de la MIhaela din Constanta ... Imi pare rau!! cred ca nu sunt destule cuvinte pt a comenta tragedia prin care ai trecut... si asta cu toate ca nu am trecut printr/o asemenea suferinta
7 February, 2008 - 07:00 — Tanta
i-mi pare rau, stiu ste foarte dureros,daca nu ar mai exista stfel de intimplari,nu vreau sa ma gindesc.sunt si eu mama de o fetita de 7 ani care a venit pe lume foarte mult asteptata si dupa mult timp.i-mi doresc sa fiu sanatoasa si sa o vad mare.Am asteptat 15 ani venirea pe lume a acestui copil.Am vazut drama ta Bianca la tv. o sa ma rog pentru tine si pentru toate mamele sa puteti trece peste asta desi nu se uita niciodata.Dumnezeu sa ii aiba in paza...cuvintele sunt de prisos.TANTA
7 February, 2008 - 07:00 — Adriana
draga bianca si drage mamici care ati suferit o astfel de tragedie vreau sa va spun ca sunteti niste eroine pt ca ati putut sa mergeti mai departe dupa o astfel de pierdere ma uit la mesajele voastre si mi se rupe sufletul pt ca si eu sunt mama am un baietel de 6 luni,david si numi pot imagina viata fara el,si nu am puterea sa imi imaginez macar prin ce ati trecut voi.Cu lacrimi in ochi va imbratisej pe toate,si sper ca Dumnezeu sa va aline suferinta.NU am nici eu incredere in medicii si spitalele din romania de aceea eu am nascut in Londra,trebuie sa facem ceva sa schimbam macar un pic atitudinea doctorilor si a moaselor (daca le putem numi asa)pt ca numarul tragediilor sa scada.Va imbratisej si sunt alaturi de voi. ADRIANA 23
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
sa-ti dea Dumnezeu putere, sa-i poti sfatui si pe altii.
7 February, 2008 - 07:00 — Adriana
draga bianca! Am citit cateva dintre mesajele pe care le-ai primit si sincer, imi plange sufletul. Sunt oameni care isi doresc atat de mult mici minuni in viata lor, iar altii care desi sunt binecuvantati cu ei sunt aprig de undiferenti, de egoisti... Am doua fetite minunate. Nu stiu ce am facut sa le merit. Poate ca nu le merit, dar bunul Dumnezeu mi-a aratat inca o data ce inseamna sa iubesti. Pe prima fetita, Maria mi-am dorit-o nespus, pe Ioana, mezina nu prea am vrut-o la inceput. Nu stiu ce a fost in mintea mea. Poate diferenta de cinci ani dintre ele, poate micile neintelegeri cu sotul, poate faptul ca trecusem de perioada noptilornedormite, a laptelui curgand, a oboselii, nu stiu, nu stiu ce a fost in mintea mea. Sau poate a fost doar o depresie, nici asta nu stiu. Stiu doar ca nu radiam de fericire. Nerecunoscatoarea. Aveam un ingeras pe care toti il admira, iar Dumnezeu mi-l daruia pe al doilea, iar eu.... Aveam grija de mine, de bebelus, dar ceva lipsea in atitudinea mea. Cand apareau certuri in familie repetam, mai bine nu faceam acest copil. Totul a tinut pana in momentu in care din cauza stresului la serviciu am vut dureri si am mers la un control.Mi s-a facut frica, dar copilul nu avea nimic. II batea inimioara repedede ca si cum si ei ii era frica. Din acel moment lumea a prins alt contur. In lumea mea aveau loc doi copii. Doi ingerasi. Era fetita. Undeva, prin luna a patra un catel a sarit, m-am speriat si am cazut. Eram disperata. As fi avut tupeul sa-l intreb pe Dumnezeu de ce? El nu m-a intrebat niciodata de ce ii refuz prezenta si darurile de iubire. Singura mi-am raspuns. Am cazut pentru ca a fost planul Domnului, ca sa ma dezmeticesc din nou. Fetita nu a avut nimic, dar sarcina mea era din ce in ce mai grea. Am avut dureri, am mers tinandu-ma de pereti, mergeam la control la orice part, luam vitamine, faceam orice pentru ea. A venit mai devreme pe lume cu vreo doua saptamani. E frumoasa, despteapta, e minunata. Are aproape un an, dar un an in care ne-a arat cine e seful. Aveam momente in care simteam ca ma prabusesc, dar Dumnezeu era langa mine. Greu, greu, dar ce bucurie...Face boacane, cade pe scari, rupe, sparge, dar fara ea ce as fi eu? Am primit o lectie de viata. Vreau sa cred si sper sa fiu iertata pentru ce am gandit, pentru ce am simtit, pentru ceea ce nu fac pentru ele, pentru clipele in care nu sunt mama desavarsita...Vreau sa cred... Vezi, Bianca, nu ai gresit cu nimic, iar eu cu atatea. Sper ca pentru ceea ce esti, ceea ce vrei sa fii, pentru ceea ce faci sa primesti o noua minune in viata ta. Sper ca bunul Dumnezeu sa iti daruiasa o alta minune care sa-ti aminteasca de Emma si sa-ti stearga din durerea pe care o ai. Celor care ti-au scris si sufera as vrea sa le daruiesc putina caldura si compasiune. Nu pot sa inteleg durerea ta, pentru ca am trecut prin asa ceva. Dar sper din toata inima sa fii bine, sa te bucuri de Luca si de cei dragi, sa ai forta sa te rogi si sa nu intebi niciodata de ce. Stir Dumnezeu de ce? Numai ca noi nu stim ce vrea sa ne spuna. Iti doresc numai bine, draga mea. Ai speranta. Aceeasi Adriana.
7 February, 2008 - 07:00 — Angela-Ana
Draga Bianca, esti intapinata de atata dragoste, atata sensibilitate, de atata afectiune si stiu ca doar o particica foarte mica din tine poate acum receptiona afectiunea si stiu ca eliberarea ta nu ti-o putem da noi..desi fiecare dintre noi care am intrat pe pagina ta, am vrea sa facem asta! Sa te ajutam ! In timp ce Tu de fapt...ne ajuti pe noi..pentru ca ne umanizezi, ne faci sa plangem si ne faci sa ne dorim sa fim mai buni,sa putem face mai mult, oh cat am vrea....cat am vrea pentru o clipa-energia sufltelor noastre, suflete ce sufera acum pentru tine, energia plecata prin scris sa poata ajunge la tine......si sa-ti intoarca un pic din ceea ce tu ne-ai dat lasandu-ne sa-ti intram in suflet...sensibilitate...Multumim Bianca... Angela-Ana
7 February, 2008 - 07:00 — Magda
Buna BIANCA sunt magda din tgv.am un baietel de 2 ani si 3 luni si pot sa imi cer scuze ca nu pot decit ,cu gindul sa fiu alaturi de tine si cu sufletul.NU IMI POT IMAGINA O ASEMENEA DURERE,NU VREAU SA IMI IMAGINEZ,dar asta nu inseamna ca nu se poate intimpla suntem la mina destinuluisi totusi trebui sa ne adunam putinul fiecaruia din noi si sa formam o mare armata .Capitan avem ,tina :sistemul si toti ceiindiferenti la durere,biserica,ATENTIE nu DUMNEZEU ci aceasta institutie fara sufet,creata de oameni dispusi greselilor. scumpa prietena eu sunt studenta la psihologie ,inteleg perfect ce doresti sa se intimple,daca ai nevoie de un voluntar,atit cit imi poate permite timpul sunt la dispozitia voastra.adresa mea de email:****@yahoo.com astept mesaj de la tine ,te sustin si pling cu tine si poate candva o sa si ridem inpreuna .Va imbratisam Fam iordache
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Buna Bianca...am va emisiunea Nasu...imi pare rau pentru pierdera suferita...nici o mie de cuvinte nu iti pot alina suferinta...asa ca vreau doar sa iti spun inca o dat ca imi pare rau si sa fi tare...am avut ocazia sa te vad,sa fiu aproape de tine mai de mult(am invatat in scoala 178 din pajura)..esti o persoana foatre draguta si eu te admir de mica...iti doresc tot binele din lume si fericire!!!
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
am patit si eu am pierdut iun inger si sufar si acum dupa 5 luni si no sa pot trec peste asta nici o data ct copii voi avea no sa ii ia locul niciodata.la inceputul sarcini a fost o sarcina toxica si am fost internata in spital .,a fost asa pana la 3 luni dupa ace a fost foarte bine pana in luna 6am facut un efort fizic si dupa aceea copilu nu l-am mai simtit miscand si am fost urgent la medic,da a spus ca e bine si nu e nici o problema.in ziua de27.09.07 a fost ce mai ginionista zi din viata mea,dinineata m-au luat durerile si m-am dus la spital,acolo cand m-au ascultat bataile inimi ale copilului nu leau mai simtit,3 asistente m-au controlat ia apoi au chemato pe dr sa ma vada si m-au dus de urgenta la ecograf si nu mai misca .au deci sa ma bage in sala de operati credeau ca mai puteau face ceva .dar era prea tarziu murise de 2,3 zile asa au spus.am facut dezlipire de placenta,hemoragie interna si era la un pas sa mor si eu.dupa ce am esit di sal de operatie nimeni nu a vrut sa spuna ce sa intamplat ca sa nu patesc si eu ceva din cauza complicatiilor dap eu presimteam ca se intamplase ceva grav si am intrebato pe mama care in trun final m-a spus ce sa intamplat .in momentel acela am crezut ca DUMNEREU m-a intors spatele nu doream decat sa mor sa nu fie INGERASUL MEU DARIUS singur.am ales sa trimit coilul la analize sa aflu si eu ce sa intamplat.dupa o luna au venit si dr m-au spus ca din cauza placentei sa intamplat erea bolnava si ca sunt tanara si pot sa mai fac si la al doilea nu se va mai intampla.cand am venit acasa a fost cel mai greu pentru ca aveam patutu,caruciorul,hainele erau dar lipsea INGERASUL MEU.nu am avut taria sa al vad dar singurele care l-au vazut a foat mama si sora mea.duca care l-am intrebat cum arata si m-au spus ca EREA CEL MAI FRUMOS COPIL PE CARE L-AU VAZUT AVEA CAPUL PERFECT ROTUND SI SEMANA CU MINE.AU TRECUT 5 LUNI DE ATUNCI SI MA CAESC CA NU L-AM VAZUT SI EU IMI E GREU SI ACUM SI ADIA ASTEPT SA AM SI EU UN COPIL DAR IMI E FRICA SA NU PATESC LA FEL.DACA AS MAI PATI M-AS OMORA.
7 February, 2008 - 07:00 — Cristina
Buna Bianca...am va emisiunea Nasu...imi pare rau pentru pierdera suferita...nici o mie de cuvinte nu iti pot alina suferinta...asa ca vreau doar sa iti spun inca o dat ca imi pare rau si sa fi tare...am avut ocazia sa te vad,sa fiu aproape de tine mai de mult(am invatat in scoala 178 din pajura)..esti o persoana foatre draguta si eu te admir de mica...iti doresc tot binele din lume si fericire!!! am uitat sa ma semnez :Cristina din Bucuresti
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
sunt alaturi de tine si imi pare rau.Sper ca vei putea schimba ceva prin campania pe care ai pornit-o pt alte mamici care vor naste copii in spitalele din Romania.Fii puternica pt baietelul si sotul tau caci trebuie sa mergi mai departe si sa le dai si lor putin din timpul tau pt a nu suferi mai mult decit o fac.Pina la urma trebuie sa fim tari si pt cei care sunt alaturi de noi si sa continuam sa luptam chiar dc suferinta ne apasa zilnic.Mergi mai departe caci noi cei care suntem alaturi de tine te sustinem.Imi pare rau ce sa spun nu mai gasesc cuvinte sa te ajut sa depasesti momentul greu prin care ai trecut si este recent.Totusi te felicit pt puterea pe care ai gasit-o in tine si ai avut-o sa pornesti spre ceva care poate ii va ajuta pe altii.
7 February, 2008 - 07:00 — Anca
De la Anca Sunt profund impresionata de ceea ce ai patit, Bianca,imi pare nespus de rau si iti doresc multa putere pentru a putea duce mai departe lupta pe care ai inceput-o (chiar acum ma uit la emisiunea de pe antena 2 "Dincolo de aparente", esti o femeie foarte puternica ). Nu sunt mamica inca, dar sper sa raman insarcinata cat de curand si sa nasc un bebe sanatos. Sunt alaturi de tine si de toate mamicile care au trecut prin astfel de momente tragice. Lucrez ca traducator, si daca te pot ajuta in vreun fel, o voi face din tot sufletul, in speranta ca pe viitor se va putea schimba ceva in sistemul nostru sanitar, in mentalitatea oamenilor. Adresa mea este ****@gmail.com.
7 February, 2008 - 07:00 — Anca
Va multumesc ca face-ti asta pentru noi cele care urmeza sa devenim mamici....am 23 de ani si ma gandesc sa am un copil..nu acum in viitor..dar stiu acum ca trebuie sa iau aminte si sa invat din ceea ce vi s-a intamplat dumneavoastra...va mutumesc ca faceti asta va mutumesc ca vorbiti despre ce vi s-a intamplat va multumesc ca ne deschideti ochii si ca ne invatati sa avem grija unul de altul..va multumesc ca aveti taria sa vorbiti si ma invatati sa fiu puternica...VA MULTUMESC Anca din IASI
7 February, 2008 - 07:00 — Irina
Draga Bianca, Ma numesc Irina si vreau sa-ti spun ca....eu am trecut prin aceasta drama de multe ori. Nu prea ma pricep la scris dar am sa incerc pe scure sa-ti povestesc.Am 39 de ani si calvarul meu a inceput atunci cand la 22 de ani...mi-am dorit un copil.Am avut 7 sarcini si,,,nici un copil.Chiar aveam o vorba....toate femeile vin insarcinate la maternitate si pleaca cu un copil.Eu vin....si plec singura...Dar nu am sa-ti vorbesc despre cea mai cumplita ...1996 ...Eram insarcinata in 7 luni...eram fericita...Intr-o dimineata am inceput sa am dureri si am fugit la spital.Diagnostic...membrane fisurate, iminenta de nastere prematura.Aveam o speranta...aveam 7 luni...puiul meu avea o sansa...imi este greu sa povestesc tot calvarul prin care am trecut. Am fost lasata singura cu o ...moasa cica care dezlega integrame si m-am chinuit 6 ore.Am nascut o fetita care ....era vanata toata doar fetisoara era de un roz angelic...Am auzit-o spunand ca nu va trai...a pus-o pe o masa in salon si..a infasurat-o intr-un scutec....inca traia....m-a intrebat daca vreau s-o vad si fara sa astepte raspunsul meu....mi-a aratat-o... In acel moment copilul meu a scos un...harait si .....a murit....Fetita mea a trait 10 minute.Atunci am facut un soc.Zile intregi am stat sedata.Cum inchideam ochii...ii vedeam fetisoara...Sotul meu a fost mereu langa mine si a suferit la fel de mult...Am plans amandoi.Conform obiceiului, dupa ce am venit acasa, soacra mea m-a dus la biserica sa imi faca preotul molifta. In timp ce citea din scriptura...sincer nu eram prea atenta, l-am auzit spunand ceva de genul ,,iart-o doamne ca si-a ucis pruncul" . In acel moment nu am mai judecat. M-am ridicat (eram in genunchi) am inceput sa urlu si ...l-am palmuit pe preot. Urlam ca nu mi-am omorat copilul...ca l-am dorit...ca sufar dupa el....ca el habar nu are ce inseamna sa-ti vezi bebelusul cum moare....Mi-au trebuit ani de zile ca sa imi revin. Eu nu mai speram sa am vreodata copii.Sotul meu era mai optimist.Si...anul 1999...Print-o minune raman insarcinata.Nu iti pot descrie ce am simtit atunci...teama, bucurie, speranta,frica..La 28 de saptamani...se repeta povestea din 1996...membrane fisurate...Pe 19.04.2000 am nascut o fetita roscovana care cantarea 900 de grame. Primele cuvinte pe care le-am auzit..."pisoiul asta nu va trai".Dar socul cel mare a fost cand i-am vazut fetisoara...ERA ACEASI CU A FETITEI MELE CARE NU TRAISE....Doctorul striga la mine pentru ca ..aratam ciudat...iar eu am gasit puterea sa spun "s-a intors la mine si de data asta va trai". Au fugit si au adus imediat un incubator .Au luat-o de langa mine.Cred ca au trecut vreo 30 de minute....cand a intrat in sala de nasteri o asistenta care a spus cuvintele pe care nu le voi uita niciodata "FA-I FISA PISOIULUI CA TIPA CA DIN GURA DE SARPE. ARE VIATA IN EA MAI RAU CA UN COPIL NASCUT LA TEMEN". Am luptat 1 an...doctori,spitale..nopti nedormite....Dar am o fetita superba care acus face 8 ani. O minune cum au spus doctorii. Este sanatoasa si deosebita.Am trait si traiesc din plin fiecare secunda din viata ei.si nimeni nu imi va scoate din cap....ca este aceasi fetita pe care am pierdut-o...Ar mai fi multe de povestit...dar imi este foarte greu chiar daca au trecut ceva ani...Nu am uitat nimic...iar acum am retrait acele momente. Bianca nu dispera...se va intoarce...
7 February, 2008 - 07:00 — Daniela
sunt daniela din galati si mamica lui mihai pe care l-am piaerdut acum 12 ani.baietelul meu a incetat sa mai lupte cand mai avea putin pana sa ma cunoasca si am avut nenorocul sa intalnesc o doctorita fara suflet,care a considerat ca dupa 20 de ore de travaliu nu am meritat sa-mi vad macar copilul.de 12 ani mi-e dor de el ,il visez si mi se pare ca-l aud plangand si mi-e sufletul rana ca nu-l pot strange la piept ca e mic si poate ii e frig si frica si mami nu e langa el.e o durere pe care o voi duce toata viata,iar ce e mai strigator la cer e ca atunci au vrut sa-mi faca si histerectomie totala ca au considerat ei ca eu nu mai pot avfea copii.acum am un baietel de 2 ani pe care il iubesc cu disperare dar nu pot uita si nici nu-mio poate trece durerea ca macar nu l-am tinut in brate pe mihai.de aseara nu pot sa-mi revin de cand am inteles ca puteam sa-mi tin copilul in brate,dar au refuzat sa mi-l dea.am avut luni de zile in care nu puteam suporta sa vad mame cu copii in brate,auzeam plans de copil mereu si m-am simtit ca un cavou in care a stat copilul meu mort,inutila pt ca nu l-am ajutat sa traiasca si revoltata pe dumnezeu ca nu ma luat pe mine in locul lui.i-ti multumesc bianca pt ca ne-ai dat ocazia de a scoate o parte din suferinta la lumina.fii puternica dar constienta ca niciodata nu vei putea trece peste asta.te sarut.ps pe iubirea vietii mele il cheama robert si la ecograf a iesit timp de 8 luni fetita.
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
draga bianca, imi pare rau ca nu am vazut emisiunea de la B1, insa am avut ocazia sa vad o scurta avanpremiera la o emisiune la postuo euforia.... si eu am trecut printr-o asemenea drama...am aflat ca sunt insarcinata cand testul de sarcina mi-a iesit pozitiv..si sincer nu stiam cum sa reactionez...l-am asteptat pe sotul meu, i-am spus, el a fost foarte fericit; insa eu ....fie nu imi venea sa cred...aveam un sentiment ciudat; nu ma simteam in largul meu cand spuneam asta; ar fi trebuit sa fiu in saptamana a 9 a...cand s-a declansat sangerarea si totul s-a perdut ireversibil.... la doua zile dupa la ecografie nu se mai vedea nimic ca si cum acolo nu mai existase niciodata o viata... citind povestea ta am plans m-am identificat cu sentimentele tale des iin cazul meu era fffff mic nu am vazut nimic dar este inca foarte greu..
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Pe 22 februarie se implinesc 13 ani de cand am pierdut sarcina la noua luni in maternitatea Filantropia,din vina medicilor...De atunci pentru mine luna februarie este luna cea mai grea din an si peste care trec foarte greu.Pierderea unui ingeras lasa un gol imens in suflet.Inteleg durerea si te admir pentru curajul de a putea vorbi.Eu ma izolasem total de cei dragi.Chiar am facut depresie care si acum se resimte...Multumesc bunului Dumnezeu ca am doi copii sanatosi!Iti doresc putere,liniste sufleteasca si curaj...Bucuresti
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
NE PARE RAU...TE ADMIRAM PT CURAJUL PE CARE IL AI....SI ITI MULTUMIM PT CEEA CE FACI ......O MAMICA CARE TE INTELEGE.....MULT CURAJ IN CONTINUARE...SUNTEM ALATURI DE TINE..
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
O imbratisare din partea mea pentru tine,Bianca!!!
7 February, 2008 - 07:00 — Teodora
ne pare foarte rau Bianca Teodora D.
7 February, 2008 - 07:00 — Lorena
DRAGA BIANCA,STIU CA NIMIC DE PE LUMEA ASTA NU TE FACE SA UITI SUFERINTA PIERDUTA .........DAR TE ROG FI I TARE!TU ESTI O PERSOANA PUTERNICA SI....INTR O ZI TREBUIE SA VINA SOARELE SI PE STRADA TA. AM 29 DE ANI SI SUNT DIN IASI.VREAU SA TI SPUN CA MEREU MI AM DORIT SA AM UN COPIL SI SA FIU O MAMA TANARA.IN SFARSIT ACEST LUCRU S"A INTAMPLAT PE 29 DECEMBRIE ANUL TRECUT,DUPA MULT PLANS SI IAR PLANS CA NU I AU CEI 600 RON PENTRU FETITA.ACEST LUCRU S A INTAMPLAT PTR CA NU AVEAM O LUNA DIN 12 PE CARTEA DE MUNCA COTIZATA LA STAT.SOTUL MEU CAND A AFLAT CA SUNT INSARCINATA A INCEPUT SA PLANGA CA NU VOM AVEA CE SA II OFERIM COPILULUI.EU ERAM IN A L 9 LEA CER DE FERICIRE.ZICEAM CA UNDE MANANCA 2 MAI ESTE LOC SI PENTRU A 3 A GURA.STIAM CA CEL MAI IMPORTANT E SA FIE COPILUL SANATOS SI SA MEARGA SARCINA BINE. ACUM II MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA AM UN COPILAS DE 1 AN SANATOS CARE ZICE MAMA,TATA,SE BUCURA DE TOT CE IL INCONJOARA.NU MAI CONTEAZA CA EU NU LUCREZ,CERINTELE SUNT MARI...NE INTRETINEM DIN SALARIUL SOTULUI SI DIN ALOCATIA DE 200 RON PANA LA 2 ANI.STIU CA PE LUMEA ASTA CEL MAI IMPORTANT LUCRU ESTE SANATATEA.MA BUCUR CA AM IMPARTASIT DIN CE AM PATIT EU,DESI SUNT MAMICI CARE SE CONFRUNTA CU LUCRURI MULT MAI GRAVE.ITI DORESC SANATATE MULTA SI NUMAI BINE.
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Sunt mamaica unei fetite de 5 luni. Cand am aflat ca sunt insarcinata eram deja in 3 luni si am simtit ca trebuie sa pastrez acest copil. Prietenul meu de atunci ma ameninta ca ma ia cu forta sa fac avort....in cele din urma m-a parasit cand eram in 27 de saptamani.Atunci aflasem ca am sanse 0 sa nasc un copil normal ca mi se dilatase colul 4 cm iar copilul putea iesi chiar si la un stranut si nu existau sanse sa traiasca. M-am ambitionat si am stat in pat cu perna sub fund timp de 11 saptamani rugandu-ma la D-zeu sa se nasca sanatos/oasa pt ca nu stiam sexul copilului intrucat nu aveam voie sa ma deplasez.Am nascut pe 31 august 2008 o minunatie de fetita , bruneta , copia perfecta a tatalui sau. In prezent tatal sau s-a intors la noi, o iubeste pe fetita ca pe ochii din cap iar pe 16 februarie avem botezul fetitei. Inteleg durerea care o simti Bianca, eu am simti acste lucru timp de 11 saptamani cand eram singura la pat si nu imi audcea nimeni nici o alinare. Daca stiam mai de mult tragedia ta, ii puneam numele feteitei mele Bianca. Te sarut si fii tare! D-zeu niciodata nu ne da mai mult decat putem duce! Esti o luptataoare ca si mine!
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
am nascut si eu acum 9 ani un baietel la 34 saptamani..nu a trecut nici o zi deatunci in care sa nu ma gandesc la el ,il chemaMARIUS.putini au fost acei care mau sprijinit in acele momente in care medicul si asistentele imi spuneau ca pericolul a trecut si ma puneau sa ma mulg pt.a da lapte copilului care era hranit cu sonda,asa spuneau ei ,dar adevarul era ca marius a paralizat la24 ore dupa ce lam nascut si mie nu mia zia nimeni la 5 zile a murit .fara a mi se da nici o explicatie acesta este cruntul adevar de la noi din tara
7 February, 2008 - 07:00 — Roxana
imi pare rau este putin spus gandinduma k sunt femeie insrcinata in 4luni cu placenta previa trebuie sa stau la pat imi este groaza sa nu mi se intimple ceva bebe inca nu a miscat dar abia astept sa il pot simti,imi vine sa ma duc la control in fiecare zi si noaptesa vad ce face daca este bine.La mine nu ma mai gindesc vreau sa fie el sau ea bine, sa ilsimt sail aud chiar daca mie imi este rau.pe data de 2:02: 08 in acea zi totul a fost frumos vizite ,plimbari,si multe altele.Seara la h 22am simtit o mik caldura nu iam dat importanta ma duc la tualeta si vad mare sir de sange pe picior.nu cred k vreti sa stiti ce am simtit in acel noment ,nu mam panicat, nu am plins , am sunat doctorita sa o intreb daca este motiv de panica.EA mia zis de urgenta la spital, pana acolo am simtit k inebunesc mam invinovatit de tot ce facusem in acea zi simteam k masina nu mai merge desi aveam 80 la h , k spitalul este tot mai departe ,disi eu lucrez in acel spital fac de obicei 20 min atunci totul mi se parea ore.controlul nu cred k adurat mai mult de 2min eu nu mai aveam rabdare sa imi spuna dak bebe este bine sau nu, din fericire totul este bine. in urma cu citeva zile vazusem interviul tau.In tot acest timp acasa ,spital ma rugam la dumnezeu sa nu fiu pe lista............. nici nu pot sa pronunt ii mlutumesc lui DUMNEZEU in fiecare seara k a mai trecut o zi cu bine.iti multumesc pt ceia ce faci si k asa imi mai pot spune si eu ofurile sua ceia ce am simtit eu atunci.din fericire eu am nu sot bun dar este genul care se inchide in el nu discuta si nu se manifesta.dar de cand sa intimplat asta a inceput sa vb cu mine . ma bucura k micile necazuri ne apropie, sufera si el k si mine.mi-a zis k a visat k aveam o fetita,nu stiti cat de nult ma bucura k si el este optimist.k imi este alaturi si nu cade in calalta latura.sunt o fericita.Am scris toate astea sa aratk mai exista si barbati care iti stau alaturi atunci cand dau de necazsi k sustin femeia.sunt roxana 26 ani prima sarcina
7 February, 2008 - 07:00 — Elena
Iti suntem alaturi Bianca, .. uneori e greu sa acceptam .. si sa intelegem cum le aseaza Tatal Ceresc ... Parintele Cleopa a scris o poveste despre Judecata lui Dumnezeu, imi permit sa redau doar cateva fragmente ... "Un calugar din pustia Schetica, mergand in Alexandria sa-si vanda lucrul mainilor sale, a vazut o inmormantare, murise ighemonul acelei cetati, un mare pagan, care omorase mii de crestini, ca era pe timpul marilor persecutii.Era o zi frumoasa si foarte multa lume il conducea la groapa... Cand a ajuns acasa, un pustnic mare, care vietuia in pustie de 60 de ani si traia numai cu radacini si cu ce gasea prin pustie, a fost gasit mancat de o hiena.. Atunci s-a gandit calugarul: ighemonul, care a omorat mii de crestini, cu cata cinste mergea la groapa, iar asta care a slujit lui Dumnezeu 60 de ani si a trait numai in post si rugaciune, l-a mancat hiena!Ce fel de judecati are Dumnezeu? Mi se pare ca Dumnezeu, fiind prea bun, ingaduie si lucruri nedrepte.. Am sa ma rog lui Dumnezeu sa-mi arate, care sunt judecatile Lui....... Iar Preabunul Dumnezeu, fiindca omul nu stie Judecatile Lui, i-a aratat intr-un chip ca acesta judecatile Sale, desi putea sa-l piarda pentru aceasta iscodire, ca sa stie tainele lui Dumnezeu, pe care nu le stiu nici ingerii. Dar, pentru ca-l iubea, avand viata sfanta, a vrut sa-l intelepteasca, caci judecatile lui Dumnezeu nimeni nu le poate sti.... Mergand spre Alexandria sa isi vanda lucrul batranul se intlaneste cu un tanar ..... Dupa ce i-a luat sarcina batranului, calugarul cel tanar i-a spus: - Parinte, uite ce este. stii ca noi trebuie sa ne rugam tot timpul....si de aceea pe drumul asta trei zile, ai sa vezi la mine niste lucruri infricosate. Sa nu vorbesti, sa nu ma judeci si sa nu-ti calci juramantul!........ Au ajuns la casa unor tineri care i-au cinstit, le-au spalat picioarele ca si Mantuitorului ... le-au dat mancare dintr-un vas de argint ...la plecare calugarul tanar a furat acest vas ..... calugarul batran gandea... ne-au cinstit si el a furat ..ce fel de om e acesta? ...pe drum calugarul tanar a aruncat in apa vasul facandu-i Sfanta Cruce ......spre seara au ajuns la casa altor tineri .... care aveau un copilas de cateva luni; ... calugarul tanar le-a omorat copilul si a mers mai departe .... A doua zi au trecut pe langa o biserica parasita calugarul tanar a luat 3 pietre le-a facut Sfnta Cruce si a aruncta cu ele in biserica; ......apoi, au intalnit o carciuma in care la care tanarul a facut 3 matanii si o Cruce ... A treia zi dimineata, mergand ei in marginea unui sat, ajung la o casa acoperita cu paie si cu stuf, pe prispa casei erau cinci copilasi care plangeau. Calugarul cel batran a scos ceva din rucsac si le-a dat. Apoi i-a intrebat .. - De ce plangeti? - Ieri au ingropat-o pe mama! - Dar tata aveti? - Tata a murit anul trecut...Ei n-aveau, saracii, nici tata, nici mama. Dupa ce au plecat, calugarul cel tanar se intoarce inapoi si le-a dat foc la casa ...spre seara au ajuns in Alexandria si pentru ca numai putea rabdea calugarul batran l-a luat la rost... pe cel tanar ... - Ia asculta, frate! De acum nu mai pot tacea! A fost juramant intre noi sa nu vorbim pana aici. Sa-mi spui tu mie ce esti tu! Drac esti, om esti, ori inger esti ... de trei zile, de cand mergem impreuna, ai facut numai lucruri rele!.. de ce ai furat vasul de argint? ...Parinte, trei lucruri mari si bune am facut acolo: vasul acela de argint era litierul de la biserica din acel sat. Il furase strabunicul acelora, dar ei nu stiau. Era scris pe dansul cu slova bisericeasca veche: „Acesta este litierul bisericii Sfantul Nicolae, donat de familia cutare si cine il va instraina de la biserica sa stea in iad pana il va intoarce inapoi"...eu am furat vasul,nu imi trebuia.. ..l-am aruncat in apa,stiind ca a doua zi va trece pe acolo paraclisierul bisericii care il va recunoaste si astfel vor ajunge in rai 9 suflete ce se muncesc acum in iad...... - Dar cand ai ucis copilul, tot bine ai facut? Stai si nu judeca dupa mintea ta! Ai vazut copilasul? Acela a fost zamislit in ziua de Pasti si avea pus canon de la Dumnezeu, pentru neinfranare, ca nu s-au infranat parintii in ziua Invierii Domnului, copilul avea sa ajunga la 20 de ani comandant de talhari si avea sa omoare pe parintii lui. Acesta era canonul pentru neinfranarea lor si multa lume avea sa omoare si mari tulburari avea sa faca in lume, pentru ca a fost zamislit intr-o zi asa de mare. Eu aici am facut trei mari lucruri bune: am trimis sufletul copilasului la cer curat, am scapat pe parintii lui de ucidere de mana propriului lor fiu, si ei, gasind copilul mort, vor plange foarte mult si, prin plansul acela, li se iarta si pacatul ca l-au zamislit in ziua de Pasti; ... in carciuma se punea la cale construirea unei biserici, ..m-am rugat ca sa se indeplineasca ..biserica era in pustie ...dracii jucau pe Sfanta Masa, pe geamuri, pe biserica si radeau de pustiirea lacasului lui Dumnezeu, aruncand cu pietre insemnate cu Sfanta Cruce ... am imprastiat raul .... - Dar acolo de ce ai dat foc la casa copiilor? ..Nu ti-a fost mila de ei ....un strabunic a pus in prisma casei un sac mare de bani ..copii il vor gasi si cu ajutorul unui unchi ... li se va face casa si vor fi dati la scoli ...si vor ajunge oameni invatati. - Eu ma rog de cativa ani sa-mi arate Dumnezeu judecatile Lui, ca mi s-a parut ca multe lucruri nedrepte ingaduie Dumnezeu in lumea asta..... - Da? Dar n-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cat este mai inalt cerul decat pamantul, pe cat este de departe rasaritul de apus, pe atat sunt mai departe judecatile Mele de judecatile voastre si gandurile Mele de gandurile voastre, fiii oamenilor. N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele decat tine nu le ridica si pe cele mai adanci decat tine nu le cerca, ca sa nu mori! N-ai auzit pe David Proorocul care zice? Judecatile Domnului sunt adanc mult!..."...
Viata inseamna putere dar puterea vine de la Dumnezeu! Nu noi ne-am ales trupurile desi spunem ca e al nostru. Dumnezeu e mai presus de toate, doar iluzia omeneasca ne tranteste la pamant facandu-ne sa credem ca totul e pierdut in asa situatii; ca nu mai vrem sa continuam cu viata, parandu-ni-se fara rost...; legatura stabilita intre mama si fat, e clar de necontestat, fiind o experienta ce ne face sa-l intelegem sau cel putin asa ar trebui, pe Dumnezeu. .....Multe cuvinte..rana nu o vor sterge, vei cugeta, dar timpul care e confundat uneori cu intelepciunea, te vor face sa intelegi .....dar sa fii sigura ca Maica Domnului e aproape de tine, si stie prea bine........ incearca s-o consolezi tu, caci Isus i-a fost omorat sub ochi...... vei vedea poate dintr-o alta perspectiva si te vei trezi puternica! Doamne ajuta! Elena si Mona
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
cred ca ingerii o iubesc la fel de mult cum ai fi iubit-o si cred ca o iubesti si acum, cred ca urmatoarea sarcina ar trebuii sa fie doua gemene fetite.O.V.
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
Bianca, ce ai facut tu pentru noi toate e extraordinar...sa gasesti puterea pentru toate persoanele care au trecut prin asa ceva. Cred ca povestea ta, sinceritatea cu care ti-ai deschis inima, e o alinare pentru multe suflete care simt la fel. Nu am avut pana acum bucuria de a fi mama, chiar daca sunt casatorita de mai multi ani si imi doresc un copil. Din cauza sindromului de ovar polichistic si din cauza unei grave dereglari de progesteron, nimeni nu imi poate garanta ca voi avea vreodata un copil...e crunt sa ma gandesc ca as putea trai o viata DEGEABA, fara sa strang la piept un sufletel mic, care sa-mi spuna mama. Durerea voastra e infinit mai mare, si va respect pentru ca existati si aveti suflet, aveti forta. Mi-e ciuda uneori pe toate acele femei care fac avort si au noroc sa ramana insarcinate...nu e drept ca noi care iubim copii sa nu ii putea avea si ele sa ii omoare atat de usor Ma doare si ma revolt cand vad mame fericite care isi alinta puiul si nu pot sa nu ma gandesc "de ce eu?"Poate voi avea noroc intr-o zi, nu mi-am pierdut speranta... Nu are rost sa cautam cuvinte de consolare pentru ca nu exista...un copil e cel mai frumos lucru care se poate intampla in viata cuiva. Odata ce l-ai simtit, nu ai cum sa uiti, nu ai cum sa treci peste...Va doresc fericire, iertare, rabdare si liniste sufleteasca...dar mai ales multa dragoste din partea celor dragi!
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
draga biancaam.trecut prin trei situatii asemanatoare si foarte grele acum 5 ani am nasct prematur un baietel de 2kg au spus ca este bine dar eu in sufletul meu simteam ca se intimpla ceva si am cerut sa-l vad cind mam dus sa-l vad avea perfuzii in cap in miini am ramas socata ca nu stiam ce se intinpla am intrebat dr cu care am nascut si mia zis ca i sa spart un vas de singe la cap am intrebat,, de ce nu a gasit nici o explicatie atunci ,la numai 10 zile baiatul meu a murit , facind infart deoarece inima lui nu a mai suportat atitea anestezii,medicul cu care am nascut si-a gasit scze imediat a zis ca fiind prea mic ,sa fortat si deaceea i sa spart vasul de singe,am crezut dar durerea ce o simteam si eu si sotul meu era foarte mare credeti-ma ca nu voiam sa vad pe nimeni nici macar pe fica mea voiam sa fiu singura exat ce ai simtit tu bianca am simtit si eu la botezat preotul spitalului si lam ingropat crestineste, la 3ani am incercat sa mai fac iar am facut toate analizele la fel ca inainte am facut si 3d au spus ca e tot baiat ca este sanatos apoi intr-o noapte mam trezit plina de singe am fugit repede la spital dar degeaba lam pierdut aveam atunci 6luni ,nu am mai avut puterea sa-l vad urlam si strigam de ce doamne numai mie ma suferit enorm si sufar si acum,in decembrie 2007 iar am pirdut o alta sarcina numai ca era mai mica aveam doar 1luna , toti medicii,singura explicatie pe care miau dat-o a fost ca sint slaba de mijloc sincer tot imi mai doresc sa fac un copil dar trebuie sa fac niste analize mai amanutite dar sincer nu imi permit am 28 ani si fetita mea are 11ani sint fericita ca macar o am pe ea iti doresc tot binele din lume stiu ca este foarte greu si nu vom uita niciodata credema ca de cite ori vad la tv nasteri si copii pling si imi aduc aminte dar tyrebuie sa trecem caci asta este viata
7 February, 2008 - 07:00 — Anonim
sunt o pustoaik de 15 ani jumate..dar mi se pare ingrozitor k o mama sa poata patii asa cv..cred k trebuie sa fie cumplit sa tii particica ta de viatza care ai iubit-o din prima clipa,sa o tii in brate,iar ea sa nu scoata un sunet..incol sa o aduci acasa sa te bucuri de plansul ei..sa plangi pentru ea..in loc sa pui flori in kmera ei sa pui flori p mormantul rece:((....imi pare exterm de rau si nu am dorii nimanui sa pateasca asa ceva..si pana cand voi fii mare lucrurile din romania sa se schimbe in bine..dumnezeu te va ajuta in viata..iar fetita ta va fii mereu acolo si va astepta ziua in care iti va spune MAMA:((
7 February, 2008 - 07:00 — Adrian
Am vrut sa incep mesaj cu "buna ziua" dar imi dau seama ca ar fi fost o rautate sa spui unui om "buna ziua" atunci cand sufera, asa ca trec direct la subiect. Pt. ceea ce s-a intamplat nu exista cuvinte de alinare dar sper ca gandurile si rugaciunile noaste sa te ajute sa iti gasesti linistea. Important e ceea cea vei face de acum inainte. Nu stiu daca e adevarat sau nu faptul ca ai vrut sa te sinucizi dar daca ai fi facuto nu ai fi avut nici o scuza. Toti cei care isi vindeca durerea distrugandu-si viata si a celorlalti nu merita nici o scuza. Daca tu iti vei gasi vindecarea in bautura sau droguri sau ori ce altceva de genul asta iar nu ai nici o scuza. Pare dur dar sper sa intelegi sensul vb mele. Am inteles ca ai un om alaturi de tine. Daca durerea care te macina va distruge relatia voastra inseamna ca relatia pe care o ai nu a insemnat nimic niciodata. Tocmai in aceste momente se cern oamenii. E normal sa ai o perioada in care sa jelesti dar daca aceasta perioada se lungeste pe toata perioada vietii atunci inseamna ca ai pierdut tot ceea ce ai realizat pana acum. Daca intr-adevar ai un om pe care il iubesti si care te iubeste in timp o sa treceti peste acest necaz. Sper ca dupa ce durerea se va mai alina sa va continuati viata cu aceeasi dragoste pe care a-ti impartasit-o pana acum. Nu lasa ca acest moment sa te schimbe si sa devii un om rece. Poate ca e mai dur mesajul meu dar e dur pt. cine nu intelege. Tu sper sa intelegi. Imi las adresa de mail. Daca am zis ceva rau te rog sa imi spui pt. ca sunt tanar si poate ca am spus unele lucruri care nu au fost corecte. Daca pot sa ajut cu ceva te rog sa imi spui ce trebuie sa fac. Adrian
Comments
de la MIhaela din Constanta
... Imi pare rau!! cred ca nu sunt destule cuvinte pt a comenta tragedia prin care ai trecut... si asta cu toate ca nu am trecut printr/o asemenea suferinta
i-mi pare rau, stiu ste foarte dureros,daca nu ar mai exista stfel de intimplari,nu vreau sa ma gindesc.sunt si eu mama de o fetita de 7 ani care a venit pe lume foarte mult asteptata si dupa mult timp.i-mi doresc sa fiu sanatoasa si sa o vad mare.Am asteptat 15 ani venirea pe lume a acestui copil.Am vazut drama ta Bianca la tv. o sa ma rog pentru tine si pentru toate mamele sa puteti trece peste asta desi nu se uita niciodata.Dumnezeu sa ii aiba in paza...cuvintele sunt de prisos.TANTA
draga bianca si drage mamici care ati suferit o astfel de tragedie vreau sa va spun ca sunteti niste eroine pt ca ati putut sa mergeti mai departe dupa o astfel de pierdere ma uit la mesajele voastre si mi se rupe sufletul pt ca si eu sunt mama am un baietel de 6 luni,david si numi pot imagina viata fara el,si nu am puterea sa imi imaginez macar prin ce ati trecut voi.Cu lacrimi in ochi va imbratisej pe toate,si sper ca Dumnezeu sa va aline suferinta.NU am nici eu incredere in medicii si spitalele din romania de aceea eu am nascut in Londra,trebuie sa facem ceva sa schimbam macar un pic atitudinea doctorilor si a moaselor (daca le putem numi asa)pt ca numarul tragediilor sa scada.Va imbratisej si sunt alaturi de voi. ADRIANA 23
sa-ti dea Dumnezeu putere, sa-i poti sfatui si pe altii.
draga bianca! Am citit cateva dintre mesajele pe care le-ai primit si sincer, imi plange sufletul. Sunt oameni care isi doresc atat de mult mici minuni in viata lor, iar altii care desi sunt binecuvantati cu ei sunt aprig de undiferenti, de egoisti... Am doua fetite minunate. Nu stiu ce am facut sa le merit. Poate ca nu le merit, dar bunul Dumnezeu mi-a aratat inca o data ce inseamna sa iubesti. Pe prima fetita, Maria mi-am dorit-o nespus, pe Ioana, mezina nu prea am vrut-o la inceput. Nu stiu ce a fost in mintea mea. Poate diferenta de cinci ani dintre ele, poate micile neintelegeri cu sotul, poate faptul ca trecusem de perioada noptilornedormite, a laptelui curgand, a oboselii, nu stiu, nu stiu ce a fost in mintea mea. Sau poate a fost doar o depresie, nici asta nu stiu. Stiu doar ca nu radiam de fericire. Nerecunoscatoarea. Aveam un ingeras pe care toti il admira, iar Dumnezeu mi-l daruia pe al doilea, iar eu.... Aveam grija de mine, de bebelus, dar ceva lipsea in atitudinea mea. Cand apareau certuri in familie repetam, mai bine nu faceam acest copil. Totul a tinut pana in momentu in care din cauza stresului la serviciu am vut dureri si am mers la un control.Mi s-a facut frica, dar copilul nu avea nimic. II batea inimioara repedede ca si cum si ei ii era frica. Din acel moment lumea a prins alt contur. In lumea mea aveau loc doi copii. Doi ingerasi. Era fetita. Undeva, prin luna a patra un catel a sarit, m-am speriat si am cazut. Eram disperata. As fi avut tupeul sa-l intreb pe Dumnezeu de ce? El nu m-a intrebat niciodata de ce ii refuz prezenta si darurile de iubire. Singura mi-am raspuns. Am cazut pentru ca a fost planul Domnului, ca sa ma dezmeticesc din nou. Fetita nu a avut nimic, dar sarcina mea era din ce in ce mai grea. Am avut dureri, am mers tinandu-ma de pereti, mergeam la control la orice part, luam vitamine, faceam orice pentru ea. A venit mai devreme pe lume cu vreo doua saptamani. E frumoasa, despteapta, e minunata. Are aproape un an, dar un an in care ne-a arat cine e seful. Aveam momente in care simteam ca ma prabusesc, dar Dumnezeu era langa mine. Greu, greu, dar ce bucurie...Face boacane, cade pe scari, rupe, sparge, dar fara ea ce as fi eu? Am primit o lectie de viata. Vreau sa cred si sper sa fiu iertata pentru ce am gandit, pentru ce am simtit, pentru ceea ce nu fac pentru ele, pentru clipele in care nu sunt mama desavarsita...Vreau sa cred...
Vezi, Bianca, nu ai gresit cu nimic, iar eu cu atatea. Sper ca pentru ceea ce esti, ceea ce vrei sa fii, pentru ceea ce faci sa primesti o noua minune in viata ta. Sper ca bunul Dumnezeu sa iti daruiasa o alta minune care sa-ti aminteasca de Emma si sa-ti stearga din durerea pe care o ai. Celor care ti-au scris si sufera as vrea sa le daruiesc putina caldura si compasiune. Nu pot sa inteleg durerea ta, pentru ca am trecut prin asa ceva. Dar sper din toata inima sa fii bine, sa te bucuri de Luca si de cei dragi, sa ai forta sa te rogi si sa nu intebi niciodata de ce. Stir Dumnezeu de ce? Numai ca noi nu stim ce vrea sa ne spuna. Iti doresc numai bine, draga mea. Ai speranta. Aceeasi Adriana.
Draga Bianca, esti intapinata de atata dragoste, atata sensibilitate, de atata afectiune si stiu ca doar o particica foarte mica din tine poate acum receptiona afectiunea si stiu ca eliberarea ta nu ti-o putem da noi..desi fiecare dintre noi care am intrat pe pagina ta, am vrea sa facem asta! Sa te ajutam ! In timp ce Tu de fapt...ne ajuti pe noi..pentru ca ne umanizezi, ne faci sa plangem si ne faci sa ne dorim sa fim mai buni,sa putem face mai mult, oh cat am vrea....cat am vrea pentru o clipa-energia sufltelor noastre, suflete ce sufera acum pentru tine, energia plecata prin scris sa poata ajunge la tine......si sa-ti intoarca un pic din ceea ce tu ne-ai dat lasandu-ne sa-ti intram in suflet...sensibilitate...Multumim Bianca... Angela-Ana
Buna BIANCA sunt magda din tgv.am un baietel de 2 ani si 3 luni si pot sa imi cer scuze ca nu pot decit ,cu gindul sa fiu alaturi de tine si cu sufletul.NU IMI POT IMAGINA O ASEMENEA DURERE,NU VREAU SA IMI IMAGINEZ,dar asta nu inseamna ca nu se poate intimpla suntem la mina destinuluisi totusi trebui sa ne adunam putinul fiecaruia din noi si sa formam o mare armata .Capitan avem ,tina :sistemul si toti ceiindiferenti la durere,biserica,ATENTIE nu DUMNEZEU ci aceasta institutie fara sufet,creata de oameni dispusi greselilor. scumpa prietena eu sunt studenta la psihologie ,inteleg perfect ce doresti sa se intimple,daca ai nevoie de un voluntar,atit cit imi poate permite timpul sunt la dispozitia voastra.adresa mea de email:****@yahoo.com astept mesaj de la tine ,te sustin si pling cu tine si poate candva o sa si ridem inpreuna .Va imbratisam Fam iordache
Buna Bianca...am va emisiunea Nasu...imi pare rau pentru pierdera suferita...nici o mie de cuvinte nu iti pot alina suferinta...asa ca vreau doar sa iti spun inca o dat ca imi pare rau si sa fi tare...am avut ocazia sa te vad,sa fiu aproape de tine mai de mult(am invatat in scoala 178 din pajura)..esti o persoana foatre draguta si eu te admir de mica...iti doresc tot binele din lume si fericire!!!
am patit si eu am pierdut iun inger si sufar si acum dupa 5 luni si no sa pot trec peste asta nici o data ct copii voi avea no sa ii ia locul niciodata.la inceputul sarcini a fost o sarcina toxica si am fost internata in spital .,a fost asa pana la 3 luni dupa ace a fost foarte bine pana in luna 6am facut un efort fizic si dupa aceea copilu nu l-am mai simtit miscand si am fost urgent la medic,da a spus ca e bine si nu e nici o problema.in ziua de27.09.07 a fost ce mai ginionista zi din viata mea,dinineata m-au luat durerile si m-am dus la spital,acolo cand m-au ascultat bataile inimi ale copilului nu leau mai simtit,3 asistente m-au controlat ia apoi au chemato pe dr sa ma vada si m-au dus de urgenta la ecograf si nu mai misca .au deci sa ma bage in sala de operati credeau ca mai puteau face ceva .dar era prea tarziu murise de 2,3 zile asa au spus.am facut dezlipire de placenta,hemoragie interna si era la un pas sa mor si eu.dupa ce am esit di sal de operatie nimeni nu a vrut sa spuna ce sa intamplat ca sa nu patesc si eu ceva din cauza complicatiilor dap eu presimteam ca se intamplase ceva grav si am intrebato pe mama care in trun final m-a spus ce sa intamplat .in momentel acela am crezut ca DUMNEREU m-a intors spatele nu doream decat sa mor sa nu fie INGERASUL MEU DARIUS singur.am ales sa trimit coilul la analize sa aflu si eu ce sa intamplat.dupa o luna au venit si dr m-au spus ca din cauza placentei sa intamplat erea bolnava si ca sunt tanara si pot sa mai fac si la al doilea nu se va mai intampla.cand am venit acasa a fost cel mai greu pentru ca aveam patutu,caruciorul,hainele erau dar lipsea INGERASUL MEU.nu am avut taria sa al vad dar singurele care l-au vazut a foat mama si sora mea.duca care l-am intrebat cum arata si m-au spus ca EREA CEL MAI FRUMOS COPIL PE CARE L-AU VAZUT AVEA CAPUL PERFECT ROTUND SI SEMANA CU MINE.AU TRECUT 5 LUNI DE ATUNCI SI MA CAESC CA NU L-AM VAZUT SI EU IMI E GREU SI ACUM SI ADIA ASTEPT SA AM SI EU UN COPIL DAR IMI E FRICA SA NU PATESC LA FEL.DACA AS MAI PATI M-AS OMORA.
Buna Bianca...am va emisiunea Nasu...imi pare rau pentru pierdera suferita...nici o mie de cuvinte nu iti pot alina suferinta...asa ca vreau doar sa iti spun inca o dat ca imi pare rau si sa fi tare...am avut ocazia sa te vad,sa fiu aproape de tine mai de mult(am invatat in scoala 178 din pajura)..esti o persoana foatre draguta si eu te admir de mica...iti doresc tot binele din lume si fericire!!! am uitat sa ma semnez :Cristina din Bucuresti
sunt alaturi de tine si imi pare rau.Sper ca vei putea schimba ceva prin campania pe care ai pornit-o pt alte mamici care vor naste copii in spitalele din Romania.Fii puternica pt baietelul si sotul tau caci trebuie sa mergi mai departe si sa le dai si lor putin din timpul tau pt a nu suferi mai mult decit o fac.Pina la urma trebuie sa fim tari si pt cei care sunt alaturi de noi si sa continuam sa luptam chiar dc suferinta ne apasa zilnic.Mergi mai departe caci noi cei care suntem alaturi de tine te sustinem.Imi pare rau ce sa spun nu mai gasesc cuvinte sa te ajut sa depasesti momentul greu prin care ai trecut si este recent.Totusi te felicit pt puterea pe care ai gasit-o in tine si ai avut-o sa pornesti spre ceva care poate ii va ajuta pe altii.
De la Anca
Sunt profund impresionata de ceea ce ai patit, Bianca,imi pare nespus de rau si iti doresc multa putere pentru a putea duce mai departe lupta pe care ai inceput-o (chiar acum ma uit la emisiunea de pe antena 2 "Dincolo de aparente", esti o femeie foarte puternica ). Nu sunt mamica inca, dar sper sa raman insarcinata cat de curand si sa nasc un bebe sanatos. Sunt alaturi de tine si de toate mamicile care au trecut prin astfel de momente tragice. Lucrez ca traducator, si daca te pot ajuta in vreun fel, o voi face din tot sufletul, in speranta ca pe viitor se va putea schimba ceva in sistemul nostru sanitar, in mentalitatea oamenilor. Adresa mea este ****@gmail.com.
Va multumesc ca face-ti asta pentru noi cele care urmeza sa devenim mamici....am 23 de ani si ma gandesc sa am un copil..nu acum in viitor..dar stiu acum ca trebuie sa iau aminte si sa invat din ceea ce vi s-a intamplat dumneavoastra...va mutumesc ca faceti asta va mutumesc ca vorbiti despre ce vi s-a intamplat va multumesc ca ne deschideti ochii si ca ne invatati sa avem grija unul de altul..va multumesc ca aveti taria sa vorbiti si ma invatati sa fiu puternica...VA MULTUMESC
Anca din IASI
Draga Bianca,
Ma numesc Irina si vreau sa-ti spun ca....eu am trecut prin aceasta drama de multe ori. Nu prea ma pricep la scris dar am sa incerc pe scure sa-ti povestesc.Am 39 de ani si calvarul meu a inceput atunci cand la 22 de ani...mi-am dorit un copil.Am avut 7 sarcini si,,,nici un copil.Chiar aveam o vorba....toate femeile vin insarcinate la maternitate si pleaca cu un copil.Eu vin....si plec singura...Dar nu am sa-ti vorbesc despre cea mai cumplita ...1996 ...Eram insarcinata in 7 luni...eram fericita...Intr-o dimineata am inceput sa am dureri si am fugit la spital.Diagnostic...membrane fisurate, iminenta de nastere prematura.Aveam o speranta...aveam 7 luni...puiul meu avea o sansa...imi este greu sa povestesc tot calvarul prin care am trecut. Am fost lasata singura cu o ...moasa cica care dezlega integrame si m-am chinuit 6 ore.Am nascut o fetita care ....era vanata toata doar fetisoara era de un roz angelic...Am auzit-o spunand ca nu va trai...a pus-o pe o masa in salon si..a infasurat-o intr-un scutec....inca traia....m-a intrebat daca vreau s-o vad si fara sa astepte raspunsul meu....mi-a aratat-o... In acel moment copilul meu a scos un...harait si .....a murit....Fetita mea a trait 10 minute.Atunci am facut un soc.Zile intregi am stat sedata.Cum inchideam ochii...ii vedeam fetisoara...Sotul meu a fost mereu langa mine si a suferit la fel de mult...Am plans amandoi.Conform obiceiului, dupa ce am venit acasa, soacra mea m-a dus la biserica sa imi faca preotul molifta. In timp ce citea din scriptura...sincer nu eram prea atenta, l-am auzit spunand ceva de genul ,,iart-o doamne ca si-a ucis pruncul" . In acel moment nu am mai judecat. M-am ridicat (eram in genunchi) am inceput sa urlu si ...l-am palmuit pe preot. Urlam ca nu mi-am omorat copilul...ca l-am dorit...ca sufar dupa el....ca el habar nu are ce inseamna sa-ti vezi bebelusul cum moare....Mi-au trebuit ani de zile ca sa imi revin. Eu nu mai speram sa am vreodata copii.Sotul meu era mai optimist.Si...anul 1999...Print-o minune raman insarcinata.Nu iti pot descrie ce am simtit atunci...teama, bucurie, speranta,frica..La 28 de saptamani...se repeta povestea din 1996...membrane fisurate...Pe 19.04.2000 am nascut o fetita roscovana care cantarea 900 de grame. Primele cuvinte pe care le-am auzit..."pisoiul asta nu va trai".Dar socul cel mare a fost cand i-am vazut fetisoara...ERA ACEASI CU A FETITEI MELE CARE NU TRAISE....Doctorul striga la mine pentru ca ..aratam ciudat...iar eu am gasit puterea sa spun "s-a intors la mine si de data asta va trai". Au fugit si au adus imediat un incubator .Au luat-o de langa mine.Cred ca au trecut vreo 30 de minute....cand a intrat in sala de nasteri o asistenta care a spus cuvintele pe care nu le voi uita niciodata "FA-I FISA PISOIULUI CA TIPA CA DIN GURA DE SARPE. ARE VIATA IN EA MAI RAU CA UN COPIL NASCUT LA TEMEN". Am luptat 1 an...doctori,spitale..nopti nedormite....Dar am o fetita superba care acus face 8 ani. O minune cum au spus doctorii. Este sanatoasa si deosebita.Am trait si traiesc din plin fiecare secunda din viata ei.si nimeni nu imi va scoate din cap....ca este aceasi fetita pe care am pierdut-o...Ar mai fi multe de povestit...dar imi este foarte greu chiar daca au trecut ceva ani...Nu am uitat nimic...iar acum am retrait acele momente.
Bianca nu dispera...se va intoarce...
sunt daniela din galati si mamica lui mihai pe care l-am piaerdut acum 12 ani.baietelul meu a incetat sa mai lupte cand mai avea putin pana sa ma cunoasca si am avut nenorocul sa intalnesc o doctorita fara suflet,care a considerat ca dupa 20 de ore de travaliu nu am meritat sa-mi vad macar copilul.de 12 ani mi-e dor de el ,il visez si mi se pare ca-l aud plangand si mi-e sufletul rana ca nu-l pot strange la piept ca e mic si poate ii e frig si frica si mami nu e langa el.e o durere pe care o voi duce toata viata,iar ce e mai strigator la cer e ca atunci au vrut sa-mi faca si histerectomie totala ca au considerat ei ca eu nu mai pot avfea copii.acum am un baietel de 2 ani pe care il iubesc cu disperare dar nu pot uita si nici nu-mio poate trece durerea ca macar nu l-am tinut in brate pe mihai.de aseara nu pot sa-mi revin de cand am inteles ca puteam sa-mi tin copilul in brate,dar au refuzat sa mi-l dea.am avut luni de zile in care nu puteam suporta sa vad mame cu copii in brate,auzeam plans de copil mereu si m-am simtit ca un cavou in care a stat copilul meu mort,inutila pt ca nu l-am ajutat sa traiasca si revoltata pe dumnezeu ca nu ma luat pe mine in locul lui.i-ti multumesc bianca pt ca ne-ai dat ocazia de a scoate o parte din suferinta la lumina.fii puternica dar constienta ca niciodata nu vei putea trece peste asta.te sarut.ps pe iubirea vietii mele il cheama robert si la ecograf a iesit timp de 8 luni fetita.
draga bianca,
imi pare rau ca nu am vazut emisiunea de la B1, insa am avut ocazia sa vad o scurta avanpremiera la o emisiune la postuo euforia....
si eu am trecut printr-o asemenea drama...am aflat ca sunt insarcinata cand testul de sarcina mi-a iesit pozitiv..si sincer nu stiam cum sa reactionez...l-am asteptat pe sotul meu, i-am spus, el a fost foarte fericit; insa eu ....fie nu imi venea sa cred...aveam un sentiment ciudat; nu ma simteam in largul meu cand spuneam asta; ar fi trebuit sa fiu in saptamana a 9 a...cand s-a declansat sangerarea si totul s-a perdut ireversibil....
la doua zile dupa la ecografie nu se mai vedea nimic ca si cum acolo nu mai existase niciodata o viata...
citind povestea ta am plans m-am identificat cu sentimentele tale des iin cazul meu era fffff mic nu am vazut nimic dar este inca foarte greu..
Pe 22 februarie se implinesc 13 ani de cand am pierdut sarcina la noua luni in maternitatea Filantropia,din vina medicilor...De atunci pentru mine luna februarie este luna cea mai grea din an si peste care trec foarte greu.Pierderea unui ingeras lasa un gol imens in suflet.Inteleg durerea si te admir pentru curajul de a putea vorbi.Eu ma izolasem total de cei dragi.Chiar am facut depresie care si acum se resimte...Multumesc bunului Dumnezeu ca am doi copii sanatosi!Iti doresc putere,liniste sufleteasca si curaj...Bucuresti
NE PARE RAU...TE ADMIRAM PT CURAJUL PE CARE IL AI....SI ITI MULTUMIM PT CEEA CE FACI ......O MAMICA CARE TE INTELEGE.....MULT CURAJ IN CONTINUARE...SUNTEM ALATURI DE TINE..
O imbratisare din partea mea pentru tine,Bianca!!!
ne pare foarte rau Bianca
Teodora D.
DRAGA BIANCA,STIU CA NIMIC DE PE LUMEA ASTA NU TE FACE SA UITI SUFERINTA PIERDUTA .........DAR TE ROG FI I TARE!TU ESTI O PERSOANA PUTERNICA SI....INTR O ZI TREBUIE SA VINA SOARELE SI PE STRADA TA. AM 29 DE ANI SI SUNT DIN IASI.VREAU SA TI SPUN CA MEREU MI AM DORIT SA AM UN COPIL SI SA FIU O MAMA TANARA.IN SFARSIT ACEST LUCRU S"A INTAMPLAT PE 29 DECEMBRIE ANUL TRECUT,DUPA MULT PLANS SI IAR PLANS CA NU I AU CEI 600 RON PENTRU FETITA.ACEST LUCRU S A INTAMPLAT PTR CA NU AVEAM O LUNA DIN 12 PE CARTEA DE MUNCA COTIZATA LA STAT.SOTUL MEU CAND A AFLAT CA SUNT INSARCINATA A INCEPUT SA PLANGA CA NU VOM AVEA CE SA II OFERIM COPILULUI.EU ERAM IN A L 9 LEA CER DE FERICIRE.ZICEAM CA UNDE MANANCA 2 MAI ESTE LOC SI PENTRU A 3 A GURA.STIAM CA CEL MAI IMPORTANT E SA FIE COPILUL SANATOS SI SA MEARGA SARCINA BINE. ACUM II MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA AM UN COPILAS DE 1 AN SANATOS CARE ZICE MAMA,TATA,SE BUCURA DE TOT CE IL INCONJOARA.NU MAI CONTEAZA CA EU NU LUCREZ,CERINTELE SUNT MARI...NE INTRETINEM DIN SALARIUL SOTULUI SI DIN ALOCATIA DE 200 RON PANA LA 2 ANI.STIU CA PE LUMEA ASTA CEL MAI IMPORTANT LUCRU ESTE SANATATEA.MA BUCUR CA AM IMPARTASIT DIN CE AM PATIT EU,DESI SUNT MAMICI CARE SE CONFRUNTA CU LUCRURI MULT MAI GRAVE.ITI DORESC SANATATE MULTA SI NUMAI BINE.
Sunt mamaica unei fetite de 5 luni. Cand am aflat ca sunt insarcinata eram deja in 3 luni si am simtit ca trebuie sa pastrez acest copil. Prietenul meu de atunci ma ameninta ca ma ia cu forta sa fac avort....in cele din urma m-a parasit cand eram in 27 de saptamani.Atunci aflasem ca am sanse 0 sa nasc un copil normal ca mi se dilatase colul 4 cm iar copilul putea iesi chiar si la un stranut si nu existau sanse sa traiasca. M-am ambitionat si am stat in pat cu perna sub fund timp de 11 saptamani rugandu-ma la D-zeu sa se nasca sanatos/oasa pt ca nu stiam sexul copilului intrucat nu aveam voie sa ma deplasez.Am nascut pe 31 august 2008 o minunatie de fetita , bruneta , copia perfecta a tatalui sau. In prezent tatal sau s-a intors la noi, o iubeste pe fetita ca pe ochii din cap iar pe 16 februarie avem botezul fetitei. Inteleg durerea care o simti Bianca, eu am simti acste lucru timp de 11 saptamani cand eram singura la pat si nu imi audcea nimeni nici o alinare. Daca stiam mai de mult tragedia ta, ii puneam numele feteitei mele Bianca. Te sarut si fii tare! D-zeu niciodata nu ne da mai mult decat putem duce! Esti o luptataoare ca si mine!
am nascut si eu acum 9 ani un baietel la 34 saptamani..nu a trecut nici o zi deatunci in care sa nu ma gandesc la el ,il chemaMARIUS.putini au fost acei care mau sprijinit in acele momente in care medicul si asistentele imi spuneau ca pericolul a trecut si ma puneau sa ma mulg pt.a da lapte copilului care era hranit cu sonda,asa spuneau ei ,dar adevarul era ca marius a paralizat la24 ore dupa ce lam nascut si mie nu mia zia nimeni la 5 zile a murit .fara a mi se da nici o explicatie acesta este cruntul adevar de la noi din tara
imi pare rau este putin spus gandinduma k sunt femeie insrcinata in 4luni cu placenta previa trebuie sa stau la pat imi este groaza sa nu mi se intimple ceva bebe inca nu a miscat dar abia astept sa il pot simti,imi vine sa ma duc la control in fiecare zi si noaptesa vad ce face daca este bine.La mine nu ma mai gindesc vreau sa fie el sau ea bine, sa ilsimt sail aud chiar daca mie imi este rau.pe data de 2:02: 08 in acea zi totul a fost frumos vizite ,plimbari,si multe altele.Seara la h 22am simtit o mik caldura nu iam dat importanta ma duc la tualeta si vad mare sir de sange pe picior.nu cred k vreti sa stiti ce am simtit in acel noment ,nu mam panicat, nu am plins , am sunat doctorita sa o intreb daca este motiv de panica.EA mia zis de urgenta la spital, pana acolo am simtit k inebunesc mam invinovatit de tot ce facusem in acea zi simteam k masina nu mai merge desi aveam 80 la h , k spitalul este tot mai departe ,disi eu lucrez in acel spital fac de obicei 20 min atunci totul mi se parea ore.controlul nu cred k adurat mai mult de 2min eu nu mai aveam rabdare sa imi spuna dak bebe este bine sau nu, din fericire totul este bine. in urma cu citeva zile vazusem interviul tau.In tot acest timp acasa ,spital ma rugam la dumnezeu sa nu fiu pe lista............. nici nu pot sa pronunt ii mlutumesc lui DUMNEZEU in fiecare seara k a mai trecut o zi cu bine.iti multumesc pt ceia ce faci si k asa imi mai pot spune si eu ofurile sua ceia ce am simtit eu atunci.din fericire eu am nu sot bun dar este genul care se inchide in el nu discuta si nu se manifesta.dar de cand sa intimplat asta a inceput sa vb cu mine . ma bucura k micile necazuri ne apropie, sufera si el k si mine.mi-a zis k a visat k aveam o fetita,nu stiti cat de nult ma bucura k si el este optimist.k imi este alaturi si nu cade in calalta latura.sunt o fericita.Am scris toate astea sa aratk mai exista si barbati care iti stau alaturi atunci cand dau de necazsi k sustin femeia.sunt roxana 26 ani prima sarcina
Iti suntem alaturi Bianca, .. uneori e
greu sa acceptam .. si sa intelegem cum le aseaza Tatal Ceresc ...
Parintele Cleopa a scris o poveste despre Judecata lui
Dumnezeu, imi permit sa redau doar cateva fragmente ...
"Un calugar din pustia Schetica, mergand in Alexandria sa-si vanda
lucrul mainilor sale, a vazut o inmormantare, murise ighemonul acelei
cetati, un mare pagan, care omorase mii de crestini, ca era pe timpul
marilor persecutii.Era o zi frumoasa si foarte multa lume il conducea la
groapa... Cand a ajuns acasa, un pustnic mare, care vietuia in pustie de
60 de ani si traia numai cu radacini si cu ce gasea prin pustie, a fost
gasit mancat de o hiena.. Atunci s-a gandit calugarul: ighemonul, care
a omorat mii de crestini, cu cata cinste mergea la groapa, iar asta
care a slujit lui Dumnezeu 60 de ani si a trait numai in post si
rugaciune, l-a mancat hiena!Ce fel de judecati are Dumnezeu? Mi se pare ca
Dumnezeu, fiind prea bun, ingaduie si lucruri nedrepte.. Am sa ma rog lui
Dumnezeu sa-mi arate, care sunt judecatile Lui.......
Iar Preabunul Dumnezeu, fiindca omul nu stie Judecatile Lui, i-a aratat
intr-un chip ca acesta judecatile Sale, desi putea sa-l piarda pentru
aceasta iscodire, ca sa stie tainele lui Dumnezeu, pe care nu le stiu
nici ingerii. Dar, pentru ca-l iubea, avand viata sfanta, a vrut sa-l
intelepteasca, caci judecatile lui Dumnezeu nimeni nu le poate sti....
Mergand spre Alexandria sa isi vanda lucrul batranul se intlaneste cu
un tanar ..... Dupa ce i-a luat sarcina batranului, calugarul cel tanar
i-a spus: - Parinte, uite ce este. stii ca noi trebuie sa ne rugam tot
timpul....si de aceea pe drumul asta trei zile, ai sa vezi la mine niste lucruri infricosate. Sa nu
vorbesti, sa nu ma judeci si sa nu-ti calci juramantul!........
Au ajuns la casa unor tineri care i-au cinstit, le-au spalat picioarele
ca si Mantuitorului ... le-au dat mancare dintr-un vas de argint ...la
plecare calugarul tanar a furat acest vas ..... calugarul batran
gandea... ne-au cinstit si el a furat ..ce fel de om e acesta? ...pe drum
calugarul tanar a aruncat in apa vasul facandu-i Sfanta Cruce ......spre
seara au ajuns la casa altor tineri .... care aveau un copilas de cateva
luni; ... calugarul tanar le-a omorat copilul si a mers mai departe
.... A doua zi au trecut pe langa o biserica parasita calugarul tanar a
luat 3 pietre le-a facut Sfnta Cruce si a aruncta cu ele in biserica;
......apoi, au intalnit o carciuma in care la care tanarul a facut 3
matanii si o Cruce ... A treia zi dimineata, mergand ei in marginea unui
sat, ajung la o casa acoperita cu paie si cu stuf, pe prispa casei erau
cinci copilasi care plangeau. Calugarul cel batran a scos ceva din rucsac
si le-a dat. Apoi i-a intrebat .. - De ce plangeti? - Ieri au
ingropat-o pe mama! - Dar tata aveti? - Tata a murit anul trecut...Ei n-aveau,
saracii, nici tata, nici mama. Dupa ce au plecat, calugarul cel tanar
se intoarce inapoi si le-a dat foc la casa ...spre seara au ajuns in
Alexandria si pentru ca numai putea rabdea calugarul batran l-a luat la
rost... pe cel tanar ...
- Ia asculta, frate! De acum nu mai pot tacea! A fost juramant intre
noi sa nu vorbim pana aici. Sa-mi spui tu mie ce esti tu! Drac esti, om
esti, ori inger esti ... de trei zile, de cand mergem
impreuna, ai facut numai lucruri rele!.. de ce ai furat vasul de
argint? ...Parinte, trei lucruri mari si bune am facut acolo: vasul acela de
argint era litierul de la biserica din acel sat. Il furase strabunicul
acelora, dar ei nu stiau. Era scris pe dansul cu slova bisericeasca
veche: „Acesta este litierul bisericii Sfantul Nicolae, donat de familia
cutare si cine il va instraina de la biserica sa stea in iad pana il va
intoarce inapoi"...eu am furat vasul,nu imi trebuia.. ..l-am aruncat in
apa,stiind ca a doua zi va trece pe acolo paraclisierul bisericii
care il va recunoaste si astfel vor ajunge in rai 9 suflete ce se muncesc
acum in iad......
- Dar cand ai ucis copilul, tot bine ai facut?
Stai si nu judeca dupa mintea ta! Ai vazut copilasul? Acela a fost
zamislit in ziua de Pasti si avea pus canon de la Dumnezeu,
pentru neinfranare, ca nu s-au infranat parintii in ziua Invierii Domnului,
copilul avea sa ajunga la 20 de ani comandant de talhari si
avea sa omoare pe parintii lui. Acesta era canonul pentru neinfranarea
lor si multa lume avea sa omoare si mari tulburari avea sa faca in
lume, pentru ca a fost zamislit intr-o zi asa de mare.
Eu aici am facut trei mari lucruri bune: am trimis sufletul copilasului
la cer curat, am scapat pe parintii lui de ucidere de mana propriului
lor fiu, si ei, gasind copilul mort, vor plange foarte mult si, prin
plansul acela, li se iarta si pacatul ca l-au zamislit in ziua de Pasti;
... in carciuma se punea la cale construirea unei biserici, ..m-am
rugat ca sa se indeplineasca ..biserica era in pustie ...dracii jucau pe
Sfanta Masa, pe geamuri, pe biserica si radeau de pustiirea lacasului lui
Dumnezeu, aruncand cu pietre insemnate cu Sfanta Cruce ... am
imprastiat raul ....
- Dar acolo de ce ai dat foc la casa copiilor? ..Nu ti-a fost mila de
ei ....un strabunic a pus in prisma casei un sac mare de bani ..copii il
vor gasi si cu ajutorul unui unchi ... li se va face casa si vor fi
dati la scoli ...si vor ajunge oameni invatati.
- Eu ma rog de cativa ani sa-mi
arate Dumnezeu judecatile Lui, ca mi s-a parut ca multe lucruri
nedrepte ingaduie Dumnezeu in lumea asta.....
- Da? Dar n-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cat este mai inalt cerul
decat pamantul, pe cat este de departe rasaritul de apus, pe atat sunt
mai departe judecatile Mele de judecatile voastre si gandurile Mele de
gandurile voastre, fiii oamenilor.
N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele decat tine nu le
ridica si pe cele mai adanci decat tine nu le cerca, ca sa nu mori!
N-ai auzit pe David Proorocul care zice? Judecatile Domnului sunt adanc
mult!..."...
Viata inseamna putere dar puterea vine de la Dumnezeu! Nu noi ne-am
ales trupurile desi spunem ca e al nostru. Dumnezeu e mai presus de toate,
doar iluzia omeneasca ne tranteste la pamant facandu-ne sa credem ca
totul e pierdut in asa situatii; ca nu mai vrem sa continuam cu viata,
parandu-ni-se fara rost...; legatura stabilita intre mama si fat, e clar
de necontestat, fiind o experienta ce ne face sa-l intelegem sau cel
putin asa ar trebui, pe Dumnezeu.
.....Multe cuvinte..rana nu o vor sterge, vei
cugeta, dar timpul care e confundat uneori cu intelepciunea, te vor face sa intelegi .....dar sa fii sigura ca Maica Domnului e aproape de tine, si stie prea bine........ incearca s-o consolezi tu, caci Isus i-a fost omorat sub ochi...... vei vedea poate dintr-o alta perspectiva si te vei trezi puternica! Doamne ajuta!
Elena si Mona
cred ca ingerii o iubesc la fel de mult cum ai fi iubit-o si cred ca o iubesti si acum, cred ca urmatoarea sarcina ar trebuii sa fie doua gemene fetite.O.V.
Bianca, ce ai facut tu pentru noi toate e extraordinar...sa gasesti puterea pentru toate persoanele care au trecut prin asa ceva. Cred ca povestea ta, sinceritatea cu care ti-ai deschis inima, e o alinare pentru multe suflete care simt la fel. Nu am avut pana acum bucuria de a fi mama, chiar daca sunt casatorita de mai multi ani si imi doresc un copil. Din cauza sindromului de ovar polichistic si din cauza unei grave dereglari de progesteron, nimeni nu imi poate garanta ca voi avea vreodata un copil...e crunt sa ma gandesc ca as putea trai o viata DEGEABA, fara sa strang la piept un sufletel mic, care sa-mi spuna mama. Durerea voastra e infinit mai mare, si va respect pentru ca existati si aveti suflet, aveti forta. Mi-e ciuda uneori pe toate acele femei care fac avort si au noroc sa ramana insarcinate...nu e drept ca noi care iubim copii sa nu ii putea avea si ele sa ii omoare atat de usor
Ma doare si ma revolt cand vad mame fericite care isi alinta puiul si nu pot sa nu ma gandesc "de ce eu?"Poate voi avea noroc intr-o zi, nu mi-am pierdut speranta...
Nu are rost sa cautam cuvinte de consolare pentru ca nu exista...un copil e cel mai frumos lucru care se poate intampla in viata cuiva. Odata ce l-ai simtit, nu ai cum sa uiti, nu ai cum sa treci peste...Va doresc fericire, iertare, rabdare si liniste sufleteasca...dar mai ales multa dragoste din partea celor dragi!
draga biancaam.trecut prin trei situatii asemanatoare si foarte grele acum 5 ani am nasct prematur un baietel de 2kg au spus ca este bine dar eu in sufletul meu simteam ca se intimpla ceva si am cerut sa-l vad cind mam dus sa-l vad avea perfuzii in cap in miini am ramas socata ca nu stiam ce se intinpla am intrebat dr cu care am nascut si mia zis ca i sa spart un vas de singe la cap am intrebat,, de ce nu a gasit nici o explicatie atunci ,la numai 10 zile baiatul meu a murit , facind infart deoarece inima lui nu a mai suportat atitea anestezii,medicul cu care am nascut si-a gasit scze imediat a zis ca fiind prea mic ,sa fortat si deaceea i sa spart vasul de singe,am crezut dar durerea ce o simteam si eu si sotul meu era foarte mare credeti-ma ca nu voiam sa vad pe nimeni nici macar pe fica mea voiam sa fiu singura exat ce ai simtit tu bianca am simtit si eu la botezat preotul spitalului si lam ingropat crestineste, la 3ani am incercat sa mai fac iar am facut toate analizele la fel ca inainte am facut si 3d au spus ca e tot baiat ca este sanatos apoi intr-o noapte mam trezit plina de singe am fugit repede la spital dar degeaba lam pierdut aveam atunci 6luni ,nu am mai avut puterea sa-l vad urlam si strigam de ce doamne numai mie ma suferit enorm si sufar si acum,in decembrie 2007 iar am pirdut o alta sarcina numai ca era mai mica aveam doar 1luna , toti medicii,singura explicatie pe care miau dat-o a fost ca sint slaba de mijloc sincer tot imi mai doresc sa fac un copil dar trebuie sa fac niste analize mai amanutite dar sincer nu imi permit am 28 ani si fetita mea are 11ani sint fericita ca macar o am pe ea iti doresc tot binele din lume stiu ca este foarte greu si nu vom uita niciodata credema ca de cite ori vad la tv nasteri si copii pling si imi aduc aminte dar tyrebuie sa trecem caci asta este viata
sunt o pustoaik de 15 ani jumate..dar mi se pare ingrozitor k o mama sa poata patii asa cv..cred k trebuie sa fie cumplit sa tii particica ta de viatza care ai iubit-o din prima clipa,sa o tii in brate,iar ea sa nu scoata un sunet..incol sa o aduci acasa sa te bucuri de plansul ei..sa plangi pentru ea..in loc sa pui flori in kmera ei sa pui flori p mormantul rece:((....imi pare exterm de rau si nu am dorii nimanui sa pateasca asa ceva..si pana cand voi fii mare lucrurile din romania sa se schimbe in bine..dumnezeu te va ajuta in viata..iar fetita ta va fii mereu acolo si va astepta ziua in care iti va spune MAMA:((
Am vrut sa incep mesaj cu "buna ziua" dar imi dau seama ca ar fi fost o rautate sa spui unui om "buna ziua" atunci cand sufera, asa ca trec direct la subiect. Pt. ceea ce s-a intamplat nu exista cuvinte de alinare dar sper ca gandurile si rugaciunile noaste sa te ajute sa iti gasesti linistea. Important e ceea cea vei face de acum inainte. Nu stiu daca e adevarat sau nu faptul ca ai vrut sa te sinucizi dar daca ai fi facuto nu ai fi avut nici o scuza. Toti cei care isi vindeca durerea distrugandu-si viata si a celorlalti nu merita nici o scuza. Daca tu iti vei gasi vindecarea in bautura sau droguri sau ori ce altceva de genul asta iar nu ai nici o scuza. Pare dur dar sper sa intelegi sensul vb mele.
Am inteles ca ai un om alaturi de tine. Daca durerea care te macina va distruge relatia voastra inseamna ca relatia pe care o ai nu a insemnat nimic niciodata. Tocmai in aceste momente se cern oamenii. E normal sa ai o perioada in care sa jelesti dar daca aceasta perioada se lungeste pe toata perioada vietii atunci inseamna ca ai pierdut tot ceea ce ai realizat pana acum. Daca intr-adevar ai un om pe care il iubesti si care te iubeste in timp o sa treceti peste acest necaz. Sper ca dupa ce durerea se va mai alina sa va continuati viata cu aceeasi dragoste pe care a-ti impartasit-o pana acum. Nu lasa ca acest moment sa te schimbe si sa devii un om rece. Poate ca e mai dur mesajul meu dar e dur pt. cine nu intelege. Tu sper sa intelegi.
Imi las adresa de mail. Daca am zis ceva rau te rog sa imi spui pt. ca sunt tanar si poate ca am spus unele lucruri care nu au fost corecte. Daca pot sa ajut cu ceva te rog sa imi spui ce trebuie sa fac. Adrian