Ma numesc ALINA locuiesc in Pitesti...si am trait aceasta TRAUMA de trei ori,,,nu pot spune cand a fost durerea cea mai mare,dar cred ca presiunea psihica cea mai mare a fost cand am pierdut cea de-a treia sarcina.Nu cred ca exista alinare,nu cred ca exista vindecare...N-am sa pot uita niciodata.Am plans,am suferit si am urlat de durere SINGURA.Nimeni nu mi-a spus nimic...ma saturasem sa aud vorbe goale...esti tanara si ai toata viata inainte sau data urmatoare totul o sa fie bine.Nimic nu poate inlocui o fiinta ce urma sa se nasca,NIMIC.Si asta nu poate intelege decat o mama care-si pierde pruncul.Bianca,te imbratisez cu drag la pieptul meu si tot ce-ti pot spune este ca-mi pare rau...Acum stang la pieptul meu un ingers(ADRIANA),dar n-am sa pot uita si n-am sa pot ierta indiferenta medicilor NICIODATA.Adresa mea de mail este a_mielcioiu@yahoo.com Daca te pot ajuta o voi face cu toata dragostea...Cu respect,Alina ****

AM URMARIT PREZENTA TA LA EMISIUNEA NASUL,DURERE MULTA,LACRIMI PE LA SUFLET SI OCHI AU INSOTIT POVESTEA TA.TRIST DE TOT,NU SUNT MAMA,DAR SUNT CADRU DIDACTIC,SORA,FIICA,PRIETENA SI DE AICI TOATA COMPASIUNEA ,INFINITA PUTERE DORESC SA FIE CU TINE.
CU TOT DRAGUL,IMBRATISEZ SENSIBILITATEA SI EMOTIA TA
CRISTINA-am pierderile mele,nu copii,dar oameni mult prea dragi mie

Draga Bianca sunt cutremurata de cele povestite de tine la emisiunea "6 vine presa". Am lacrimat si eu atunci cand tu lacrimai pentru ca si pentru mine sarcina a fost un prilej de mari framatari si asteptari, de ganduri sumbre si repetitii generale pentru tot ce era mai rau dar din fericire si cu voia bunului Dumnezeu am depasit cu bine toate momentele . Sufar de lupus de multi ani, declansat dupa o sarcina frumoasa si dusa la bun sfarsit la 42 de saptamani foarte usor. Am nascut atunci o fetita – IRIS –care are acum 6 ani . Autoanticorpii specifici bolii au pus asupra celei de-a doua sarcini multe semne de intrebare atat pentru viata mea cat si pentru cea a bebelusului pentru ca anticorpii Anti SS-Ro dau in sarcina bloc atrioventricular total. Fetita mea si-a dorit o sora si cand am aflat la echografia de 9 saptamani ca bebelusul va fi fetita m-am gandit ca Dumnezeu asculta rugile copiilor si ii apara. Sotul meu, sora mea, medicul imunolog Eugenia Balanescu si cativa prieteni foarte apropiati au fost cei care au crezut in mine, m-au incurajat si au fost pregatiti sa ma sustina indiferent de intorsatura pe care ar fi putut sa o ia evolutia sarcinii. Medici "cu nume propriu" in scoala de obstetrica romaneasca mi-au spus vorbe nedemne de un profesor, un om , un tata. M-au sfatuit sa intrerup sarcina, sa nu merg la echograf sa vad copilul ci sa ma programez pentru avort, sa ma multumescu cu copilul pe care I; am si sa nu fortez soarta. Mi-am dat seama atunci de lipsa de profesionalism a unor medici care, desi au jurat ca vor apara viata, prefera pacientii tineri, sanatosi tun si fara complicatii. Nici macar in interes didactic sau cazuistic nu s-au gandit sa ma sprijine sau sa se documenteze sa ma indrume pentru ca lucrurile sa fie conduse bine chiar daca puteau oricand sa se sfarseasca prost. La fel ca si tine, am citit mult. Studiile de caz realizate in Franta, America si Anglia mi-au fost de mare ajutor si am urmat (personal, fara recomandarea sau sprijinul doctorilor) strategia urmata in cazul pacientelor prezentate. Astfel, in jur de 15 echografii, teste serologice si imunologice facute lunar sau chiar de doua ori pe luna pana in luna a patra, bitestul si tritestul facute la momentul optim, hrana sanatoasa si vitaminele au fost atuurile mele si confirmarea ca inima bebelusului se dezvolta si bate normal. Riscul cel mare putea sa apara atunci cand se taia cordonul ombilical . Am ales ziua pentru cezariana cu opt luni inainte de a naste si am vrut anestezie rahidiana pentru a fi constienta si a o vedea tot timpul ca sa stiu ce se intampla cu fetita. Slava Domnului fetita mea Katherini are acum doua luni dar stam in continuare cu pusca la picior. Vom face teste la anumite intervale pentru ca nu stiu daca raul a trecut suta la suta . Sufar nespus ori de cate ori aud povesti cumplite asa cum este si povestea ta pentru ca am fost atat de aproape de a trece prin ce ai trecut tu. Am plans atunci cand povesteai indurerata si plang ori de cate ori aud lucruri depre mame sau copii care mor pentru ca am trecut pe la granita acestei stari si....am fost salvata . In toate rugaciunile mele catre divinitate spun "Doamne, fie ca in toate lucrurile care mi se intampla sa fie doar voia Ta". Citind despre viata de dincolo, despre reincarnare, am aflat ca atunci cand copii sau bebelusii mor, au atins cea mai inalta trapta a dezvoltarii spiritului si au incheiat ciclul existentelor pamantene trecatoare . Sar putea ca Biserica sa nu agreeze ideea dar fii sigura ca fetita ta este cu bunul Dumnezeu alaturi de acele spirite inalte care au atins puritatea spirituala absoluta. Chiar daca de la masa ta va lipsi mereu, Emma, de acolo de sus, stie ca tu esti mama ei si cand te vei simti magaiata, incalzita, sarutata sa stii ca ea a fost. Te pretuiesc Bianca pentru delicatetea si blandetea ta, pentru lumina din ochi si pentru emotia pe care o transmiti atator oameni. Sufar alaturi de tine si de toate mamele ramase fara bebelusi si de toti bebelusii ramasi fara mama . Fie ca bunul Dumnezeu sa te intareasca si sa iti arate calea. Iti scriu cateva versuri ale Magdei Isanos care m-au alinat atunci cand a murit mama mea:
“ …Daca suferi , sa ma chemi serile,
si-am sa vin langa inima ta,
de-ar fi sa strabat zarile
si marile cu aripa mea.
… Din multe semne ai sa-ntelegi ca-s eu,
cand am sa vin linga patul tau
si-am sa fac aerul racoros,
scoborand toate stelele jos.
…Ai sa ma stii si-ai sa zambesti dormind.
Eu, cand am sa vad soarele rasarind,
De teama sa nu ma fac roua si sa nu mor,
Am sa-mi iau ingerii si-am sa zbor.”
Cu drag Alexandra **** - mama lui Iris si Katherini.

Ma numesc .......... de fapt nici nu este important numele meu ....... nu stiu daca prin ce trec acum ma face sa te intaleg mai bine ...... sau macar sa incerc pentru ca nimeni nu poate simti ce simti tu ......... Ma bucur ca datorita acestui site reusesc si eu sa imi spun povestea mea:........ am 19 ani si aseara cand am vazut prin ce treci am simtit ca nu e corect ca viata asta este uneori mult prea dura si mult prea de neintales .......... am o relatie cu un barbat de 2 ani de zile,am avut un chist ovarian in urma cu 3 ani si practic de atunci au inceput problemele mele ........... am luat f multe medicamente care imi faceau bine si dupa 7 luni am resuit sa scap de el,in perioada cat am avut acest chist toti medici mi-au spus ca nu o sa pot sa fac niciodata copii din cauza ca am uterul deformat,altii mi-au spus ca am trompele infundate si am inceput sa imi vad de viata mea ........trista pentru ca se spune ca daca nu esti mama traiesti degeaba!Afland care este situatia mea si ca niciodata nu voi avea un copil nu m-am gandit nici o secunda ca toate aceste vorbe ar putea fi minciunii si ca acum la inceput de nou an m-am trezit insarcinata........vreau sa stiu de ce medicii se pot juca atat de usor cu vorbele?De ce nu se gandesc ca o vorba aruncata poate sa doara mai mult decat orice.......acum sunt gravida in 2 luni ........ peste cateva ore voi merge sa fac avort ......... cu siguranta ca poate nici tu nu ma intalegi de ce?!........ sunt prea tanara ........ nu as avea cum sa imi asum o asemenea responsabilitate ....... nu as putea sa fac un copil si apoi sa il parasesc intr-un centru ........... in urma cu jumatate de an am avut grija de niste copii intr-un centru si vreau sa va spun ca am vazut mame care pur si simplu nu stiu ce sa faca cu un copil,cum sa-l creasca si de ce ele.........un copil ESTE O FIINTA UMANA cu care nu te poti juca......Nu cer sa ma intaleaga nimeni,imi este foarte greu dar in acelasi timp nici nu am prea multa putere ......... Iti multumesc enorm ca mi-ai dat ocazia sa imi exprim tot ce simt si traiesc........ cand merg la biserica am sa rog de acum incolo si pentru tine ....... am sa ma rog ca Dumnezeu sa aibe grija de fetita ta de Sus si de familia ta!Multe ganduri bune A

Nu am cuvinte sa spun ce durere simte o mama care trece prin asa ceva ,eu nu am trecut prin asa ceva dar sunt mama si iti inteleg durerea si cred ca toata lumea intelege o asemenea durere.Eu am o fetita de 7 luni si e lumina ochilor mei si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca e sanatoasa .Si eu am avut unele probleme in timpul sarcinii si pana am nascut am fost foarte speriata de cum va fi, dar totul a fost foarte bine in final.Nu pot decat sa iti impartasesc durerea si sa iti trimit cele mai bune ganduri si de acolo sus ingerasul tau e alaturi de tine.
Dana,Timisoara

...Ma numesc Mirela,sunt devastata de durerea prin care treci.Am plans si aseara,plang si-acum!Imi pare rau,din tot sufletul,imi pare rau!Am doi copii,doriti,si foarte mult asteptati;sunt 10 ani diferenta intre ei,si nu-mi pot imagina viata fara acesti doi ingerasi!
Nimic nu e mai dureros pe lume,ca un parinte sa-si vada copilasul fara viata.
Sunt asistenta medicala,si cu tot regretul trebuie sa recunosc ca in mare masura personalul medical pare fara sentimente.Nu ma numar printre ei,am plans de nenumarate ori alaturi de membrii unei familii cand cineva drag lor s-a stins.Singurul lucru de care sunt convinsa,e ca Emma-Nicole te vegheaza si te alina de-acolo sus,din ceruri!Cand vei simti o boare pe obraz,sa stii ca e ea,te mangaie cu ingerasii cu care danseaza printre stele!

Buna tuturor mamelor care si-au pierdut copilasii....Ma numesc Claudia, dupa 7 ani de tratamente, am ramas insarcinata, dar fericirea mi-a fost zguduita de un echograf la 3 luni care arata ca micuta mea, nu se dezvolta normal. Amniocenteza a confirmat ca avea o malformatie accidentala si la 23 de saptamani, am facut avort. Nu pot descrie durerea care o simt de atunci, doar mamele care au trecut prin asta STIU. Regret ca nu mi-au aratat fetita, ca nu mi-au spus nimic de ea si ma gandesc, mereu, ca poate era santoasa. Nu am mai ramas insarcinata de atunci, iar amintirea acelor clipe... e cumplita... Mi-e dor de fetita mea, am asteptat-o de muuuulta vreme si mi-am dorit-o enorm. Iti inteleg durerea, Bianca, ai totusi o mare alinare, poti sa-ti strangi in brate baietelul. Sunt alaturi de tine si de mamicile in aceeasi situatie. Va doresc binele, tuturor!

BUNA BIANCA
SUNT TICUTA DIN VASLUI, AM PLANS LA EMISIUNEA ,,NASUL", AM PLANS CAND AM CITIT AICI..... DUMNEZEU SA TE AIBA IN GRIJA SI SA ITI DE-A PUTERE SA POTI AVEA GRIJA DE LUCA.
SUFERINTA NU SE POATE SCRIE IN CUVINTE, DAR INGERUL TAU PAZITOR V-A FI INTOTDEAUNA ALATURI SI V-A DUCE LA DUMNEZEU RUGACIUNILE TALE.

Bianca...curaj!...sa faci din marturia durerii tale o sageata spre Dumnezeu.
Numai el stie de ce te-a ales pe tine ...nu pentru durere , ci pentru a schimba ceva in tine si cu siguranta in multi altii.
Deja ai miscat ceva...ai clatinat un sistem intepenit. Mergi mai departe Bianca.
Cu mult drag, o mamica (Dej)

Buna Bianca. Cuvintele sunt de prisos intr-o asemenea tragedie...de aceea cu dragoste si respect te imbratisez si sper sa-ti vindeci sufletul si inima.Elena,22 ani,studenta

Imi pare extraordinar de rau pentru cele intamplate si sunt alaturi de tine. Este foarte greu sa treci prin asa ceva, nici nu vreau sa-mi imaginez... Cred ca este cumplit.Eu am o fetita de un an si doua luni si este TOTUL pt mine si nu stiu ce as face fara ea. Cand o vad cum rade si se joaca si se bucura... Este ceva extraordinar. De cand am aflat de cazul tau mi-am dat seama ca trebuie sa pretuiesc si mai mult si sa am grija mai mare de printesa mea. Stiu ca esti o femeie puternica si Dumnezeu te va ajuta. Lenuta, Lupeni

Buna sa-ti fie inima, Bianca!
Numele meu este Alice si sunt si eu mama unei fetite minunate de 9 ani. Imi pare nespus de rau ca ti s-a luat aceasta bucurie de a-ti vedea fetita crescand...Eu nu ma pot opri sa-i multumesc Domnului ca o avem langa noi, desi am trecut prin incercari dificile, datorita unei luxatii de sold , lipsa curburii bazinului si subdezvoltarea capului osului femur. Timp de 6 luni fetita noastra a avut picioarele imobilizate in aparat gipsat, dar gratie unui medic extraordinar de la Cluj, Magelan Chiritescu, am scapat de operatie.
Dumnezeu ne-a scos in cale numai medici nemaipomeniti. Imi pare tare rau cand citesc ceea ce spun mamicile aici. Cand trebuia sa nasc, medicul m-a internat pentru trei zile, ca sa ma monitorizeze. Am parasit salonul in care mai era o mamaica in pericol de a-si pierde bebelusul, dar m-am intors dupa o saptamana. De aceasta data salonul era plin. Acum erau doua mamici care plangeau de teama ca-si vor pierde comoara din pantece.Aveam la mine o perna pe care am inceput s-o cos in punct chelim si le-am indemnat si pe ele sa faca ceva. Una si-a scos timid croseta si a inceput sa lucreze, alta a cerut sa i se aduca ace de tricotat si mohair si a impletit un costumas pentru fiinta ce urma sa vina pe lume.La doua zile dupa (re)internarea mea in salonul nostru se radea in hohote, iar asistentele nu stiau de unde se aude atata veselie. Mi-a venit si ie randul intr-o seara si am adus pe lume, asistata de medicul Dumitru Bozdoc, de moasa, de asistenta de la terapie intensiva, de asistenta de la nou nascuti, inconjurata cu caldura si dupa un travaliu in care am dormit bustean, trezindu-ma doar la contractii, o minunata fetita de 53 de cm si 4,300 kg. Nu mi-a lipsit nimic. Nici grija medicului, nici a personalului sanitar, nici bucuria sotului si a parintilor. Vreti sa stiti unde s-a intamplat? La Simlu Silvaniei, un orasel din judetul Salaj, unde sectia de obstetrica ginecologie nu cunoaste indiferenta si rautate. Se poate, dragele mele mamici care ati fost prost tratate si nu pot decat sa le multumesc inca o data.
Celor care v-ati pierdut comorile, dati-le nume fara teama si incredintati-i cu inima deschisa Preacurate Fecioare Maria care are grija de copiii nenascuti. Cele care i-ati pierdut printr-un avort voluntar, faceti acelasi lucru si cereti iertare copiilor vostri pentru ceea ce le-ati facut.
Gravidutelor care aveti sarcini cu probleme, va rog, cand mergeti sa nasteti luati cu voi putina aghiazma ( apa sfintita) si cereti cuiva din apropiere ca in cazul in care viata copilului este in primejdie, sa toarne un strop de apa sfintita pe crestetul copilului si sa spuna: Se boteaza servul lui Dumnezeu ... numele copilului, in numele Tatalui a Fiului si a Sfantului Spirit ( Duh) . Amin
Acesta este botezul de urgenta si poate fi efectuat de orice om in caz de necesitate, pentru a evita moartea copilului nebotezat.
Sotul meu este preot si daca doriti consiliere spirituala, un sfat, sau daca sunteti refuzate de unii preoti si doriti sa vi se faca o slujba de pomenire pentru copilul pierdut, astept sa-mi scrieti. Oricum, se apropie Postul Pastilor si in sambetele din acest post , culminand cu sambata lui Lazar, cea care preceda Duminica Floriilor, se fac pomeniri pentru cei decedati. Cereti preotilor sa va pomeneasca si copiii pierduti pe numele lor, iar daca va refuza trimiteti-mi numele lor, iar sotul meu va rosti numeme lor in fiecare sambata a Postului. Trebuie sa spun ca apartinem Bisericii Greco-Catiolice, iar daca asta nu va deranjeaza atunci sotul meu e dispus sa faca asta pentru voi, fara sa implice nici o obligatie financiara, bineinteles.
Ma doare sufletul sa citesc prin ce ati trecut si v-as imbratisa pe toate, daca s-ar putea.
Cu toata dragostea si intelegerea,
Alice ****@yahoo.com

Buna Bianca!!! Prima data da-mi voie sa iti spun ca imi pare sincer rau pentru pierderea ta, stiu ca in astfel de cazuri cuvintele nu isi au rostul, ca nimeni nu poate sa schimbe nimic, dar stiu ca mi-ar face placere sa pot ajuta si sa fiu alaturi de mamicile care trec prin asta. Eu am sa implinesc doar 19 ani in aprilie, stiu ca nu cunosc mai nimic din toate acestea, insa sunt dispusa sa invat si sa fac tot ce am sa pot pentru aceste mamici. Daca crezi ca vreodata am sa pot sa fiu si eu de ajutor cu ceva nu ezita sa imi scrii pe adresa de mail ****@yahoo.com. Nu stiu ce as mai putea scrie acum deoarece povestea ta m-a socat si pe mine, nu pot sa inteleg prin ce treci tu deocarece cred ca doar persoanele in cauza stiu ce inseamna sa pierzi un copil, eu nu am trecut prin asa ceva, dar imi inchipui ca trebuie sa fie groaznic. Intotdeauna am zis ca atunci cand iti pierzi un parinte durerea nu e asa de mare, deoarece te gandesti ca asa e randul, ca i-a sosit ceasul, ca si-a trait viata si a venit timpul sa se duca si parca gandurile astea te mai linistesc, dar in momentul in care pierzi un copil care nici nu a apucat sa vada lumina zilei, care nu a apucat sa traiasca trebuie sa fie ingrozitor. Eu mi-am pierdut mama si in clipa aceea am simtit ca pica cerul pe mine, dar nu pot sa imi imaginez ce simte o mama atunci cand isi pierde un copil :( durerea ta sunt convinsa ca a fost de 1000 de ori mai mare de aceea m-am hotarat sa iti scriu si sa iti spun ca desi nu am cum sa te ajut, desi nu pot face nimic pentru tine sufleteste iti sunt alaturi. Multi pupici si sa ai parte doar de bine.
Cu multa dragoste Anca, Sighet

Am aflat de suferinta ta in emisiunea Corinei Danila...sunt cu gandul alaturi de durerea ta , iti doresc sa ai suport moral din partea celor apropiati tie , iar aceste momente sa-si gaseasca linistea si locul in viata ta(pt ca uitarea nu e rezolvarea) . O imbratisare virtuala si un gand de bine ; cu respect , Mihaela .

Draga Bianca, iti multumesc pentru ca m-ai facut sa simt... Imi pare rau, sincer, pentru durerea prin care treceti, tu si familia ta.
Este trist ca, uneori, doar intamplarile triste, agoniile, rautatile, te fac sa simti ca traiesti. In tumultul vietii de zi cu zi, in goana dupa a-i multumi pe altii, de a face bani, de a rezolva probleme, uiti sa simti ca traiesti. Chiar daca totul merge bine, sau normal. Si doar atunci cand doare, iti simti sufletul, inima, creierul, trupul pulsand de durere, de viata.
Merita sa simti ca traiesti tot timpul, clipa de clipa. Merita sa lupti cu tine si cu orice si oricine iti este impotriva, pentru crezul tau, pentru TINE, pentru ce iti doresti TU. Iarta-mi lipsa de coerenta, dar sunt bulversata putin... Chiar nu stiu ce sa iti mai spun. Te cred ca doare. E firesc sa doara.
Esti un om deosebit. Sunt convinsa ca Emma stie ca tu esti mama ei, ca este mandra de tine si ca te iubeste mult... la fel de mult cum o iubesti si tu pe ea...
Cu drag,
Anda
****@yahoo.com