Buna..am vazut aseara emisiunea "Nasul" si am ramas fara cuvinte.imi pare rau pt ce ti s-a intamplat si crede-ma,aseara cand te-am auzit,mi-a venit sa plang ,in ciuda faptului ca am doar 19 ani ,si mai am foarte mult timp inainte pt a ma gandi la o familie,un copil.Ceea ce ai povestit tu e impresionant , si regretabil ,este faptul ca din ce in ce mai multe femei nasc copii fara viata.Este un mare semn de intrebare si cineva din tara asta ar trebui sa faca ceva in privinta asta.Poate medicii care citesc aceste povesti ,sau cei care lucreaza in institutii potrivite,sa faca un prim pas spre o indreptare a acestui lucru.Desi nu am o varsta potrivita,ma gandesc si eu ca in viitor voi avea un copil, dar citind aceste randuri ,sincer mi-e frica sa mai visez..e mult prea dureros..Imi pare nespus de rau si as vrea sa fac parte din campania aceasta.Cu orice as fi de ajutor te rog sa ma contactezi la adresa ****@yahoo.com .Cu drag si respect !

Buna Bianaca,ma numesc Alexandra aseara am deschis tv si am aflat intamplator prin ce treci,si mi-am adus aminte asa cum o fac in fiecare zi de altfel ca si eu trebuia sa fiu mamica.Am 24 ani,am ramas insarcinata la 19 ani nu eram casatorita si nu eram pregatiti sa fim parinti,la inceput ne-am speriat amandoi dar ulterior am hotarat sa ne casatorim,iubeam amandoi copii si nu ne-am gandit nici un moment la o intrerupere de sarcina.Ne-am casatorit fara sa stie nimeni ca sa fim o familie,eram noi doi copii dar eram pregatiti sa sacrificam totul pt.micutul nostru.la cateva saptamani dupa ce ne-am casatorit au aflat si parinti,sora mea a incercat sa ma convinga sa renunt la copil pt.ca sunt prea tanara si nu imi trebuia mie copil.Nu vroiam sa auzim asa ceva,chiar daca eu inca mai eram in liceu.Vroiam atat de mul copilul ,vorbem cu el il intrebam ce e fetita ,baietel cum o sa arate.Nu avea sa afu niciodata daca e baietel sau fetita, la o saptamana dupa ce ne-am casatorit am pierdut sarcina, am facut un avort spontam , am pans intruna si inca mai plang.Ar fi trebuit sa se nasca in aprilie dar.....na doare si acum chiar daca venirea lui pe lume mi-ar fi schimbat radical viata,si acum ma intreb ce ar fi fost.A cum avem 4 ani de casnicie ,imi doresc foarte mult un opil dar mie frica,as vrea sa raman insarcinata anu acesta.Vreau un copil dar stiu ca nu voi putea uita niciodata si nu il voi putea inlocui pe cel pe care l-am pierdut.Intru in magazine de copii si cumpar hainute,nu stiu daca fac bine dar nu ma pot abtine le cumpar cu gandul ca voi ramane insarcinata,ma uit aprope zilnic la ele,imi face bine numai sa le vad,nu stiu ce e cu mine daca fac bine si de asta ma sperii daca nu voi avea pe cine sa le imbrac cu ele..........mie frica.Sotul meu ar vrea un baetel ,pe mine nu ma intereseaza ce e numai sa fie sanatos sa ii pot darui toata dragostea pe care o am pastrata pt.el.Imi para rau pt.tot ce ti sa intamplat si te admir ca poti vorbi despre asta,eu nu pot,iti scriu tie acum dar nu am mai vorbit cu mineni despre asta de foarte mult timp ,lumea stie sa judece nu sa te ajute.......SA ai grija de tine si de Luca.adresa mea de e-mail este ****@yahoo.com

Servus Bianca! Nu am stiut de drama ta pana aseara.Cand am ajuns la birou am accesat site-ul.Am plans mult.Parca uneori viata nu e dreapta.Am doua fetite, dar am trecut prin multe ca sa le am. Am pierdut doua sarcini, iar la a treia in luna a treia de sarcina am facut icter mecanic.Era un cosmar care nu se mai termina.Au trebuit sa ma opereze si sa imi scoata fierea. Dupa aceea, cu bandajele pe burta m-au trimis la hematologie unde mi s-a spus ca daca nu imi scot splina nu se oxigeneaza creierul copilului si nu va fi un copil normal.Toti se uitau la mine ca la o ciumata. Imi spuneau sa dau afara copilul ca sunt tanara si mai fac.I-am spus sotului meu ca eu nu mai dau nici un copil afara din mine, iar daca nu va fi normal il voi lua si voi pleca cu el in lume.La termen am nascut-o pe Briana. Un copil perfect normal si sanatos. Acum are cinci ani si merge la gradinita in limba germana.Apoi Dumnezeu mi-a dat-o si pe Beatrice. Nu stiu de ce a trebuit sa trec prin atatea ca sa le am. Asa a vrut Dumnezeu!
Ti-am scris sa stii ca nu esti singura in aceasta incercare.Nu poate fi nimic mai rau pe aceasta lume decat sa-ti pierzi copilul.De aproape o luna de zile finutul meu abia nascut se lupta sa traiasca.Azi il opereaza a treia oara.Ma rog sa-i dea Dumnezeu putere sa treaca si peste aceasta incercare si sa mi-l tina in viata.Iar tie Bianca iti doresc putere sa mergi mai departe si sanatate sa-l faci mare pe Luca.

Sunt Cristina din Iasi.Am doar 22 de ani dar imi doresc din suflet un copil.Sunt studenta la medicina si stiu ca exista o sansa de 4% de a avea un bebe cu probleme in conditia in care parintii sunt sanatosi si sarcina perfecta.Pare putin si totusi...daca ti se intampla tie este cumplit.Stau si ma gandesc...si dupa ce am citit tot ce s-a scris aici am ajuns sa-mi fie frica sa raman insarcinata chiar daca cea mai mare dorintza a mea asta este.Visez la un copil de vreo 3 ani si nu-mi concep viatza fara el.Deja.Este dificil.
Tot ce pot sa spun ca te apreciez f mult Bianca pentru curajul tau.As vrea sa fiu si eu la fel de puternica.Eu probabil ca as fi innebunit.De fapt sigur.
Sincer imi pare rau si mi-e ciuda ca li se intmapla asta unor oameni minunati, credinciosi si buni.
Mult succes in campania ta si te imbratisez cu drag!!! :*:*:*

buna bianca imi pare sincer foarte rau si iti inteleg durerea eu am 22 ani si am trecut printrun caz la fel de dureros la 17 jumatate am ramas insarcinata si ne stiind ce este cu mine fiind obisnuita cu dereglarile de ciclu pe care le aveam.nu am bagat in seama ca timp de 2 luni nu imi venise menstruatia am mers la un doctor care ma tratat inainte de o hemoragie groaznica,am aflat ca sunt insarcinata in 3 luni dar in timpul controlului ginecologic mi sau detectat niste negi la baza labiilor nestiind daca sunt sau nu cancerosi trebuind sa fac niste tratamente foarte tari mi sa spus ca sar putea ca copilul meu sa se nasca cu malformati sau fara o mana sau un picior.ne dorind ca copil meu sa sufere am hotarat la sfatul medicului sa intrerup sarcina ,cand am inplinit 18 la ziua mea de nastere in 30.03.2004 eram programata la avort am mers dar imi tremurau picioarele de frica,era copilul meu si ma intreb oare chiar nu se putea sa scape?am simtit totul anastezicele nu si au facut efectul si in acelas timp am simtit cum se rupe pamantul sub picioarele mele ca fericirea mea sa dus odata cu acel copil,si am fost singura si tot la fel de sinura mam simtit mult luni la rand,pana cand sa intamplat sa raman iar gravida la 3 luni dupa ce ai ramas tu insarcinata cu baietelul,in 01.10.2004 si acum am o fetita pe numele jasmine are 2 ani 7 luni si sunt fericita cu ea dar totusi nu pot sa nu ma gandesc la acel copil care era tot al meu. iti multumesc si imi pare sincer foarte rau pentru tine.monika **** baia mare

Numele meu este Catalina...in curand implinesc 20 de ani si nu stiu prea multe despre " a fi mama" dar stiu k imi doresc ca intr-o zi sa fiu...ceea ce i sa intamplat ingerasului tau e socant , eu si mama am plans impreuna cand am aflat...nu pot spune multe pentru k nu sunt in cunostinta de cauza dar atunci cand a murit bunicul meu i-am scris pe mormant: " Daca Dumnezeu te-a luat la el inseamna ca avea nevoie de ingeri" lucru pe care il cred si despre copilul tau ..e un ingeras acolo sus ...Deasemnea tin sa iti spun ca te admir enorm pentru curajul si taria de a-ti deschide sufletul in fata unei lumii care uneori tind sa cred k nu e demna de atata sinceritate si bunatate,ceea ce faci tu este un mare pas pentru toate mamicile care pana acum nu au avut taria , curajul dar nici sprijinul sa schimbe ceva...sper ca tu sa poti face ceva maret in lumea asta care parca nu ii pasa ...cu toate ca nu cunosc multe lucruri despre subiectul acesta , stiu ca sistemul in tara noastra e sub orice critica ...daca pot face ceva adresa mea de e-mail este: ****@yahoo.com...cineva acolo sus te va iubii mereu

BUNA BIANCA........
IMI PARE NESPUS DE RAU CA A TREBUIT SA TRECI PRIN ASA CEVA.TE INTELEG PERFECT.........IN 2004 IN APRILIE AM FOST CEA MAI FERICITA FEMEIE DE PE PAMANT.DUMNEZEU M-A BINECUVANTAT...ERAM INSARCINATA.BUCURIE MARE ,PRIMUL COPIL.DUPA TREI LUNI AFLAM CA ESTE BAIAT ,PRIMUL BAIAT DIN FAMILIE .TOATA LUMEA ERA FERICITA DAR.....LA 18 SAPT AM FOST LA UN CONTROL PENTRU CA AM AVUT O MICA SANGERARE.SPECIFIC CA NU AM FOST LA DR.MEU PENTRU CA ERA IN CONCEDIU SI AMAPELAT LA UN PARTICULAR CARE ARE SI O CLINICA....AM AJUNS LA DR SI MI-A FACUT BIOPSIE PT CA EL A ZIS CA ESTE NECESAR!!!CAND M-AM DUS DUPA REZULTATE...DECIZIA LUI A FOST...RELATEZ CUVANT CU CUVANT:
-SA MERGETI DIRECT LA SPITALUL DE ONCOLOGIE CA DUPA ANALIZELE LUATE AVETI CANCER UTERIN.
IN MOMENTUL ALA AM SIMTIT CA MI-A CAZUT CERUL PE MINE.NU PUTEAM ACCEPTA ASA CEVA .AVEAM 28 DE ANI.CU ASTA AM IESIT DIN CLINICA SI M-AM DUS PANA LA ONCOLOGIE.ACOLO UN DR.FOARTE DRAGUT MI-A ZIS CA EL NU VEDE NICI UN CANCER,DAR SA MA DUC LA UN GINECOLOG SA IMI FACA O INTRERUPERE DE SARCINA SI APOI SA REVIN(IN CLINICA DE ONCOLOGIE NU SE FACEAU INTRERUPERI).AVEAM 20 DE SAPT CAND M-AM DUS LA DR MEU.I-AM SPUS CE S-A INTAMPLAT IN LIPSA LUI SI,DUPA CONSULT A ZIS CA ESTE NEVOIE DE CERCLAJ.DUPA INTERVENTIE A VENIT LA MINE SI MI-A ZIS CA NU STIE DACA VOI PUTEA DUCE SARCINA PANA LA TERMEN PENTRU CA MI-A FACUT CERCLAJUL PE O DILATARE DE 4 CENTIMETRI.AM STAT IN SPITAL INCA 2 SAPT DUPA CARE AM FOST EXTERNATA.MA SIMTEAM BINE SI PAREA CA TOTUL VA FII BINE DAR ...LA 26 DE SAPT IN 5 NOIEMBRIE ,CAND MAI AVEAM DOAR 4 SAPT SA FIE BINE AM AVUT O SANGERARE SI M-AM DUS LA SPITAL.ERA DEJA PREA TARZIU.DEJA MI-I S-AU RUPT MEMBRANELE .LA ORA 13 AM NASCUT NORMAL UN BAIETEL DE 800 DE GRAME.ERA ASA DE FRUMOS........L-AM SUNAT PE SOTU SI I-AM SPUS:
-HAI REPEDE CA NU MAI AVEM BEBE!!!
A VENIT REPEDE DAR ....NU MAI PUTEA FACE NICI EL NIMIC...EU IN DISPERAREA MEA VROIAM SA CRED CA DACA VINE EL LA MINE TOTUL VA FII BINE SI VOM FII DIN NOU TOTI TREI SANATOSI.
IN DATA DE 8 NOI.DE SF.MIHAIL SI GVRILA M-AU EXTERNAT.MA SIMTEAM GOALA ,SIMTEAM CA LIPSESTE CEVA ...IAR ACEL CEVA NU SE MAI INTOARCE NICICAND INAPOI.AU TRECUT MAI BINE DE TREI ANI DE ATINCI ,AM UN BAIETEL DE UN AN SI ZECE LUNI(PE CARE IL CHEAMA LUCA)ESTE SANATOS SI ESTE IUBIREA SI VIATA NOASTRA, ODATA CU VENIREA LUI PE LUME A COMPENSAT O PARTE DIN GOLUL LASAT DE PIERDEREA PRIMULUI COPIL(PE CARE IL CHEMA MIHAI).
ADEVARUL ESTE CA ODATA CU TRECEREA ANILOR DUREREA SE ESTOMPEAZA DAR RAMAN CICATRICI ADANCI SI AMINTIRI AMARE CARE NU TREC NICIODATA.
DUMNEZEU SA ITI DEA PUTERE SA TRECI MAI DEPARTE.INCA ODATA IMI PARE NESPUS DE RAU. SIMONA DIN CLUJ.

Stimata doamna Bianca,
Sunt si eu un telespectator al emisiunii de aseara de la Nasul, si initial nu am vrut sa vad emisiunea, pentru ca era prea dureroasa sufleteste atat pentru tine si cei dragi tie, care sunt convins ca au fost si vor fi mereu alaturi de tine, dar in acelasi timp si pentru cei care au pierdut pe cineva drag. Si eu, un barbat, ma numar printre acestia, avand o fetita care s-a nascut moarta, cu multi ani in urma, 1982. Este adevarat ca dupa aceea am avut si mai am inca, doi copii, un baiat si o fata, de care sunt foarte mandru, chiar daca uneori ma supara prin notele lor la scoala - facultate, dar sunt cuminti si sanatosi, ceea ce iti doresc si tie.
Asteptam revenirea ta cu surasul atat de placut si cald.
Andrei (52 ani), Bucuresti

draga de tine,mult incercata si totusi puternica Bianca,
nu stiu ce pot sa-ti scriu asa incat sa nu fie nelalocul sau...este prea mult pentru un suflet delicat si fragil ca al tau...prea multa durere
te stiu din perioada adolescentei mele(avem cam aceeasi varsta) si te-am apreciat pentru multe din realizarile tale..in vremuri grele si gri erai ca o lumina...aparitiile tale erau stralucitoare
frumos este ca te-ai mentinut tanara si proaspata,diafana
sper din suflet sa poti sa intri "in acord" cu tine in primul rand,apoi cu ceilalti...ai perfecta dreptate,trebuie sa ai curaj sa spui ce simti fara a avea senzatia ca te-ai "descoperit" in fata celorlalti...nimeni nu poate sa inteleaga tririle interioare ale unei mamici ranite...ai rabdare si timpul te va alina,ranile se vor inchide.Incet-incet vei reusi sa accepti ce s-a intamplat,dar mai ales de ce s-a intamplat !

Imi pare sincer rau de drama prin care treci "frumoasa Bianca",insa viata e destul de dura si ne incearca tot timpul, e un test de rezistenta toata viata si mai ales noiu femeile trecem prin foarte multe incercari care se lasa de multe ori cu suferinta...mult curaj si putere, iti doreste din tot sufletul Daniela din Iasi-o mamica de fetita ...

Anca-Brasov
Ma nunesc Anca am 25 de ani si sunt din Brasov, iti scriu Bianca in primul rand sa-ti urez cele mai pure si sincere condoleante, din partea mea , vreau sa stii ca sunt o admiratoare de a ta si tot mereu am crezut ca o femeie frumoasa ca tine nu poate avea suferinte asa de mari.... dar totusi, toti suntem oameni pana la urma, nu?....revenind, vreau sa-ti spun ca sunt o viitoare mama sunt insarcinata in trei luni si de cand am vazut atatea cazuri la T.V. mi s-a facut frica si cred ca incep sa fiu un pic paranoia...!Mi-e frica sa nu se intample ceva , si as vrea ca o mama cu experienta (cum esti tu ca deja ai capatat experienta...))sa ma indrumi ,ce teste si ce analize trebuie sa fac pt. a fii totul ok, am fost la doctor chear la o clinica privata di Brasov dar pe domnul doctor de acolo l-am gasit destul de rece si distant astept un raspuns de la tine sper curand pe adresa ****@yahoo.com te rog sa nu-mi pubici adresa!
Tuturor mamelor care au trecut prin aeasta trauma le doresc numai bine, sa fie puternice si sa priveasca inainte. Imi pare rau. Anca

Dumnezeu sa te ajute sa treci peste aceasta durere imensa,iti inteleg durerea.............nu pot sa-mi gasesc cuvintele,sunt consternata de ceea ce am citit mai sus.........

Draga Bianca,nu pot spune ca am trecut prin ce ai trecut tu,dar ti-am simtit din plin durerea.Cu fiecare rand pe care il citeam ochii mi se umpleau de lacrimi si un fior rece imi trecea pe sira spinarii,nu ma gandeam decat la fiul meu si la cat inseamna el pt. mine.Nici nu vreau sa ma gandesc cum as fi reactionat in situatia ta.Te admir pt.ca esti foarte curajoasa si sper ca toate persoanele care ti-au scris pe site ti-au demonstrat ca nu esti singura.Si il rog pe D-zeu sa aiba in paza toti copilasii.IOANA,PUCIOASA

Buna ziua, Bianca. Numele meu este Adrian si sunt din Brasov.
Durerea este cu siguranta fara de margini, si nicidecum nu poate fi perceputa, inteleasa si simtita de cineva care nu a trait vreodata ceea ce ai trait tu, Bianca. Poate ca face bine si alina durerea faptul ca cei care doresc sa iti fie aproape iti arata asta cu adevarat, nearuncand vorbe in vant doar de dragul de a parea "miscati" de trauma adanca lasata de pierderea fetitei. Parerile de rau sunt de cele mai multe ori mincinoase(multi s-ar putea sa-mi sara in cap pentru ceea ce spun, demonstrand, poate, inca o data ca s-ar putea sa am dreptate, din pacate pentru ei...) si devin o anosta formalitate, ceva ce trebuie facut deoarece asa ne-a invatat obisnuita, rutina aceasta molipsitoare care din pacate a ajuns sa ne manevreze actiunile si sa ne guverneze traiectoria vietii. De aceea voi incerca sa ma debarasez pe cat posibil de acest mod de a-mi exprima regretul pentru cele intamplate. Bianca, in aceste momente cumplite prin care treci, iti doresc sa iti pastrezi luciditatea si credinta in Cel de Sus. El exista cu siguranta si ii va pedepsi in cele din urma pe asa-zisii slujitori ai lui Dumnezeu care au avut tupeul nefiresc de a-ti nesocoti intr-un mod atat de barbar durerea si de a te judeca pe nedrept. Toate cele bune si nu-ti pierde niciodata speranta!

CEEA CE S-A INTAMPLAT ESTE DESTUL DE TRAGIC,AM RAMAS FARA CUVINTE,DE-A DREPTUL UIMITOR.IMI PARE TARE RAU...CAND AM VAZUT EMISIUNEA LA POSTUL B1 NU AM PUTUT SA MA ABTIN SA NU PLANG...