n-am cuvinte pentru tragedia ce ti sa intamplat!!! e groaznic sa ajungi sa-ti tii copilul mort in brate!!! iti doresc sa ai putere sa poti trece peste asta!!

Am observat ca esti o femeie talentata si frumoasa, insa nu mi se pare normal faptul ca ai aparut la diferite emisiuni relatand despre sarcina pirduta. Cred ca suferinta ta e reala, si nu ma indoiesc de asta, dar durerea aceasta mi se pare atat de intima si personala incat nu isi avea rostul sa mergi la atatea emisiuni. Viata nimanui nu cred ca ar trebui sa fie subiect de emisiune. Irina, Focsani

Buna;in primul rand condoleante pt pierderea avuta;e ingrozitor sa-ti pierzi copilul,la orice varsta;nu stiu cum poti trece peste asta ca parinte,nici nu vreau sa aflu...e inuman;
am si eu un baietel de 2,4 ani care s-a nascut cu hidronefroza bilaterala,la rinichii si de atunci facem tot felul de analize,investigatii,internari in spitale si altele;era caz de operatie dar nu am avut puterea si am tot amanat si minunea nu a intarziat sa apara,acum i-a mai scazut gr de la 4-5(ultimul)la 2-3 si suntem mai bucurosi,iti dai seama;totusi pericolul nu a disparut,mai ales ca are la ambii rinichii,boala,dar....
ii facem ecografii,uroculturi mereu;mai si cu tratament,ceaiuri si nici noi nu stim ce sa-i mai dam...
ne e greu dar nu ne dam batuti;trebuie sa luptam pt copilul nostru,sanatatea lui si bucuria sunt fericirea si implinirea noastra; iarta-ma daca indrazesc...dar ma gandeam ca poate stii pe cineva care ne-ar putea ajuta si pe noi cu un pat pt micut,ca ne e imposibil sa-l luam(noi stam toti 3 intr-o camera)locuim cu socrii si cumnatul intr-un ap cu 3 camere si banii nu ne ajung
orice ajutor pt copilul meu ne-ar fi de ajutor;daca nu v-am suparat cu mesajul meu astept rasp. de la dvs.
Cu stima,Alina

Buna Bianca, sunt Corina Trandafir din Bucuresti.Vreau sa-ti spun ca esti una din frumusetile nepieritoare ale Romaniei.Te-am urmarit la Nasul, am fost si sunt alaturi de tine si as vrea sa sustin campania ta.Sunt intru-totul de accord ca trebuiesc luate masuri in ceea ce priveste atitudinea noastra , a cadrelor medicale dar si a celor religioase.Sunt sigura ca fetita ta a simtit dragostea ta intru-totul si te priveste din acel norisor pufos, de sus.
Ramai tare!Mult succes in ceea ce faci pentru noi!
****@yahoo.com

BUNA BIANCA......Sunt Adela te-am auzit la televizor si am zis ca trebuie sa citesc sit-ul.... IMI PARE FOARTE FOARTE RAU SI O SPUN DIN INIMA CIND AM CITIT AM PLANS SI CIND SCRIU TOT PLANG au trecut 13 ani si tot plang daca aud despre copii morti,batuti sau abandonati..Tot asa am patit si eu acum 13 ani fetita mea ar avea 13 ani acum...la-m nascut mort la termen cu 3kg jumate moert si nici nu la-m vazut pt ca mi sa spus ca deja na-r fi bine sa ma uit .Sa nu povestesc nasterea in sine..nu stiu cum am trecut de tot dar va zic ca si azi simt durere teama frica furiesi aveam si un sentiment de vinovatie, ....atunci cind mi-au zis ca copilul nu mai traeste am primit toti un soc sa nu va zic ca au trecut anii pana am inceput sa imi amintesc lucruri nu stiu ce am zis sau am facut rudele mi-au povestit cum am aratat sau ce ziceam. A trecut si mult timp pina am inceput sa imi dau seama ce sa intimlat si am inceput sa pling ,imi pare rau ca nu la-m inmormintat sa aiba un loc unde poti duce o floare sau unde sa plingi cind simti nevoia ,pt ca este cind simti ca ai urla sau ai plinge.Imi pare rau pt toti cei care trec prin asa ceva si nu pot spune numai atit ca nu o sa treaca durerea aceasta[pt mine nu a trecut]eventual nu o sa fie chiar asa vie dar nu trece cum se zice.Mult ma-m gindit ca ra fi bine o fundatie sau un loc unde toti cei care au asemenea proble sa aiba unde merge la o consiliere eventual sa steie de vorba cu cineva dar nu stau chiar asa pe plan financiar ma- m gindit tare mult cum as putea ajut si pe alti mi ar place foarte mult.Acum am o fetita de 11 ani si multumesc lui Dumnezeu pt ca mi la dat si e sanatoasa dar am patit si cu ea la nastere cite ceva si nu tocmai lucruri placute atunci am crezut ca innebunesc dar multumesc lui Dumneze a iesit totul bine.As mai putea povesti multe dar cred ca e destul deocamdata.Inca o data imi pare foarte rau pt toti cei care au trecut prin asa ceva , si sunt alaturi de tine Bianca ,Dumnezeu sa fie cu noi totii.....Adela!

Buna Bianca, am urmarit in reluare printre lacrimi secvente din emisiunea Nasul, in care facei niste marturisiri despre ceva extraordinar. Printre lacrimi, deoarece nu le pot invinge, iti scriu ca te admir pentru curajul pe care il ai si puterea pe care ti-a dat-o D-zeu, de a putea vorbi despre, scuza-ma dar nici nu stiu cum sa-l numesc, neimaginabila durere prin care ai trecut si sunt convinsa ca mai treci.Pana acum puteam sa jur ca povestea mea este cea mai trista, asta tinind cont de egoismul uman, dar se pare ca mai trist este ceea ce ti s-a intamolat tie si miilor de alte femei din Romania si nu numai.
As vrea sa intelegi ca nu vrea sa apas cutitul si mai adanc in rana, dar te rog sa ma consideri o apropiata a ta si a suferintei tale, sper ca intr-o zi sa ne cunoastem, deoarece doresc sa-ti propun , daca esti de acor sa ma iei voluntar in cadrul campaniei tale. Te anunt de pe acum ca sunt o fire emotiva si ca ma podideste plansul imediat.Sincer nici acum nu ma pot abtine. Eu nu am avut sansa de-a vorbi despre ceea ce mi s-a intamplat si cred ca plansul e o refulare.Nu stiu daca tu cand vezi femei gravide nu iti vine sa plangi, eu am avut o perioda indelungata cand mergeam la doctor pentru control si cand vedeam femei gravide plangeam instant.Scuza-ma ca nu am putu urmari si nici citi litera cu litera , cuvant cu cuvant ceea ce ai spus in emisiune si ai scris pe site, deoarece nu am putut, este mult prea dureros pentru mine.Nici acum si vorba ta poate niciodata nu vom primi raspunsurile la intrebarile de ce s-a intamplat? si de ce mi s-a intamplat mie?
Pentru a intelege durearea mea am sa-ti spin ca eu am pierdut o sarcina la aproape 5 saptamani din cauza unui cheag de sange in apropierea sarcinii, care a oprit sarcina in evolutie.
Si asa cum bine stii, tratamentul unor Doctorii din Romania, in speta a celui pe care l-am avut atunci cand s-a intamplat, este execrabil(putin spus).
Pot sa-ti spun ca eu am avut o extrauterina si acea sarcina insemna foarte mult pentru mine, s-ar putea sa fi fost ultima.
In timpul operatie de eliminare a fatului, doctorul mi-a spus ca pleaca in concediu si ca ne vedem peste 3 saptamani cand revine.Dupa incheierea acestei operatiuni am fost dusa intr-un salon in care am fost pur si simplu abandonata, fara sa mai vina sa ma vada sau sa ma intrebe cum ma simt , ce fac?
Si de aici cosmarul meu....
Nu voi continua acum pentru ca poate e mai bine sa nu te incarc negativ, sunt convinsa ca vom avea ocazia sa ne cunoastem si sa ne vorbim indelung.
Astept cu nerabdare sa ma contactezi pentru campania ta si sper din tot sufletul sa ma pot face utila si sa putem impreuna ajuta cat mai multe persoane care au nevoie de acest lucru.
Sper ca si tu si eu sa avem puterea de-a ne vindeca in masura in care vom putea pentru a avea forta necesara de ai ajuta pe altii.Sunt convinsa ca nefiind singura intr-o situatie ca aceasta imi va fi mai usor sa depasesc momentul.
Nu imi pot imagina suferinta ta, insa stiu sigur ca este de nedescris.
Iti multumesc pentru ca mi-a descis ochii si sufletul.
Astep un semn din partea ta la e-mail: ****@hotmail.com

Cu cele mai frumoase ganduri
Roxana

Imi pare foarte rau pentru mamicile care au trecut prin asa ceva...eu nu sunt mamica inca dar ma`u trecut fiorii cand am citit...Inca odata imi pare f rau...

Dumenezeu este alturi de toti copilasii si de toate mamicile care au trecut prin asta. Va doresc multa tarie,putere si incredere in Dumnezeu. Importanta este credinta si nu preotul. Atata timp cat tu crezi, Dumnezeu te ajuta, Dumnezeu te aude si te intelege. Eu nu am trecut prin asta dar sunt alaturi de voi si va sustin. PUTERE

Draga Bianca...am citit tot ce ai scris despre ...suferinta ta! Mi au dat lacrimile si parca m a sfisiat sufletul! Am 25 de ani si nu sunt mama! Nu am fost niciodata insarcinata dar imi doresc nespus de mult un copil! Cititnd ce ai scris parca ar fi fost o drama traita de mine...asa m am simtit, desi repet, nu am copii! M am gindit , Doamne cita suferinta trebuie sa fie daca eu insami sufar pt asa ceva si totusi nu mi s a intimplat mie! Sunt convinsa ca este oribil si ca nu mai poti fii niciodata asa cum ai fost inainte! Chiar ma intreb cum poti sa "treci" peste asa ceva?! Poate treci intr o alta faza, care mai aplaneaza durerea...dar durerea tot ramine acolo, ascunsa pt totdeauna! Imi pare rau (desi este prea putin spus) pt ceea ce ti s a intimplat si pt toate mamicile care au trecut prin asa ceva!!! Nu te cunosc si poate nu te voi cunoaste niciodata, dar asa de unde sunt eu...si cine sunt eu...(o femeie in devenire), sunt alaturi de tine cu tot sufletul meu si sper ca macar un cuvint din ce am spus sa fi fost unul bun! Eu cred...ca ar trebui sa vorbesti cu fetita ta, chiar daca ea este in ceruri...oriunde mergi, orice faci spune i si ei. Cred cu tarie in aceasta "conversatie" si cred cu tarie ca chiar esti /vei fii auzita! Mai mult nici nu stiu ce sa mai spun...sunt doar aici cu tine si cu toate mamicile!
Dumnezeu s-o odihneasca in pace!
Ioana ****.
****@yahoo.com

buna bianca imi pare foarte rau pentru ce ti-sa intamplat am urmarit emisiunea la care ai fost invitat si am ramas socata te admir de cand eran mic copil nu am cuvinte sa iti spun cat de rau imi pare pentru tine sper sa te linistesti sufleteste si toata dragostea sa ti-o indrepti catre luca

am doi copii si nici nu ma pot gandii macar o secunda ca as putea pierde unul dintre ei ma buseste instantaneu plansul si in acel timp ma rog la d-zeu sa aiba grija de ei pt.ca nu stiu daca as putea supravetui fara copilasii mei.este o durere enorma prin ce treci tu si iti doresc din tot sufletul sa-ti gasesti punctul de sprijin ca sa poti trai m-ai departe.iti doresc putere si iar putere.

Draga Bianca, drama pe care tu ai trait-o... de fapt drama ta este drama multor mame.
si chiar spuneai tu in emisiunea lui Nasu' ca sunt momente in care simti ca-ti pierzi memoria, esti la un pas de a innebunii.Este adevarat ca acea fiinta pe care ai purtat-o in pantece si i-ai simtit fiecare miscare, este parte din trupul tau si este o mare pierdere. dar as vrea sa te intreb cum crezi ca ca ma simt eu vazand cum fata mi-a crescut pana la 28 de ani, si intr-o saptaman nu a mai fost??? avea o voce superba.( am facut cateva clipuri cu vocea eihttp://www.youtube.com/watch?v=0yQM6m6WQOU)Singurul meu copil m-a parasit exact cand avea si ea pentru cine trai, pentru-ca vreau sa-ti spun cu un an si 4 luni inainte de a muri a nascut un baietel, pe care ni l-a lasat noua. Antonio este acum mangaierea noastra si ne e frica pentru fiecare raceala,febra si tuse a lui. fiica mea adecedat in urma unei leucemii galopante, un cancer mieloblastic. Antonio are si el o eozinofilie, o urticarie cronica de tip IGE.de 3 ani suntem cu certificat de handicap gradul grav, a trebuit sa-mi las serviciul si sa traiesc dintr-un salar de nimic. sper ca o data cu trecerea anilor sa depasasca toate aceste probleme. Antonio e un baietel superb ba chiar ii si seamana foarte mult insa nimic in lume nu o poate inlocui pe cea care a fost fiica mea, singurul meu copil.
Dumnezeu sa o aiba in paza si pe fiica mea la fel
iar noua sa ne dea puterea de a trece peste toate greutaile vietii.
te sarut cu mult drag Margareta.

ma numesc oana am vazut emisiunile si am ramas profund emotionata am plans mult impreuna cu logodnicul meu. ma rog la Doamne Doamne sa treci peste aceste momente grele.

i-mi pare rau, stiu ste foarte dureros,daca nu ar mai exista stfel de intimplari,nu vreau sa ma gindesc.sunt si eu mama de o fetita de 7 ani care a venit pe lume foarte mult asteptata si dupa mult timp.i-mi doresc sa fiu sanatoasa si sa o vad mare.Am asteptat 15 ani venirea pe lume a acestui copil.Am vazut drama ta Bianca la tv. o sa ma rog pentru tine si pentru toate mamele sa puteti trece peste asta desi nu se uita niciodata.Dumnezeu sa ii aiba in paza...cuvintele sunt de prisos.

Imi pare nespus de rau! Imi curg lacrimile fara sa vreau... Am 24 de ani si urmeaza sa ma casatoresc la vara. Imi doresc foarte mult un copil. Nu am trait niciodata asa o durere de mare dar citind pe acest site, urmarind acele imagini pe youtube.... Nu mai am cuvinte. Ma impiedic in propriile cuvinte. Ma rog la Dumnezeu sa nu trec niciodata prin asa ceva. O prietena a trecut printr-o experienta relativ similara. Doctorul i-a zis ca sarcina decurge perfect. A nascut. Cu totii asteptam nerabdatori copilul. S-a nascut o frumoasa fetita! Dar ceea ce-a urmat a fost groaznic. Doctorii i-au descoperit o malformatie la inimioara. Nu i-au dat sanse de supravietuire. Parintii nu s-au descurajat. Fetita a fost consultata si de-o echipa de medici americani. Acelasi verdict si din partea lor. Copilul nu poate supravietui unei interventii chirurgicale! In cele din urma, o echipa de medici italieni au operat copilul in Bucuresti. Intr-adevar nu a supravietuit interventiei! Soarta a fost teribil de nemiloasa. Ceea ce-am vazut in ochii acelei mame disperate nu am mai vazut nicaieri! Imi pare sincer rau. Imi pare nespus de rau! Oana