Buna Bianca!
Ma numesc Dana, am 30 ani si un baietel de 7 ani. Te-am urmarit atat la Euforia, cat si la B1. Imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat.Eu sunt insarcinata in 14 saptamani si de 3 zile viata mi-a fost data peste cap,pentru ca la niste analize de rutina (toxoplasmoza si CMV), doctorul mi-a zis ca nu au iesit bine si ca ori avortez, ori copilul va fi afectat neurologic.Atat.....De atunci plang intr-una si ma rog ca totul sa fie bine. Maine sunt programata pentru analize amanuntite si ma duc acolo cu credinta ca bebelusul meu va trai. Mi-a mai zis ca sa zic merci ca am un copil sanatos, ca sunt tanara si voi mai face altul...Nu stiu cine lasa oamenii astia pe lume ca sa se joace cu vietile noastre.Mult succes in campania ta:

Draga Bianca,unii spun "imi pare rau",altii te strang la piept,altii plang alaturi de tine...Ascultandu-te am simtit atata durere dar si atata neputinta;de ce spun asta?Traim intr-o societate care a ramas fara sentimente iar medicii chiar nu sunt pregatiti sa dea asemenea vesti-duritatea lor marcheaza uneori sau de cele mai multe ori pentru tot restul vietii.MI-AS DORI SA POT SA AJUT SI EU ALTURI DE TINE MAMICI IN ASEMENEA SITUATII.Nu stiu cat ma pricep dar stiu sigur ca au nevoie de ajutor.Cred ca ar trebui vorbit si cu medici si cu tatici si cu rude sau prieteni;este adevarat la noi sa pune putin accent pe situatii de acest fel.Nu stim sa ne comportam in asemenea situatii.Daca tu consideri ca pot fi de ajutor te rog sa ma contactezi(****@*****.ro).Nu cred ca este drept sa fie cineva singur in asemenea situatii.Nu cred ca este drept sa nu poti sa-ti strigi durerea.Nu cred ca este drept ca in jurul tau oamenii sa nu stie cum sa se poarte si de ce ai nevoie in situatii in care simti ca nu mai vrei sa traiesti.Nu publica adresa mea de e-mail(daca este posibil)sub nicio forma nu vreau reclama ci doar sa ajut.Cel mai mult ma doare ca oamenii sunt impresionati cand aud o poveste cutremuratoare dar multi dintre ei a doua zi uita...eu u pot trece asa in viata.Nu cred ca trebuie sa ne pese doar de noi!Doina,Bucuresti

ce pot sa m ai spui dupa o asa durere? este un INGER si lui DUMNEZEU ii plac INGERII.VARSIND O LACRIMA ALATURI DE TINE POATE I TI M AI ALINA SUFERINTA.

Buna Bianca. Am ramas insarcinata dupa ani multi de tratament si am pierdut sarcina la 6 saptamani, mi s-a facut ecograf si mi s-a spus ca nu se mai vede nimic. Am plecat din spital, m-am asezat pe o banca si am plans ziua in amiaza - mare in hohote. Si erau doar 6 saptamani! La o scurta perioada de timp sotul s-a imbolnavit psihic si nu am mai putut avea copii.
Dumnezeu sa te intareasca!

sunt gabi sincere condoleante si sa nu uiti ca fetita ta va vegheaza de acolo de sus imi pare rau .......te imbratisez cu drag gabi dej

bianaca nu am stiut de drama ta dar te-am vazut la "nasu" si am ramas stupefiata,nu stiu ce sa-ti spun dar poate te pot ajuta cuvintele unui preot care spunea ca atuci cand vezi flori in gradina o rupi pe cea mai frumoasa pe cea care iti place cel mai mult,asa si dumnezeu ia de pe pamant pe cine crede el ca este mai bun si mai frumos,cu siguranta asa s-a intamplat si cu fetita ta care sunt convinsa ca este un ingeras ce iti da putere sa mergi mai departe

imi pare nespus de ra pentru ceea ce ti sa intamplat...cred ca cuvintele nu prea au rost in astfel de momente,insa sa sti ca te inteleg...si eu am pierdut o sarcina si am crezut ca o sa inebunesc de durere...acum sunt insarcinata din nou si am o fetita care se va naste in luna aprilie cu ajutorul lui dumnezeu.sper ca dumnezeu sati dea alinare si nu uita ca fetita ta acum este un inger si kiar daca e doar un bebe ....cred ca iar placea sa-si vada mamica fericita.

buna bianaca,sunt ana si asi dori sa-ti spun ca ma impresionat f tare poveste ta chiar daca nu am fost in situatie si sper sa ma ajute Dumnezeu sa nu fiu niciodata,iti doresc multa pace in suflt si imi pare since rau.

Draga Bianca, Nimic nu a lasat Dumnezeu mai puternic pe lumea asta decit femeia.Cred ca tu stii asta, mai ales acum cind poti vorbi despre necazul tau.Acum ai gasit puterea de a trece(nu stiu daca este potrivit cuvintul trece, sigur nu este potrivit) peste durerea devastatoare,de a aduna in jurul tau atitea mamici care au trecut prin experiente similare si de a le ajuta pe altele care au nevoie. Conteaza imens ca ele sa stie ca nu sunt sigure in durerea lor.Ce poate fi mai inaltator ca un OM sa poata ajuta alt OM.Prin multele mesaje pe care le primesti toti vor sa-ti arate ca sunt alaturi de tine si iti transmit abia soptit cu o lacrima in coltul ochilor "Da-i Doamne putere, da-i alinare "sa mearga mai departe.La editura "For You" vei gasi o carte scrisa de Suzanne Ward "Matei vorbeste-mi despre rai"vol.I(sunt aparute 4 volume) care te poate ajuta sa intelegi lucruri ce par a fi de neinteles.Iulia-Iasi

Buna Bianca,ma numesc Dana,am 21 ani si la 20 am ramas insarcinata,eram in lun mare pentru a se mai putea face un avort,dar totusi s-a putut.Nu am stiut ca am ramas insarcinata,dar mi-am dat seama ca incepusera sa imi creasca sanii si atunci m-am gandit ca sunt insarcinata...I-am zis prietenului meu si a zis sa asteptam sa vedem daca o sa imi mai vina menstruatia in luna respetiva,mi-a venit desi era insarcinata,mi-am facut si un test barza care mi-a confirmat banuielile...eram insarcinata...m-am speriat ma vorbit cu prietenul meu si am hotarat sa fac avort...nu vroiam acest lucru,dar ce aveam de ales?Impreuna cu prietenul meu am hotarat ca decat sa nu avem ce ii da sau sa nu avem bani sa ii luam ceva atunci cand o sa creasca,sa ii zicem ca nu avem bani sa ii luam ce cere,am hotarat sa fac avort...Credeam ca era mai bine...acum insa stau pe ganduri??????????daca nu o sa mai pot ramane insarcinata????imi este frica de gandul acesta.Parintii mei nu sunt de acord cu relatia mea cu acst baiat,poate si de asta am facut ceea ce am facut,o duc foarte greu cu parintii mei... Acum copii nostrii sunt alaturi unul de celalalt,se joaca impreuna,rad impreuna.CREZI CA AM GRESIT CAND AM LUAT ACEASTA DECIZIE?O SA MAI RAMAN INSARCINATA?????Deja au inceput acuzele din parte singurei prietene pe care o mai am si poate ca are si ea dreptate in cee ce spune,dar de ce crede ca nu trebuia sa fac ceea ce am facut,ca prietenul meu trebuia sa isi asume responsabilitatea,dar cu ceni cresteam acel copil?Nu suntem srijiniti decat de familia lui care are o situatie si asa destul de grea,familia mea nu este de partea mea...Crezi ca am gresit in ceea ce am facut amandoi???????????????
Tu trebuie sa fi tare pentru ca luca are nevoie de o mama pe care sa o aiba alaturi si de care sa fie iubit...imi pare rau de pierderea pe care ai suferit-o.....

Draga Bianca,
Emma a devenit in aceatsa seara o bucatica din viata mea, un prunc atat de scump si frumos,pt ca stiu ca ea este la fel de frumoasaca si tine, la fel de pura si de blanda ca si tine. ea e la Dio acum si se joaca printre nori dar, sunt sigura ca din cand in cand ea priveste la mami si la tati ei, la dragutul de Luca, fratiorul ei! esi frumoasa si esti atat de puternica si tu si micutata sunteti foarte importante pt lumea aceasta care e din ce in ce mai rea, plina de oameni care nu mai au timp sa priveasca la cer putin sa priveasca si zambetele de dincolo de nori. dar voi, printesica si mama ei veti lasa lumea un pic mai buna si spun asta datorita hoytararii pe care ai luat-o cu campania. sunt studenta la medicina, anul I si imi doresc atat de mult sa te pot ajuta. recunosc sunt la inceput de drum si nu stiu multe dar nu vreau sa privesc medicina prin ochii altor oameni ci vreau sa traiesc alaturi de oameni minunea vietii, harul de a vindeca, harul de a alina. in seara asta la Nasul ai spus ca ai nevoie de voluntari, vreau sa ma ofer voluntar pt orice ai nevoie, pt a preveni intamplarea acestor evenimente in romania, pt a invata oamenii despre oameni, despre sufletul si durerea lor. Eu sunt catolica si Sf. Fecioara imi este prietena in tot ceea ce fac, ma ocrotste de sus. chiar de esti furioasa pe Dio si chiar de vrei sa tipi de durerea, ingenuncheaza in fata Domnului si uita-e spre cer ca vei gasi alinare si mangaiere. laturi de tine vom ingenunchea si noi studentii de la medicina din iasi, grupa a 3 a, anul I. suntem alaturi de tine si ne oferim ajutorul! am doar 20 de ani, si nu am simtit o durere atat de mare ca a ata, dar azi ai sps sa ne imaginam ca tinem in brate pe cineva care ne este drag, fiind fara suflare. M-am gandit la prietenul meu Paul, care este un om minunat, si doar gabdul m-a speriat mult! el e alaturi de mine pt tine si pt Emma. ne rugam pt voi si aprindem in sufletele noastre lumina povestii voastre...Emma. cu respect si cu mangaiere, Alexandra si Paul. te rog sa ne ceri ajutorul pt campania ta!

Buna, ma numesc Raluca si am 18 ani. In primul rand tin sa precizez ca imi este foarte greu sa imi aleg cuvintele, si sa ma ierti daca spun ceva nepotrivit.
Am urmarit cu foarte mare interes ultimele tale aparitii tv. Sincer iti spun ca mi se rupe sufletul numai cand ma gandesc la tot ce ti se intampla si ce li s-au intamplat si altor femei aflate in aceiasi situatie. Ma bucur totusi ca datorita tie si aparitiilor tale tv lumea a inceput sa afle mai mult despre aceste lucruri. Pana acum nu ma gandisem vreodata si la aceste aspecte. Poate eram prea visatoare si vedeam totul in roz. Ma bucur ca m-ati adus cu picioarele pe pamant si la o varsta relativ frageda sunt destul de informata cu privinta ce se poate intampla, si in caz ca se intampla cum e bine sa reactionezi.
Am auzit despre fundatia pe care vrei sa o infiintezi. Imi doresc foarte mult sa fiu voluntar, sa ajut atat cat pot, in ciuda faptului ca sunt inca o adolescenta care inca nu s-a lovit de greutatile vietii.Sper sa fiu de folos.
Astept cu foarte mare interes raspunsul tau. Iti doresc tot binele din lumea.. si sper sa tinem legatura.

Imi pare rau,pentru toti parintii care trec prin asa ceva,bine asa ceva,nu exista cuvinte...nu stii ce sa spui.
Au fost alesi sa fie parinti de ingeri,au fost alesi sa ramana cu mainile goale...
Dumnezeu sa va intareasca si sa va usureze sufletele.
Mai este un site care este alaturi de parinti indurerati...
http://www.parinti.com/modules.php?name=Ingerasi
Delia.

Scricu lacrimie aici.cu lacrimi in ochi iti scriu aceste rinduri imi pare nespus de rau de tot ce sa intimplat.ai facut un seit foarte frumos in memoria EI fetita ta cu un nume deosebit inconjurata de fluturasi si flori superbe,Ingerii lui Michelangelo ....care privesc timorati si ei de povestea trista,lanul de maci ....nu am cuvinte dar foarte multe lacrimi pe obraji care nu ii pot stapini....Povestea ta va ajuta foarte multe mame sa treaca mai departe si pentru asta vreau sa ti multumesc pentu curajul tau.Si eu mi am dorit un baietel dar mi la luat DUMNEZEU ia fost drag si a vrut sa i fie aproape de EL.In schimb mia dat 2 fetite frumoase si destepte.Fi inteleapta si credincioasa in continoare si Dumnezeu te va ajuta .

Imi pare foarte rau sincer iti zic...din tot sufletul meu:(.Sper k Bunul Dumnezeu sa te ajute si sa-ti ramana alaturi tot timpul.Multa sanatate