e greu sa spui la cineva care este in situatia ta ceva pt ca nici un cuvant nu ii poate alina durerea.Eu cred ca si in spitalele din Romania sunt medici capabili dar care nu sunt lasati sa isi practice meseria.Sunt din Hunedoara am fost insarcinata ,la 20 de saptamani mi-sa deschis colul,medicul care avea grija de mine m-a internat imediat,dar pt ca era in ajunl anului nou a trebuit sa astept sa treaca Anu Nou.Chiar in ajun de an nou s-au facut multe externari iar medicul meu nu a vrut sa ma lase sa merg acasa asa ca a venit la mine medicl sef pe sectie si m-a intrebat daca mai am copii ,i-am raspuns ca nu asa ca atunci pt a ramane internata am fost nevoita sa ma consultata si de el.La inceputul noului an mi-sa cerclat colul (cusut colul)dar tot dupa ce am trecut si de consultul medicului sef.sarcina a trecut de termen si nu nasteam asa ca medicul m -a internat si mi s-au facut injectii pt provocarea travaliului dar nici asa nu am reusit.Pt ca doctorita mea nu incurajeaza cezariana a optat prin a-mi face perfuzii dar pt asta va dati seama ca am trecut iarasi pe la medicul sef. mi sa spus de catre doctorita mea ca dimineata va veni asistenta si ma va duce la sala de travaliu pt a mi-se pune perfuzia, pana ajunge ea la spital si face vizita de dimineata,sa intru in travaliu Zis si facut dar ca la sala de travaliu am asteptat de la 6;30 pana la 8 pt ca moasa mi-a spus ca daca ii trebuie la doctorita sa imi puna perfuzie sa aduca ea de acasa ca ea nu are La 8 a venit dr si cand a auzit s-a dus si i-a adus moasei perfuzie dar aceasta credeti-ma ca nu a stiut sa imi puna perfuzia a chemat-o pe asistenta de pe sala Acesta este personalul spitalelor noastre chiar daca unii medici stiu ce sa faca pt a te ajuta nu o pot face fara aprobarea medicilor sefi care de multe ori prelungesc suferinta Bianca crede-ma ca am plans enorm numai la gandul ca il voi pierde pt ca mi s-a spus ca riscul este mare Acum are 3 ani dar imi este teama sa nu pateasca ceva ,sa nu il pierd si ma gandesc ca aceasta panica o am de atunci pt ca stiam ca in orice minut il pot pierde dar nu aveam cu cine sa discut pt ca toti imi spuneau sa nu mai plang ca daca nu e sa fie sunt tanara si pot sa fac alt copil;dar nimeni nu stia ce e in sufletul meu Dupa ce am ajuns cu sarcina la 37 de saptamani doctorita a spus ca am copilul pt ca :"Dumnezeu te iubeste"Eu ii multumesc Domnului si doctoritei pt ce au facut pt mine si copilul meu Bianca in popor se spune ca daca moare cineva inseamna ca il vrea D-zeu, gandeste ca fetita ta este acolo unde nici un rau nu o poate atinge,si va veghea asupra ta ,caci nu uita ca de mici ne rugam la Ingeras
10 February, 2008 - 07:00 — Dana
buna bianca.ma numesc dana si am 24 de ani.am si neu un baietel care are 1an si 5 luni si pe care il iubesc nespus de mult.imi pare nespus de mult si iti inteleg durerea pentru tragedia care tii sa intamplat.sa-ti dea dumnezeu sanatate si putere in tot ce faci.iar ideea cu campania mii se pare una super buna si ma bucur ca cineva incearca sa se ocupe de dramele si durerea mamicilor care isi pierd copii.te pup
10 February, 2008 - 07:00 — Virginia
sunt mamica si azi duminica 10 februarie site-ul acesta m-a facut sa plang.Am o fetita de 1 si 4 luni si mi-am dorit-o foarte mult.A venit foarte greu bebelusul dupa aproximativ 6 ani de casnicie si cand a venit ca orice viitoare mamica mi-am dorit sa am un doctor bun.Si aici in Constanta sunt o multime de doctori care iti jupoaie pielea de pe tine si rari sunt aceia care sunt buni. Am nascut-o pe fetita in saptamana 41 si jum.de sarcina,pentru ca doctorul la care mersesem initial m-a lasat balta la 40 de sapt.zicandu-mi ca el nu face cezariana la cerere sau nastere normala cu epidurala ,ci doar nastere fara anestezie.Si la ce dureri sunt cred ca daca nnu exista o femeie,doctorita,care m-a luat si mi-a facut cele necesare de nastere ,poate ca azi numai eram si eu si fetita.Sa-i de-a Dumnezeu sanatate ca la cata indiferenta exista la Constanta,nu cred ca mai eram.Sa te ajute bunul Dumnezeu sa ramai din nou si sa ai din nou sarcina cu fetita.Eu si fetita mea iti dorim tot binele din lume,si speram sa ramai insarcinata cu "bebita fetita" si sa fie sanatoasa!posta de VIRGINIA SI MARIUCA
10 February, 2008 - 07:00 — Iulia
Draga Bianca,sper ca nu te deranjeaza prea tare ca multi ne consideram prieteni si ne permitem sa te tutuim (avem varste apropiate, eu sunt nascuta in 1969).Ti-am mai scris de doua ori, dar mesajele nu au ajuns, se pare, probabil detalii tehnice-nu stiu...Am fost printre primii care au citit pe siteul tau despre aceasta tragedie, aflasem din ziar...Am plans minute in sir, nu imi imaginam ca pot exista dureri atat de mari,eram alaturi de tine in aceasta mare durere cu tot sufletul,apoi vazandu-te intr-o emisiune (pe Prima) am scris din nou, dar...ghinion-nu am reusit sa transmit mesajul!Printesa ta te vegheaza de sus, din Cer, iti da putere sa continui sa traiesti aici, pe Pamant, pana cand va veti reintalni intr-o dulce imbratisare....Dar pana atunci, ii esti datoare ei, ii esti datoare lui Luca sa TRAIESTI.Aceasta imensa durere te-a facut mai puternica, te-a facut sa vezi viata intr-un mod mult mai profund decat toti ceilalti...Iti doresc sa ii daruiesti lui Luca surioara mult dorita, iti doresc sa ajungi cit mai repede la momentele de bucurie de a alege rochita de plimbare, de a pieptana cositele blonde (ca ale tale) ale fetitei ce va veni... Continua sa vorbesti cu fetita ta din Ceruri, sa ii zimbesti atunci cand privesti in sus,sa ii pastrezi vie memoria...As vrea sa iti pot fi de folos intr-un fel sau altul,nu ezita sa ma contactezi ( ****@yahoo.com). Ma felicit ca eu am ascultat al 6-lea simt si m-am grabit sa aduc pe lume copiii mai repede decat la termen....Cel de-al doilea baietel al meu avea 2-3 noduri pe cordonul ombilical atunci cand l-am nascut, cu 2-3 saptamai mai devreme, desi nu exista nici o indicatie terapeutica in acest sens, ci pur si simplu-asa am decis eu!Ii multumesc bunului Dumnezeu pentru faptul ca mi-am ascultat instinctul,altfel-poate as fi putut trece si eu prin experienta atat de traumatizanta prin care ai trecut si tu...Pentru ca in general, exista si un lucru bun, cat de mic, in orice tragedie, ma gandesc ca ai avut sansa de a nu trece printr-o histerectomie -asa cum s-ar fi putut intampla daca fatul ar fi intrat in putrefactie si odata cu el-uterul...Dumnezeu ti-a lasat sansa de a redeveni mamica, lucru pe care ti- dorim cu totii cat mai curand!Doamne ajuta! Iulia
10 February, 2008 - 07:00 — Viviana
buna ziua..sunt V.Viviana..am 30ani,si am trecut prin starile povestite de tine...NU MAI ESTE NIMIC DE SPUS...TU AI SPUS-O LA MODUL CEL MAI INTELEPT..SI NU IMI RAMANE DE FACUT,DECAT SA MA ROG ,LA D-ZEU.CA NIMENI SA NU MAI TREACA PRIN ASTA..RAMAI CU BINE!!!(O PRIETENA IMI SPUNE SA TE FELICITAM PENTRU CURAJUL,DE A SPUNE TOTUL ASA DE EXPLICIT PT.TOATA LUMEA...)"TIMPUL AMELIOREAZA ORICE DURERE.."LINISTE IN SUFLET ITI DORIM SI TIE...SI NOUA...CELELALTE CARE AM TRECUT PRIN ASTA.
10 February, 2008 - 07:00 — Andreea
Buna Bianca! Nu pot sa spun decat ca imi pare nespus de rau pentru suferinta ta. Eu am o fetitza de 3 luni jumatate si nu poti sa-ti imaginezi ce fericita pot fi. Am plans incontinuu cat timp am citit articolul. Sa stii ca dupa ce am nascut am plans cateva zile incontinuu de fericire si de frica in acelasi timp (nu cumva sa i se intample ceva rau). E intr-adevar o minune sa poti face un copil! Un adevarat MIRACOL! Si acum o verific mereu cand doarme, tot de frica sa nu i se intample ceva rau, o verific sa vad daca mai respira. Cred ca sunt si eu putin deplasata, ca cei cu drobul de sare (poate din prea multa iubire). Inca o data spun cat regret ce s-a intamplat tuturor femeilor in situatia ta (am o matusa care a trecut prin asa ceva si am vazut cat a suferit, ce fericiti eram cu totii pe timpul sarcinii). Multa sanatate si CURAJ! Andreea din Barlad
10 February, 2008 - 07:00 — Adriana
Draga mea prietena,(daca imi permiti sa-ti spun asa),Bianca este foarte greu de descris in cuvinte prin ce ai trecut.Si eu am trait o experienta oarecum asemanatoare cu a ta.In 22 oct 1991 am nascut un baietel ....imi este foarte greu sa vorbesc despre asta..... Mi-au spus ca este perfect sanatos,l-am strans in brate,l-am alaptat,i-am vobbit...l-am iubit. in dimineata zilei de 24oct l-am gasit mort in patutul lui din maternitate. Nici macar nu au avut bunul simt sa vina sa-mi spuna ce se intamplase. cand m-am dus la cabinetul asistentelor sa intreb ce este cu puiul meu mi-au spus sec"care,ala care a murit azinoapte?"..... Nu mai simteam nimic,se daramase toata lumea mea ,nu am fost in stare sa mai vorbesc...... l-am luat acasa,cu mari interventii si l-am inmormantat cu toate ca nu era botezat...dar am unde sa -l plang si sa-i aprind o lumanare.... Acum am o fata de 15 ani Larisa si mai am un pui mic de 1an si 5luni Cristian pe care ai iubesc din tot sufletul dar am si un ingeras acolo printre stele la care ma agndesc tot timpul,Cosmin care ne vegheaza de acolo de sus.Stau cateodata si ma intreb cum ar fi aratat,cum ar fi gandit ,ce ar fi facut.... Dupa atatia ani nu stiu de ce mi-a murit puil ,am fost suparata pe dumnezeu si pe toti sfintii din cer..... Ma intrebam tot timpul de ce eu?de ce puiul meu?de ce.......? Si acum ma doare sufletul si imi este tare dor de el si .....cand mi-e dor plang Poate fetita ta se intalneste printre stele cu puiul meu sa-i spuna cat de mult il iubesc si cat de dor imi este de el......
Te saruta cu drag Adriana din Tulcea Daca pot fii de folos cu ceva ,voi ajuta cu mare drag tel 07**** adresa de mail ****@yahoo.com Te saruta cu drag Adriana din Tulcea
10 February, 2008 - 07:00 — Ana
Buna Bianca, imi permit sa-ti spun asa ca te simt foarte aproape de sufletul meu si nu numai.... Ma numesc Ana, sunt din Iasi si am o fetita de 1 an si 2 luni, pentru care-I multumesc Lui Dumnezeu ca e sanatoasa. Sora mea a pierdut o sarcina si sincer iti spun ca nu am stiut cum sa o consolez, spre marea mea rusine, incercam sa evit subiectul. Cat despre sistemul sanitar din Romania e mizerabil. Am o prietena care la 35 de saptamani i s-a spus ca bebelusul nu se incadreaza in dimensiunile normale, ca e malformat. I s-a spus verde-n fata ca e tanara , frumoasa si poate face altul.....eu atunci eram insarcinata in 3 luni. Mi s-a rupt sufletul cand pe holul spitalului m-am intalnit cu ea care era distrusa. A plecat acasa cu gandul ca bebelusul urma sa se nasca bolnav si.....minune cand s-a prezentat pentru cezariana a nascut un baietel perfect sanatos. Acum are 1 an si 10 luni, e destept si perfect normal. Iti dai seama ca putea sa faca o nebunie in durerea provocata de niste medici incompetenti?Sau cate alte mamici sufera la fel?Cate reusesc sa duca sarcina pana la termen?Iti doresc multa sanatate si sa fii sigura ca de acolo de sus cineva te priveste si te saruta. Te pup.
10 February, 2008 - 07:00 — Anonim
De cateva zile, citesc si recitesc mesajele scrise de atatea mamici, de atatea suflete mutilate pe viata,si e uimitor cum asemenea tragedii, unesc atatea suflete...De multe ori ma intreb cum de nu a innebunit cumnata mea, careia in 2004,i-a murit fetita la 1an si4 luni de meningita.Plang si astazi cand ma gandesc la ea , la Catalina Elena, ingerasul nostru cu cei mai frumosi ochi albastri, din toata lumea.Ar fi trebuit sa se joace astazi cu Sofia , fetita mea de 2 ani,si ma gandesc ca atunci cand fetita mea se va face mai mare ii voi povesti de verisoara ei.Cumnata mea nu a innebunit pt. ca DUMNEZEU a intarit-o, ia dat putere sa mearga mai departe,si sa mai poata povesti chiar si altora de fetita ei . Multa vreme m-am simtit vinovata PT.CA eu am un copil sanatos, si ma intrebam daca nu ma invidiaza!Nici in ziua de azi nu am curajul sa o intreb,nu pot decat sa-mi imaginez ce simte cand SOFIA mea ma striga MAMA, iar pe ea nu o striga NIMENI.Cand ma duc la biserica ii aprind cate o lumanare, si-mi vine sa urlu DE CE DOAMNE, cand ea ar fi trebuit sa-mi aprinda mie???????Vazand-o pe Sofia langa mine,simt ca DUMNEZEU MA IUBESTE, SI-MI IMPARTASESC COPILUL in fiecare saptamana in post, iar in timpul anului macar o data pe luna,si ma rog DOMNULUI:DOAMNE PEDEPSESTE-MA PE MINE PENTRU TOATE PACATELE MELE,dar pe sofia iubeste-o ,e doar un suflet nevinovat, un ingeras.Bunica mea are o vorba:"NU MA DOARE, MA USTURA SUFLETUL MAMA",va inteleg durerea si usturimea din suflet voua tuturor mamelor ,si ma rog la dumnezeu sa nu stiu vreodata ce inseamna acest sentiment,iar tu Bianca sa FII ULTIMA FEMEIE DIN LUME care mai povesteste din propria experienta o asemenea nenorocire. Voi toate sunteti cu adevarat niste femei puternice,VA IUBESC ,VA ADMIR, DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE.
10 February, 2008 - 07:00 — Anonim
pierderea unui copil este cel mai mare necaz pentru oricare dintre noi nu ne putem pune contra lui dumnezeu dar ne ramane speranta ca vom reusi cu ajutorul lui sa depasim momentul un moment greu dar care trebuie depasit nu putem sa ne lasam prada ispitei de a face un gest necugetat dumnezeu sa iti dea sanatate si putere si sa te ajute sa treci cu bine acest moment.Am sa-ti spun o poveste reala care eroina fina mea in urma cu 9ani a nascut dar dupa 4 zile a murit baietelul ,cu ajutorul nostru al tuturor cunostiintelor familiei fina mea a trecut acest moment.Spunea ca nu mai vrea nici un copil dar dupa 8 ani si-a dorit un copil si cu tratament a reusit de a nascut un grasan de 4kg.Acum grasanul are 7 luni .TREBUIE SA AVEM CREDINTA IN DUMNEZEU SI EL VA REUSI SA NE AJUTE PE TOTI SA REUSIM.TE IMBRATISEZ CU DRAGOSTE SI RESPECT
10 February, 2008 - 07:00 — Oana
Buna BIANCA ,Ma sunt OANA si vreau sa ti zic ca si eu am avut nesansa si ghinionul de a mi pierde primul copil atat de mult dort si atat de mult asteptat.S a intamplat sa pierd sarcina la12 saptamani si nu puteam realiza si nici constientiza ca tocmai si mie mi se intamplase acelasi lucru ca si verisoarei mele.Asta s a intamplat pe 7 02 2005 si sufr si acum tot timpul ma gandesc si fac comparatie cu alti copii care sunt nascuti in luna are trebuia sa nasc si eu.A fost si este FOARTE DUREROS sa pierzi un copil...o sarcina.Eu iubesc atat de mult copii si mi doresc atat de mult sa raman insarcinata din nou,...incercam,incercam si iar incercam.Toti ne intreaba dar voi cand aveti de gand sa faceti un copil(avand 8 ani de la casatorie)dar ei nu stiu cat ne chinuim noi sa pot ramane din nou insarcinata....Acum mergem si noi cand la u medic cand la altul...Ce m a incurajat pe mine a fost sotul meu ca a stat toata noaptea langa mine,inclusiv a doua zi pana m au externat pt.ca noi locuim in ITALIA si aici doctorii se comporta f.fumos cu pacientii chiar daca esti strain fata de ei,te incurajeaza,i ti ridica moralul,daca ai nevoi de calmante sau orice altceva nu se pune problema in schimb la noi in spitale(majoritatea)lasa de doritoricum aceasta durere din sufletul nostru nu ne o poate lua nimeni si nici n o sa dispara vreodata si nu numai din sufletu nostru ci si cel al sotilor pt.ca sotul meu a plans toata noaptea langa mine si ma mangaia pe frunta el a fost singurul care mi a fost alaturi nu am avut pe nimeni altcineva...SI STIU CA ACOLO SUS PRINTRE INGERASI SE AFLA SI INGERASII NOSTRI.SPER CA INTR O ZI VOI RAMANE DIN NOU INSARCINATA SI VOI PUTEA DUCE SARCINA PANA LA CAPAT CU BINE.I TI DORESC SANATATE,PUTERE SI FORTA DE A MERGE INAITE.CU TOT RESPECTUL OANA.
10 February, 2008 - 07:00 — Mara
Imi pare sincer rau. Nu cred ca-ti intelege nimeni durerea decat cele care au trecut (din pacate) prin asemenea momente. Sa dea Dumnezeu sa-ti gasesti forta necesara sa mergi mai departe. Nu sunt casatorita si nu am copii, dar ii iubesc enorm si sper ca intr-o buna zi sa fiu si eu binecuvantata cu un ingeras. Nu e drept ce ti s-a intamplat, dar intotdeauna in momente grele imi spun ca Dumnezeu stie ce face ... are EL grija de Emma, ingerasul tau e bine pazit. Ai incredere in tine si fii tare! Mara
10 February, 2008 - 07:00 — Eliza
Buna ma numesc Eliza am 23ani si sunt din Resita. Am aflat de acest site de la apropiatii mei.Vreau sa iti spun ca regret enorm ce sa intamplat cu ingerasul tau aceeasi experienta tragica am trait/o acum un an cand mi.am pierdut fetita IRIS la doar cateva ore dupa nastere. Am crezut ca mi se sfasaie sufletul vazand ca copilasul meu se stinge si nu il pot ajuta cu nimic.De fiecare data cand inchid ochii imi vad copilasul si momentele de cosmar.Dar de un singur lucru ma bucur oarecum ca am putut fi alaturi de ea chiar si pt cateva ore, imi va ramane in suflet toata viata.Sper ca o voi mai putea vedea cand voi inchide ochii si ca va ma astepta. Iti multumesc in numele meu si probabil a tuturor femeilor care au trecut printr.o astfel de experienta ca avem ocazia sa ne putem exprima durerea si in acelasi timp sa.ti fim un sprijin la perioada grea pe care o traiesti. Iti doresc sa fi puternica si bucurate de ingerasul pe care il ai si care te iubeste.
10 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Am citit multe din mesajele pe care le-ai primit, concluzia mea este una foarte clara, ca prin aceasta pagina ai dovedit un lucru MARE: in Romania sunt oameni foarte inimosi, care stiu sa se alature oamenilor suferinzi din diferite motive. Eu nu pot decat sa-ti multumesc ca existi, te ADMIR foarte mult pentru ce-ai facut, dar mai mult pentru ca ai stiut sa te ajuti singura, inasasi prin ce faci, nu te amagi din cauza "prietenelor tale". Sa sti ca proverbul "Prietenul la nevoie se cunoaste" a suferit o modificare, astfel: "Prietenul la nevoie TE cunoaste". Iti scriu atat despre mine. Am crscut fara parinti, intr-o institutie a statului, pană la 18 ani, cand doar Dumnezeu m-a iubit, iar acum am o familie, o sotie pe care o iubesc de mai bine de 18 ani si un baiat de 10 ani Fabius Daian, care este foarte bine. Iti spun aceste lucruri pentru ca sunt de acor cu unul dintre cei care ti-a scris, ca Dumnezeu ne mai verifica loialitatea, credinta. Multumeste-i lui Dumnezeu ca existi ca-i ai pe Luca si pe logodnicul tau, pe ai tai. Eu sunt alaturi de tine si toti parintii care trec prin asa ceva. Analizeaza lucrurile prin simplitatea lor nu le complica, pentru ca altfel suferi prea mult. Traieste-ti viata. Iti doresc multa sanatate, fericire si fii buna asa cum eu te stiu doar privindu-te la TV. Ai o mimica a fetei de femeie buna, sincera si inimoasa. De aceea-ti iti scriu multi oameni buni si cu suflet. Multumesc lui Dumnezeu ca prin acest site pe care l-ai deschis Bianca, se pate dovedi inca o data cat sentiment de umanitate exista pe acest pamant. Va mutumesc tuturor care i-ati scris Biancai Brad, ganduri bune. NUmai bine tuturor.
10 February, 2008 - 07:00 — Mariana
Buna Bianca, ma numesc Mariana, am vazut emisiunea 'Nasul' si am citit articolele de pe site si in ciuda faptului ca am 17 ani am ramas uluita si uimita si am plans in acelasi timp,vreau sa-ti spun ca imi pare nespus de rau...pentru tine si pentru toate femeile care sunt in aceeasi situatie...tot mai multe chiar...ar trebui luate masuri...dar dupa cum se stie la noi in tara mai intai trebuie sa suferim si apoi...poate...vor lua anumite masuri...ce pot sa-ti zic,sa fi puternica,si sa te gandesti ca acolo unde e cea mica,e bine,printre ingeri...imi pare rau..si mi-ar place, daca pot ,cu ceva sa te ajut in campania aceasta...adresa mea ****@yahoo.com..iti doresc tot binele,sanatate si multa putere...mariana,giurgiu..
10 February, 2008 - 07:00 — Eleana
ELEANA MILANO CONDOLEANTE...
10 February, 2008 - 07:00 — Corina
Imi aduc aminte de o emisiune a lui Teo unde erai invitata. Erai insarcinata cu Luca si erai foarte fericita. Eu eram insarcinata cu... Yanis. Ne doream de ceva vreme un copil dar s-a intamplat ca sa pierd inainte doua sarcini cam la 2 luni. Mi s-a recomandat ca la urmatoarea sarcina sa fac o amniocenteza si pana atunci mi-am facut mie si sotului cariotipul genetic. In sfarsit am ramas din nou insarcinata. Mergeam la control la doi medici in orase diferite.Luam tratament. A venit si saptamana 16-17 si am plecat sa fac amniocenteza.Nu mai vreau sa detaliez prin ce am trecut vazand un ac care se indrepta spre copilul meu care misca intruna.Am facut-o...Am asteptat cam 3 saptamani rezultatul intr-un stres...In sfarsit l-am primit:bebe era ok cu cariotip 46xy(adica baiat).Am mai facut multe analize atunci, toate bune.Sarcina evolua bine si in saptamana 25-26 parca nu-l mai simt asa bine...sau deloc...Merg la control si la echo...nu are cord!!!!S-a prabusit totul in jurul meu. Au venit mai multi medici care nu au putut decat sa constate...imi ziceau ceva de un calmant...Eu ma gandeam doar ca nu e adevarat si cum sa ajung mai repede la celalalt doctor in celalalt oras. Am plecat imediat sperand intr-o minune. Dar s-a dovedit ca minunile nu exista. Doctorul a ramas fara cuvinte cu ochii tinta in monitorul echografului. Nu-si putea explica situatia... Si nici eu...Nici sotul meu...Nici mama mea...Nimeni...Cel mai mare cosmar era REAL!!! M-am internat a doua zi ca sa...nasc...natural...nu cu cezariana.A fost un travaliu de peste 20 de ore. Cele mai cumplite dureri posibile...S-ar fi numit YANIS! Singurul lucru care ma tinea pe linia de plutire era gandul ca peste putin timp voi putea sa raman din nou insarcinata si ca totul va fi bine. Imi doream atat de tare un copil ca doar la asta ma gandeam...numaram zilele pana puteam sa incerc din nou... Si dupa aproximativ 5 luni jumate eram insarcinata!!! Nu mai puteam sa ma bucur dar m-am apropiat foarte tare de biserica si de Dumnezeu. Mergeam des la biserica, ma rugam si stiam ca daca Dumnezeu vrea sa am un copil il voi avea. Eu imi doream foarte tare o fetita. Si a venit!!! Era un dar de la Dumnezeu si am numit-o DARIA! Este frumoasa, sanatoasa si este tot ce mi-am dorit vreodata. Sper sa ai si tu puterea sa treci cumva peste si sa mai incerci sa ai un al doilea copil daca iti doresti lucrul asta si sper sa fie fetita. Iti doresc tot binele din lume si multa sanatate!!! Sa auzim de bine! Corina
10 February, 2008 - 07:00 — Elena
BUNA BIANCA . IMI PARE NESPUS DE RAU. IN SPECIAL CA EU AM NASCUT UN COPIL CU PROBLEME SI NIMEMI NU STIE DE CE. ARE 10 ANI SI NE CHINUIM ZI DE ZI SA DUCEM ACEASTA VIATA......CIUDAT ESTE CA NICI IN ZIUA DE AZI NIMENI NU MI-A DAT O EXPLICATIE DE CE ACEST COPIL ESTE ASA . ARE RETARD , ADHD, SI ACUM 2 ANI MI-A FACUT SI NISTE CRIZE DE E[ILEPSIE. NEBUNIA CEA MAI MARE A MEA DEDE FAPT CURAJUL MEU A FOST SA MAI FAC UN COPIL, EL ESTE SANATOS SI ARE TREI ANI,,,,DAR CATEODATA IMI ESTE ASA DE TEAMA......VIATA ASTA A FOST ASA DE DURA CU MINE...AM STAT IN BUCURESTI PANA LA 19 ANI..AM AVUT SI UN INCEPUT DE CARIERA DE MODEL DAR..AMN RENUNTAT LA TOT PTR IUBIRE..CARE ACUM S-A DOVEDIT A FI FALSA.....AM 309 DE ANI SI LOCUIESC IN RM VALCEA DAR AICI NU SUNT SCOLI SPECIALE..AS FI VRUT CEVA MASI BUN PTR EL. LUPT IN FIECARE ZI DAR NU AM CU CINE...SIMT CA MA DOBOARA TOTUL......NU STIU CAT VOI MAI REZISTA.....SPER SA REUSESC SA DUC PANA LA CAPAT ACEASTA MISIUNE A VIETII MELE...DAR......E-MAL-UL MEU ESTE ****@yahoo.com...........as vrea sa vin in bucuresti cu el dar cu salariul mewu de profesoara nu-mi pot permite multe. am si un sot dar el refuza sa se gandeasca la posibilitatea unei mutari in bucuresti....este ingrozitor de greu....................
11 February, 2008 - 07:00 — Florentina
Draga Bianca imi pare nespus de rau ....sincer cand te-am vazut la tv nu am inteles prea bine ce ti se intamplase ....dar am intrat pe adresa ta si am citit"povestea"ta zguduitoare care tea marcat pentru toata viata ....ma izbucnit in lacrimi si am zis de ce tocmai ei nu imi venea sa cred ...din fericire il ai pe LUCAlanga tine si deasemeni intreaga familie ...sper din tot sufletul ca cu ajutorul lui d-zeu sa treci mai departe si sa ai puterea de a mai ramane inca o data insarcinata .....eu sunt mama unui baietel pe nume DANIEL MIHAIL care in data de 8 martie va implini 1 anisor .de multe ori auzind si vazand atatea necazuri imi este teama ca nu cumva sa i seintamplea ceva ..pentru ca sincer eu nu cred ca as avea putere de a merge mai departe si de aceea te admir foarte mult pentru curajul cre lai avut de a merge mai departe..in incheiere iti doresc multa snatate si putere.adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com.din ploiesti.numai bine
11 February, 2008 - 07:00 — Florina
mi-e greu sa incep...imi tot caut cuvintele...nu vreau sa jicnesc p nimeni, dar ma bucur si sufar in acelasi timp pt k ai scris acest articol...sufar pt k nu doresc nimanui sa treaca prin ce ai trecut tu si celelalte femei; nu am trecut prin asa ceva dar pot sa-mi imaginez...in schimb ma bucur pt k poate vorbele tale, care se simt venite din suflet in ciuda spuselor unora, sa fie percepute ca un semnal de alarma asupra femeilor ce apeleaza l avort...sunt multe astfel d femei... nu cred k te ajuta cu nimic dc iti spun k am plans cand am citit randurile de mai sus...sper insa sa iti aduca alinare cele mai bune ganduri pt tine si familia ta si certitudinea k Emma d acolo d sus isi vegheaza mamica, taticul si fratiorul... :*
11 February, 2008 - 07:00 — Ramona
Ma numesc Ramona si sunt insarcinata.si tocmai pt ca am in burtica un pui mic de om te-am inteles perfect si ti-am inteles durere cum cred ca o intelege orice mama .dumnezeu sper sa-ti dea putere sa gasesti consolare si sper sa te pot ajuta (daca vei avea nevoi)sa reusesti sa transmiti unmesaj tuturor femeilor sa inteleaga ca suntem doatoare sa ne facem toate analizele si sa incercam sa ducem o viata sanatoasa pt copii nostri.stiu ca tu ai facut toate astea, dar sunt multe mame care nu o fac.si e pacat.poate citind poveste ta ,care stiu ca a durut mult sa o scrii,vor intelege ceva.Emma va ramane tot timpul in sufletul vostru si e normal.si cred ca faptul ca ai purtat-o atat in burtica iti da dreptul sa o si pomenesti atunci cand simti nevoia in slujbe.nu i-ti poate nimeni nega asta, pt ca nu cred ca acesti copii nu au suflet.si poate o sa facem odata o slujba pt emma si toti copii care au murit.cred ca fiind mame avem dreptul asta
11 February, 2008 - 07:00 — Anonim
BUNA BIANCA NICI NU STIU CUM SA ICEP CIND MA GINDESC PRIN CE DURERE AI TRECUT CUVINTELE SUNT DE PRISOS DAR TREBUIE SA AVEM INCREDERE IN DUMNEZEU CA SA PUTEM TRECE PESTE TOT. PE 25 AUGUST 2007 AM PIERDUT SI EU PRIMUL COPIL LA 4 LUNI DIN CAUZA CA AM AVUT O PLACENTA PREVIA SI AM AVUT O MICA SINGERARE MA INTERNAT IN SPITAL SI IN SPITAL M-I SA FISURAT MEMBRANA SI SA SCURS LICHIDUL O SAPTAMINA NU MA PUS LA ECO DUPA O SAPTAMINA MA PUS LA ECO DAR A FOST PREA TIRZIU.A FOST GROASNIC IMI TRECEAU FEL SI FEL DE TIMPENI PRIN CAP DAR ACUM AM RAMAS DIN NOU INSARCINATA DAR VREAU SA SPUN CA IMI ESTE FOARTE FRICA SA NU PATESC LA FEL
11 February, 2008 - 07:00 — Laura
BUNA BIANCA, Ma numesc Laura; am 32 de ani si am trecut pri aceeasi experienta nefasta in 2006. Am incercat de nenumarate ori sa-ti trimit aceste randuri, dar n-a fost posibil datorita tehnologiei. Nu pot sa urmaresc programele tv. decat foarte rar, datorita programului meu zilnic, foarte solicitant, dar cand ai avut emisiunile televizate atat pe euforias, cat si pe b1 am urmarit cu emotie.Am un baiat , Mihai; el are 9 ani si mi-am dorit sa mai am un copil, astfel ca Mihai sa nu fie singur.Am ramas insarcinata si totul a decurs fara probleme timp de 5 luni. Nu am avut greturi, varsaturi, a inceput sa miste, ce sa-ti spun fara probleme. Am pierdut sarcina la 23 saptamani, in Maternitatea din Oradea.Nu ma voi impaca cu gandul vreodata ca mi-am lasat copilul intr-un spital, fiind declarat "Avorton". El trebuia sa aiba numele baiatului tau, Luca-Cristian.Nimeni, nici asistentele, nici, moasa, nici medicul, nici, preot, nici psiholog nu te consiliaza sau te indruma in aceste situatii. Toti vin cu vorbe care nu-si au sensul , fiindca Tu ca individ esti in acele momente nulitate, un stigmat, in proscris, ...nu-ti spune nimeni cauzele, dar exista efectul=copilul tau nu mai.Esti goala pe dinauntru, un robot, cauti explicatii, cauti sa intelegi, cauti ceva, orice,; te iei de piept cu dumnezeu, ca pe urma sa-i ceri iertare. Au urmat o serie de teste, controale, analize, dar ti sev spune ca esti bie, esti perfect sanatoasa, nu ai nimic si esti lasata in ceata: sa gasesti tu raspuns la tot ce ti s-a intamplat. L-am vazut intre picioarele mele, cand a iesit, cu manutele adunate, cu par negru, ....si probabil aruncat, ars, sau....Nu te poti sa-i faci un ritual de inmormantare, nu ai unde sa mergi sa stii ca sub acel panant e ingropat. CEEA CE E SIGUR, TRAIESTI CU ACEASTA DURERE, de fapt inveti sa traiesti cu ea. Tatal lui m-a lasat singura in toata aceasta lupta inegala: eu si lumea.Nu va trece niciodata, e singurul lucru pt. care lacrimile imi mai brazdeaza obrazul. Am un copil langa mine, pe pamant(el imi da forta mai departe)si unul in cer(care-mi lipseste;nu este zi in care sa nu ma gandesc la el).Indiferent de cate cuvinte as folosi, nu pot descrie ce sentiment traiesc. Daca te pot ajuta cu ceva in aceasta campanie, poti conta pe sprijinul meu.Sunt persoana publica. Adresa mea de mail: ****@yahoo.com
11 February, 2008 - 07:00 — Catalina
dragele mele, cred ca durerile noastre nu ar trebui comparate. ceea ce mi s/a intamplat mie sau voua este de necomparat! fiecare din noi a plins atunci cind, din nefericire, am ramas fara copil! fetita mea Mara a murit dintr/o eroare medicala, avea 4 ani si 10 luni si era lumina noastra. medicii au mintit de la un cap la altul (perfuzii cu glucoza 6 ore cind fetita mea avea glicemie la internare de 4,8; tratament - insulina;diagnostic final - tumora cerebrala!!! si tot asa.... s/au salvat unul pe altul iar fetita mea nu mai e....). picta frumos, vroia sa mearga la biserica (oare de ce un copil asa mic cere sa mergem la biserica???!!!). din pacate nu mai avem alti copii, sotul mea ar vrea sa infiem unul dar eu nu am curaj... am 40 de ani, de la moartea Marei iau medicatie pentru inima si tensiune, fac atacuri de panica, mi/e frica de multe ori sa ies din casa... incerc sa imi revin (au trecut 9 ani de atunci) dar e tare greu.nu stiu incotro sa o iau, imi e mila de toti cei care sunt in jurul meu si sufera la fel ca mine. eu doresc tuturor celor care isi doresc cu adevarat copii sa aiba parte de sanatate si de diagnostice corecte! va imbratisez cu drag, Catalina ****, Braila, email ****@yahoo.com
11 February, 2008 - 07:00 — Maria
Buna Bianca, numele meu e Maria.Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin asemenea cosmar; nu m-am putut abtine din plans si ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de fetita mea care mai are o luna pana sa se nasca. Imi vin uneori in minte fel si fel de ganduri urate iar apoi imi dau palme si imi interzic sa ma mai gandesc la ceva rau. Uneori refuz sa aud stiri de acest fel numai de frica. Ma rog in fiecare seara la Dumnezeu sa-mi dea un copil sanatos, frumos si bun si ii fac si ei rugaciunea de seara. Am avut o sarcina grea cu multa durere dar daca asta ar fi plata ca al meu copil sa fie sanatos accept cu placere durerea. Stiu ca in asemenea momente pt tine orice s-ar spune ar fi usor inutil pt ca numai tu stii prin ce ai trecut si conteaza sprijinul pe care il vei primi de acum inainte. Si mai stiu un lucru: Dumnezeu iubeste oamenii si el stie mai bine ce face si ca are o explicatie pt fiecare intamplare din viata noastra. Sunt sigura ca intr-o zi o vei primi. Multa putere si numai bine tie si familiei tale. MARIA
11 February, 2008 - 07:00 — Ana-Maria
Buna Bianca... Buna tie si tuturor mamelor...nici nu stiu ce sa-ti scriu...dar vreau sa-ti scriu...nu-ti spun ca iti impartasesc durerea...ca o inteleg...dar stiu ca e o drama si mai stiu ca ceea ce ai inceput tu sa faci prin crearea acestui site va face o diferenta mare in Romania si reprezinta un lucru extraordinar ca ai puterea sa vorbesti despre asta si sa aduci o schimbare..o schimbare care ne va ajuta pe toti..atat pe tine,pe femeile care traiesc o asemenea experienta,cat si pe noi,cei din umbra. Iti doresc din inima pace sufleteasca si putere sa-ti continui viata! Ana-Maria
11 February, 2008 - 07:00 — Adina
Draga mae Bianca, Am incercat sa-ti scriu dar.. nu stiu daca ai primit mesajul meu!? Poate ca vei avea timp sa-mi scrii cateva randuri. Sunt o persoana care vrea sa se implice VOLUNTAR, bineinteles daca doriti acest ajutor. Puteti sa-mi raspundeti pe adresa :****@yahoo.com Traiesc cu speranta unei bune colaborari! Cu respect, Adina ****
11 February, 2008 - 07:00 — Anonim
...bleu sau roz? este una din intrebarile care ni le punem in asteptarea puiului de om ce urmeaza sa soseasca pe lume.Am trait aceeasi drama ca si tine ,Bianca,in urma cu 18 ani...asteptam primul copil...Doamne!ce poate fi mai frumos...si acum ma gandesc la el ,un inger ...nu isi poate imagina nimeni si nici nu vreau sa-si imagineze nici o femeie,barbat,parinte,cum sunt acele clipe...poate ani,cand iti vine sa mori de tristete...bleu sau roz?ce frumoasa e intrebarea aceasta asa-i?
10 February, 2008 - 07:00 — Claudia
imi pare f foarte rau am trecut si eu printro situatie asemanatoare Aveam 1 baietel si am hotarit sa mai avem un copil dar la 6 luni am pirdut sarcina a fost tot un baietel am suferit f mult dar cel mai mult ma durut suferinta lui andrei adica baiatul meu care atunci avea 5 ani a fost dureros dar timpul vindeca totul D-ZEU mia daruit dupa alti 5 ani un baietel sanatao si ii multumesc Domnului pt copii mei iar andrei e fericit ca il are pe denis fratiorul meu asa ii spune el Astept sa ne dai vestea ca o sa vina barza sa-ne bucuram alaturi de tine D-zeu sa te binecuvinteze. CLAUDIA GALATI
10 February, 2008 - 07:00 — Anonim
sunt o fata care a nascut la varsta de 12 ani! nu stiu csf cu copilul?..astept rasp la nr d tel 07****
Comments
e greu sa spui la cineva care este in situatia ta ceva pt ca nici un cuvant nu ii poate alina durerea.Eu cred ca si in spitalele din Romania sunt medici capabili dar care nu sunt lasati sa isi practice meseria.Sunt din Hunedoara am fost insarcinata ,la 20 de saptamani mi-sa deschis colul,medicul care avea grija de mine m-a internat imediat,dar pt ca era in ajunl anului nou a trebuit sa astept sa treaca Anu Nou.Chiar in ajun de an nou s-au facut multe externari iar medicul meu nu a vrut sa ma lase sa merg acasa asa ca a venit la mine medicl sef pe sectie si m-a intrebat daca mai am copii ,i-am raspuns ca nu asa ca atunci pt a ramane internata am fost nevoita sa ma consultata si de el.La inceputul noului an mi-sa cerclat colul (cusut colul)dar tot dupa ce am trecut si de consultul medicului sef.sarcina a trecut de termen si nu nasteam asa ca medicul m -a internat si mi s-au facut injectii pt provocarea travaliului dar nici asa nu am reusit.Pt ca doctorita mea nu incurajeaza cezariana a optat prin a-mi face perfuzii dar pt asta va dati seama ca am trecut iarasi pe la medicul sef.
mi sa spus de catre doctorita mea ca dimineata va veni asistenta si ma va duce la sala de travaliu pt a mi-se pune perfuzia, pana ajunge ea la spital si face vizita de dimineata,sa intru in travaliu
Zis si facut dar ca la sala de travaliu am asteptat de la 6;30 pana la 8 pt ca moasa mi-a spus ca daca ii trebuie la doctorita sa imi puna perfuzie sa aduca ea de acasa ca ea nu are
La 8 a venit dr si cand a auzit s-a dus si i-a adus moasei perfuzie dar aceasta credeti-ma ca nu a stiut sa imi puna perfuzia a chemat-o pe asistenta de pe sala
Acesta este personalul spitalelor noastre chiar daca unii medici stiu ce sa faca pt a te ajuta nu o pot face fara aprobarea medicilor sefi care de multe ori prelungesc suferinta Bianca crede-ma ca am plans enorm numai la gandul ca il voi pierde pt ca mi s-a spus ca riscul este mare Acum are 3 ani dar imi este teama sa nu pateasca ceva ,sa nu il pierd si ma gandesc ca aceasta panica o am de atunci pt ca stiam ca in orice minut il pot pierde dar nu aveam cu cine sa discut pt ca toti imi spuneau sa nu mai plang ca daca nu e sa fie sunt tanara si pot sa fac alt copil;dar nimeni nu stia ce e in sufletul meu Dupa ce am ajuns cu sarcina la 37 de saptamani doctorita a spus ca am copilul pt ca :"Dumnezeu te iubeste"Eu ii multumesc Domnului si doctoritei pt ce au facut pt mine si copilul meu Bianca in popor se spune ca daca moare cineva inseamna ca il vrea D-zeu, gandeste ca fetita ta este acolo unde nici un rau nu o poate atinge,si va veghea asupra ta ,caci nu uita ca de mici ne rugam la Ingeras
buna bianca.ma numesc dana si am 24 de ani.am si neu un baietel care are 1an si 5 luni si pe care il iubesc nespus de mult.imi pare nespus de mult si iti inteleg durerea pentru tragedia care tii sa intamplat.sa-ti dea dumnezeu sanatate si putere in tot ce faci.iar ideea cu campania mii se pare una super buna si ma bucur ca cineva incearca sa se ocupe de dramele si durerea mamicilor care isi pierd copii.te pup
sunt mamica si azi duminica 10 februarie site-ul acesta m-a facut sa plang.Am o fetita de 1 si 4 luni si mi-am dorit-o foarte mult.A venit foarte greu bebelusul dupa aproximativ 6 ani de casnicie si cand a venit ca orice viitoare mamica mi-am dorit sa am un doctor bun.Si aici in Constanta sunt o multime de doctori care iti jupoaie pielea de pe tine si rari sunt aceia care sunt buni.
Am nascut-o pe fetita in saptamana 41 si jum.de sarcina,pentru ca doctorul la care mersesem initial m-a lasat balta la 40 de sapt.zicandu-mi ca el nu face cezariana la cerere sau nastere normala cu epidurala ,ci doar nastere fara anestezie.Si la ce dureri sunt cred ca daca nnu exista o femeie,doctorita,care m-a luat si mi-a facut cele necesare de nastere ,poate ca azi numai eram si eu si fetita.Sa-i de-a Dumnezeu sanatate ca la cata indiferenta exista la Constanta,nu cred ca mai eram.Sa te ajute bunul Dumnezeu sa ramai din nou si sa ai din nou sarcina cu fetita.Eu si fetita mea iti dorim tot binele din lume,si speram sa ramai insarcinata cu "bebita fetita" si sa fie sanatoasa!posta de VIRGINIA SI MARIUCA
Draga Bianca,sper ca nu te deranjeaza prea tare ca multi ne consideram prieteni si ne permitem sa te tutuim (avem varste apropiate, eu sunt nascuta in 1969).Ti-am mai scris de doua ori, dar mesajele nu au ajuns, se pare, probabil detalii tehnice-nu stiu...Am fost printre primii care au citit pe siteul tau despre aceasta tragedie, aflasem din ziar...Am plans minute in sir, nu imi imaginam ca pot exista dureri atat de mari,eram alaturi de tine in aceasta mare durere cu tot sufletul,apoi vazandu-te intr-o emisiune (pe Prima) am scris din nou, dar...ghinion-nu am reusit sa transmit mesajul!Printesa ta te vegheaza de sus, din Cer, iti da putere sa continui sa traiesti aici, pe Pamant, pana cand va veti reintalni intr-o dulce imbratisare....Dar pana atunci, ii esti datoare ei, ii esti datoare lui Luca sa TRAIESTI.Aceasta imensa durere te-a facut mai puternica, te-a facut sa vezi viata intr-un mod mult mai profund decat toti ceilalti...Iti doresc sa ii daruiesti lui Luca surioara mult dorita, iti doresc sa ajungi cit mai repede la momentele de bucurie de a alege rochita de plimbare, de a pieptana cositele blonde (ca ale tale) ale fetitei ce va veni...
Continua sa vorbesti cu fetita ta din Ceruri, sa ii zimbesti atunci cand privesti in sus,sa ii pastrezi vie memoria...As vrea sa iti pot fi de folos intr-un fel sau altul,nu ezita sa ma contactezi ( ****@yahoo.com).
Ma felicit ca eu am ascultat al 6-lea simt si m-am grabit sa aduc pe lume copiii mai repede decat la termen....Cel de-al doilea baietel al meu avea 2-3 noduri pe cordonul ombilical atunci cand l-am nascut, cu 2-3 saptamai mai devreme, desi nu exista nici o indicatie terapeutica in acest sens, ci pur si simplu-asa am decis eu!Ii multumesc bunului Dumnezeu pentru faptul ca mi-am ascultat instinctul,altfel-poate as fi putut trece si eu prin experienta atat de traumatizanta prin care ai trecut si tu...Pentru ca in general, exista si un lucru bun, cat de mic, in orice tragedie, ma gandesc ca ai avut sansa de a nu trece printr-o histerectomie -asa cum s-ar fi putut intampla daca fatul ar fi intrat in putrefactie si odata cu el-uterul...Dumnezeu ti-a lasat sansa de a redeveni mamica, lucru pe care ti- dorim cu totii cat mai curand!Doamne ajuta! Iulia
buna ziua..sunt V.Viviana..am 30ani,si am trecut prin starile povestite de tine...NU MAI ESTE NIMIC DE SPUS...TU AI SPUS-O LA MODUL CEL MAI INTELEPT..SI NU IMI RAMANE DE FACUT,DECAT SA MA ROG ,LA D-ZEU.CA NIMENI SA NU MAI TREACA PRIN ASTA..RAMAI CU BINE!!!(O PRIETENA IMI SPUNE SA TE FELICITAM PENTRU CURAJUL,DE A SPUNE TOTUL ASA DE EXPLICIT PT.TOATA LUMEA...)"TIMPUL AMELIOREAZA ORICE DURERE.."LINISTE IN SUFLET ITI DORIM SI TIE...SI NOUA...CELELALTE CARE AM TRECUT PRIN ASTA.
Buna Bianca! Nu pot sa spun decat ca imi pare nespus de rau pentru suferinta ta. Eu am o fetitza de 3 luni jumatate si nu poti sa-ti imaginezi ce fericita pot fi. Am plans incontinuu cat timp am citit articolul. Sa stii ca dupa ce am nascut am plans cateva zile incontinuu de fericire si de frica in acelasi timp (nu cumva sa i se intample ceva rau). E intr-adevar o minune sa poti face un copil! Un adevarat MIRACOL! Si acum o verific mereu cand doarme, tot de frica sa nu i se intample ceva rau, o verific sa vad daca mai respira. Cred ca sunt si eu putin deplasata, ca cei cu drobul de sare (poate din prea multa iubire). Inca o data spun cat regret ce s-a intamplat tuturor femeilor in situatia ta (am o matusa care a trecut prin asa ceva si am vazut cat a suferit, ce fericiti eram cu totii pe timpul sarcinii). Multa sanatate si CURAJ! Andreea din Barlad
Draga mea prietena,(daca imi permiti sa-ti spun asa),Bianca este foarte greu de descris in cuvinte prin ce ai trecut.Si eu am trait o experienta oarecum asemanatoare cu a ta.In 22 oct 1991 am nascut un baietel ....imi este foarte greu sa vorbesc despre asta.....
Mi-au spus ca este perfect sanatos,l-am strans in brate,l-am alaptat,i-am vobbit...l-am iubit.
in dimineata zilei de 24oct l-am gasit mort in patutul lui din maternitate.
Nici macar nu au avut bunul simt sa vina sa-mi spuna ce se intamplase.
cand m-am dus la cabinetul asistentelor sa intreb ce este cu puiul meu mi-au spus sec"care,ala care a murit azinoapte?".....
Nu mai simteam nimic,se daramase toata lumea mea ,nu am fost in stare sa mai vorbesc......
l-am luat acasa,cu mari interventii si l-am inmormantat cu toate ca nu era botezat...dar am unde sa -l plang si sa-i aprind o lumanare....
Acum am o fata de 15 ani Larisa si mai am un pui mic de 1an si 5luni Cristian pe care ai iubesc din tot sufletul dar am si un ingeras acolo printre stele la care ma agndesc tot timpul,Cosmin care ne vegheaza de acolo de sus.Stau cateodata si ma intreb cum ar fi aratat,cum ar fi gandit ,ce ar fi facut....
Dupa atatia ani nu stiu de ce mi-a murit puil ,am fost suparata pe dumnezeu si pe toti sfintii din cer.....
Ma intrebam tot timpul de ce eu?de ce puiul meu?de ce.......?
Si acum ma doare sufletul si imi este tare dor de el si .....cand mi-e dor plang
Poate fetita ta se intalneste printre stele cu puiul meu sa-i spuna cat de mult il iubesc si cat de dor imi este de el......
Te saruta cu drag Adriana din Tulcea
Daca pot fii de folos cu ceva ,voi ajuta cu mare drag
tel 07****
adresa de mail ****@yahoo.com
Te saruta cu drag Adriana din Tulcea
Buna Bianca, imi permit sa-ti spun asa ca te simt foarte aproape de sufletul meu si nu numai....
Ma numesc Ana, sunt din Iasi si am o fetita de 1 an si 2 luni, pentru care-I multumesc Lui Dumnezeu ca e sanatoasa. Sora mea a pierdut o sarcina si sincer iti spun ca nu am stiut cum sa o consolez, spre marea mea rusine, incercam sa evit subiectul. Cat despre sistemul sanitar din Romania e mizerabil. Am o prietena care la 35 de saptamani i s-a spus ca bebelusul nu se incadreaza in dimensiunile normale, ca e malformat. I s-a spus verde-n fata ca e tanara , frumoasa si poate face altul.....eu atunci eram insarcinata in 3 luni. Mi s-a rupt sufletul cand pe holul spitalului m-am intalnit cu ea care era distrusa. A plecat acasa cu gandul ca bebelusul urma sa se nasca bolnav si.....minune cand s-a prezentat pentru cezariana a nascut un baietel perfect sanatos. Acum are 1 an si 10 luni, e destept si perfect normal. Iti dai seama ca putea sa faca o nebunie in durerea provocata de niste medici incompetenti?Sau cate alte mamici sufera la fel?Cate reusesc sa duca sarcina pana la termen?Iti doresc multa sanatate si sa fii sigura ca de acolo de sus cineva te priveste si te saruta. Te pup.
De cateva zile, citesc si recitesc mesajele scrise de atatea mamici, de atatea suflete mutilate pe viata,si e uimitor cum asemenea tragedii, unesc atatea suflete...De multe ori ma intreb cum de nu a innebunit cumnata mea, careia in 2004,i-a murit fetita la 1an si4 luni de meningita.Plang si astazi cand ma gandesc la ea , la Catalina Elena, ingerasul nostru cu cei mai frumosi ochi albastri, din toata lumea.Ar fi trebuit sa se joace astazi cu Sofia , fetita mea de 2 ani,si ma gandesc ca atunci cand fetita mea se va face mai mare ii voi povesti de verisoara ei.Cumnata mea nu a innebunit pt. ca DUMNEZEU a intarit-o, ia dat putere sa mearga mai departe,si sa mai poata povesti chiar si altora de fetita ei . Multa vreme m-am simtit vinovata PT.CA eu am un copil sanatos, si ma intrebam daca nu ma invidiaza!Nici in ziua de azi nu am curajul sa o intreb,nu pot decat sa-mi imaginez ce simte cand SOFIA mea ma striga MAMA, iar pe ea nu o striga NIMENI.Cand ma duc la biserica ii aprind cate o lumanare, si-mi vine sa urlu DE CE DOAMNE, cand ea ar fi trebuit sa-mi aprinda mie???????Vazand-o pe Sofia langa mine,simt ca DUMNEZEU MA IUBESTE, SI-MI IMPARTASESC COPILUL in fiecare saptamana in post, iar in timpul anului macar o data pe luna,si ma rog DOMNULUI:DOAMNE PEDEPSESTE-MA PE MINE PENTRU TOATE PACATELE MELE,dar pe sofia iubeste-o ,e doar un suflet nevinovat, un ingeras.Bunica mea are o vorba:"NU MA DOARE, MA USTURA SUFLETUL MAMA",va inteleg durerea si usturimea din suflet voua tuturor mamelor ,si ma rog la dumnezeu sa nu stiu vreodata ce inseamna acest sentiment,iar tu Bianca sa FII ULTIMA FEMEIE DIN LUME care mai povesteste din propria experienta o asemenea nenorocire. Voi toate sunteti cu adevarat niste femei puternice,VA IUBESC ,VA ADMIR, DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE.
pierderea unui copil este cel mai mare necaz pentru oricare dintre noi nu ne putem pune contra lui dumnezeu dar ne ramane speranta ca vom reusi cu ajutorul lui sa depasim momentul un moment greu dar care trebuie depasit nu putem sa ne lasam prada ispitei de a face un gest necugetat dumnezeu sa iti dea sanatate si putere si sa te ajute sa treci cu bine acest moment.Am sa-ti spun o poveste reala care eroina fina mea in urma cu 9ani a nascut dar dupa 4 zile a murit baietelul ,cu ajutorul nostru al tuturor cunostiintelor familiei fina mea a trecut acest moment.Spunea ca nu mai vrea nici un copil dar dupa 8 ani si-a dorit un copil si cu tratament a reusit de a nascut un grasan de 4kg.Acum grasanul are 7 luni .TREBUIE SA AVEM CREDINTA IN DUMNEZEU SI EL VA REUSI SA NE AJUTE PE TOTI SA REUSIM.TE IMBRATISEZ CU DRAGOSTE SI RESPECT
Buna BIANCA ,Ma sunt OANA si vreau sa ti zic ca si eu am avut nesansa si ghinionul de a mi pierde primul copil atat de mult dort si atat de mult asteptat.S a intamplat sa pierd sarcina la12 saptamani si nu puteam realiza si nici constientiza ca tocmai si mie mi se intamplase acelasi lucru ca si verisoarei mele.Asta s a intamplat pe 7 02 2005 si sufr si acum tot timpul ma gandesc si fac comparatie cu alti copii care sunt nascuti in luna are trebuia sa nasc si eu.A fost si este FOARTE DUREROS sa pierzi un copil...o sarcina.Eu iubesc atat de mult copii si mi doresc atat de mult sa raman insarcinata din nou,...incercam,incercam si iar incercam.Toti ne intreaba dar voi cand aveti de gand sa faceti un copil(avand 8 ani de la casatorie)dar ei nu stiu cat ne chinuim noi sa pot ramane din nou insarcinata....Acum mergem si noi cand la u medic cand la altul...Ce m a incurajat pe mine a fost sotul meu ca a stat toata noaptea langa mine,inclusiv a doua zi pana m au externat pt.ca noi locuim in ITALIA si aici doctorii se comporta f.fumos cu pacientii chiar daca esti strain fata de ei,te incurajeaza,i ti ridica moralul,daca ai nevoi de calmante sau orice altceva nu se pune problema in schimb la noi in spitale(majoritatea)lasa de doritoricum aceasta durere din sufletul nostru nu ne o poate lua nimeni si nici n o sa dispara vreodata si nu numai din sufletu nostru ci si cel al sotilor pt.ca sotul meu a plans toata noaptea langa mine si ma mangaia pe frunta el a fost singurul care mi a fost alaturi nu am avut pe nimeni altcineva...SI STIU CA ACOLO SUS PRINTRE INGERASI SE AFLA SI INGERASII NOSTRI.SPER CA INTR O ZI VOI RAMANE DIN NOU INSARCINATA SI VOI PUTEA DUCE SARCINA PANA LA CAPAT CU BINE.I TI DORESC SANATATE,PUTERE SI FORTA DE A MERGE INAITE.CU TOT RESPECTUL OANA.
Imi pare sincer rau. Nu cred ca-ti intelege nimeni durerea decat cele care au trecut (din pacate) prin asemenea momente. Sa dea Dumnezeu sa-ti gasesti forta necesara sa mergi mai departe. Nu sunt casatorita si nu am copii, dar ii iubesc enorm si sper ca intr-o buna zi sa fiu si eu binecuvantata cu un ingeras. Nu e drept ce ti s-a intamplat, dar intotdeauna in momente grele imi spun ca Dumnezeu stie ce face ... are EL grija de Emma, ingerasul tau e bine pazit. Ai incredere in tine si fii tare!
Mara
Buna ma numesc Eliza am 23ani si sunt din Resita.
Am aflat de acest site de la apropiatii mei.Vreau sa iti spun ca regret enorm ce sa intamplat cu ingerasul tau aceeasi experienta tragica am trait/o acum un an cand mi.am pierdut fetita IRIS la doar cateva ore dupa nastere.
Am crezut ca mi se sfasaie sufletul vazand ca copilasul meu se stinge si nu il pot ajuta cu nimic.De fiecare data cand inchid ochii imi vad copilasul si momentele de cosmar.Dar de un singur lucru ma bucur oarecum ca am putut fi alaturi de ea chiar si pt cateva ore, imi va ramane in suflet toata viata.Sper ca o voi mai putea vedea cand voi inchide ochii si ca va ma astepta.
Iti multumesc in numele meu si probabil a tuturor femeilor care au trecut printr.o astfel de experienta ca avem ocazia sa ne putem exprima durerea si in acelasi timp sa.ti fim un sprijin la perioada grea pe care o traiesti.
Iti doresc sa fi puternica si bucurate de ingerasul pe care il ai si care te iubeste.
Am citit multe din mesajele pe care le-ai primit, concluzia mea este una foarte clara, ca prin aceasta pagina ai dovedit un lucru MARE: in Romania sunt oameni foarte inimosi, care stiu sa se alature oamenilor suferinzi din diferite motive. Eu nu pot decat sa-ti multumesc ca existi, te ADMIR foarte mult pentru ce-ai facut, dar mai mult pentru ca ai stiut sa te ajuti singura, inasasi prin ce faci, nu te amagi din cauza "prietenelor tale". Sa sti ca proverbul "Prietenul la nevoie se cunoaste" a suferit o modificare, astfel: "Prietenul la nevoie TE cunoaste". Iti scriu atat despre mine. Am crscut fara parinti, intr-o institutie a statului, pană la 18 ani, cand doar Dumnezeu m-a iubit, iar acum am o familie, o sotie pe care o iubesc de mai bine de 18 ani si un baiat de 10 ani Fabius Daian, care este foarte bine. Iti spun aceste lucruri pentru ca sunt de acor cu unul dintre cei care ti-a scris, ca Dumnezeu ne mai verifica loialitatea, credinta. Multumeste-i lui Dumnezeu ca existi ca-i ai pe Luca si pe logodnicul tau, pe ai tai. Eu sunt alaturi de tine si toti parintii care trec prin asa ceva. Analizeaza lucrurile prin simplitatea lor nu le complica, pentru ca altfel suferi prea mult. Traieste-ti viata. Iti doresc multa sanatate, fericire si fii buna asa cum eu te stiu doar privindu-te la TV. Ai o mimica a fetei de femeie buna, sincera si inimoasa. De aceea-ti iti scriu multi oameni buni si cu suflet. Multumesc lui Dumnezeu ca prin acest site pe care l-ai deschis Bianca, se pate dovedi inca o data cat sentiment de umanitate exista pe acest pamant. Va mutumesc tuturor care i-ati scris Biancai Brad, ganduri bune. NUmai bine tuturor.
Buna Bianca,
ma numesc Mariana, am vazut emisiunea 'Nasul' si am citit articolele de pe site si
in ciuda faptului ca am 17 ani am ramas uluita si uimita si am plans in acelasi timp,vreau sa-ti spun ca imi pare nespus de rau...pentru tine si pentru toate femeile care sunt in aceeasi situatie...tot mai multe chiar...ar trebui luate masuri...dar dupa cum se stie la noi in tara mai intai trebuie sa suferim si apoi...poate...vor lua anumite masuri...ce pot sa-ti zic,sa fi puternica,si sa te gandesti ca acolo unde e cea mica,e bine,printre ingeri...imi pare rau..si mi-ar place, daca pot ,cu ceva sa te ajut in campania aceasta...adresa mea ****@yahoo.com..iti doresc tot binele,sanatate si multa putere...mariana,giurgiu..
ELEANA MILANO CONDOLEANTE...
Imi aduc aminte de o emisiune a lui Teo unde erai invitata. Erai insarcinata cu Luca si erai foarte fericita. Eu eram insarcinata cu... Yanis. Ne doream de ceva vreme un copil dar s-a intamplat ca sa pierd inainte doua sarcini cam la 2 luni. Mi s-a recomandat ca la urmatoarea sarcina sa fac o amniocenteza si pana atunci mi-am facut mie si sotului cariotipul genetic. In sfarsit am ramas din nou insarcinata. Mergeam la control la doi medici in orase diferite.Luam tratament. A venit si saptamana 16-17 si am plecat sa fac amniocenteza.Nu mai vreau sa detaliez prin ce am trecut vazand un ac care se indrepta spre copilul meu care misca intruna.Am facut-o...Am asteptat cam 3 saptamani rezultatul intr-un stres...In sfarsit l-am primit:bebe era ok cu cariotip 46xy(adica baiat).Am mai facut multe analize atunci, toate bune.Sarcina evolua bine si in saptamana 25-26 parca nu-l mai simt asa bine...sau deloc...Merg la control si la echo...nu are cord!!!!S-a prabusit totul in jurul meu. Au venit mai multi medici care nu au putut decat sa constate...imi ziceau ceva de un calmant...Eu ma gandeam doar ca nu e adevarat si cum sa ajung mai repede la celalalt doctor in celalalt oras. Am plecat imediat sperand intr-o minune. Dar s-a dovedit ca minunile nu exista. Doctorul a ramas fara cuvinte cu ochii tinta in monitorul echografului. Nu-si putea explica situatia... Si nici eu...Nici sotul meu...Nici mama mea...Nimeni...Cel mai mare cosmar era REAL!!! M-am internat a doua zi ca sa...nasc...natural...nu cu cezariana.A fost un travaliu de peste 20 de ore. Cele mai cumplite dureri posibile...S-ar fi numit YANIS! Singurul lucru care ma tinea pe linia de plutire era gandul ca peste putin timp voi putea sa raman din nou insarcinata si ca totul va fi bine. Imi doream atat de tare un copil ca doar la asta ma gandeam...numaram zilele pana puteam sa incerc din nou... Si dupa aproximativ 5 luni jumate eram insarcinata!!! Nu mai puteam sa ma bucur dar m-am apropiat foarte tare de biserica si de Dumnezeu. Mergeam des la biserica, ma rugam si stiam ca daca Dumnezeu vrea sa am un copil il voi avea. Eu imi doream foarte tare o fetita. Si a venit!!! Era un dar de la Dumnezeu si am numit-o DARIA! Este frumoasa, sanatoasa si este tot ce mi-am dorit vreodata. Sper sa ai si tu puterea sa treci cumva peste si sa mai incerci sa ai un al doilea copil daca iti doresti lucrul asta si sper sa fie fetita. Iti doresc tot binele din lume si multa sanatate!!! Sa auzim de bine! Corina
BUNA BIANCA . IMI PARE NESPUS DE RAU. IN SPECIAL CA EU AM NASCUT UN COPIL CU PROBLEME SI NIMEMI NU STIE DE CE. ARE 10 ANI SI NE CHINUIM ZI DE ZI SA DUCEM ACEASTA VIATA......CIUDAT ESTE CA NICI IN ZIUA DE AZI NIMENI NU MI-A DAT O EXPLICATIE DE CE ACEST COPIL ESTE ASA . ARE RETARD , ADHD, SI ACUM 2 ANI MI-A FACUT SI NISTE CRIZE DE E[ILEPSIE. NEBUNIA CEA MAI MARE A MEA DEDE FAPT CURAJUL MEU A FOST SA MAI FAC UN COPIL, EL ESTE SANATOS SI ARE TREI ANI,,,,DAR CATEODATA IMI ESTE ASA DE TEAMA......VIATA ASTA A FOST ASA DE DURA CU MINE...AM STAT IN BUCURESTI PANA LA 19 ANI..AM AVUT SI UN INCEPUT DE CARIERA DE MODEL DAR..AMN RENUNTAT LA TOT PTR IUBIRE..CARE ACUM S-A DOVEDIT A FI FALSA.....AM 309 DE ANI SI LOCUIESC IN RM VALCEA DAR AICI NU SUNT SCOLI SPECIALE..AS FI VRUT CEVA MASI BUN PTR EL. LUPT IN FIECARE ZI DAR NU AM CU CINE...SIMT CA MA DOBOARA TOTUL......NU STIU CAT VOI MAI REZISTA.....SPER SA REUSESC SA DUC PANA LA CAPAT ACEASTA MISIUNE A VIETII MELE...DAR......E-MAL-UL MEU ESTE ****@yahoo.com...........as vrea sa vin in bucuresti cu el dar cu salariul mewu de profesoara nu-mi pot permite multe. am si un sot dar el refuza sa se gandeasca la posibilitatea unei mutari in bucuresti....este ingrozitor de greu....................
Draga Bianca imi pare nespus de rau ....sincer cand te-am vazut la tv nu am inteles prea bine ce ti se intamplase ....dar am intrat pe adresa ta si am citit"povestea"ta zguduitoare care tea marcat pentru toata viata ....ma izbucnit in lacrimi si am zis de ce tocmai ei nu imi venea sa cred ...din fericire il ai pe LUCAlanga tine si deasemeni intreaga familie ...sper din tot sufletul ca cu ajutorul lui d-zeu sa treci mai departe si sa ai puterea de a mai ramane inca o data insarcinata .....eu sunt mama unui baietel pe nume DANIEL MIHAIL care in data de 8 martie va implini 1 anisor .de multe ori auzind si vazand atatea necazuri imi este teama ca nu cumva sa i seintamplea ceva ..pentru ca sincer eu nu cred ca as avea putere de a merge mai departe si de aceea te admir foarte mult pentru curajul cre lai avut de a merge mai departe..in incheiere iti doresc multa snatate si putere.adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com.din ploiesti.numai bine
mi-e greu sa incep...imi tot caut cuvintele...nu vreau sa jicnesc p nimeni, dar ma bucur si sufar in acelasi timp pt k ai scris acest articol...sufar pt k nu doresc nimanui sa treaca prin ce ai trecut tu si celelalte femei; nu am trecut prin asa ceva dar pot sa-mi imaginez...in schimb ma bucur pt k poate vorbele tale, care se simt venite din suflet in ciuda spuselor unora, sa fie percepute ca un semnal de alarma asupra femeilor ce apeleaza l avort...sunt multe astfel d femei...
nu cred k te ajuta cu nimic dc iti spun k am plans cand am citit randurile de mai sus...sper insa sa iti aduca alinare cele mai bune ganduri pt tine si familia ta si certitudinea k Emma d acolo d sus isi vegheaza mamica, taticul si fratiorul... :*
Ma numesc Ramona si sunt insarcinata.si tocmai pt ca am in burtica un pui mic de om te-am inteles perfect si ti-am inteles durere cum cred ca o intelege orice mama .dumnezeu sper sa-ti dea putere sa gasesti consolare si sper sa te pot ajuta (daca vei avea nevoi)sa reusesti sa transmiti unmesaj tuturor femeilor sa inteleaga ca suntem doatoare sa ne facem toate analizele si sa incercam sa ducem o viata sanatoasa pt copii nostri.stiu ca tu ai facut toate astea, dar sunt multe mame care nu o fac.si e pacat.poate citind poveste ta ,care stiu ca a durut mult sa o scrii,vor intelege ceva.Emma va ramane tot timpul in sufletul vostru si e normal.si cred ca faptul ca ai purtat-o atat in burtica iti da dreptul sa o si pomenesti atunci cand simti nevoia in slujbe.nu i-ti poate nimeni nega asta, pt ca nu cred ca acesti copii nu au suflet.si poate o sa facem odata o slujba pt emma si toti copii care au murit.cred ca fiind mame avem dreptul asta
BUNA BIANCA NICI NU STIU CUM SA ICEP CIND MA GINDESC PRIN CE DURERE AI TRECUT CUVINTELE SUNT DE PRISOS DAR TREBUIE SA AVEM INCREDERE IN DUMNEZEU CA SA PUTEM TRECE PESTE TOT. PE 25 AUGUST 2007 AM PIERDUT SI EU PRIMUL COPIL LA 4 LUNI DIN CAUZA CA AM AVUT O PLACENTA PREVIA SI AM AVUT O MICA SINGERARE MA INTERNAT IN SPITAL SI IN SPITAL M-I SA FISURAT MEMBRANA SI SA SCURS LICHIDUL O SAPTAMINA NU MA PUS LA ECO DUPA O SAPTAMINA MA PUS LA ECO DAR A FOST PREA TIRZIU.A FOST GROASNIC IMI TRECEAU FEL SI FEL DE TIMPENI PRIN CAP DAR ACUM AM RAMAS DIN NOU INSARCINATA DAR VREAU SA SPUN CA IMI ESTE FOARTE FRICA SA NU PATESC LA FEL
BUNA BIANCA,
Ma numesc Laura; am 32 de ani si am trecut pri aceeasi experienta nefasta in 2006. Am incercat de nenumarate ori sa-ti trimit aceste randuri, dar n-a fost posibil datorita tehnologiei. Nu pot sa urmaresc programele tv. decat foarte rar, datorita programului meu zilnic, foarte solicitant, dar cand ai avut emisiunile televizate atat pe euforias, cat si pe b1 am urmarit cu emotie.Am un baiat , Mihai; el are 9 ani si mi-am dorit sa mai am un copil, astfel ca Mihai sa nu fie singur.Am ramas insarcinata si totul a decurs fara probleme timp de 5 luni. Nu am avut greturi, varsaturi, a inceput sa miste, ce sa-ti spun fara probleme. Am pierdut sarcina la 23 saptamani, in Maternitatea din Oradea.Nu ma voi impaca cu gandul vreodata ca mi-am lasat copilul intr-un spital, fiind declarat "Avorton". El trebuia sa aiba numele baiatului tau, Luca-Cristian.Nimeni, nici asistentele, nici, moasa, nici medicul, nici, preot, nici psiholog nu te consiliaza sau te indruma in aceste situatii. Toti vin cu vorbe care nu-si au sensul , fiindca Tu ca individ esti in acele momente nulitate, un stigmat, in proscris, ...nu-ti spune nimeni cauzele, dar exista efectul=copilul tau nu mai.Esti goala pe dinauntru, un robot, cauti explicatii, cauti sa intelegi, cauti ceva, orice,; te iei de piept cu dumnezeu, ca pe urma sa-i ceri iertare. Au urmat o serie de teste, controale, analize, dar ti sev spune ca esti bie, esti perfect sanatoasa, nu ai nimic si esti lasata in ceata: sa gasesti tu raspuns la tot ce ti s-a intamplat. L-am vazut intre picioarele mele, cand a iesit, cu manutele adunate, cu par negru, ....si probabil aruncat, ars, sau....Nu te poti sa-i faci un ritual de inmormantare, nu ai unde sa mergi sa stii ca sub acel panant e ingropat. CEEA CE E SIGUR, TRAIESTI CU ACEASTA DURERE, de fapt inveti sa traiesti cu ea. Tatal lui m-a lasat singura in toata aceasta lupta inegala: eu si lumea.Nu va trece niciodata, e singurul lucru pt. care lacrimile imi mai brazdeaza obrazul. Am un copil langa mine, pe pamant(el imi da forta mai departe)si unul in cer(care-mi lipseste;nu este zi in care sa nu ma gandesc la el).Indiferent de cate cuvinte as folosi, nu pot descrie ce sentiment traiesc.
Daca te pot ajuta cu ceva in aceasta campanie, poti conta pe sprijinul meu.Sunt persoana publica. Adresa mea de mail: ****@yahoo.com
dragele mele, cred ca durerile noastre nu ar trebui comparate. ceea ce mi s/a intamplat mie sau voua este de necomparat! fiecare din noi a plins atunci cind, din nefericire, am ramas fara copil! fetita mea Mara a murit dintr/o eroare medicala, avea 4 ani si 10 luni si era lumina noastra. medicii au mintit de la un cap la altul (perfuzii cu glucoza 6 ore cind fetita mea avea glicemie la internare de 4,8; tratament - insulina;diagnostic final - tumora cerebrala!!! si tot asa.... s/au salvat unul pe altul iar fetita mea nu mai e....). picta frumos, vroia sa
mearga la biserica (oare de ce un copil asa mic cere sa mergem la biserica???!!!). din pacate nu mai avem alti copii, sotul mea ar vrea sa infiem unul dar eu nu am curaj... am 40 de ani, de la moartea Marei iau medicatie pentru inima si tensiune, fac atacuri de panica, mi/e frica de multe ori sa ies din casa... incerc sa imi revin (au trecut 9 ani de atunci) dar e tare greu.nu stiu incotro sa o iau, imi e mila de toti cei care sunt in jurul meu si sufera la fel ca mine. eu doresc tuturor celor care isi doresc cu adevarat copii sa aiba parte de sanatate si de diagnostice corecte! va imbratisez cu drag, Catalina ****, Braila, email ****@yahoo.com
Buna Bianca,
numele meu e Maria.Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa treci prin asemenea cosmar; nu m-am putut abtine din plans si ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de fetita mea care mai are o luna pana sa se nasca. Imi vin uneori in minte fel si fel de ganduri urate iar apoi imi dau palme si imi interzic sa ma mai gandesc la ceva rau. Uneori refuz sa aud stiri de acest fel numai de frica. Ma rog in fiecare seara la Dumnezeu sa-mi dea un copil sanatos, frumos si bun si ii fac si ei rugaciunea de seara. Am avut o sarcina grea cu multa durere dar daca asta ar fi plata ca al meu copil sa fie sanatos accept cu placere durerea.
Stiu ca in asemenea momente pt tine orice s-ar spune ar fi usor inutil pt ca numai tu stii prin ce ai trecut si conteaza sprijinul pe care il vei primi de acum inainte. Si mai stiu un lucru: Dumnezeu iubeste oamenii si el stie mai bine ce face si ca are o explicatie pt fiecare intamplare din viata noastra. Sunt sigura ca intr-o zi o vei primi.
Multa putere si numai bine tie si familiei tale. MARIA
Buna Bianca...
Buna tie si tuturor mamelor...nici nu stiu ce sa-ti scriu...dar vreau sa-ti scriu...nu-ti spun ca iti impartasesc durerea...ca o inteleg...dar stiu ca e o drama si mai stiu ca ceea ce ai inceput tu sa faci prin crearea acestui site va face o diferenta mare in Romania si reprezinta un lucru extraordinar ca ai puterea sa vorbesti despre asta si sa aduci o schimbare..o schimbare care ne va ajuta pe toti..atat pe tine,pe femeile care traiesc o asemenea experienta,cat si pe noi,cei din umbra.
Iti doresc din inima pace sufleteasca si putere sa-ti continui viata!
Ana-Maria
Draga mae Bianca,
Am incercat sa-ti scriu dar.. nu stiu daca ai primit mesajul meu!?
Poate ca vei avea timp sa-mi scrii cateva randuri.
Sunt o persoana care vrea sa se implice VOLUNTAR, bineinteles daca doriti acest ajutor.
Puteti sa-mi raspundeti pe adresa :****@yahoo.com
Traiesc cu speranta unei bune colaborari!
Cu respect,
Adina ****
...bleu sau roz? este una din intrebarile care ni le punem in asteptarea puiului de om ce urmeaza sa soseasca pe lume.Am trait aceeasi drama ca si tine ,Bianca,in urma cu 18 ani...asteptam primul copil...Doamne!ce poate fi mai frumos...si acum ma gandesc la el ,un inger ...nu isi poate imagina nimeni si nici nu vreau sa-si imagineze nici o femeie,barbat,parinte,cum sunt acele clipe...poate ani,cand iti vine sa mori de tristete...bleu sau roz?ce frumoasa e intrebarea aceasta asa-i?
imi pare f foarte rau am trecut si eu printro situatie asemanatoare Aveam 1 baietel si am hotarit sa mai avem un copil dar la 6 luni am pirdut sarcina a fost tot un baietel am suferit f mult dar cel mai mult ma durut suferinta lui andrei adica baiatul meu care atunci avea 5 ani a fost dureros dar timpul vindeca totul D-ZEU mia daruit dupa alti 5 ani un baietel sanatao si ii multumesc Domnului pt copii mei iar andrei e fericit ca il are pe denis fratiorul meu asa ii spune el Astept sa ne dai vestea ca o sa vina barza sa-ne bucuram alaturi de tine D-zeu sa te binecuvinteze. CLAUDIA GALATI
sunt o fata care a nascut la varsta de 12 ani!
nu stiu csf cu copilul?..astept rasp la nr d tel 07****