ITI SCRIU ascultind melodia in memoria lui ema , lacrimez si pling si pentru primul meu copil pe care l-am pierdut la 12 saptamini ,chiar daca nu l-am simtit si nu l-am vazut la eco sa sti ca am suferit mult am simtit ca am pierdut ceva , ceva al meu ,ceva din mine ceva ce avea sa-l tin in brate ,o viata ....dar chiar daca dumezeu mi-a dat doua fetite minunate sa sti ca de multe ori ma gindesc la sarcina pierduta ,ma gandesc ce avea sa fie ,o fetita dulce cu ochii mari si negri sau poate un baietel, baietelul pe care nu il am.Au trecut 4 ani de atunci si inca ma mai gindesc si sunt sigura ca ma voi gindi toata viata si nu e asa cum spune ''lumea'' atunci ,ca faci altul .nu te m-ai gindi ca trece ,iti spun ca nu trece niciodata si ma rog la Dumnezeu sa iti dea putere si sa iti aline pe cat e posibil suferinta.TE IMBRATISEZ CU DRAG ALATURI DE TINE ANETA DIN TIMIS/SANDRA

Ca orice inceput dă dificultate(dar maximum)! Nu ma vaicaresc, mi-am sters si lacrimile...si-ti spun direct si raspicat..ca si eu am trecut pe langa (si scriu cu toată responsabilitatea), pe langa!
Dar nu neapărat trebuie sa fi femeie, sa simţi, sa înţelegi..când poate un vis,izvorât din cele mai fireşti, normale porniri, din tot ce aveai mai bun şi eşti...s-a spulberat!...
O întâmplare foarte aproape de identiate cu drama ta, trait-a şi Elena, colega mea de la gardă! Am fost printre cunoscuţii care n-a găsit resurse să fi deschis vre-o dată nici chiar la nivel de aluzii, subiectul!
Am plâns alături de prietena mea, când puiul câzut din cuib,astă vară, n-a mai respirat! Acum suntem pe punctul de-a nu ne mai cunoaste!
Dar sensibilitatea e...si naşte drame!
Poveste ta m-a făcut să-mi amintesc că şi îngerii plâng.
Mai aveam destule să-ti zic, dar timpul nu mă mai lasă!
Ceea ce am observat, şi cred, e faptul că eşti un om fain şi puternic!
Nimic despre Dumnezeu, deocamdată!

Am 33 ani si sint mama unei fetite de 13 ani,an urma cu 8 ani si 6 luni am dat nastere unui baietel superb ."ACUM EL E INGERAS" dar nu pot uita asta niciodata ca el nu mai este printe noi ,toti spuneau ca sint tinara si mai fac ca mai bine sa iniplat acum si nu mai tirziu si asa mai departe .Sint alaturi de tine si imi pare sincer rau pt pierdera si suferinta ta ,"INGERASUL TAU ESTE CU TINE TOT TIMPUL" Si eu am fost furioasa pe " PARINTE" CA NU A VRUT SA AI FACA BOTEZ , DAR CU TOATE CIND AI FACEAM BAITA PUNEAM AN CADITA AGHIAZMA SI IAM SPUS ,DAR TOT DEGEABA NU STIU CE LEGI DAU PREOTI IN ZIUA DE AZI.

Draga Bianca, Am vazut aseara la B1TV drama ta si nu am putut dormi. Mi-am amintit si de necazurile si suferintele mele care au avut un final fericit in cele din urma, dar stiu ce inseamn sa-ti tremure sufletul pentru copilul din tine. Iti multumesc pentru site-ul creat si iti multumesc ca existi pentru noi toate care am suferit si putem impartasi gandurile noastre cele mai tainice. Ti-am scris si povestea fetitei mele, nu stiu daca a ajuns oricum felicitari si curaj. Gandurile mele sunt cu tine si te port in rugaciuni. Fie ca Emma Nicole sa te indrume in drumul tau. Sper sa schimbi cat mai multe lucruri gresite.
Numai bine si pe curand.
Magda ****, PItesti

Maria 58 ani Bucuresti, Joi 07.02.2008
Cu mult drag te-mbratisez, ca durerea sa-ti diminuez.
Dumnezeu sa-ti dea sanatate si putere,
Sa depasesti mai usor marea pierdere.

ma numesc M Rodica.in ziua de 9 octombri 2003 intr-o zi ploioasa de toamna la ora 9 dimineata s-a intamplat tregedia vietii mele si a tuturor celor apropiati mie, intr-un accident de masina fratele meu in varsta de 19 ani a murit... Si acum imi este foarte greu sa vorbesc despre asta,dar aseara am vazut emisiunea cu dumneavoastra si am sunat-o pe mama mea sa se uite si ea(eu sunt in alt oras la facultate) pentru ca inca sufera si nu a renuntat inca la doliu. asi vrea sa schimb cu ceva aceasta situatie, dar nu imi sta in putere mai ales ca acum sunt departe de ea si singura ei alinare a ramas sora mea de 13 ani care s-a maturizat in 2 minute, la varsta de 9 ani...Mama mea nu a reusit sa ii ofere si ei copilaria care i-a oferit-o fratelui meu si mie, si asi dori sa schimb cu ceva aceasta situatie, dar cum???? ajuta-ma daca poti si nu cer ajutor pentru mine ci pentru sora si mama mea. adresa mea este ****@yahoo.com si asi dori sa fie vazuta de toata lumea, si asi dori sa aud sfaturi de la orice persoana. Imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat, nu mi-am putut stapani lacrimile cand am auzit povestea ta e tragic dar nu sunt in stare sa dau sfaturi, doar sa iti spun ca imi pare sincer rau...

buna bianca sunt georgiana din bc si sunt alaturi de tine chiar daca in acest moment ne vom cunoaste datoriat acestei povesti cutremuratoare pe care o traiesti iti doresc multa putere de a trece peste tot ce ti sa intamplat.
iti doresc multa sanatate tie si lui luca va pup dulce

www.Leben ohne Dich (e un site din Germania ce trebuie vizitat)

am vazut si aseara emisiunea la nasu ...se cunostea cum intr o fiinta :(asa firava ca tine :(se ascunde o durere:(ff mare....vroiai sa plaingi dar nu puteai :(poate ca dummnzeu a ales sa fie asa:(....ia acolo te iubeste si te va iubi mereu pt ca u esti mama ei:(sincere condoleante:((ralucutzza!:((

Buna Bianca!Sunt Delia,29 ani.Acum sase ani am pierdut o sarcina in Londra!Durerea a fost sfasietoare , mi-am smuls par din cap,in speranta de a simti o durere mai mare decat pe aceea pe care o simteam deja, plangeam zi si noapte . Nu am uitat si durerea este la fel de mare si acum.De atunci nu am mai ramas insarcinata , desi doctorii imi spun ca sunt sanatoasa.
Iti multumesc ca mi-ai dat sansa sa ma descarc!
Imi pare rau, ma doare inima pt ce ai patit!

Buna Bianca numele meu este Maria si sunt insarcinata in 2 luni ,am citit toate povestile trimise de oameni din toata lumea si sunt ingrozita dar nu putem decat sa avem speranta in Dumnezeu , nimic nu este intamplator si in viata toate au locul si rostul lor .Durerea este mare chiar daca este vorba de persoane din jurul tau cei care o stiu cel mai bine sunt aceeia care au trecut prin aceasta experienta dar si cei care iubesc copiii.Eu nu stiu ce as face pentru ca imi doresc enorm sa am copiii si sa traiesc sentimentul matern , sa imi strang copilul in brate .Te felicit pentru curajul pe care il ai sa impartasesti durerea ta cu noi toti, este un lucru de admirat si cred ca toata lumea ar trebui sa aiba curajul sa spuna lucrurilor pe nume . Aceste cazuri au mai existat , de ce oameni refuza comunicarea sper ca toate acestea sa se schimbe mai ales ca traim intr-o lume asa zis moderna. Multa putere sa poti trece peste aceasta suferinta si sa dea Dumnezeu sa realizezi ce ti-ai propus.

Buna seara.Sunt profund impresionata si marcata de tot ceea ce am citit.Nu am trecut prin asa ceva, am doar 22 de ani, insa nici nu vreau s ama gandesc ca as putea trece prin asa ceva.Anul trecut am fost la un fel de conferinta in care s-a vorbit despre avort si acolo am aflat ca inca din primele saptamani fatul are toate organele dezvoltate si inimioara ii bate inca de la inceput.De aceea Dumnezeu considera avortul pacat, pentru ca, chiar nenascut, acel copil traieste.(dar tot El iarta acest pacat daca intr-adevar ne caim si ne cerem iertare)
Eu nu vreau sa va spun decat atat:stiu ca uneori Dumnezeu poate parea nedrept, dar nu este.Doar ca El priveste lucrurile altfel decat noi.Cred ca Dumnezeu priveste lusrurile din punctul de vedere al vesniciei si cu siguranta copii ajung MEREU la El, unde, daca credem in El cu adevarat ajungem si noi intr-o zi si atunci nimeni si nimic nu ne mai poate desparti.Mi-ar placea sa va pot spune ceva care sa va ajute, dar in general ma pricep mai mult sa ascult decat sa spun ceva.Insa as vrea sa va spun ca Dumnezeu e mare si El va fi langa dumneavoastra sa va dea putere.El niciodata nu ingaduie sa trecem printr-o incercare fara sa fie langa noi sa ne sustina daca ii cerem ajutorul(Dumnezeu spune in Epistola catre Evrei"Niciodata n-am sa te las;cu nici un chip nu te voi parasi).Eu cred cu toata fiinta in Dumnezeu si cred ca numai in El putem gasi sprijin, alinare, speranta, putere.O sa ma rog pentru dumneavoastra sa va dea El puterea sa mergeti mai departe.
Diana

Sunt si eu mama unie fetite de 1 an si sase luni este nascuta pe 15 august, la sarbatoare mare, este esenta vietii mele, imi doream enorm de mult un copil si a venit putin cam greu ca au fost ceva probleme dar bunul Dumnezeu a fost alaturi de mine si m-a ajutat, acum ma consider un om implinit, imi este foarte greu sa ma gandesc la ce este in sufletul tau, dar trebuie sa fii puternica pt Luca, sa stii ca eu nu am vrut sa mi se spuna la ecografie ce este(daca este fata sau baiat) si in momentul in care am aflat ca este fata am simtit ca-mi iese inima din piept de fericire. pe fetita o chiama Timeea Maria, iar daca ar fi fost baiat Luca Marian, aseara la emisiune am plans si acum in momentul in care scriu ochi imi sunt plini de lacrimi, nu vreau sa te intristez dar este ceva sincer, iti urez multa sanatate si putere sa poti trece peste toate cele ce te-au facut sa traiesti aceasta drama, MULTA PUTERE.

Buna Bianca !sincer iti spun imi pare nespus de rau si ma rog pt tine si pt a ta fetita .suntem alaturi de tine .condoleante!Andreea S

Soramea Adriana era o fiinta delicata deosebita de o sensibilitate aparte traia in lumea aceasta si parca era din alta lume... de fapt sora mea a murit la 37 de ani si iti inteleg pierderea pentru ca durerea este mai mult decit poti spune decit poti explica iti dai seama ca timpul ti-a jucat o farsa ca exista un timp al tau pe care nu l-ai perceput ca fiind al tau si ai fi putut face mai mult ai fi putut opri , suspenda pagina aceea care nu trebuia sa fie . iarta-ma poate ca nu trebuia sa vorbesc despre durerea mea dar este prima data cind simt ca cineva imi stie durerea , in fata caruia imi pot deschide sufletul.