9 octombrie 1997...atunci s-a nascut steaua mea!prima mea fetita!e in ceruri!nu a rezistat!Imi urasc meseria de atunci!sunt asistent medical!ironic,nu?numele meu e Emanuela!mi-au trebuit 4 ani sa imi fac curaj sa incerc iar!in fiecare zi imi e dor de ea!azi am aflat ca si o cunostinta de a mea trece prin acelasi cosmar!nu vrei sa facem ceva pt aceste mame?si pt aceste suflete chinuite? sa le invatam sa traiasca cu aceasta durere? adresa mea e : ****@yahoo.com
14 February, 2008 - 07:00 — Mihaela
Draga Bianca, sa iti aduca aceasta zi de Sf Valentin muuuuuuuuuulta iubire, pretuire si liniste.......Undeva un sufletel te poarta in imensa sa iubire, si durerea ta care stiu ca nu se va stinge vreodata sa se transforme in ceva frumos i pozitiv pt copiii ingeri. Te imbratisez si sa ai in fiecare zi cu tine un SF Valentin. Imbratisari sincere din partea unei familii cu multa iubire in suflete:Mihaela,Cristian si Mirunica.
14 February, 2008 - 07:00 — Maria
Buna Bianca! M-a impresionat foarte mult drama prin care ai trecut si as vrea sa fiu alaturi de tine si de alte femei care traiesc acelasi lucru. Vreau sa pot participa la campania pe care ai lansat-o.Ce trebuie sa fac? Adresa mea este: ****@yahoo.com. Astept raspunsul tau. Maria
14 February, 2008 - 07:00 — Mirela
Draga Bianca, Am plans cand te-am vazut la televizor, am plans cand ti-am citit randurile pe internet, am plans cu lacrimile si cu sufletul de mama, dar am primit lumina cand am citit povestea randunicii din biserica, gandindu-ma ca ingerasa ta Emma Nicole este cu adevarat un inger revenit in Ceruri de unde te vegheaza si coboara din cand in cand la tine, la Luca si la cei dragi inconjurandu-va in lumina si iubire.Cuvintele sunt sarace ca sa poata exprima admiratia fata de felul cum ai trecut si ceea ce faci acum dupa toate clipele acelea f. grele, infioratoare prin care ai trecut. Le trimit si mamicilor celelalte carora le-au plecat ingerii inapoi in ceruri iubirea si dorinta ca sa paota trece peste acest prag, sa fie intelese, ajutate ocrotite, lasate sa se exprime si Dumnezeu sa picure balsamul iubirii si al vindecarii in sufletele tuturor. Mirela-Cluj-napoca
14 February, 2008 - 07:00 — Laura
Draga Bianca, ma numesc Laura **** si sunt jurnalist - la revista **** - si psiholog. Suntem nascute in acelasi an si cred ca avem multe in comun -filmul, muzica, televiziunea... Am si o fetita de 4 ani. Daca vreodata vrei sa vorbesti cu cineva puternic, curajos si deschis la minte, te rog sa ma suni la 07****
14 February, 2008 - 07:00 — Ana
Raspuns pentru Catalin (10 februarie). Ati inteles total gresit. Bianca stie foarte bine ca nu pot fi botezati copiii morti ci a vrut sa stie de ce copiiilor nascuti morti nu li se face slujba de inmormantare. De fapt era o intrebare total diferita. Cred ca judecati lucrurile mult prea rece. Daca ati fi avut un caz in familie, daca sotia sau sora dv. ar fi pierdut un copil cu cateva zile inainte sa nasca le-ati fi dat incolo de norme si dogme carora li se supune numai ORTODOXISMUL. Asta e clar. Toate celelalte religii fac slujba de inmormantare copiilor nascuti morti pentru ca asa e normal si firesc. Numai ortodocsii au legi neschimbate de 2000 de ani. Mergeti de curiozitate intr-o biserica catolica sa vedeti cat de multi ortodocsi au aderat la cultul romano-catolic. Nu v-ati pus intrebarea DE CE??? Pentru ca ei ofera raspunsuri imediate la intrebari imediate. Mamele care trec prin drame sfasietoare nu au nevoie de divagatii. Au nevoie de raspunsuri concrete. Mai ales ca foarte multe nu au avut posibilitatea sa-si vada puiutzii fiindu-le luati pur si simplu din burtica si aruncati la gunoi. Imaginati-va ce durere cumplita este aceea. Dar ce spun eu? Numai cine a trecut prin asa ceva isi poate imagina sau cine are un suflet uman profund, deschis si tolerant. E usor sa spui ca un anonim de aici de pe site: o iei de la capat. Asta stie si Bianca si celelalte mamici. Nu ai incotro, atunci cand mai ai deja un copil, cand ai sperante, vise de implinit, un sot alaturi. Problema este modalitatea de vindecare, empatia si sprijinul celor din jur. Daca cei care trebuie sa-ti fie alaturi in acele momente (medicii, asistentii, moasele si biserica) NU O FAC, ce sa mai astepti de la restul??? M-a revoltat replica preotului de aseara de la TVR care a spus "nu i-ai pomenit numele, ai spus doar COPILUL MEU fiindca nu l-ai perceput ca o fiinta vie care misca, cu care ai vorbit, etc...". Eu stiu f. bine ce simte si cum simte Bianca. Pentru ea EMMA este prezenta in fiecare gand, in fiecare clipa... Si apoi, sunt atatea mamici care nasc normal, nu au probleme cu bebelusii si pana la un an isi alinta puiutzii cu "bebe", "puiul meu", "copilul meu". Asta inseamna ca nu il percep ca o fiinta umana care vorbeste, care gangureste??? Cate dintre dv. fiind insarcinate nu le-ati cantat bebelusilor in burtica? Si poate ca unii nici nu au apucat sa se nasca. Pentru tine, ca mamica este ACOLO, fiinta vie, cu sufletel, manutze, piciorushe care asculta si raspunde la stimulii exteriori. Emma sa ai grija de mami,de tati si de Luca de acolo de unde esti. Esti o prezenta vie si permanenta in gandurile lor si ale noastre! ANA/Bucuresti
14 February, 2008 - 07:00 — Alina
Alina ****, 30 ani, Anglia Draga Bianca, este cutremurator ce ti s-a intamplat. Si eu la randul meu am trecut printr-o experienta infricosatoare. Toata perioada sarcinii am fost in Anglia si am avut sangerari inca din a 8-a saptamana de sarcina. Placenta a fost joasa de la inceput dar doctorii au sperat ca se va ridica odata cu cresterea sarcinii. Nu s-a intamplat asta si am ajuns in cea de-a 7 a luna de sarcina sa nu mai simt bebelusul miscand si eu cu tensiunea foarte mare. La ecograf doctorul mi-a spus ca placenta nu a mai hranit bebelusul de cca 2 saptamani si de ce nu mi s-a facut tratament pentru placenta previa. Crede-ma ca am intrat in panica si am inceput sa ma gandesc ca as putea pierde copilul sau ca va avea probleme de sanatate in urma acestei situatii. Am fost operata de urgenta si mi s-a spus ca incearca sa faca totul pentru mine iar daca totul este bine se vor ocupa si de copil. Dumnezeu ne-a ajutat si acum fetita noastra care la nastere a avut 1.300kg pe numele ei Miruna, este mare si foarte energica. Cu toate ca am fost in Anglia si nu in Romania pot spune ca tarziu dupa ce am nascut am realizat cu adevarat cat de neglijenti au fost medicii care m-au supravegheat pe perioada sarcinii. Placenta previa este un diagnostic foarte periculos, iar pacientele ar trebui tratate cu mai multa atentie decat o graviduta obisnuita. Cert este ca fetita mea a vrut sa traiasca , a luptat inca de cand a fost scoasa din burtica mea(a plans imediat, ceea ce i-a uimit si pe doctori). Asta a fost pe scurt povestea mea si as vrea sa stii ca imi pare rau ca ai trecut print-o asemenea trauma. Sper ca vei gasi puterea sa treci peste si sa reusesti sa ii faci pe cei din sistemul medical sa le pese.
14 February, 2008 - 07:00 — Dana
Bună, Bianca!. Sunt Dana, am 33ani si sunt căsătorită de 8 ani, dar sunt împreună cu prietenul, respectiv soţul meu de 17 ani. Sunt de formare economist şi până de curând am crezut că sunt o femeie norocoasă şi fericită. Nici eu, nici soţul meu nu ne-am dorit în viaţă, cu prioritate, valori materiale. Dorinţa noastră cea mai mare a fost să avem un copil. După 7 ani de aşteptări, în octombrie 2006 am aflat cu mare bucurie că sunt însărcinată. Totul a mers foarte bine până la sfîrşitul lunii mai 2007, când au început să apară nişte probleme în evoluţia sarcinii mele.( mai precis tensiune foarte mare).Deşi mergeam la doctorul specialist săptămânal şi îi spuneam că ceva nu mi se pare a fi în regulă(aveam picioarele foarte umflate), mă trimitea acasă.În 29 mai 2007 situaţia s-a complicat, m-am internat, chipurile, pentru o mai bună supraveghere medicală. În acea zi nimeni nu mi-a făcut nici o analiză, nici o investigaţie. A doua zi mi s-au făcut analize, iar la ora 15 toţi au intrat în panică când au văzut cât sunt de proaste rezultatele. Intrasem în stare de preeclamsie( o complicaţie a sarcinii care poate apare în ultimul trimestru de sarcină). Am fost tot timpul minţiţi şi eu şi soţul meu că totul e în ordine şi că situaţia este sub control. Soţul meu a simţit că ceva nu merge bine şi l-a rugat pe doctor să intervină cu operaţie cezariană în ziua de 31 mai 2007 pentru a nu-mi pune şi viaţa mea în pericol, dar acesta a refuzat, deşi soţul meu i-a oferit plicul cu bani pregătit pentru această intervenţie.( doctorul ne spusese dinainte cât ne va costa o eventuală operaţie cezariană).În noaptea de 31 mai 2007 mi-a fost foarte rău, nimeni nu m-a ajutat( n-am avut cui să spun, n-am găsit nici o asistentă,nici pe doctoriţa de gardă). Pe 1 iunie 2007 am intrat în operaţie cezariană de urgenţă la 37 săptămâni de sarcină, iar în câteva minute copilaşul meu era mort. Inimioara a încetat să mai bată. A fost o fetiţă, ar fi chemat-o Alexandra. De atunci, mă apasă nişte întrebări la care eu nu găsesc răspuns: E culpă medicală? De ce am fost minţiţi şi eu şi soţul meu că totul e în regulă, dacă nu era? De ce anumiţi doctori nu au demnitatea şi responsabilitatea de a recunoaşte că sunt depăşiţi de o anumită situaţie şi să te îndrume spre clinici mai bine dotate şi cu specialişti mai bine pregătiţi? Cine îmi va vindeca mie sufletul? Am fost sfătuiţi de cunoscuţi să-l dăm în judecată pentru malpraxis, dar n-am avut puterea să facem asta , oricum nu ne-ar fi adus fetiţa înapoi. Când vom putea oare să mergem la doctor cu încredere că acesta te va ajuta , nu te va distruge?Acum văd că nu sunt singura femeie care a trecut printr-o astfel de experienţă şi mă ajută mult să ştiu cum au reuşit alte doamne să depăşească acest moment. Ai descris atât de bine toate stările prin care am trecut şi eu după acest eveniment din viaţă, şi da, câtă dreptate ai atunci când spui că sistemul nostru medical, societatea şi din păcate şi biserica nu ştiu cum să facă faţă acestor situaţii limită din viaţa unor părinţi. Fetiţa mea a respirat..(la autopsie s-a găsit aer în unul din plămâni), dar la ce bun că m-au refuzat cu vehemenţă să o văd...(m-au sedat şi m-au minţit 3 zile, spunându-mi mereu că se face tot posibilul pentru copil). Pentru sistemul nostru medical un copil care nu respiră "aerul nostru", e declarat născut mort. care mai este atunci deosebirea dintre un avort la 6 săptămâni si un făt născut aproape la termen, dar care n-a vrut să rămână cu noi în această lume, ci a urcat la ceruri... Spre deosebire de tine, eu n-am putut să-mi iau rămas de la îngeraşul meu...mi-a fost refuzat acest lucru... Ce este mai trist este faptul că nici biserica n-a făcut mai mult...Am fost la Mănăstirile din Bucovina considerând impreună cu soţul meu că aşa ne vom regăsi echilibrul şi pacea sufletească şi am încercat să plătim la maica stareţă o slujbă de pomenire pentru sufleţelul îngeraşului nostru, aceasta pe un ton aproape răstit, de parcă am fi făcut ceva rău, ne-a gonit spunându-ne că dacă fătul nu a fost botezat, nu poate fi pomenit în nici o jlujbă... Am fost foarte dezamăgită şi descumpănită...Ce biserică e aceea care îţi întoarce spatele atunci când ţi-e mai greu?.... Adresa mea este: **** Dana, Hunedoara, ****. Telefoane:02**** P.S. Eşti o femeie extraordinară! Îţi mulţumesc pentru această campanie iniţiată. Ajută mult să ştii că nu eşti singur la greu. Dana
14 February, 2008 - 07:00 — Monica
Draga Bianca, Am vazut emisiunea "Ne revedem la TVR" si m-a impresionat povestea ta. Vreau sa impartasesc cu tine cateva versete de scriptura care sper sa-ti ofere alinare si cunoastere despre unde e Emma-Nicole si ce mult o iubeste Dumnezeu: "Ascultati de cuvintele lui Hristos, Mantuitorul vostru, Domnul si Dumnezeul vostru. Iata, eu am venit pe lume nu ca sa-i chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta...de aceea pruncii sunt intregi, caci ei nu sunt in stare sa pacatuiasca...Si pruncii nu au nevoie de nici o pocainta si nici de botez. Iata, botezul este pentru pocainta, pentru infaptuirea poruncilor, pentru iertarea pacatelor. Dar pruncii sunt vii in Hristos, chiar de la crearea lumii...Caci ingrozitoare este ticalosia de a crede ca Dumnezeu il salveaza pe un copil datorita botezului, iar altul trebuie sa piara pentru ca nu a fost botezat. Caci iata ca toti pruncii sunt vii in Hristos..." Moroni 8. Eu stiu din toata inima ca Dumnezeu traieste, El ii iubeste pe toti copiii Lui si El a creat un Plan al Fericirii pentru ca sa ne putem intoarce la El dupa aceasta viata si sa traim etern alaturi de El, Isus Hristos si de familiile noastre. O vei revedea... Toate cele bune, Monica
14 February, 2008 - 07:00 — Madalina
De la Madalina, 25 de ani: Imi pare nespus de rau, retraiesc acele momente pline de durere....Te imbratisez cu drag....Sunt mamica de ingeras, au trecut 2 ani de atunci....inca suntem speriati ca sa incercam din nou....Am tinut secreta durerea si intamplarea, nu stiu de ce nu am putut vorbi , nu am avut cui, mi-e frica sa vorbesc despre acele momente, despre cele simtite atunci....Madalina si Adrian, Bucuresti
14 February, 2008 - 07:00 — Annamaria
Buna,ma numesc Annamaria **** si sunt fericita mamica a unui baietel de 3 anisori care este lumina vietii noastre.Numai la gandul prin ce ai trecut ma cuprinde un sentiment de groaza si disperare. As dori sa le reamintesc acelora care ignora aceste probleme grave ca in timpul sarcinii legatura dintre mama si fat este una foarte puternica si datorita lui,acelui fat micut care este cuibarit in pantecul nostru timp de noua luni,ai o pofta de viata incredibila,simturile tale se ascut , rasul tau devine molipsitor si fericirea ta ajunge pe culmi nebanute. Sa nu uitam ca este puiul nostru indiferent ca este fat sau are 20,30 de ani deoarece niciodata nu va fi altul ca el. Trebuie sa invatam sa fim empatici fiindca niciodata nu putem stii ce ne rezerva viitorul si s-ar putea sa ne trezim fara sprijin. Eu sunt mama si psiholog,daca credeti ca pot ajuta ,ma ofer voluntar cu cea mai mare placere,deoarece consider ca ,consilierea in asemenea situatii si nu numai(ex.depresia post-partum)este extrem de importanta. Adresa mea de mail este: ****@gmail.com DUMNEZEU SA-TI DEA PUTERE BIANCA!
14 February, 2008 - 07:00 — Georgiana
imi curg lacrimile si chiar daca nu am trait niciodata ceva atat de crud sunt alaturi de tine si iti trimit o imbratisare . sunt isarcinata si acum cateva zile gandindu-ne la un nume am hotarat sa il cheme pe bebelusul nostru daca va fi fetita Emma ...........si azi am vazut ca numele fetitei tale este Emma. Citind tot ce este scris aici am incercat sa imi imaginez cum as reactiona daca as peirde sarcina si nu am putut , pur si simplu nu am putut. Asa ca doar imi imaginez tot calvarul prin care treci.Te imbratisez inca o data si iti doresc sa ai multa tarie si oameni pe umarul carora sa plangi sa urla sa arunci si sa spargi, oameni care sa inteleaga ca doar lasandu-te sa faci tot ceea ce simti pe moment sa faci te ajuta. Georgiana 27 ani
14 February, 2008 - 07:00 — Liliana
Revin cu al treilea mesaj dupa ce am vazut si emisiunea de la TVR1, realizata de Marina Almasanu, denumita "Singuratatea mamelor de ingeri". Orice aparitie la televiziune este binevenita pentru a sensibiliza opinia publica in privinta acestui subiect delicat legat de suferinta mamelor carora le-au fost luati bebelusii in ceruri. Totusi, am observat ca in emisiunea precizata mai sus, din dorinta de a trece in revista cat mai multe din aspectele acestor drame, Marina Almasanu a apasat prea tare pe acceleratie si, cu o totala lipsa de tact si delicatete, a reusit sa-si imparta invitatii in doua tabere adverse : pe de-o parte au fost mamicile marcate de drame profunde, iar de partea cealalta parte au fost doctorita si preotul care au acceptat sa participe la aceasta dezbatere . Mi-as fi dorit ca doctorita invitata sa fie lasata sa aduca in discutie solutii potrivite pentru schimbarea unor practici negative din maternitati. M-as fi asteptat sa ajunga sa se adreseze medicilor si asistentelor din maternitati cu un apel sincer pentru un comportament cald si intelegator, pentru delicatete, rabdare si compasiune, pentru o atitudine de incurajare si sustinere a pacientelor din maternitati. De asemenea, ma asteptam sa fie ascultate precizarile preotului legate de nevoia mamelor de a cunoaste randuielile bisericesti ce se fac pentru mantuirea, alinarea si pomenirea sufletelor micutilor pierduti. Ma asteptam sa le fie oferite sfaturi si solutii clare, directe, pentru alte mamici ce vor mai trece prin astfel de suferinte. As fi vrut ca preotul sa apuce sa explice mamicilor concret cum sa procedeze, sa spuna ce slujbe se fac, la ce termene, semnificatia religioasa a acestora, care este puterea lor de mantuire si de alinare, ce trebuie sa faca un preot in asemenea cazuri si de ce, cum se face pomenirea copiilor pierduti, unde se afla sufletele lor si de ce, care sunt randuielile Sfantului Botez in cazul acestor copii sau in diverse alte situatii (de enumerat cazurile prezentate de mamici pe acest site). Pana la urma am asistat la un fel de rafuiala televizata, la acuze si incercari de aparare … Eu cred ca ar trebui construite emisiuni distincte pentru fiecare aspect din drama acestor mamici , emisiuni care sa vizeze de fiecare data alt public tinta caruia sa i se adreseze in mod special. De exemplu poate fi construita o emisiune care sa vizeze doar personalul medical din maternitati. Realizatorul emisiunii ar trebui sa invite alaturi de tine, Bianca, doar unul, doi sau maxim trei invitati din lumea medicala. Acestia pot fi medici ginecologi cu notorietatea unor mari caractere (mamicile care posteaza aici pot indica numele unor medici sau asitente care si-au dovedit competenta si care au avut un comportament ireprosabil pe toata perioada prenatala/a nasterii/postnatala ). In cadrul discutiilor pot fi acordate sfaturi atat mamicilor cat si cadrelor medicale pentru a-i ajuta in depasirea cu bine, cu grija, cu delicatete, cu rabdare a tuturor etapelor maternitatii . O alta emisiune poate fi organizata special pentru lamurirea problemelor religioase privind perioada maternitatii , pentru explicarea in detaliu a pasilor pe care o mamica ii poate face in spiritul bisericii pentru linistea ei si a pruncului ei nascut sau nenascut, a celor luati in ceruri, sau chiar in cazul avorturilor . Aici ar trebui invitati cel mult doi preoti , stiind fiind faptul ca o vorba de duh si o povata inteleapta vine mai usor in tihna si calmul unui grup foarte restrans de oameni aplecati spre ascultare decat in iuresul unei emisiuni cu public numeros ce se simte mai mult nevoia sa vorbeasca decat sa inteleaga. Bianca, am prezentat cateva idei din perspectiva unui telespectator avizat (am o temeinica pregatire in domeniul marketingului si comunicarii, al relatiilor publice, al comunicarii cu ajutorul media) . Sper sa-ti fie de folos. Repet adresa mea de mail, daca te pot ajuta cu ceva : ****@yahoo.com Liliana Femeie si mama Bucuresti
14 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Buna Bianca Te-am vazut la TVR si asa am aflat de durerea ta. Sunt sigura ca doar cei ce trec prin aceeasi situatie pot sa inteleaga si sa simta durerea ta , noi celelalte mamici suntem alaturi de voi si va dorim ca Dumnezeu sa va dea putere sa treceti peste durerea voastra. Ma doare sufletul pentru voi mamicile de ingerasi , dar fiti convinse ca ei sunt acolo langa Dumnezeu iar daca aici pe pamant nu si-au gasit locul, de acolo de sus ei va vad. Bianca ai fost suparata pentru faptul ca preotii nu au facut slujba de inmormantare... Oare crezi ca ruga ta nu este la fel de importanta ? Dumnezeu ne aude , si cred in sufletul meu ca ruga unei mame e cea mai importanta. Am invatat in acesti ani ca a fi credincios inseamna a crede in Dumnezeu si nu intr-o anume biserica . De aceea eu sunt convinsa ca tu te-ai rugat pentru Emma iar ea e acolo undeva fericita ca are o mamica ca tine si ...poate... te vei reintalni vreodata cu ea . Sunt mamica unui baiat de 21 de ani si a unei mult asteptata si dorita fetita de 3 anisori . Nu este zi sa nu ma rog pentru ei si sa ii multumesc lui Dumnezeu ca mi i-a dat . Pe cat de usoara a fost prima sarcina pe atat de complicata a doua si cu multe semne de intrebare . Pana in momentul in care am tinut-o in brate mi-a fost frica ( si chiar multe luni de atunci incolo) si cred ca ne este frica pentru copii nostri atata timp cat traim. Dumnezeu a facut o minune si mi-a dat-o sanatoasa si cred cu tarie ca va face minuni in continuare si pentru voi cele care ati suferit si mai suferiti inca , aveti rabdare si incredere. Despre sistemul nostru de sanatate ce sa spun , e ca si la loto daca ai noroc sa dai de oameni cu suflet ( eu am dat de doctorita mea )e bine , daca nu , stiti si voi cum este.Esti de admirat ca dealtfel toti ceilalti ce vor sa schimbe ceva , dar multe ar trebui schimbate in Romania si poate cu timpul se vor schimba , poate copii mei , Luca al tau vor trai intr-o tara frumoasa cu oameni mai buni si mentalitati noi. Mi-ar place sa schimb ceva ... poate tu reusesti. Sa ai putere sa lupti, sa ai puterea de a invinge mentalitatile unora si sa ai incredere in Dumnezeu . Cu bine.
15 February, 2008 - 07:00 — Anonim
bianca team vazut la marina almasan si erai foarte palida.Ai grija de tine macar pentru copilul tau.E dureros dar tu esti puternica se vede asta in ochii tai si trebuie sa lupti cu viata.Sa nu lasi armele jos.Stii ce se intampla bianca? DACA PREOTII AR FII SI EI DE SEX FEMININ SIGUR AR INTELEGE.EU CRED CA INSUSI PREOTII CARE ACYZA SE ACUZA PE EI INSISI IN FATA LUI DUMNEZEU.E USOR SA DAI SFATURI DAR ASTA E NATURA UMANA SI UNEORI NU PUTEM CONTROLA.VEDEM CUM CEVA SE STINGE SI IN LOC SA NE PARA RAU NOI ROMANII ACUZAM.EU AVEAM UN AN SI JUMATATE LA REVOLUTIE,DAR STAU EU SI MA GANDESC IN MODUL CEL MAI MATUR CU PUTINTA PE CARE IL AM LA APROAPE 20 DE ANI:OARE ACEASTA ACUZATIE A MAMELOR CA PIERD COPIII NU DUCE CU EA O UMBRA DE AMPRENTA DIN PARTEA COMUNISMULUI BOLNAV? AS VREA TARE TARE MULT SA-MI RASPUNZI BIANCA.AS VREA SI EU SA INTELEG CUM STA TREABA CHIAR DE LA TINE.DACAVREI BINENTELES.
15 February, 2008 - 07:00 — Melinda
Ciao,Bianca.Ma numesc Melinda si sunt kinetoterapeut in Timisoara.Pana acum un an am lucrat cu copii suferinzi de aceasta boala si stiu ca sunt sanse de diagnosticare in orasul nostru, din pacate interventiile chirurgicale inca se fac doar in strainatate ( Ungaria,Germania etc).Pot sa-ti spun ca am cunoscut mamele acestor copilasi si nu pot sa-ti transmit doar gratitudine pentru ceea ce faci. Deoarece si in Romania sunt multe cazuri similare sper ca in urma campaniei ,pe care ai inceput sa o delurezi, sa sensibilizam nu doar societatea, ci si si autoritatile,in masura schimbarii sistemului medical. Si aici nu vreau sa zic ca nu avem cadre medicale,ci din pacate lipseste fondul material pe care alte tari il dispun de mai multi ani. Pupici din Timisoara si te admir pentru ceea ce faci. Capul sus si mergi mai departe, la fel de puternica.
14 February, 2008 - 07:00 — Ionela
BIANCA povestea taa a ajuns la mine un pic mai tarziu deoarece nu sunt "acasa"Azi dimineata am vazut emisiunea de la TVRI si a trebuit sa plec la lucru inainte sa se termine abia astept seara sa o vad in reluare.Am prins un pic de timp liber si am intret pe net si am gasit povestea ta....cutremuratoare!IMi pare nespus de rau si poate multi spun ca aceste "pareri de rau" sunt superficiale pentru ca nu ne cunoastem ,dar nu e asa.Prin intermediul televizorului noi "privitorii" avem impresia ca va cunoastem.Am avut sansa sa am o fetita si cred din tot sufletul ca a fost o mare sansa sa nu o nasc in Romania...iubesc tara asta dar nu pot sa inteleg de ce multi doctorii si-au ales meseria aceasta cand nu au cea mai mica inclinatie sa fie "umani"...da sa mai fie mai doctori.Bianca cand am auzit povestea ta primul gand mi-a fost ca ai fost aleasa de Dumnezeu sa platesti pretul pentru ceea ce se intampla acasa sa faci o diferenta ,pentru ca poti ....e greu sa intelegi de ce ai fost tu cea aleasa,dar sunt siguranta ca multi oamnei (vreau cel putin sa cred)din domeniul medical isi vor revizui felul in care isi fac datoria.Ma bucur ca Luca a venit primul... iar ingerasul tau sa se odihneasca in pace !Te imbratisez tare de tot, Ionela!adresa mea e ****@yahoo.com
15 February, 2008 - 07:00 — Anonim
BIANCA, TE-AM VAZUT IN EMISIUNEA MARINEI ALMASAN SI ERAI FOARTE PALIDA.TE ROG MULT FII PUTERNICA PENTRU BAIETELUL TAU DACA NU PENTRU ALTCINEVA.STII CE SE INTAMPLA CU PREOTII ? DACA AR FII SI EI DE SEX FEMININ NU S-AR MAI GRABI CU PREDICILE CA SA NU LE ZIC ACUZATII.OARE NU IEI SUNT PE PAMANT CEI CARE AR TREBUI SA FIE PRIETENII SUFLETULUI? NU STIU ZIC SI EU.DACA UNEI PERSOANE DRAGI LOR LI S-AR INTAMPLA ASTA CUM AR REACTIONA?TOT ASA CU ACUZE?IN VIATA AVEM MOMENTE IN CARE VEDEM UN LUCRU CUM PIERE IN MAINILE NOASTRE SI PRIVIM NEPUTINCIOSI.NE SPUNEM OARE MIE TREBUIA SA MI SE INTAMPLE? DAR VEZI TU BIANCA, VIATA NU ALEGE.VREM SA AVEM FERICIREA ABSOLUTA DAR TOTUSI VIATA NE MAI SI TAXEAZA AMINTINDU-NE CA SUNTEM MURITORI SI NU ATOTPUTERNICI.CAND TRECEM PRINTR-O TRAGEDIE DE ACEST FEL IMPORTANA E SA FIM CU PICIOARELE PE PAMANT SI SA VORBIM CU NOI INSINE O CLIPA.STII DE CE SPUN ASTA? PENTRU CA,IN ACELE MOMENTE NICI CEL MAI BUN PSIHOLOG DIN GALAXIE NU NE POATE AJUTA.EU CAND AM TRECUT PRINTR-UN MOMENT CUMPLIT STII CE-AM FACUT? MAI INTAI AM PLANS APOI AM VORBIT CU MINE SI LA UN MOMENT DAT AM INCERCAT SA- MI OCUP MINTEA CU LINISTE SI MULTA AFECTIUNE SI,DUPA MULT TIMP DE IFERN PSIHIC AM REUSIT.POATE CA NU SUNT VORBE PRETIOASE DAR IMI SPUN SI EU PROPRIA-MI REALITATE PE CARE MI-O ASUM DAR ASTA NU INSEAMNA CA O LAS SA MA DISTRUGA.STII CEVA? UITE ACUM M-AM GANDIT LA POVESTEA CU PREOTII SI JUDECATA LOR.HAI SA-TI SPUN. EU AVEAM UN AN SI JUMATATE LA REVOLUTIE SI POATE DACA IMI SPUN PARERI NEFASTE DESPRE REGIMUL COMUNIST,UNII MI-AR SPUNE:DUTE FETITO SI TE CULCA PENTRU CA ESTI TOTAL PE DINAFARA.DAR TOCMAI AICI INTERVINE CENZURA PREOTILOR ASUPRA SEMENILOR PENTRU CA PE LANGA A FII TRIMIS AL LUI DUMNEZEU TOT OM ESTI.SI ACUM DILEMA A MEA IN CONCLUZIE PE CARE MI-O AXPUN IN FATA TA,BIANCA FARA SA AM NICI CEA MAI MICA EZITARE:OARE IN MINTEA PREOTILOR LA ADRESA AVORTURILOR SPONTANE CARE TIN PANA LA URMA DE PROPRIA MENTALITATE SI NU DE JUDECATA LUI DUMNEZEU, NU CREZI CA DUPA APROXIMATIV 20 DE ANI DE LA TRECEREA IN LIBERTATE,IN MINTEA PREOTILOR MAI EXISTA O UMBRA ASCUNSA DE COMUNISM? NU VREAU SA DEVIN FILOSOF DAR AS VREA SA-MI SPUI OPINIATA.TE ROG DIN SUFLET.STII CAT DE MULT MA PUNE PE GANDURI ACEST LUCRU?
15 February, 2008 - 07:00 — Otilia
ramas pe drumuri. nu am unde sa ma duc si poate cineva ma poate ajuta citind acest mesaj.cred ca sunt blestemata, dar nu stiu cu ce am gresit. am 27 ani si o viata foarte trista. acum plec ca poate o sa-mi gasesc ceva. eu si lucrez, dar cu salariul meu nu pot inchiria o casuta singura de aceea poate cineva are o camera libera (binenteles contracost)macar pana in iulie cand termin facultatea si plec din bucuresti. imi cer scuze daca v-am deranjat.-otilia bucuresti
15 February, 2008 - 07:00 — Anonim
acum daca cinrva pierde o sarcina nu trebuie sa faca din tantar armasar .Daca tanti aglae da la sat pierde sarcina sau ii moare copilul la nastere asta e se mai intampla.Dar daca o persoana PUBLICA pateste ceva trebuie sa sarim cu totii in aer de parca ar fi fost ceva in exclusivitate.Unei persoane foarte dragi mie i sa intamplat ca imediat dupa nastere sa ii moara baietelul el fiind VIU pana in ultimul minut,dar asta nu inseamna ca a devenit vedete sau nu mai stiu ce peste noapte.Stiu ca nu vei fii de acord cu mine dar asa se intampla>Am vazut cu ochii mei si mam convins
14 February, 2008 - 07:00 — Lavinia
Draga Bianca, numele meu este Lavinia. Am citit toata povestea ta tragica, plang si ma doare sufletul de cate suferinte poate indura o mama. Eu am pierdut o sarcina anul trecut, in aprilie, la 2 luni am avut un avort spontan. Imi doresc f. tare sa am un copil. Am suferit mult, insa credinta in Dumnezeu m-a ajutat si m-am rugat necontenit. In decembrie, Bunul Dumnezeu m-a ajutat sa raman din nou insarcinata. Imi venea sa urlu pe strazi de bucurie. Eram in al 9-lea cer. I-am multumit Domnului zilnic pentru aceasta minune si m-am rugat sa fie totul bine, dar... acum cateva zile la ecografie dr. nu mi-a spun nimic. Am intrebat daca totul e ok, si mi-a zis ca nu stie sa interpreteze ecografia. Tin sa precizez ca ma aflu in America, si aici pana la 3 luni nu te ajuta cu nimic ca sa pastrezi sarcina. Daca embrionul este puternic, atunci va trai , daca nu , nu. Nu pot sa cred asa ceva. M-am dus la dr. mea si aceasta mi-a zis ca sacul embrionar este gol si ca ii pare rau. Va trebui sa-mi ia sange sa-mi masoare HCG-ul, insa e sigur avort spontan. Am izbucnit in plans. Nu imi venea sa cred. Nu avusesem nici un semn, nici o sangerare, nimic. Am asteptam rezultatul hcg-ului si mi s-a zis ca-i mic pt. luna in care ar trebui sa fiu, insa eu am zis ca vreau sa-l repet, sa vad daca va creste sau va scadea. Maine trebuie sa ma duc sa-l repet. De cateva zile plang intr-una si ma rog Bunului Dumnezeu sa ma ajute cu aceasta sarcina. Dr. mi-a dat un fel de containar si mi-a zis cand se va declansa avorul sa-mi pun puiul acolo si sa-l aduc pt. analize. Am ascuns acel containar sa nu-l ami vad. Fiindca eu nu pot sa accept asa ceva. Sufletul meu crede ca va fi bine. Deci si aici, in America totul se trateaza cu f. mare usurinta. Dr. mi-a zis ca e normal. Nu mai pot vorbi despre asta, ca ma doare sufletul prea tare. Povestea ta care m-a impresionat enorm. Sa te ajute Bunul Dumnezeu si sa-ti dea puterea de care ai atata nevoie. Prieteni nu prea am , iar daca m-as plange lor, nu m-ar intelege. Dumnezeu sa ne ajute si sa aiba grija de ingerasii nostri acolo in Ceruri. Sunt alaturi de tine si iti doresc tot binele din lume.
15 February, 2008 - 07:00 — Adriana
Draga Bianca , am auzit si eu pentru prima data targedia prin care ai trecut , chiar daca nu stiu cat de greu tia fost , dar cand te-am auzit la B1 Tv despre drama prin care ai trecut , adresa pe care ai dat-o in direct , am intrat direct pe site , cand am citit prima data , primele propoziti nu am putut citi mai departe , am inceput sa plang , chiar si acum am inceput sa citesc inca odata sa pot intelege durerea ta , dar nu ma pot abtine din plans , pt ca si eu sunt mama ,SA ITI DEIE BUNUL DUMNEZEU PUTERE SI MULTA SANATATE SA TRECI PESTE TOATE . Adriana , Sfantu Gheorghe , Covasna .
15 February, 2008 - 07:00 — Monica
BUNA, BIANCA! MA NUMESC MONICA , AM 30 DE ANI SI SUNT MAMICA UNUI BAIETEL DE 2 ANI SI 10 LUNI. AM VAZUT EMISIUNILE IN CARE AI APARUT TU SI VREAU SA-TI MARTURISESC CA AM PLANS CAND AM AFLAT CE TI S-A INTAMPLAT ...IMI PARE NESPUS DE RAU, PENTRU CA TE INTELEG PRIN CE AI TRECUT SI PRIN CE TRECI ACUM.... CEVA SIMILAR MI S-A INTAMPLAT SI MIE CU CEVA TIMP IN URMA, MAI EXACT 3,5-4 ANI, POVESTEA MEA ESTE UN PIC MAI COMPLICATA, IMI ESTE OARECUM GREU SA VB DESPRE TRECUT, SI NU TOCMAI UNUL FERICIT...TIN MINTE SI ACUM DATA(15 OCT. 2004) LA CARE AM FOST DIAGNOSTICATA CU FIBROADENOM LA SANUL STANG( NU SE STIA DACA ESTE BENIGN SAU MALIGN),ERAM SPERIATA, ERAM TANARA, INGROZITA DE GANDUL CA POATE MEDICUL IMI VA SPUNE CA TUMOAREA ESTE MALIGNA SI CA VA TREBUI SA-MI TAIE UN SAN, CA VA TREBUI SA FAC CITOSTATICE, CA IMI VA CADEA PARUL.ASTEPTAM SA INTRU IN OPERATIE CU GANDUL,, CUM AM SA APAR IN FATA SOTULUI MEU FARA PAR IN CAP SI FARA UN SAN?,, DUPA CE AM FOST OPERATA, L-AM AUZIT PE MEDIC SPUNANDU-I SOACREI MELE CA ,,PUTETI PLECA LINISTITE ACASA CA TUMOAREA ESTE UNA BENIGNA..,, CAND AM AFLAT , A FOST CA O USURARE PENTRU MINE....AM FOST OPERATA LA INSTITUTUL ONCOLOGIC CLUJ...INTOARCEREA ACASA NU A FOST TOCMAI UNA PLACUTA, ERAM INCA AMETITA DE LA ANESTEZIE, SI IMI ERA GREATA, INTR-UN FINAL M-AM RACORIT... LA SFARSITUL LUNII OCTOMBRIE AM AVUT O SCURGERE...MI-AM FACUT UN TEST DE SARCINA SI A IESIT POZITIV...ERAM INSARCINATA, ERAM FERICITA,LA UN MOMENT DAT M-AM INTRISTAT SI MI-AM ADUS AMINTE CA IN URMA CU 2 SAPTAMANI AM SUFERIT O OPERATIE...AM INCEPUT SA-MI FAC UNELE CALCULE: CAND AM AVUT ULTIMUL CONTACT ? (COIT INTRERUPT), CAND AM AVUT OVULATIE? CAND AM FOST OPERAT? ERAM SPERIATA, IMI DOREAM ACEST COPIL SI IMI ERA TEAMA CA NU CUMVA SA FI FOST AFECTAT FATUL DIN CAUZA ACELEI OPERATII... AM FOST LA UN MEDIC GINECOLOG SI AM FACUT O ECOGRAFIE...SE CONFIRMA-SE CA SUNT INSARCINATA, I-AM SPUS IN MARE MEDICULUI DESPRE OPERATIE, IAR RASPUNSUL LUI A FOST ,, DACA A-SI FI IN LOCUL TAU NU A-S PASTRA SARCINA,,...NU L-AM ASCULTAT. NU VROIAM SA FAC CHIURETAJ. AM HOTARAT ATUNCI CA ACEST COPIL AVEA DREPTUL LA VIATA, MERITA SA TRAIASCA SI AM PASTRAT SARCINA... TOTUL A MERS BINE PANA LA APROAPE 3 LUNI DE SARCINA, CAND AM SIMTIT CA CEVA NU ESTE IN REGULA SI AM FACUT O ECOGRAFIE. IAR MEDICUL MI-A ZIS ,, CU PARERE DE RAU, SARCINA ESTE OPRITA IN EVOLUTIE...TREBUIE SA TE DUCI DE URGENTA LA SPITAL,, AFLAREA VESTII A FOST CA O PALMA GREA PESTE OBRAZ, AVEAM SENZATIA CA TOTUL SE INVARTE IN JURUL MEU SI NU IMI VENEA SA CRED CA ESTE ADEVARAT.IMI SPUNEAM ATUNCI CA POATE NU ESTE BUN MEDICUL SAU POADE APARUTUL NU ESTE BUN...MAI AVEAM O SANSA LA SPITAL, MA GANDEAM CA POATE ACOLO O SA-MI SPUNA CU TOTUL ALTCEVA, CA TRAIESTE ... AM FOST INTERNATA DE URGENTA, ADOUA ZI MI-AU FACUT ANALIZE INCLUSIV REPETAREA ECOGRAFIEI. SI INTRADEVAR ERA OPRITA SARCINA DIN EVOLUTIE...M-AM DUS IN CAMERA PIERDUTA CU GANDUL, PARCA ERAM DE PE ALTA LUME .TOATE PLANURILE CARE LE FACUSE-MI IMPREUNA CU SOTUL MEU CU ACEL BEBELUS S-AU SPULBERAT...AM INTRAT IN CAMERA SI AM INCEPUT SA PLANG VORBIND IN SOAPTA CU MINE, CU DUMNEZEU, CU CINEVA CARE VROIAM SA IMI INTELEAGA SUFERINTA...MA UITAM CAND LA ICOANA MAICII DOMNULUI DIN CAMERA, CAND PE GEAM PLANGAND...AVEAM SENZATIA CA IMI PIERD MINTILE SI MA RUGAM LA DUMNEZEU SA MA INTAREASCA SA TREC SI PESTE ACEASTA SUFERINTA...TOCMAI CE TRECUSE ACEA PERIOADA CU OPERATIA LA SAN, IAR ACUM ... CEEA CE MA DERANJAT CEL MAI TARE A FOST INDIFERENTA MEDICILOR...IMI ERA RAU, ROARTE RAU, NU MAI AVEAM PUTERE , AVEAM SENZATIA CA VAD STELE, BURTA ERA PUTIN CRESCUTA SI TARE, CAND MA UITAM IN OGLINTA MA VEDEAM VANATA,BUZELE IMI ERAU USCATE...AM CERUT AJUTORUL UNUI MEDIC GINECOLOG SA FAC CHIORETAJ, CA ALTA OBTIUNE NU AVEAM,I-AM SPUS IN CE STADIU SUNT , CARE ESTE PROBLEMA MEA ( STATEAM IN SPITAL DE DOUA ZILE)SI MI S-A RASPUN:, DAR CE DRAGA NU POTI SA MAI ASTEPTI PANA MAINE?,, MI-A INTORS SPATELE SI A PLECAT...IAR MI-E IMI ERA RAU... AM O CUNOSTINTA CARE LUCREAZA CA ASISTENT LA OBSTR.-GINECOLOGIE SI AM LUAT LEGATURA CU EA.I-AM POVESTIT CE MI S-A INTAMPLAT PLANGAND SI MI-A RASPUNS,, HAI CU MINE CA TE DUC EU LA ACEA DOCTOR SI SA AI CEVA BANI PREGATITI...NU POTI STA ASA PANA MAINE POTI FACE SEPTICEMIE..,, INTR-UN FINAL AM FOST CHIURETATA SI CHIAR MI S-A SPUS CA FATUL ERA INTRAT IN PUTREFACTIE , IAR SOTUL MEU , DACA MAI STATEAM MULT IMI MANCA COLIVA....ACESTEA AU FOST CUVINTELE ASISTENTEI IN MOMENTUL IN CARE L-AM VAZUT PE SOTUL MEU , M-A LUAT IN BRATE SI AM INCEPUT SA PLANG SI I-AM SPUS CA IMI DOREAM ACEL COPIL, IAR EL CU LACRIMI IN OCHI M-A INTREBAT:,, CAND TI-AU SPUS MEDICII CA MAI POTI FACE UN COPIL, DUPA CAT TIMP?,, ...,, DUPA 6 LUNI,,...IAR EL S-A UITAT IN OCHII MEI SI MI-A SPUS:,, UITATE LA MINE CA DUPA 6 LUNI ITI FAC UN COPIL,, SI APOI MA IMBRATISAT PROBABIL CA TOTI CARE VOR CITI ACESTE RANDURI VOR SPUNE...EEEE, A AVUT DOAR 3 LUNI DE SARCINA, NU LA SIMTIT MISCAND....VREAU SA VA SPUN CA NU ESTE ASA , AM SUFERIT LA FEL CA ORICE FEMEIE CARE URMEAZA SA DEVINA MAMA PENTRU PRIMA SAU A DOUA OARA. EU IMPREUNA CU SOTUL MEU NE FACUSE-MI PLANURI, NE DOREAM FOARTE TARE ACEST COPIL, BURTA INCEPUSE SA SE CUNOASCA SI ATUNCI MA MANDREAM CU EA...DUPA ACEL CHIURETAJ NU MAI AVEAM BURTICA, MA SIMTEAM GOALA PE DINAUNTRU,TIMTEAM CA CEVA IMI LIPSESTE, CEVA CE ERA AL MEU... AM PLANS FOARTE MULT , LA FEL CA SI TINE BIANCA, AM STAT IN SPITAL INTR-O CAMERA SINGURA CU UN COPILAS MIC , MORT, IN PANTEC, PLANGAND, IAR IN CAMERA ALATURATA AUZEAM COPILASI PLANGAND....INTRADEVAR, NU ESTE UN LUCRU TOCMAI PLACUT SI IN ZIUA DE AZI MA MAI UIT LA POZA DATA DE MEDICUL ECOGRAF...DE MULTE ORI IMI SPUN CA POATE PRIN ACEA POZA MI-A TRANSMIS CEVA....CA MA IUBESTE (UITATI-VA LA O INIMA DE PLUS SI COLORATIO IN NEGRU...ASA SE VEDE IN POZA MEA DATA DE MEDICUL ECOGRAF) CAND IMI ADUC AMINTE DE ACEA SARCINA IMI I-AU BAIETELUL IN BRATE. DAR FIECARE COPIL IN FELUL LUI ESTE UNIC... IMI PARE RAU BIANCA PRIN CE AI TRECUT,PENTRU DUREREA CARE O AI IN SUFLET, INTRADEVAR NU SE COMPARA CU NICI UNA, DAR CREDE-MA CA DUMNEZEU ESTE SINGURUL CARE VINDECA ACESTE RANI ADANCI, CARE ITI DA PUTEREA DE A TRECE MAI DEPARTE....CAND AM AFLAT CA SARCINA S-A OPRIT DIN EVOLUTIE,O SECUNDA AM FOST OARECUM SUPARATA PE DUMNEZEU , DAR IMEDIAT AM INCERCAT SA PRIVESC ALFEL LUCRURILE, CU TOATE CA ERAM LA PAMANT CU MORALUL...SI MI-AM SPUS ATUNCI ASA A VRUT DUMNEZEU...EU ITI UREZ O VIITOARE SARCINA REUSITA , ITI DORESC SA AI TOT O FETITA SI FII ALATURI DE DUMNEZEU CA EL ESTE SINCER SI NE POATE AJUTA. NU ITI PIERDE CREDINTA IN EL.....SI APROPO NIMIC NU ESTE INTAMNPLATOR...SE MAI SPUNE CA DUMNEZEU NE DA DIVERSE PROBLEME IN VIATA SA NE VADA CREDINTA...Iti doresc multa sanatate si putere sa mergi mai departe
15 February, 2008 - 07:00 — Minodora
buna! sunt minodora sunt insarcinata in luna a patra si ma sperie gandul ca trebuie sa nasc- datorita comportamentului care l-a avut doctorita cu mine pe parcusul primelor consultari. mentaliatea doctorilor trebuie schimbata , pentru ca se schimba totul atunci cand afli ca esti insarcinata- atat trupeste cat si sufleteste. imi pare rau pentru tot ceea ce sa intamplat cu tine Bianca si cu multe alte mame care nu au putut face nimic, nici macar sa vorbeasca. sper ca ceea ce ai inceput sa duci la bun sfarsit si sunt sigura ca de acolo de sus fetita ta te priveste si se bucura ca poti schimba ceva.mult succes si sper ca pana la vara in iulie cand trebuie sa nasc sa se mai schimbe ceva in mentalitatea doctorilor romani; as da oricat numai sa stiu ca atat eu cat si bebita al meu sa fim bine si sa trecem cu bine peste aceasta ``etapa``. sanatate si putere tuturor femeilor.
15 February, 2008 - 07:00 — Oana
draga bianca, nu pot spune decat ca imi pare rau pentru ceea ce ti sa intamplat.sper sa ai putere sa treci peste aceasta durere si sa fii bine.te pup,oana
15 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Cunosc sentimentele si citind printre randuri ....deaorece aveam ochii plini de lacrimi am retrait ceea ce am patit si eu acum doi ani doar ca povestea mea e umpic altfel... eu dau vina pe doctorita( TOMESCU ANETA din Constanta) care a avut grija de mine pe toata perioada sarcinii.A sesizat faptul ca aveam mult lichid amniotic dar nu a facut investigatii ...din pacate abia in luna a 8a m-a trimis la Bucuresti (asigurandu-ma ca nu e nimic grav) sa ma vada un specialist care, dupa nici un minut aflandu-ne la echo imi spune ca baietelul meu este grav bolnav si nu are sanse de supravietuire foarte mari si ca nu imi poate da mai multe detalii ci trebuie sa asteptam sa vedem cat de bolnav este dar dupa ce se va naste. Am nascut dar el nu a rezistat decat 10 zile conectat la oxigen si mi s-a spus ca nu il pot salva nici macar prin interventie chirurgicala.E dureros sa iti inmormantezi primul copilas ... nu doresc nimanui sa cunoasca aceste sentimente groaznice.Cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa ne revenim ... sunt insarcinata in 5 luni si sper din tot sufletul sa fie bine.Fruntea sus si cu Dumnezeu inainte!
15 February, 2008 - 07:00 — Oana
pentru mesajul anonimului d p 15 februarie mai bine iti pastrai cuvintele acelea pentru tine.nu e frumos sa jignesti pe cineva atunci cand cineva sufera dupa pierderea cuiva drag.si sunt sigura ca bianca a facut publica povestea ei nu pt ca e persoana publik ci tocmai pt ca fiind persoana publica poate va reusi sa schimbe ceva in romania in privinta parerii bisericii la inmormantarea copiilor pierduti la nastere si citind povestea ei si femeile care siau pierdut ingerasii vor gasi putina alinare si pe cineva care sa le inteleaga durerea.sunt sigura ca nai fost alaturi nici de ruda ta care a pierdut copilasul si poate ca nar fi rau sa devii mai om.nu e frumos din partea ta.oana
15 February, 2008 - 07:00 — Ana
Auzi mai ANONIM (15 februarie 2008) ce stii tu despre femei si despre a pierde o sarcina in general? Cine stie ce frustrat fara minte esti si te ascunzi in spatele anonimatului. Vezi-ti de treaba ta, mai treci putin pe la scoala si invata sa scrii corect romaneste, apoi dupa ce mai inveti putin sa fii uman si sa te apleci asupra suferintelor celor din jur, mai treci si pe la biserica. Poate asa iti mai vine si tie mintea la cap. Nu e vorba despre copilul unei vedete, este vorba despre sute de mame care se afla in situatii similare, este vorba despre un sistem care merge prost din cauza unor oameni ca tine care gandesc asa. Ana/Bucuresti
15 February, 2008 - 07:00 — Anonim
ami pare sincer foarte rau cred ca e cel mai naspa moment prin care ai trecut si prin care treci coondoleantele mele sincer
15 February, 2008 - 07:00 — Mihaela
Buna, Draga Bianca, Ma numesc Mihaela (27 ani, Bucuresti)si vreau doar sa te imbratisez si ... fie ca Domnul sa te intareasca si sa vegheze asupra ta si a familiei tale. Desi poate suna ciudat pentru ca nu ma cunosti, sa stii ca sunt langa tine ... Te felicit pentru puterea cu care incerci sa faci fata situatei si pentru campania pe care ai organizat-o! In 2006, am ramas pentru prima oara insarcinata ... Nu a fost o sarcina normala, a fost o mola (http://www.copilul.ro/a_3_1128_Sarcina_molara.html). Initial mi-au zis ca este o sarcina gemelara, dar in ziua in care m-am dus sa fac ecografia pentru a le vedea si asculta inimioara ... m-au anuntat altceva. Oooff, a fost cumplit! Te sarut si te imbratisez, Mihaela Doamne ajuta!
Comments
9 octombrie 1997...atunci s-a nascut steaua mea!prima mea fetita!e in ceruri!nu a rezistat!Imi urasc meseria de atunci!sunt asistent medical!ironic,nu?numele meu e Emanuela!mi-au trebuit 4 ani sa imi fac curaj sa incerc iar!in fiecare zi imi e dor de ea!azi am aflat ca si o cunostinta de a mea trece prin acelasi cosmar!nu vrei sa facem ceva pt aceste mame?si pt aceste suflete chinuite?
sa le invatam sa traiasca cu aceasta durere?
adresa mea e : ****@yahoo.com
Draga Bianca, sa iti aduca aceasta zi de Sf Valentin muuuuuuuuuulta iubire, pretuire si liniste.......Undeva un sufletel te poarta in imensa sa iubire, si durerea ta care stiu ca nu se va stinge vreodata sa se transforme in ceva frumos i pozitiv pt copiii ingeri.
Te imbratisez si sa ai in fiecare zi cu tine un SF Valentin.
Imbratisari sincere din partea unei familii cu multa iubire in suflete:Mihaela,Cristian si Mirunica.
Buna Bianca! M-a impresionat foarte mult drama prin care ai trecut si as vrea sa fiu alaturi de tine si de alte femei care traiesc acelasi lucru. Vreau sa pot participa la campania pe care ai lansat-o.Ce trebuie sa fac? Adresa mea este: ****@yahoo.com. Astept raspunsul tau. Maria
Draga Bianca,
Am plans cand te-am vazut la televizor, am plans cand ti-am citit randurile pe internet, am plans cu lacrimile si cu sufletul de mama, dar am primit lumina cand am citit povestea randunicii din biserica, gandindu-ma ca ingerasa ta Emma Nicole este cu adevarat un inger revenit in Ceruri de unde te vegheaza si coboara din cand in cand la tine, la Luca si la cei dragi inconjurandu-va in lumina si iubire.Cuvintele sunt sarace ca sa poata exprima admiratia fata de felul cum ai trecut si ceea ce faci acum dupa toate clipele acelea f. grele, infioratoare prin care ai trecut. Le trimit si mamicilor celelalte carora le-au plecat ingerii inapoi in ceruri iubirea si dorinta ca sa paota trece peste acest prag, sa fie intelese, ajutate ocrotite, lasate sa se exprime si Dumnezeu sa picure balsamul iubirii si al vindecarii in sufletele tuturor. Mirela-Cluj-napoca
Draga Bianca, ma numesc Laura **** si sunt jurnalist - la revista **** - si psiholog. Suntem nascute in acelasi an si cred ca avem multe in comun -filmul, muzica, televiziunea... Am si o fetita de 4 ani. Daca vreodata vrei sa vorbesti cu cineva puternic, curajos si deschis la minte, te rog sa ma suni la 07****
Raspuns pentru Catalin (10 februarie). Ati inteles total gresit. Bianca stie foarte bine ca nu pot fi botezati copiii morti ci a vrut sa stie de ce copiiilor nascuti morti nu li se face slujba de inmormantare. De fapt era o intrebare total diferita. Cred ca judecati lucrurile mult prea rece. Daca ati fi avut un caz in familie, daca sotia sau sora dv. ar fi pierdut un copil cu cateva zile inainte sa nasca le-ati fi dat incolo de norme si dogme carora li se supune numai ORTODOXISMUL. Asta e clar. Toate celelalte religii fac slujba de inmormantare copiilor nascuti morti pentru ca asa e normal si firesc. Numai ortodocsii au legi neschimbate de 2000 de ani. Mergeti de curiozitate intr-o biserica catolica sa vedeti cat de multi ortodocsi au aderat la cultul romano-catolic. Nu v-ati pus intrebarea DE CE??? Pentru ca ei ofera raspunsuri imediate la intrebari imediate. Mamele care trec prin drame sfasietoare nu au nevoie de divagatii. Au nevoie de raspunsuri concrete. Mai ales ca foarte multe nu au avut posibilitatea sa-si vada puiutzii fiindu-le luati pur si simplu din burtica si aruncati la gunoi. Imaginati-va ce durere cumplita este aceea. Dar ce spun eu? Numai cine a trecut prin asa ceva isi poate imagina sau cine are un suflet uman profund, deschis si tolerant. E usor sa spui ca un anonim de aici de pe site: o iei de la capat. Asta stie si Bianca si celelalte mamici. Nu ai incotro, atunci cand mai ai deja un copil, cand ai sperante, vise de implinit, un sot alaturi. Problema este modalitatea de vindecare, empatia si sprijinul celor din jur. Daca cei care trebuie sa-ti fie alaturi in acele momente (medicii, asistentii, moasele si biserica) NU O FAC, ce sa mai astepti de la restul???
M-a revoltat replica preotului de aseara de la TVR care a spus "nu i-ai pomenit numele, ai spus doar COPILUL MEU fiindca nu l-ai perceput ca o fiinta vie care misca, cu care ai vorbit, etc...". Eu stiu f. bine ce simte si cum simte Bianca. Pentru ea EMMA este prezenta in fiecare gand, in fiecare clipa... Si apoi, sunt atatea mamici care nasc normal, nu au probleme cu bebelusii si pana la un an isi alinta puiutzii cu "bebe", "puiul meu", "copilul meu". Asta inseamna ca nu il percep ca o fiinta umana care vorbeste, care gangureste??? Cate dintre dv. fiind insarcinate nu le-ati cantat bebelusilor in burtica? Si poate ca unii nici nu au apucat sa se nasca. Pentru tine, ca mamica este ACOLO, fiinta vie, cu sufletel, manutze, piciorushe care asculta si raspunde la stimulii exteriori.
Emma sa ai grija de mami,de tati si de Luca de acolo de unde esti. Esti o prezenta vie si permanenta in gandurile lor si ale noastre!
ANA/Bucuresti
Alina ****, 30 ani, Anglia
Draga Bianca, este cutremurator ce ti s-a intamplat. Si eu la randul meu am trecut printr-o experienta infricosatoare. Toata perioada sarcinii am fost in Anglia si am avut sangerari inca din a 8-a saptamana de sarcina. Placenta a fost joasa de la inceput dar doctorii au sperat ca se va ridica odata cu cresterea sarcinii. Nu s-a intamplat asta si am ajuns in cea de-a 7 a luna de sarcina sa nu mai simt bebelusul miscand si eu cu tensiunea foarte mare. La ecograf doctorul mi-a spus ca placenta nu a mai hranit bebelusul de cca 2 saptamani si de ce nu mi s-a facut tratament pentru placenta previa. Crede-ma ca am intrat in panica si am inceput sa ma gandesc ca as putea pierde copilul sau ca va avea probleme de sanatate in urma acestei situatii. Am fost operata de urgenta si mi s-a spus ca incearca sa faca totul pentru mine iar daca totul este bine se vor ocupa si de copil. Dumnezeu ne-a ajutat si acum fetita noastra care la nastere a avut 1.300kg pe numele ei Miruna, este mare si foarte energica.
Cu toate ca am fost in Anglia si nu in Romania pot spune ca tarziu dupa ce am nascut am realizat cu adevarat cat de neglijenti au fost medicii care m-au supravegheat pe perioada sarcinii. Placenta previa este un diagnostic foarte periculos, iar pacientele ar trebui tratate cu mai multa atentie decat o graviduta obisnuita. Cert este ca fetita mea a vrut sa traiasca , a luptat inca de cand a fost scoasa din burtica mea(a plans imediat, ceea ce i-a uimit si pe doctori).
Asta a fost pe scurt povestea mea si as vrea sa stii ca imi pare rau ca ai trecut print-o asemenea trauma. Sper ca vei gasi puterea sa treci peste si sa reusesti sa ii faci pe cei din sistemul medical sa le pese.
Bună, Bianca!. Sunt Dana, am 33ani si sunt căsătorită de 8 ani, dar sunt împreună cu prietenul, respectiv soţul meu de 17 ani. Sunt de formare economist şi până de curând am crezut că sunt o femeie norocoasă şi fericită.
Nici eu, nici soţul meu nu ne-am dorit în viaţă, cu prioritate, valori materiale. Dorinţa noastră cea mai mare a fost să avem un copil. După 7 ani de aşteptări, în octombrie 2006 am aflat cu mare bucurie că sunt însărcinată. Totul a mers foarte bine până la sfîrşitul lunii mai 2007, când au început să apară nişte probleme în evoluţia sarcinii mele.( mai precis tensiune foarte mare).Deşi mergeam la doctorul specialist săptămânal şi îi spuneam că ceva nu mi se pare a fi în regulă(aveam picioarele foarte umflate), mă trimitea acasă.În 29 mai 2007 situaţia s-a complicat, m-am internat, chipurile, pentru o mai bună supraveghere medicală. În acea zi nimeni nu mi-a făcut nici o analiză, nici o investigaţie. A doua zi mi s-au făcut analize, iar la ora 15 toţi au intrat în panică când au văzut cât sunt de proaste rezultatele. Intrasem în stare de preeclamsie( o complicaţie a sarcinii care poate apare în ultimul trimestru de sarcină). Am fost tot timpul minţiţi şi eu şi soţul meu că totul e în ordine şi că situaţia este sub control. Soţul meu a simţit că ceva nu merge bine şi l-a rugat pe doctor să intervină cu operaţie cezariană în ziua de 31 mai 2007 pentru a nu-mi pune şi viaţa mea în pericol, dar acesta a refuzat, deşi soţul meu i-a oferit plicul cu bani pregătit pentru această intervenţie.( doctorul ne spusese dinainte cât ne va costa o eventuală operaţie cezariană).În noaptea de 31 mai 2007 mi-a fost foarte rău, nimeni nu m-a ajutat( n-am avut cui să spun, n-am găsit nici o asistentă,nici pe doctoriţa de gardă). Pe 1 iunie 2007 am intrat în operaţie cezariană de urgenţă la 37 săptămâni de sarcină, iar în câteva minute copilaşul meu era mort. Inimioara a încetat să mai bată. A fost o fetiţă, ar fi chemat-o Alexandra. De atunci, mă apasă nişte întrebări la care eu nu găsesc răspuns: E culpă medicală? De ce am fost minţiţi şi eu şi soţul meu că totul e în regulă, dacă nu era? De ce anumiţi doctori nu au demnitatea şi responsabilitatea de a recunoaşte că sunt depăşiţi de o anumită situaţie şi să te îndrume spre clinici mai bine dotate şi cu specialişti mai bine pregătiţi? Cine îmi va vindeca mie sufletul? Am fost sfătuiţi de cunoscuţi să-l dăm în judecată pentru malpraxis, dar n-am avut puterea să facem asta , oricum nu ne-ar fi adus fetiţa înapoi. Când vom putea oare să mergem la doctor cu încredere că acesta te va ajuta , nu te va distruge?Acum văd că nu sunt singura femeie care a trecut printr-o astfel de experienţă şi mă ajută mult să ştiu cum au reuşit alte doamne să depăşească acest moment.
Ai descris atât de bine toate stările prin care am trecut şi eu după acest eveniment din viaţă, şi da, câtă dreptate ai atunci când spui că sistemul nostru medical, societatea şi din păcate şi biserica nu ştiu cum să facă faţă acestor situaţii limită din viaţa unor părinţi.
Fetiţa mea a respirat..(la autopsie s-a găsit aer în unul din plămâni), dar la ce bun că m-au refuzat cu vehemenţă să o văd...(m-au sedat şi m-au minţit 3 zile, spunându-mi mereu că se face tot posibilul pentru copil). Pentru sistemul nostru medical un copil care nu respiră "aerul nostru", e declarat născut mort. care mai este atunci deosebirea dintre un avort la 6 săptămâni si un făt născut aproape la termen, dar care n-a vrut să rămână cu noi în această lume, ci a urcat la ceruri...
Spre deosebire de tine, eu n-am putut să-mi iau rămas de la îngeraşul meu...mi-a fost refuzat acest lucru...
Ce este mai trist este faptul că nici biserica n-a făcut mai mult...Am fost la Mănăstirile din Bucovina considerând impreună cu soţul meu că aşa ne vom regăsi echilibrul şi pacea sufletească şi am încercat să plătim la maica stareţă o slujbă de pomenire pentru sufleţelul îngeraşului nostru, aceasta pe un ton aproape răstit, de parcă am fi făcut ceva rău, ne-a gonit spunându-ne că dacă fătul nu a fost botezat, nu poate fi pomenit în nici o jlujbă...
Am fost foarte dezamăgită şi descumpănită...Ce biserică e aceea care îţi întoarce spatele atunci când ţi-e mai greu?....
Adresa mea este: **** Dana, Hunedoara, ****.
Telefoane:02****
P.S. Eşti o femeie extraordinară! Îţi mulţumesc pentru această campanie iniţiată. Ajută mult să ştii că nu eşti singur la greu.
Dana
Draga Bianca,
Am vazut emisiunea "Ne revedem la TVR" si m-a impresionat povestea ta. Vreau sa impartasesc cu tine cateva versete de scriptura care sper sa-ti ofere alinare si cunoastere despre unde e Emma-Nicole si ce mult o iubeste Dumnezeu:
"Ascultati de cuvintele lui Hristos, Mantuitorul vostru, Domnul si Dumnezeul vostru. Iata, eu am venit pe lume nu ca sa-i chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta...de aceea pruncii sunt intregi, caci ei nu sunt in stare sa pacatuiasca...Si pruncii nu au nevoie de nici o pocainta si nici de botez. Iata, botezul este pentru pocainta, pentru infaptuirea poruncilor, pentru iertarea pacatelor. Dar pruncii sunt vii in Hristos, chiar de la crearea lumii...Caci ingrozitoare este ticalosia de a crede ca Dumnezeu il salveaza pe un copil datorita botezului, iar altul trebuie sa piara pentru ca nu a fost botezat. Caci iata ca toti pruncii sunt vii in Hristos..." Moroni 8.
Eu stiu din toata inima ca Dumnezeu traieste, El ii iubeste pe toti copiii Lui si El a creat un Plan al Fericirii pentru ca sa ne putem intoarce la El dupa aceasta viata si sa traim etern alaturi de El, Isus Hristos si de familiile noastre. O vei revedea...
Toate cele bune, Monica
De la Madalina, 25 de ani:
Imi pare nespus de rau, retraiesc acele momente pline de durere....Te imbratisez cu drag....Sunt mamica de ingeras, au trecut 2 ani de atunci....inca suntem speriati ca sa incercam din nou....Am tinut secreta durerea si intamplarea, nu stiu de ce nu am putut vorbi , nu am avut cui, mi-e frica sa vorbesc despre acele momente, despre cele simtite atunci....Madalina si Adrian, Bucuresti
Buna,ma numesc Annamaria **** si sunt fericita mamica a unui baietel de 3 anisori care este lumina vietii noastre.Numai la gandul prin ce ai trecut ma cuprinde un sentiment de groaza si disperare.
As dori sa le reamintesc acelora care ignora aceste probleme grave ca in timpul sarcinii legatura dintre mama si fat este una foarte puternica si datorita lui,acelui fat micut care este cuibarit in pantecul nostru timp de noua luni,ai o pofta de viata incredibila,simturile tale se ascut , rasul tau devine molipsitor si fericirea ta ajunge pe culmi nebanute.
Sa nu uitam ca este puiul nostru indiferent ca este fat sau are 20,30 de ani deoarece niciodata nu va fi altul ca el.
Trebuie sa invatam sa fim empatici fiindca niciodata nu putem stii ce ne rezerva viitorul si s-ar putea sa ne trezim fara sprijin.
Eu sunt mama si psiholog,daca credeti ca pot ajuta ,ma ofer voluntar cu cea mai mare placere,deoarece consider ca ,consilierea in asemenea situatii si nu numai(ex.depresia post-partum)este extrem de importanta.
Adresa mea de mail este: ****@gmail.com
DUMNEZEU SA-TI DEA PUTERE BIANCA!
imi curg lacrimile si chiar daca nu am trait niciodata ceva atat de crud sunt alaturi de tine si iti trimit o imbratisare . sunt isarcinata si acum cateva zile gandindu-ne la un nume am hotarat sa il cheme pe bebelusul nostru daca va fi fetita Emma ...........si azi am vazut ca numele fetitei tale este Emma. Citind tot ce este scris aici am incercat sa imi imaginez cum as reactiona daca as peirde sarcina si nu am putut , pur si simplu nu am putut. Asa ca doar imi imaginez tot calvarul prin care treci.Te imbratisez inca o data si iti doresc sa ai multa tarie si oameni pe umarul carora sa plangi sa urla sa arunci si sa spargi, oameni care sa inteleaga ca doar lasandu-te sa faci tot ceea ce simti pe moment sa faci te ajuta. Georgiana 27 ani
Revin cu al treilea mesaj dupa ce am vazut si emisiunea de la TVR1, realizata de Marina Almasanu, denumita "Singuratatea mamelor de ingeri".
Orice aparitie la televiziune este binevenita pentru a sensibiliza opinia publica in privinta acestui subiect delicat legat de suferinta mamelor carora le-au fost luati bebelusii in ceruri.
Totusi, am observat ca in emisiunea precizata mai sus, din dorinta de a trece in revista cat mai multe din aspectele acestor drame, Marina Almasanu a apasat prea tare pe acceleratie si, cu o totala lipsa de tact si delicatete, a reusit sa-si imparta invitatii in doua tabere adverse : pe de-o parte au fost mamicile marcate de drame profunde, iar de partea cealalta parte au fost doctorita si preotul care au acceptat sa participe la aceasta dezbatere .
Mi-as fi dorit ca doctorita invitata sa fie lasata sa aduca in discutie solutii potrivite pentru schimbarea unor practici negative din maternitati. M-as fi asteptat sa ajunga sa se adreseze medicilor si asistentelor din maternitati cu un apel sincer pentru un comportament cald si intelegator, pentru delicatete, rabdare si compasiune, pentru o atitudine de incurajare si sustinere a pacientelor din maternitati.
De asemenea, ma asteptam sa fie ascultate precizarile preotului legate de nevoia mamelor de a cunoaste randuielile bisericesti ce se fac pentru mantuirea, alinarea si pomenirea sufletelor micutilor pierduti.
Ma asteptam sa le fie oferite sfaturi si solutii clare, directe, pentru alte mamici ce vor mai trece prin astfel de suferinte. As fi vrut ca preotul sa apuce sa explice mamicilor concret cum sa procedeze, sa spuna ce slujbe se fac, la ce termene, semnificatia religioasa a acestora, care este puterea lor de mantuire si de alinare, ce trebuie sa faca un preot in asemenea cazuri si de ce, cum se face pomenirea copiilor pierduti, unde se afla sufletele lor si de ce, care sunt randuielile Sfantului Botez in cazul acestor copii sau in diverse alte situatii (de enumerat cazurile prezentate de mamici pe acest site).
Pana la urma am asistat la un fel de rafuiala televizata, la acuze si incercari de aparare …
Eu cred ca ar trebui construite emisiuni distincte pentru fiecare aspect din drama acestor mamici , emisiuni care sa vizeze de fiecare data alt public tinta caruia sa i se adreseze in mod special.
De exemplu poate fi construita o emisiune care sa vizeze doar personalul medical din maternitati. Realizatorul emisiunii ar trebui sa invite alaturi de tine, Bianca, doar unul, doi sau maxim trei invitati din lumea medicala. Acestia pot fi medici ginecologi cu notorietatea unor mari caractere (mamicile care posteaza aici pot indica numele unor medici sau asitente care si-au dovedit competenta si care au avut un comportament ireprosabil pe toata perioada prenatala/a nasterii/postnatala ). In cadrul discutiilor pot fi acordate sfaturi atat mamicilor cat si cadrelor medicale pentru a-i ajuta in depasirea cu bine, cu grija, cu delicatete, cu rabdare a tuturor etapelor maternitatii .
O alta emisiune poate fi organizata special pentru lamurirea problemelor religioase privind perioada maternitatii , pentru explicarea in detaliu a pasilor pe care o mamica ii poate face in spiritul bisericii pentru linistea ei si a pruncului ei nascut sau nenascut, a celor luati in ceruri, sau chiar in cazul avorturilor .
Aici ar trebui invitati cel mult doi preoti , stiind fiind faptul ca o vorba de duh si o povata inteleapta vine mai usor in tihna si calmul unui grup foarte restrans de oameni aplecati spre ascultare decat in iuresul unei emisiuni cu public numeros ce se simte mai mult nevoia sa vorbeasca decat sa inteleaga.
Bianca, am prezentat cateva idei din perspectiva unui telespectator avizat (am o temeinica pregatire in domeniul marketingului si comunicarii, al relatiilor publice, al comunicarii cu ajutorul media) . Sper sa-ti fie de folos.
Repet adresa mea de mail, daca te pot ajuta cu ceva : ****@yahoo.com
Liliana
Femeie si mama
Bucuresti
Buna Bianca
Te-am vazut la TVR si asa am aflat de durerea ta. Sunt sigura ca doar cei ce trec prin aceeasi situatie pot sa inteleaga si sa simta durerea ta , noi celelalte mamici suntem alaturi de voi si va dorim ca Dumnezeu sa va dea putere sa treceti peste durerea voastra. Ma doare sufletul pentru voi mamicile de ingerasi , dar fiti convinse ca ei sunt acolo langa Dumnezeu iar daca aici pe pamant nu si-au gasit locul, de acolo de sus ei va vad.
Bianca ai fost suparata pentru faptul ca preotii nu au facut slujba de inmormantare... Oare crezi ca ruga ta nu este la fel de importanta ? Dumnezeu ne aude , si cred in sufletul meu ca ruga unei mame e cea mai importanta. Am invatat in acesti ani ca a fi credincios inseamna a crede in Dumnezeu si nu intr-o anume biserica . De aceea eu sunt convinsa ca tu te-ai rugat pentru Emma iar ea e acolo undeva fericita ca are o mamica ca tine si ...poate... te vei reintalni vreodata cu ea .
Sunt mamica unui baiat de 21 de ani si a unei mult asteptata si dorita fetita de 3 anisori . Nu este zi sa nu ma rog pentru ei si sa ii multumesc lui Dumnezeu ca mi i-a dat . Pe cat de usoara a fost prima sarcina pe atat de complicata a doua si cu multe semne de intrebare . Pana in momentul in care am tinut-o in brate mi-a fost frica ( si chiar multe luni de atunci incolo) si cred ca ne este frica pentru copii nostri atata timp cat traim. Dumnezeu a facut o minune si mi-a dat-o sanatoasa si cred cu tarie ca va face minuni in continuare si pentru voi cele care ati suferit si mai suferiti inca , aveti rabdare si incredere.
Despre sistemul nostru de sanatate ce sa spun , e ca si la loto daca ai noroc sa dai de oameni cu suflet ( eu am dat de doctorita mea )e bine , daca nu , stiti si voi cum este.Esti de admirat ca dealtfel toti ceilalti ce vor sa schimbe ceva , dar multe ar trebui schimbate in Romania si poate cu timpul se vor schimba , poate copii mei , Luca al tau vor trai intr-o tara frumoasa cu oameni mai buni si mentalitati noi. Mi-ar place sa schimb ceva ... poate tu reusesti. Sa ai putere sa lupti, sa ai puterea de a invinge mentalitatile unora si sa ai incredere in Dumnezeu .
Cu bine.
bianca team vazut la marina almasan si erai foarte palida.Ai grija de tine macar pentru copilul tau.E dureros dar tu esti puternica se vede asta in ochii tai si trebuie sa lupti cu viata.Sa nu lasi armele jos.Stii ce se intampla bianca? DACA PREOTII AR FII SI EI DE SEX FEMININ SIGUR AR INTELEGE.EU CRED CA INSUSI PREOTII CARE ACYZA SE ACUZA PE EI INSISI IN FATA LUI DUMNEZEU.E USOR SA DAI SFATURI DAR ASTA E NATURA UMANA SI UNEORI NU PUTEM CONTROLA.VEDEM CUM CEVA SE STINGE SI IN LOC SA NE PARA RAU NOI ROMANII ACUZAM.EU AVEAM UN AN SI JUMATATE LA REVOLUTIE,DAR STAU EU SI MA GANDESC IN MODUL CEL MAI MATUR CU PUTINTA PE CARE IL AM LA APROAPE 20 DE ANI:OARE ACEASTA ACUZATIE A MAMELOR CA PIERD COPIII NU DUCE CU EA O UMBRA DE AMPRENTA DIN PARTEA COMUNISMULUI BOLNAV? AS VREA TARE TARE MULT SA-MI RASPUNZI BIANCA.AS VREA SI EU SA INTELEG CUM STA TREABA CHIAR DE LA TINE.DACAVREI BINENTELES.
Ciao,Bianca.Ma numesc Melinda si sunt kinetoterapeut in Timisoara.Pana acum un an am lucrat cu copii suferinzi de aceasta boala si stiu ca sunt sanse de diagnosticare in orasul nostru, din pacate interventiile chirurgicale inca se fac doar in strainatate ( Ungaria,Germania etc).Pot sa-ti spun ca am cunoscut mamele acestor copilasi si nu pot sa-ti transmit doar gratitudine pentru ceea ce faci. Deoarece si in Romania sunt multe cazuri similare sper ca in urma campaniei ,pe care ai inceput sa o delurezi, sa sensibilizam nu doar societatea, ci si si autoritatile,in masura schimbarii sistemului medical. Si aici nu vreau sa zic ca nu avem cadre medicale,ci din pacate lipseste fondul material pe care alte tari il dispun de mai multi ani. Pupici din Timisoara si te admir pentru ceea ce faci. Capul sus si mergi mai departe, la fel de puternica.
BIANCA povestea taa a ajuns la mine un pic mai tarziu deoarece nu sunt "acasa"Azi dimineata am vazut emisiunea de la TVRI si a trebuit sa plec la lucru inainte sa se termine abia astept seara sa o vad in reluare.Am prins un pic de timp liber si am intret pe net si am gasit povestea ta....cutremuratoare!IMi pare nespus de rau si poate multi spun ca aceste "pareri de rau" sunt superficiale pentru ca nu ne cunoastem ,dar nu e asa.Prin intermediul televizorului noi "privitorii" avem impresia ca va cunoastem.Am avut sansa sa am o fetita si cred din tot sufletul ca a fost o mare sansa sa nu o nasc in Romania...iubesc tara asta dar nu pot sa inteleg de ce multi doctorii si-au ales meseria aceasta cand nu au cea mai mica inclinatie sa fie "umani"...da sa mai fie mai doctori.Bianca cand am auzit povestea ta primul gand mi-a fost ca ai fost aleasa de Dumnezeu sa platesti pretul pentru ceea ce se intampla acasa sa faci o diferenta ,pentru ca poti ....e greu sa intelegi de ce ai fost tu cea aleasa,dar sunt siguranta ca multi oamnei (vreau cel putin sa cred)din domeniul medical isi vor revizui felul in care isi fac datoria.Ma bucur ca Luca a venit primul... iar ingerasul tau sa se odihneasca in pace !Te imbratisez tare de tot, Ionela!adresa mea e ****@yahoo.com
BIANCA, TE-AM VAZUT IN EMISIUNEA MARINEI ALMASAN SI ERAI FOARTE PALIDA.TE ROG MULT FII PUTERNICA PENTRU BAIETELUL TAU DACA NU PENTRU ALTCINEVA.STII CE SE INTAMPLA CU PREOTII ? DACA AR FII SI EI DE SEX FEMININ NU S-AR MAI GRABI CU PREDICILE CA SA NU LE ZIC ACUZATII.OARE NU IEI SUNT PE PAMANT CEI CARE AR TREBUI SA FIE PRIETENII SUFLETULUI? NU STIU ZIC SI EU.DACA UNEI PERSOANE DRAGI LOR LI S-AR INTAMPLA ASTA CUM AR REACTIONA?TOT ASA CU ACUZE?IN VIATA AVEM MOMENTE IN CARE VEDEM UN LUCRU CUM PIERE IN MAINILE NOASTRE SI PRIVIM NEPUTINCIOSI.NE SPUNEM OARE MIE TREBUIA SA MI SE INTAMPLE? DAR VEZI TU BIANCA, VIATA NU ALEGE.VREM SA AVEM FERICIREA ABSOLUTA DAR TOTUSI VIATA NE MAI SI TAXEAZA AMINTINDU-NE CA SUNTEM MURITORI SI NU ATOTPUTERNICI.CAND TRECEM PRINTR-O TRAGEDIE DE ACEST FEL IMPORTANA E SA FIM CU PICIOARELE PE PAMANT SI SA VORBIM CU NOI INSINE O CLIPA.STII DE CE SPUN ASTA? PENTRU CA,IN ACELE MOMENTE NICI CEL MAI BUN PSIHOLOG DIN GALAXIE NU NE POATE AJUTA.EU CAND AM TRECUT PRINTR-UN MOMENT CUMPLIT STII CE-AM FACUT? MAI INTAI AM PLANS APOI AM VORBIT CU MINE SI LA UN MOMENT DAT AM INCERCAT SA- MI OCUP MINTEA CU LINISTE SI MULTA AFECTIUNE SI,DUPA MULT TIMP DE IFERN PSIHIC AM REUSIT.POATE CA NU SUNT VORBE PRETIOASE DAR IMI SPUN SI EU PROPRIA-MI REALITATE PE CARE MI-O ASUM DAR ASTA NU INSEAMNA CA O LAS SA MA DISTRUGA.STII CEVA? UITE ACUM M-AM GANDIT LA POVESTEA CU PREOTII SI JUDECATA LOR.HAI SA-TI SPUN. EU AVEAM UN AN SI JUMATATE LA REVOLUTIE SI POATE DACA IMI SPUN PARERI NEFASTE DESPRE REGIMUL COMUNIST,UNII MI-AR SPUNE:DUTE FETITO SI TE CULCA PENTRU CA ESTI TOTAL PE DINAFARA.DAR TOCMAI AICI INTERVINE CENZURA PREOTILOR ASUPRA SEMENILOR PENTRU CA PE LANGA A FII TRIMIS AL LUI DUMNEZEU TOT OM ESTI.SI ACUM DILEMA A MEA IN CONCLUZIE PE CARE MI-O AXPUN IN FATA TA,BIANCA FARA SA AM NICI CEA MAI MICA EZITARE:OARE IN MINTEA PREOTILOR LA ADRESA AVORTURILOR SPONTANE CARE TIN PANA LA URMA DE PROPRIA MENTALITATE SI NU DE JUDECATA LUI DUMNEZEU, NU CREZI CA DUPA APROXIMATIV 20 DE ANI DE LA TRECEREA IN LIBERTATE,IN MINTEA PREOTILOR MAI EXISTA O UMBRA ASCUNSA DE COMUNISM? NU VREAU SA DEVIN FILOSOF DAR AS VREA SA-MI SPUI OPINIATA.TE ROG DIN SUFLET.STII CAT DE MULT MA PUNE PE GANDURI ACEST LUCRU?
ramas pe drumuri. nu am unde sa ma duc si poate cineva ma poate ajuta citind acest mesaj.cred ca sunt blestemata, dar nu stiu cu ce am gresit. am 27 ani si o viata foarte trista. acum plec ca poate o sa-mi gasesc ceva. eu si lucrez, dar cu salariul meu nu pot inchiria o casuta singura de aceea poate cineva are o camera libera (binenteles contracost)macar pana in iulie cand termin facultatea si plec din bucuresti. imi cer scuze daca v-am deranjat.-otilia bucuresti
acum daca cinrva pierde o sarcina nu trebuie sa faca din tantar armasar .Daca tanti aglae da la sat pierde sarcina sau ii moare copilul la nastere asta e se mai intampla.Dar daca o persoana PUBLICA pateste ceva trebuie sa sarim cu totii in aer de parca ar fi fost ceva in exclusivitate.Unei persoane foarte dragi mie i sa intamplat ca imediat dupa nastere sa ii moara baietelul el fiind VIU pana in ultimul minut,dar asta nu inseamna ca a devenit vedete sau nu mai stiu ce peste noapte.Stiu ca nu vei fii de acord cu mine dar asa se intampla>Am vazut cu ochii mei si mam convins
Draga Bianca, numele meu este Lavinia. Am citit toata povestea ta tragica, plang si ma doare sufletul de cate suferinte poate indura o mama. Eu am pierdut o sarcina anul trecut, in aprilie, la 2 luni am avut un avort spontan. Imi doresc f. tare sa am un copil. Am suferit mult, insa credinta in Dumnezeu m-a ajutat si m-am rugat necontenit. In decembrie, Bunul Dumnezeu m-a ajutat sa raman din nou insarcinata. Imi venea sa urlu pe strazi de bucurie. Eram in al 9-lea cer. I-am multumit Domnului zilnic pentru aceasta minune si m-am rugat sa fie totul bine, dar... acum cateva zile la ecografie dr. nu mi-a spun nimic. Am intrebat daca totul e ok, si mi-a zis ca nu stie sa interpreteze ecografia. Tin sa precizez ca ma aflu in America, si aici pana la 3 luni nu te ajuta cu nimic ca sa pastrezi sarcina. Daca embrionul este puternic, atunci va trai , daca nu , nu. Nu pot sa cred asa ceva. M-am dus la dr. mea si aceasta mi-a zis ca sacul embrionar este gol si ca ii pare rau. Va trebui sa-mi ia sange sa-mi masoare HCG-ul, insa e sigur avort spontan. Am izbucnit in plans. Nu imi venea sa cred. Nu avusesem nici un semn, nici o sangerare, nimic. Am asteptam rezultatul hcg-ului si mi s-a zis ca-i mic pt. luna in care ar trebui sa fiu, insa eu am zis ca vreau sa-l repet, sa vad daca va creste sau va scadea. Maine trebuie sa ma duc sa-l repet. De cateva zile plang intr-una si ma rog Bunului Dumnezeu sa ma ajute cu aceasta sarcina. Dr. mi-a dat un fel de containar si mi-a zis cand se va declansa avorul sa-mi pun puiul acolo si sa-l aduc pt. analize. Am ascuns acel containar sa nu-l ami vad. Fiindca eu nu pot sa accept asa ceva. Sufletul meu crede ca va fi bine. Deci si aici, in America totul se trateaza cu f. mare usurinta. Dr. mi-a zis ca e normal. Nu mai pot vorbi despre asta, ca ma doare sufletul prea tare. Povestea ta care m-a impresionat enorm. Sa te ajute Bunul Dumnezeu si sa-ti dea puterea de care ai atata nevoie. Prieteni nu prea am , iar daca m-as plange lor, nu m-ar intelege. Dumnezeu sa ne ajute si sa aiba grija de ingerasii nostri acolo in Ceruri. Sunt alaturi de tine si iti doresc tot binele din lume.
Draga Bianca , am auzit si eu pentru prima data targedia prin care ai trecut , chiar daca nu stiu cat de greu tia fost , dar cand te-am auzit la B1 Tv despre drama prin care ai trecut , adresa pe care ai dat-o in direct , am intrat direct pe site , cand am citit prima data , primele propoziti nu am putut citi mai departe , am inceput sa plang , chiar si acum am inceput sa citesc inca odata sa pot intelege durerea ta , dar nu ma pot abtine din plans , pt ca si eu sunt mama ,SA ITI DEIE BUNUL DUMNEZEU PUTERE SI MULTA SANATATE SA TRECI PESTE TOATE .
Adriana , Sfantu Gheorghe , Covasna .
BUNA, BIANCA! MA NUMESC MONICA , AM 30 DE ANI SI SUNT MAMICA UNUI BAIETEL DE 2 ANI SI 10 LUNI. AM VAZUT EMISIUNILE IN CARE AI APARUT TU SI VREAU SA-TI MARTURISESC CA AM PLANS CAND AM AFLAT CE TI S-A INTAMPLAT ...IMI PARE NESPUS DE RAU, PENTRU CA TE INTELEG PRIN CE AI TRECUT SI PRIN CE TRECI ACUM.... CEVA SIMILAR MI S-A INTAMPLAT SI MIE CU CEVA TIMP IN URMA, MAI EXACT 3,5-4 ANI, POVESTEA MEA ESTE UN PIC MAI COMPLICATA, IMI ESTE OARECUM GREU SA VB DESPRE TRECUT, SI NU TOCMAI UNUL FERICIT...TIN MINTE SI ACUM DATA(15 OCT. 2004) LA CARE AM FOST DIAGNOSTICATA CU FIBROADENOM LA SANUL STANG( NU SE STIA DACA ESTE BENIGN SAU MALIGN),ERAM SPERIATA, ERAM TANARA, INGROZITA DE GANDUL CA POATE MEDICUL IMI VA SPUNE CA TUMOAREA ESTE MALIGNA SI CA VA TREBUI SA-MI TAIE UN SAN, CA VA TREBUI SA FAC CITOSTATICE, CA IMI VA CADEA PARUL.ASTEPTAM SA INTRU IN OPERATIE CU GANDUL,, CUM AM SA APAR IN FATA SOTULUI MEU FARA PAR IN CAP SI FARA UN SAN?,,
DUPA CE AM FOST OPERATA, L-AM AUZIT PE MEDIC SPUNANDU-I SOACREI MELE CA ,,PUTETI PLECA LINISTITE ACASA CA TUMOAREA ESTE UNA BENIGNA..,, CAND AM AFLAT , A FOST CA O USURARE PENTRU MINE....AM FOST OPERATA LA INSTITUTUL ONCOLOGIC CLUJ...INTOARCEREA ACASA NU A FOST TOCMAI UNA PLACUTA, ERAM INCA AMETITA DE LA ANESTEZIE, SI IMI ERA GREATA, INTR-UN FINAL M-AM RACORIT...
LA SFARSITUL LUNII OCTOMBRIE AM AVUT O SCURGERE...MI-AM FACUT UN TEST DE SARCINA SI A IESIT POZITIV...ERAM INSARCINATA, ERAM FERICITA,LA UN MOMENT DAT M-AM INTRISTAT SI MI-AM ADUS AMINTE CA IN URMA CU 2 SAPTAMANI AM SUFERIT O OPERATIE...AM INCEPUT SA-MI FAC UNELE CALCULE: CAND AM AVUT ULTIMUL CONTACT ? (COIT INTRERUPT), CAND AM AVUT OVULATIE? CAND AM FOST OPERAT? ERAM SPERIATA, IMI DOREAM ACEST COPIL SI IMI ERA TEAMA CA NU CUMVA SA FI FOST AFECTAT FATUL DIN CAUZA ACELEI OPERATII...
AM FOST LA UN MEDIC GINECOLOG SI AM FACUT O ECOGRAFIE...SE CONFIRMA-SE CA SUNT INSARCINATA, I-AM SPUS IN MARE MEDICULUI DESPRE OPERATIE, IAR RASPUNSUL LUI A FOST ,, DACA A-SI FI IN LOCUL TAU NU A-S PASTRA SARCINA,,...NU L-AM ASCULTAT. NU VROIAM SA FAC CHIURETAJ. AM HOTARAT ATUNCI CA ACEST COPIL AVEA DREPTUL LA VIATA, MERITA SA TRAIASCA SI AM PASTRAT SARCINA...
TOTUL A MERS BINE PANA LA APROAPE 3 LUNI DE SARCINA, CAND AM SIMTIT CA CEVA NU ESTE IN REGULA SI AM FACUT O ECOGRAFIE. IAR MEDICUL MI-A ZIS ,, CU PARERE DE RAU, SARCINA ESTE OPRITA IN EVOLUTIE...TREBUIE SA TE DUCI DE URGENTA LA SPITAL,,
AFLAREA VESTII A FOST CA O PALMA GREA PESTE OBRAZ, AVEAM SENZATIA CA TOTUL SE INVARTE IN JURUL MEU SI NU IMI VENEA SA CRED CA ESTE ADEVARAT.IMI SPUNEAM ATUNCI CA POATE NU ESTE BUN MEDICUL SAU POADE APARUTUL NU ESTE BUN...MAI AVEAM O SANSA LA SPITAL, MA GANDEAM CA POATE ACOLO O SA-MI SPUNA CU TOTUL ALTCEVA, CA TRAIESTE ... AM FOST INTERNATA DE URGENTA, ADOUA ZI MI-AU FACUT ANALIZE INCLUSIV REPETAREA ECOGRAFIEI. SI INTRADEVAR ERA OPRITA SARCINA DIN EVOLUTIE...M-AM DUS IN CAMERA PIERDUTA CU GANDUL, PARCA ERAM DE PE ALTA LUME .TOATE PLANURILE CARE LE FACUSE-MI IMPREUNA CU SOTUL MEU CU ACEL BEBELUS S-AU SPULBERAT...AM INTRAT IN CAMERA SI AM INCEPUT SA PLANG VORBIND IN SOAPTA CU MINE, CU DUMNEZEU, CU CINEVA CARE VROIAM SA IMI INTELEAGA SUFERINTA...MA UITAM CAND LA ICOANA MAICII DOMNULUI DIN CAMERA, CAND PE GEAM PLANGAND...AVEAM SENZATIA CA IMI PIERD MINTILE SI MA RUGAM LA DUMNEZEU SA MA INTAREASCA SA TREC SI PESTE ACEASTA SUFERINTA...TOCMAI CE TRECUSE ACEA PERIOADA CU OPERATIA LA SAN, IAR ACUM ...
CEEA CE MA DERANJAT CEL MAI TARE A FOST INDIFERENTA MEDICILOR...IMI ERA RAU, ROARTE RAU, NU MAI AVEAM PUTERE , AVEAM SENZATIA CA VAD STELE, BURTA ERA PUTIN CRESCUTA SI TARE, CAND MA UITAM IN OGLINTA MA VEDEAM VANATA,BUZELE IMI ERAU USCATE...AM CERUT AJUTORUL UNUI MEDIC GINECOLOG SA FAC CHIORETAJ, CA ALTA OBTIUNE NU AVEAM,I-AM SPUS IN CE STADIU SUNT , CARE ESTE PROBLEMA MEA ( STATEAM IN SPITAL DE DOUA ZILE)SI MI S-A RASPUN:, DAR CE DRAGA NU POTI SA MAI ASTEPTI PANA MAINE?,, MI-A INTORS SPATELE SI A PLECAT...IAR MI-E IMI ERA RAU...
AM O CUNOSTINTA CARE LUCREAZA CA ASISTENT LA OBSTR.-GINECOLOGIE SI AM LUAT LEGATURA CU EA.I-AM POVESTIT CE MI S-A INTAMPLAT PLANGAND SI MI-A RASPUNS,, HAI CU MINE CA TE DUC EU LA ACEA DOCTOR SI SA AI CEVA BANI PREGATITI...NU POTI STA ASA PANA MAINE POTI FACE SEPTICEMIE..,,
INTR-UN FINAL AM FOST CHIURETATA SI CHIAR MI S-A SPUS CA FATUL ERA INTRAT IN PUTREFACTIE , IAR SOTUL MEU , DACA MAI STATEAM MULT IMI MANCA COLIVA....ACESTEA AU FOST CUVINTELE ASISTENTEI
IN MOMENTUL IN CARE L-AM VAZUT PE SOTUL MEU , M-A LUAT IN BRATE SI AM INCEPUT SA PLANG SI I-AM SPUS CA IMI DOREAM ACEL COPIL, IAR EL CU LACRIMI IN OCHI M-A INTREBAT:,, CAND TI-AU SPUS MEDICII CA MAI POTI FACE UN COPIL, DUPA CAT TIMP?,, ...,, DUPA 6 LUNI,,...IAR EL S-A UITAT IN OCHII MEI SI MI-A SPUS:,, UITATE LA MINE CA DUPA 6 LUNI ITI FAC UN COPIL,, SI APOI MA IMBRATISAT
PROBABIL CA TOTI CARE VOR CITI ACESTE RANDURI VOR SPUNE...EEEE, A AVUT DOAR 3 LUNI DE SARCINA, NU LA SIMTIT MISCAND....VREAU SA VA SPUN CA NU ESTE ASA , AM SUFERIT LA FEL CA ORICE FEMEIE CARE URMEAZA SA DEVINA MAMA PENTRU PRIMA SAU A DOUA OARA. EU IMPREUNA CU SOTUL MEU NE FACUSE-MI PLANURI, NE DOREAM FOARTE TARE ACEST COPIL, BURTA INCEPUSE SA SE CUNOASCA SI ATUNCI MA MANDREAM CU EA...DUPA ACEL CHIURETAJ NU MAI AVEAM BURTICA, MA SIMTEAM GOALA PE DINAUNTRU,TIMTEAM CA CEVA IMI LIPSESTE, CEVA CE ERA AL MEU...
AM PLANS FOARTE MULT , LA FEL CA SI TINE BIANCA, AM STAT IN SPITAL INTR-O CAMERA SINGURA CU UN COPILAS MIC , MORT, IN PANTEC, PLANGAND, IAR IN CAMERA ALATURATA AUZEAM COPILASI PLANGAND....INTRADEVAR, NU ESTE UN LUCRU TOCMAI PLACUT
SI IN ZIUA DE AZI MA MAI UIT LA POZA DATA DE MEDICUL ECOGRAF...DE MULTE ORI IMI SPUN CA POATE PRIN ACEA POZA MI-A TRANSMIS CEVA....CA MA IUBESTE (UITATI-VA LA O INIMA DE PLUS SI COLORATIO IN NEGRU...ASA SE VEDE IN POZA MEA DATA DE MEDICUL ECOGRAF)
CAND IMI ADUC AMINTE DE ACEA SARCINA IMI I-AU BAIETELUL IN BRATE.
DAR FIECARE COPIL IN FELUL LUI ESTE UNIC...
IMI PARE RAU BIANCA PRIN CE AI TRECUT,PENTRU DUREREA CARE O AI IN SUFLET, INTRADEVAR NU SE COMPARA CU NICI UNA, DAR CREDE-MA CA DUMNEZEU ESTE SINGURUL CARE VINDECA ACESTE RANI ADANCI, CARE ITI DA PUTEREA DE A TRECE MAI DEPARTE....CAND AM AFLAT CA SARCINA S-A OPRIT DIN EVOLUTIE,O SECUNDA AM FOST OARECUM SUPARATA PE DUMNEZEU , DAR IMEDIAT AM INCERCAT SA PRIVESC ALFEL LUCRURILE, CU TOATE CA ERAM LA PAMANT CU MORALUL...SI MI-AM SPUS ATUNCI ASA A VRUT DUMNEZEU...EU ITI UREZ O VIITOARE SARCINA REUSITA , ITI DORESC SA AI TOT O FETITA SI FII ALATURI DE DUMNEZEU CA EL ESTE SINCER SI NE POATE AJUTA. NU ITI PIERDE CREDINTA IN EL.....SI APROPO NIMIC NU ESTE INTAMNPLATOR...SE MAI SPUNE CA DUMNEZEU NE DA DIVERSE PROBLEME IN VIATA SA NE VADA CREDINTA...Iti doresc multa sanatate si putere sa mergi mai departe
buna! sunt minodora
sunt insarcinata in luna a patra si ma sperie gandul ca trebuie sa nasc- datorita comportamentului care l-a avut doctorita cu mine pe parcusul primelor consultari. mentaliatea doctorilor trebuie schimbata , pentru ca se schimba totul atunci cand afli ca esti insarcinata- atat trupeste cat si sufleteste. imi pare rau pentru tot ceea ce sa intamplat cu tine Bianca si cu multe alte mame care nu au putut face nimic, nici macar sa vorbeasca. sper ca ceea ce ai inceput sa duci la bun sfarsit si sunt sigura ca de acolo de sus fetita ta te priveste si se bucura ca poti schimba ceva.mult succes si sper ca pana la vara in iulie cand trebuie sa nasc sa se mai schimbe ceva in mentalitatea doctorilor romani; as da oricat numai sa stiu ca atat eu cat si bebita al meu sa fim bine si sa trecem cu bine peste aceasta ``etapa``. sanatate si putere tuturor femeilor.
draga bianca,
nu pot spune decat ca imi pare rau pentru ceea ce ti sa intamplat.sper sa ai putere sa treci peste aceasta durere si sa fii bine.te pup,oana
Cunosc sentimentele si citind printre randuri ....deaorece aveam ochii plini de lacrimi am retrait ceea ce am patit si eu acum doi ani doar ca povestea mea e umpic altfel... eu dau vina pe doctorita( TOMESCU ANETA din Constanta) care a avut grija de mine pe toata perioada sarcinii.A sesizat faptul ca aveam mult lichid amniotic dar nu a facut investigatii ...din pacate abia in luna a 8a m-a trimis la Bucuresti (asigurandu-ma ca nu e nimic grav) sa ma vada un specialist care, dupa nici un minut aflandu-ne la echo imi spune ca baietelul meu este grav bolnav si nu are sanse de supravietuire foarte mari si ca nu imi poate da mai multe detalii ci trebuie sa asteptam sa vedem cat de bolnav este dar dupa ce se va naste. Am nascut dar el nu a rezistat decat 10 zile conectat la oxigen si mi s-a spus ca nu il pot salva nici macar prin interventie chirurgicala.E dureros sa iti inmormantezi primul copilas ... nu doresc nimanui sa cunoasca aceste sentimente groaznice.Cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa ne revenim ... sunt insarcinata in 5 luni si sper din tot sufletul sa fie bine.Fruntea sus si cu Dumnezeu inainte!
pentru mesajul anonimului d p 15 februarie
mai bine iti pastrai cuvintele acelea pentru tine.nu e frumos sa jignesti pe cineva atunci cand cineva sufera dupa pierderea cuiva drag.si sunt sigura ca bianca a facut publica povestea ei nu pt ca e persoana publik ci tocmai pt ca fiind persoana publica poate va reusi sa schimbe ceva in romania in privinta parerii bisericii la inmormantarea copiilor pierduti la nastere si citind povestea ei si femeile care siau pierdut ingerasii vor gasi putina alinare si pe cineva care sa le inteleaga durerea.sunt sigura ca nai fost alaturi nici de ruda ta care a pierdut copilasul si poate ca nar fi rau sa devii mai om.nu e frumos din partea ta.oana
Auzi mai ANONIM (15 februarie 2008) ce stii tu despre femei si despre a pierde o sarcina in general? Cine stie ce frustrat fara minte esti si te ascunzi in spatele anonimatului. Vezi-ti de treaba ta, mai treci putin pe la scoala si invata sa scrii corect romaneste, apoi dupa ce mai inveti putin sa fii uman si sa te apleci asupra suferintelor celor din jur, mai treci si pe la biserica. Poate asa iti mai vine si tie mintea la cap. Nu e vorba despre copilul unei vedete, este vorba despre sute de mame care se afla in situatii similare, este vorba despre un sistem care merge prost din cauza unor oameni ca tine care gandesc asa. Ana/Bucuresti
ami pare sincer foarte rau cred ca e cel mai naspa moment prin care ai trecut si prin care treci coondoleantele mele sincer
Buna,
Draga Bianca,
Ma numesc Mihaela (27 ani, Bucuresti)si vreau doar sa te imbratisez si ... fie ca Domnul sa te intareasca si sa vegheze asupra ta si a familiei tale.
Desi poate suna ciudat pentru ca nu ma cunosti, sa stii ca sunt langa tine ...
Te felicit pentru puterea cu care incerci sa faci fata situatei si pentru campania pe care ai organizat-o!
In 2006, am ramas pentru prima oara insarcinata ... Nu a fost o sarcina normala, a fost o mola (http://www.copilul.ro/a_3_1128_Sarcina_molara.html). Initial mi-au zis ca este o sarcina gemelara, dar in ziua in care m-am dus sa fac ecografia pentru a le vedea si asculta inimioara ... m-au anuntat altceva. Oooff, a fost cumplit!
Te sarut si te imbratisez, Mihaela
Doamne ajuta!