui ca baietelul are cancer. Mie mi s-a parut revoltator, copilul meu era bolnav si mie sa-mi pese de modul de a gandi al lumii.
Nu a fost usor, dar multumesc lui Dumnezeu ca azi e bine, maine poimaine sa va casatori, deja si-a cumparat apartament cu prietena lui, sa dea Dumnezeu sa le fie bine.
Durerea, furia, revolta se vor diminua in timp, sa fii sanatoasa, sa te bucuri de baietelul tau, multumeste lui Dumnezeu ca esti sanatoasa si el e sanatos si sa-ti dea Dumnezeu linistea si bucuria si fericirea pe care le meriti.
Si sa nu uiti ca suntem alaturi de tine, multe, multe mamici......
Stela ****, o mamica din Sfantu Gheorghe

Doamne cata durere asternuta aici,am un gol in stomac ,nu ma pot opri din plans si inima imi bate cu putere.Nu am trecut printr-o asemenea experienta,din fericire pentru mine si baietelul meu totul a fost in regula.
Imi pare rau pentru toate mamicile care au trecut printr-o asemenea experienta si nu pot sa le spun decat sa fie puternice,cine nu este mama nu poate intelege durerea prin care trec aceste femei.Sper ca aceasta campanie sa aiba si un rezultat pozitiv,noi femeile meritam un alt tratament din partea cadrelor medicale,blandete,intelegere si un comportament omenesc nu animalic asa cum o fac unele cadre medicale si culmea unele fiind femei care la randul lor au trecut prin experienta nasterii.Biserica la fel nu am cuvinte,am fost dezamagita de multe ori de ea si de cei care o reprezinta,oare sa fi uitat care le este intr-adevar menirea?Din acest motiv nu imi mai destainui pacatele nici unui preot,cred in dumnezeu si ma rog singura la el,ii cer ajutorul,imi destainui pacatele,el este duhovnicul meu cel mai bun care ma asculta,nu ma critica si poate imi iarta si pacatele.Bianca sunt alaturi de tine si de celelalte mamici care au trecut printr-o asemenea experienta,si iti urez succes in campania pornita,era nevoie de cineva care sa porneasca o asemenea campanie si nu nu numai in maternitati ci in tot sistemul sanitar.

numele meu este Dana si sunt din Targoviste,intamplator am aflat de durerea imensa pe care o porti....nu mi-a venit sa cred k poate fii vorba de tine,nu se gasesc cuvinte ptr durerea asta...am plans...citind articolul tau,dar te felicit din suflet k ai avut taria si puterea de a ne impartasi gandurile tale ''noua'' mult respect din partea mea

Doamna Bianca,
Ma numesc Gabriel. Am aflat cu durere de tragedia prin care ati trecut si sunt alaturi de dumneavoastra.
Sunt si eu parinte, am un baietel minunat de 1 an si 2 luni inteleg ceea ce simti si cu toate ca incerc sa imi imaginez o asemenea intamplare tragica nu reusesc sa-mi dau seama ce sentimente trebuie sa incerci in asemenea momente.
Nu stiu daca veti ajunge sa cititi mesajul meu, daca mai uramrariti mesajele ce vi se trimit, e posibil sa fi ajuns la o saturatie dar eu am sa incerc sa va lamuresc in legatura cu nedumerirea dumneavoastra despre lipsa de reactie sau nu stiu exact cum sa o numesc a Bisericii Ortodoxe Romane.
Sunt absolvent de Teoogie, desi nu pretind ca am insusit toata stiinta teologica si mai ales cea despre viata, eu fiind deasemeni tanar.
Nu trebuie sa va suparati pe preoti sau pe BIserica pt faptul ca nu se fac rugaciuni si pomeniri pt copiii nebotezati.
Sa nu uitam ca in primul rand Biserica nu este o institutie omeneasca de genul unei fundatii, Guvern, ssmd.
Biserica este o institutie Divino-umana. Oamenii care conduc Biserica pot gresi dpdv administrativ dar in ceea ce priveste dogmele sau anumite chestii de teologie aceste au ca izvor insasi intelepciunea Domnului. Deci ceea ce spune Bis despre acesti prunci nu opoate fi contestat si nici modificat dupa voia omului caci s-ar suprapune peste voia Domnului. Deci ideea asta de gen Biserica ar trebui sa hotatasca altceva sau biserica sa ia anumite hotarari dupa placul nostru este de sorginte pur umana si in general un credincios care chiar intelege ceva din aceste taine nu ar spune asa ceva. Cu tot respectul si intelegerea mea va spun ca asa cum un copil care sa zicem nu este inscris la scoală, nu este elev(asta nu inseamnă că nu e om) aşa nici cei nebotezati nu sunt crestini (desi au calitatea de fiinte umane inca de la conceptie).
De aceea savarsirea unui avort este pacat pt ca se curma o viata. Dar totusi pruncul pana nu este botezat desi fiinta omeneasca, el NU ESTE CRESTIN.
RUGACIUNILE SE FAC PENTRU CEI CE FAC PARTE DIN BISERICA.
ASTA NU INSEMNA CA SUFLETUL ACELUI COPIL NU VA MERGE LA DOMNUL SAU CA E CEVA RAU CA NU I SE FAC POMENIRI. Pana la urma parastasele se fac in gen pt iertarea pacatelor. Ce pacate sa aibe un prunc in afara celui stramosesc?
Totusi sufletul acelui prunc va mege alaturi de Domnul, nu trebuie sa interpretati acest refuz de a se face rugaciuni ca pe ceva rau ci mai degraba trebuie sa considerati ca fiind ceva ce nu este neaparat necesar deoarece este un prunc nevinovat.
Sper sa imi ierati eventuala incoerenta , marturisesc faptul ca v-am scris in mare graba si de aceea e posibil sa fi facut unele greseli de exprimare sau de expunere a ideilor. Nadajduiesc totusi ca poate v-a mai raspuns cineva la fel sau chiar mai cunoscator decat mine si ca veti gasi alinare si o explicatie rezonabila a aestui fapt. Cu drag, Gabriel.

Draga Bianca,
Esti demna de admirat pentru ca te-ai gandit sa faci ceva deosebit pentru cei care au nevoie sa-si descarce sufletul. Am vazut ca esti foarte dezamagita de explicatia si atitudinea membrilor Bisericii Ortodoxe.Imi pare rau ca ai dat peste cine nu trebuia.De obicei,preotii folosesc expresii pompoase si taioase si sincer sa-ti spun nu le gasesc nici o explicatie.
Ceea ce vreau sa-ti spun cred ca o sa-ti aduca o umbra de fericire pe chip. Deci, toti bebelusii care se nasc morti nu au nevoie de slujba si de rugaciuni,cum au parte cei botezati, pentru ca ei sunt considerati deja ingeri, iar rugaciunile citite la inmormantari sunt facute pentru iertarea pacatelor iar cei mici sunt fara de pacat.Sufletul omului nu moare niciodata, chiar daca el nu a fost nascut!Deci si ei au suflet si ne vegheaza mereu, sunt ingerii nostrii pazitori!Stiu ca pierderea cuiva drag este cumplita, dar ar trebui sa ne bucure gandul ca mereu este alaturi de noi (ingerasii stau pe umarul drept),mereu avem un aparator de nadejde!Cati din noi nu au trecut prin momente in care totul era in zadar?Si... brusc a aparut o sansa neasteptata!Cineva de sus ne iubeste!Sunt cei dragi noua care nu ne-au uitat!!!!Nimic nu e intamplator,totul e planificat!!!
Bianca sa stai linistita pentru ca baietelul tau Luca este vegheat de doi ingerasi!!
Tot ce am afirmat mai sus este sustinut de Cartile sfinte!
Va doresc multa sanatate, putere si nu uitati ca nu suntem singuri!!!
Cu respect,
Simona U.

ps:Bianca daca mai ai nelamuriri in legatura cu informatiile primite de la preoti si afirmatiile facute mai sus te rog sa- mi trimiti un mail la adresa ****@yahoo.com(sunt licentiata in teologie)

Este groaznic ce se intampla uneori in viata dar trebuie sa fim puternici sa trecem peste toate,ar fi prea frumos sa fie totul perfect!!!!!!!!!!!INGERASUL TAU TE VEDE ,TE IUBESTE asa cum si tu o vei purta mereu in suflet.Sa fi sanatoasa si sa ai grija de familia ta.Si ei au nevoie de tine!

Buna pentru toate mamele, sunt o mamica de 30 ani din Buzau si am o fetita de 3 ani si 3 luni. Nu pot spune ca stiu prin ce treceti dar numai gandul ca i s-ar putea intampla ceva copilului meu si mi se face rau. In seara in care am vazut emisiunea cu Bianca in care a povestit de fetita ei, Emma Nicole, toata noaptea nu am putut dormi. Ma trezeam si ma uitam la fetita mea, Andreea, si ma gandeam ca si eu imi doresc un al doilea copil si cu cat inaintezi in varsta iti dai seama de riscurile care sunt si e tare greu sa trezi peste tot felul de intrebari si ganduri. Imi pare rau pentru toate mamicile care au trecut si care trec prin astfel de incercari, nu le zic decat sa fie tari pentru copii care deja ii au sau pentru cei ce vor veni si cel pe care l-au pierdut sa il poarte in sufletul lor si in inima lor si cand Domnul e cel care are grija de acei copii pana la intalnirea cu parintii. Si eu am un avort facut in tinerete si de foarte multe ori ma intreb cum era acel copil si sunt zile in care sunt foarte trista de greseala pe care am facut-o.
Mi-as dori tare mult s aputem schimba ceva in sistemul din romania. Si cel sanitar si cel religios dar................., cu parere de rau cred ca va mai trece foarte mult timp pana se va intampla ceva. De fapt in primul rand cred ca mentalitatea oamenilor trebuie schimbata si apoi celelalte lucruri.
Va doresc toata puterea din lume sa treceti peste durere si sa aveti curajul de a mai face copii. Aveti grija de voi si de cei dragi voua.

bianca, vroiam sa te intreb daca poza afisata la sfarsitul povestirii tale e chiar a ingerasului tau?eu nu am trecut prin ceea ce ai trecut tu, dar zilnic citesc povestea ta si plang.am o fetita de 4 luni,iar tu m-ai ajutat sa o pretuiesc si mai mult si sa ma bucur de ea ca si cum este cea mai pretioasa.ii multumesc lui Dumnezeu ca o am si ca e sanatoasa si tie ca m-ai ajutat sa realizez cat sunt de norocoasa.iti multmesc!!!!te sarut si iti doresc sanatate si zile senine alaturi de cei dragi.PS:apropo unde pot gasi caseta
"Arta machiajului"?

Ma scuzati ca revin
dar revin cu o intrebare. In afara de analiza cu amniocenteza exista si alta analiza care ar putea detecta probleme de acest gen, malformati congenitale? Va multumesc, adresa mea de e.mail: ****@yahoo.com
Va multumesc

buna bianca ati anteleg durerea ca si eu am trecut printro asemenea tragedie can eream ansarcinata an luna a 4 am racit am fost la medic si mia zis ca nu am nimika sa beau ceai atata tot ca nu sunt racita dar sa beau ceai am facut ce mia zis doctora si am nascut la 32 de saptamani o fetita de 1700kg si mia spus ca e perfect sanatoasa si dupa trei zile mia murit cand am auzit am simtit ca anebunesc la autopsie mia spus ca din cauza raceli care am avuto eu a murit acuma nu stiu ce sa fac mai mam linistit cu ajutorul lui dumnezeu dar am fost la siholog si ma ajutat foarte mult sincer ami pare rau ce ti sa antamplat lupta an continoare sati cresti baietelu multa sanatate (**** mioara)