Inchid ochii si ma dor, ma dor pana si lacrimile ce nu vor sa se elibereze... Si totusi cand o fac...se revarsa in gat cu hohotele ce vor sa iasa si ele afara de dor si durere...
Si de-acolo spre piept...ritmuri sacadate...acolo unde bate o inima... unde pulseaza dor si durere imensa se coboara spre launtrul meu si ma copleseste cu profunzimea tristetii...
Asta simt eu acum; la un an dupa ce ingerasul meu a zburat spre cer!
Fetita mea a trait doar cateva clipe dupa ce s-a nascut, dar nu am vazu-o pentru ca mi-au facut aneastezie totala si am nascut cu cezariana. Dupa ce m-am trezit nu am avut puterea sa o vad si rau am facut. Plang si acum ! Plang pana nu mai am lacrimi si peurma iarasi plang!...
http://strigatintacere.bloging.ro/
Iris, mamica de ingeras

Buna Bianca! MA numesc Alina si am 25 de ani si tocmai am pierdut prima mea sarcina! Chiar daca nu am apucat sa imi vad copilul, durerea este foarte mare si incerc din rasputeri sa trec peste acest moment si sa am curajul sa incerc sa raman insarcinata peste cateva luni cand voi avea aprobarea medicilor. pe 31 decembrie 2007 am facut testul si atunci am aflat ca vom avea un copil, eram in culmea fericirii. pe 12 ianuarie am facut prima ecografie si s-a confirmat, avea 7 saptamani. am facut toate analizele, totul era perfect. numai ca peste cateva zile cand am ajuns acasa de la birou (dupa ce ma certasem cu sefa ) am obsevat o mica pata maronie pe chilot. am sunat imediat doctora si mi-a zis sa stau linistita ca e din cauza stresului, sa nu ma mai enervez si totul va fi bine. nu am mai avut scurgeri cateva zile, dar apoi iar a reaparut. de data asta era mai abundenta,si a doua zi am fost la medic unde nu a facut nici o investigatie si mi-a zis ca e normal, si ca stresul e de vina. deja incepusem sa imi fac probleme, si pe 1 februarie am fost la un alt medic care imediat mi-a facut ecografie. bebe meu avea 11 saptamani deja, dar se oprise din evolutie la 9 saptamani(atunci cand am avut primele scurgeri). a fost un soc , nu imi venea sa cred ca mi se intampla asa ceva, mi-l doream atat de tare....... Mi-a zis ca nu e urgenta sa fac chiuretaj si sa vin luni dimineata. inca 2 zile de agonie, insa pe 4 dimineata am ajuns la camera de garda (pornise hemoragia), m-au lasat intr-un pat sa stau pana a venit medicul . la ora 9 mi-a facut asistenta anestezia si de abia la ora 11 m-a dus in sala pentru chiuretaj, timp in care eu deja facusem o criza de spasmofilie si aveam dureri ingrozitoare. nu a prins anestezia sau trecuse deja efectul ei, fiind ca am avut dureri atat de ingrozitoare incat am mai facut o criza de spasmofilie.
au trecut 4 zile de atunci si parca tot nu imi vine sa cred ca este adevarat, ce s-a intamplat daca eu eram in regula. explicatia medicului "accident genetic" si nu se stiu cauzele. vreau sa raman iar insarcinata dar am nevoie de raspunsuri pentru ca nu as mai putea trece inca o data printr-o asemenea experienta. Imi poti recomanda un medic bun pe care intr-adevar sa il intereseze pacientul si nu doar banii?! multumesc anticipat

buna bianca imi gasesc cu greu cuvintele,nu cred ca se poate face,spune ceva pt a face ceva pt pers care au trecut prin asa ceva nu cred ca putem intelege cu adevarat eu cred ca nu a-si putea rezista unei asemenea durerii.......dar DUMNEZEU probabil ca n-e intareste un singur lucru e cert si fff grav ceea ce se intampla in maternitatile din romania mama mea a nascut acum 40 de ani un baiat care a trait f putin nu i l-au dat probabil mi l-au aruncat la gunoi astea au fost vorbele ei cand pe la varsta de 14 ani am gasit 2 certificate :unul de nastere si unul de deces pe numele unui baiat mihai care a fost fratele meu dar nu a trait nici nu stim macar cat. E pt prima oara cand plang pt el.........iti multumesc pt ce faci a fost un subiect tabu ca si cum ar fii fost ceva rusinos acum o inteleg mult mai bine pe mama..avea doar 19 ani eu am nascut 2 fete dar in timpul ambelor sarcini am trai cu o teama nemarturisita ca voi traii si eu aceeasi drama, eu cred ca trebuie facut cv nu poti sa iei asa un copil sa il arunci la gunoii ca si cum nu ar fii fost si mai ales sa-i ceri unei mame sa-l uite deci problema este demult in romania si te rog incearca fa ceva nu stiu poate ca intradevar este asta menirea ta ajuta-le pe mame sa terminam odata cu aceeasta mentalitate ITI MULTUMESC SI DUMNEZEU SA TE AJUTE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Buna dimineata!Ma numesc Filofteia.Aseara am urmarit in reluare emusiunea de pe B1tv.Este foarte greu sa pierzi pe cineva drag.Si-mi pare rau pentru ce vi s-a intamplat.In aceasta dimineata la vecinii mei s-a intamplat o tragedie.Le-a murit nepotelul.Avea malformatii la inima, din nastere.Problema este ca mama este insarcinata in patru luni si jumatate.Este o familie modesta ,as vrea sa-i ajut ,dar nu stiu cum.Mama are nevoie de consiliere si de un control al sarcinii.I-am sugerat asta,dar atunci cand nu ai o cultura generala,cat de cat ,este greu pentru ca interpreteaza total gresit .Eu sunt asistent maternal,am in plasament un copil cu autism , hiperchineticsi intarziere in dezvoltarea limbajului.Acum aproape 6 ani,cand l-am luat in plasament am trecut, eu si familia mea prin multe probleme; a copilului pe de o parte si mentalitatea oamenilor pe de alta.Cu cea de a doua a fost mai grea pentru ca nu intelegeam reactia oamenilor de a respinge un copil cu asfel de probleme, cind el avea nevoie de ajutor.Acum,dupa 6 ani avem satisfactia ca am putut ajuta acest copil. Merge la o scoala speciala,vorbeste si ne intelegem bine,atat cat ii poate permite boala.Ma ingrozeste gandul ca la 18 ani v-a fi luat si dus intr-un centru de plasament.Problema mea este ca as dori sa ma implic in ai putea ajuta pe oameni ,pe mame si parinti in a face totul pentru a naste la copii sanatosi.Este o problema sociala la noi,iar cei care ar trebui sa faca ceva in acest sens nu fac.Este o drama penru copii dati in plasament atunci cand sunt mutati de la un asistent la altul.Sunt foarte multe de vorbit pe aceasta tema.Imi cer scuze pentru ca poate n-am fost prea coerenta,dar sunt si prea socata de ceace s-a intamplat in aceasta dimineata, la vecinii mei.Voi reveni cat de curand, si totusi as dori numele acelor carti pe care le aveti.Vreau sa stiu cat mai multe.Astept si un sfat.Vreau sa ajut cat pot.MULTUMESC.

Draga Bianca,iti respect durerea,dar nu crezi ca exagerezi totusi? Nu crezi ca facand ceea ce faci dai dovada de masochism si nu lasi zilele care trec sa stearga durerea? De ce trebuie sa iti amintesti mereu si mereu de aceasta nenorocire? Nu cumva vrei cu orice pret sa fii in centrul atentiei cu ceva? Tu sti cel mai bine ca nu ai cu ce sa mai apari "pe sticla" , ca nu esti o mare diva asa cum te pretinzi,nici macar nu ai un subiect interesant cu care sa atragi ascultatorii,si ai recurs la acest tertip pentru a ne atrage atentia asupra ta si a "frumusetii" tale.
Esti narcisista si esti in stare sa faci dintr-o tragedie un caz care sa te scoata in fata,nu te mustra constiinta? Chiar trebuie sa te vedem mereu plangandu-ti de mila? Poate nu ma crezi,dar si eu am pierdut o sarcina la 5 luni ,dar nu am mai facut atata caz de asta,am luat viata si cu bunele si cu relele ei,am suferit,dar am trecut mai departe. Ti-o spun fara rautate : esti penibila!!! Nu mai incerca sa apari pe ecran cu orice pret! Fa ceva constructiv daca vrei ca oamenii sa te cunoasca,si nu te
folosii de dramele prin care trecem cu totii la un moment dat pentru a te afisa la tv.Recunoaste ca nu esti nimic, nici actrita,nici model,si ca de fapt tu nu faci nimic,dar vrei sa apari la tv! Nu uita ca Dumnezeu te vede,si mai devreme sau mai tarziu te va mustra constiinta (daca ai asa
ceva ) ca te folosesti de acel copil mort pentru a aparea in fata oamenilor! Esti penibila,sa-ti fie rusine!!! Sper sa publici acest mesaj,sa vada telenovelistii ca pe lumea asta nu exista doar oameni prosti si fara creier de care sa se poata folosii cei ca tine!!!

BUNA DOAM BIANCA.MA NUMESC TATIANA SI SUNT DIN BRASOV.Am vazut intr-o seara o emisiune cu tine in care spuneai despre tragedia prin care ai trecut si ma marcat foarte mult.CONDOLEANTE.SI eu sufar de o depresie de foarte multi ani,dar din pacate nam gasit sprijinul de care am avut si am nevoie si acum nici in familie si nici la medici.Asa boala mea sa agravat.Am capatat si o fobie care nu ma lasa sa ies din casa.Am apelat la un psiholog si lam rugat sa vina la domiciliu bine inteles contra cost si nu a venit.Din pacate in ziua de astazi medicii nostrii sunt foarte comozi.Te indoapa cu medicamente si atat.as dori sa ma ajuti cumva macar cu un sfat.sau daca cunosti in Brasov un psiholog care ar fi dispus sa vina acasa contra cost nu degeaba ti-as multumi din toata inima mea.Astept raspuns de la tine cu nerabdare si speranta.Cu drag te pup dulce asa cum esti si tu Tatiana.

eu inca nu am copii desi anul acesta planuiesc sa raman insarcinata.desi lucrez in sistemul sanitar si sotul meu este medic nu vreau ca sarcina sa fie supravegheata in romania. locuiesc intr-un oras centru universitar dar medicii nu se pot numi medici. intr-adevar se pare ca isi lasa sufletul acasa cand vin la spital. imi pare foarte rau pt pierderea ta. sper ca aceasta campanie sa schimbe ceva, mai ales increderea in cei de langa noi

nu pot fi cinica si sa spun ca inteleg perfect durerea unei mame care si-a pierdut copilasul ,dar pot sa spun ca nu am fost departe,insa datorita reactiei prompte a medicilor fetitza mea traieste si slava Domnului este sanatoasa.am trecut prin momente de confuzie in timpul in care fetitza mea era monitorizata,si inimioara ei o luase razna,am chemat asistentele care larandul lor au chemat medicii care au decis ca nu este cazul sa riscam si am facut o cezariana la urgentza. insa ce a fost ma greu a urmat dupa . desi eram operata doar de o zi m-am ridicat din pat pentru ca trebuia sa i-mi vad fetitza ,nu pot sa va spun cu ce strangere de inima ma duceam sa o vad(era la incubator),in camera alaturata erau mamicile care i-si alaptau copilashii ,iar mie i-mi venea sa urlu de cida ca nu i-mi pot lua copilashil in bratze ,ca nu o pot alinta si mangaia ,ca nu o pot saruta,ca nu o pot alapta,insa dupa 3 zile de chin,si-a revenit ,frecventza batailor inimioarei ei s-au stabilizat si m-au anuntat ca o pot luain bratze,a fost cel mai minunat si emotionant moment din viatza mea si nu exagerez cu nimik spunand acest lucru.

buna bianca,
ma numesc cristina si eu am trecut printr-o astfel de tragedie,,, si si acum dupa doi ani de la moartea ei o plangem in fiecare zi, iar la mormantul ei, in continuu arde o lumanare de atunci,,,
am citit despre campania ta, si as dori sa ma implic,,, poate asa o sa imi gasesc linistea sufleteasca... adresa email: ****@yahoo.com.
multumesc. si iti doresc tot binele din lume.
doar plansul dupa ea zilnic te va linisti cat de cat.

Draga Bianca,nu pot sa spun decat ca-mi pare extrem de rau de suferinta ta , nu am cuvinte pe care sa le pot asterne aici pentru a te face sa treci mai usor peste acesta experienta .In curand o sa fiu si eu mama si cred ca iti pot intelege suferinta .Mai mult de atata nu pot sa-ti spun , dar iti doresc ca Dumnezeu sa-ti dea puterea sa treci mai departe. Cu drag Irina.

Buna Bianca numele meu este Iuliana si sunt din Brasov, am fost socata cand am auzit ceea ce ti s-a intamplat.De multe ori viata este nedreapta cu noi...sper din suflet ca bunul Dumnezeu sa iti dea alinare sa incerci sa te mobilizezi si sa nu uiti niciodata ca sunt multi oameni care te iubesc, si multi oameni care au nevoie de ajutorul tau, de tine.

victorita,mangalia.BUNA BIANCA TOT EU SUNT MAMICA DIN MANGALIA CARE ARE UN BAIETEL CU MALFORMATII CONGENITALE LA INIMA EL TREBUIE NEAPARAT OPERAT DACA POTI SA MA AJUTI,TREBUIE SA GASESC O CLINICA CA, SA IL OPEREZ PE BAIAT SI MA GANDEAM LA CLINICA DIN GERMANIA MI-AU SPUS DE LA SPITAL CA O SA MOARA DACA NU IL OPEREZ TE ROG MULT DE TOT SA MA AJUTI NU VREAU BANI VREAU DOAR SA GASESC O CLINICA DIN GERMANIA CARE POATE SA IL OPEREZE DACA POTI SA MA CONTACTEZI ITI LAS NUMARUL DE TELEFON;07**** SAU 07**** SAU ADRESA DE EMAIL;****@YAHOO.COM.TE ROG DIN SUFLET SA MA AJUTI PT CA NU AM LA CINE SA MAI APELEZ.

Draga Bianca,imi pare atit de rau pentru ce ti s-a intimplat!

In vara am pierdut o sarcina care ajunsese la 2 luni. Durerea pe care am avut-o atunci a fost mult amplificata de incompetenta medicilor si asistentelor de la maternitatea din Brasov (cei care au fost de serviciu in acea zi... cei in al caror salon ma aflam...).
M-am internat dimineata la ora 10, la urgente. Acolo mi s-a completat o fisa (fara sa mi se faca nici un control medical!!!). Am solicitat sa fiu vazuta de un medic anume si apoi m-au condus intr-un salon. Pana la 6 seara (de la 10 dimineata, la Urgente!) nu a venit nici un medic, nu mi-a luat nimeni tensiunea, pulsul, nu m-a intrebat nimeni daca ma doare ceva sau de ce sunt acolo, in acel salon. De cate ori mai intra cate o asistenta eu solicitam sa vorbesc cu un medic dar... Adevarul este ca simteam ca ar trebui sa platesc pe cineva ca sa fiu bagata in seama dar nu am facut-o. Asteptam sa vad pana unde merge josnicia acestor oameni. La 6 seara o asistenta a venit in salon si ne-a spus (mie si celorlalte paciente) sa mergem pe hol ca urmeaza sa ne vada seful de sectie dar sa ne dam chilotii jos, sa fim pregatite, ca medicul se grabeste. Ma simteam ca si cand am fi o cireada de vaci duse la abator. Toate 6 sau 8 cate eram pe hol aveam aceeasi problema (pierdusem o sarcina). Toate aveam sangerari. Imaginea unei doamne de la tara care si-a dat chilotii jos (ca si cand nu exista si alta posibilitate) si care incerca sa isi opreasca cumva sangele care i se scurgea pe podea nu o sa ma paraseasca niciodata.
Cu chiu cu vai am reusit sa vorbesc cu medicul pe care il solicitasem si care parea sa aiba referinte excelente. Pentru ca aveam cunostinte comune si era si de garda in seara aceea, mi-a facut o consultatie si mi-a facut un chiuretaj. Nu m-a intrebat NIMENI daca sunt alergica la vreun medicament, ce RH am, daca sufar de vreo boala. I-am spus medicului de 3 ori ca am analizele la mine dar nu s-a uitat peste ele.
Cosmarul a continuat. Eram pe masa, in timp ce ma chiureta mi-a spus ca am o malformatie, fara sa imi dea alta explicatie. De aceasta malformatie a uitat complet cand am fost la cabinetul privat la o consultatie ulterioara si care malformatie... de fapt... nici nu exista!!! Imi spusese ca am uterul in forma de clepsidra si nu era asa!!!
Am RH negativ si nu mi-a facut nici un vaccin. Nici in urmatoarele 72 de ore nu mi-a facut. Dupa chiuretaj (cand suferinta fizica si cea sufleteasca e destul de mare), am fost rugata sa ma mut in alt salon. Pentru mine in momentele acelea era greu sa ridic sticla de apa adusa de acasa pentru a bea o inghititura... darmi-te sa imi strang lucrurile si sa mi le transport in alta incapere... la aproape 12 noaptea.
In toata aceasta asteptare si in toata aceasta suferinta am avut noroc ca imi permiteam un telefon mobil cu care sa vorbesc cu familia pentru ca membrii familiei nu aveau voie sa intre in spital.
A doua zi dimineta medicul a intrat in salon si a stat cateva zeci de SECUNDE, pana intr-un minut... s-a uitat de deasupra la toate paturile si pacientele... si atat. Am incercat sa il contactez pe medic dar asistentele nu mi-au permis sa stau pe hol spunandu-mi ca o sa il cheme dansele. Experienta de cu o zi inainte imi spunea ca nimeni nu o sa anunte pe nimeni.
In baie colacul de la toaleta, toaleta, podeaua era pline de picaturi de sange. Cand am rugat infirmiera sa vina sa spele mi-a spus ca nu e ora potrivita. Robinetele de la chiuveta erau murdare de nu iti venea sa dai drumul la apa.
Pe la ora 9 m-au externat... din lipsa de paturi iar cu medicul nu am mai avut ocazia sa vorbesc decat la unul din cabinetele lui particulare.
Nimeni nu e obligat sa citeasca o asemenea poveste urata. Nici nu imi doresc foarte tare sa fie "publicata" undeva ca stiu ca da fiori si as prefera ca lumea sa citeasca poezii frumoase sau sa asculte muzica sau sa se imbratiseze. Am scris doar pentru ca m-am simtit atunci umilita de semenii mei, de acei medici si asistente care ar fi trebuit sa se poarte cu mai multa compasiune, profesionalism, OMENIE. M-am simtit umilita de acei oameni pe care EU ii platesc luna de luna... dintr-un salariu destul de mare pentru media salariilor din Brasov. M-am simtit umilita si pentru celelalte femei care trec prin orori similare poate chiar azi in maternitatea din Brasov.
Da, m-am invatat minte si acum merg la o clinica particulara... Dar ce fac cele care nu isi permit o consultatie de 150 de lei si niste analize de aproape 600 de lei???? Pentru foarte multi oammeni acesti bani inseamna un salariu intreg!!!
Bianca, ai mare dreptate ca acesti medici nu au pregatirea psihologica sa trateze un pacient, o mama care isi pierde copilul, o mama care desi nu a simtit ca acel copil se misca dar incepe sa creeze o lume noua, mult mai plina de dragoste si gingasie, o lume mai frumoasa in care acel copil sa vina, "sa respire acelasi are cu noi".
Revolta mea de atunci (si, inca, de acum)a fost uriasa dar FARA FOLOS. Tu, prin puterile tale, prin faima pe care o ai, prin promisunea pe care ti-ai facut-o de a face mai multa lumina in aceasta parte a vietii noastre, vorbeste te rog (in numele meu, al nostru, al mamelor sau viitoarelor mame) si insista pentru aceasta pregatire psihologica. Si a lor... si a profesorilor!!!
Poate ca un tratament bun din partea medicilor si al asistentelor tine de OMENIE, poate ca tine de BANI... NU STIU! dar oamenii acestia ar trebui sa fie pregatiti si psihologic pentru a sti cum sa se poarte cu pacientii.
(iarta-ma ca in loc sa te consolez ti-am mai trimis si eu o unda de tristete)
Dumnezeu sa te ajute sa poti sa iti amintesti, sa nu uiti, si sa poti sa schimbi lumea pentru noi, cei care nu putem!

Buna , Bianca !
Ma numesc Alina si sunt din Tulcea . Imi pare foarte rau pentru fetita ta. Eu am o fetita de 7 luni si jumatate si o iubesc enorm . Inteleg prin ce treci si e cumplit. Cred ca trebuie sa te gandesti ca fetita ta te priveste si e alaturi de tine in orice moment si ca poate s-a transformat in ingerasul tau pazitor. Ea te vegheaza de sus si are grija de tine . Trebuie sa fii tare si sa te gandesti ca poate puterea pe care ai avut-o sa treci peste toate astea ,ti-a dat-o chiar ea ,de acolo de sus .
Iti doresc sa ai grija de tine si de familia ta , mai ales de Luca , care te iubeste si are nevoie de tine .Eeu sunt alaturi de tine si sper sa iti ajute dumnezeu sa ai forta si putere sa treci peste toate obstacolele din viata .