Diana...of...of...of...n-am alte cuvinte.Mi-e imposibil si peste puterile mele sa inteleg de ce se intampla asta cu copilasii doriti de parintii care ar putea sa le ofere totul,iar acele animale,ptr ca mama nu le pot numi,isi omoara copiii sau ii abandoneaza in maternitate, au parte de sarcini fara probleme.Asta nu pot si n-o sa pot niciodata intelege.Si eu ma pregatesc sa raman anul acesta insarcinata,mi-am facut toate analizele,iau tot felul de suplimenti,dar in ultimul timp vad,aud si citesc numai nenorociri despre copilasii pierduti inainte de termen.Sunt pur si simplu ingrozita si mi-e teama sa concep copilasul pe care mi-l doresc atat de mult.Iti doresc multa putere sa reusesti sa accepti intr-un final ce s-a intamplat,dar nu sa uiti...ptr ca asa un bebe dragut cum ne-ai descris-o pe fetita ta nu poate fi uitat niciodata.E acolo sus...se joaca cu ingerii...

MA NUMESC MIRUNA SI IMI PARE NESPUS DE RAU PENTRU CE TI S-A INTAMPLAT SI ITI INTELEG SUFERINTA, PENTRU CA SI EU SUNT MAMICA UNUI BAIETEL DE 10 ANI.TE ADMIR PENTRU CA INCERCI SA ITI REVII SI SA O IEI DE LA CAPAT , MACAR PENTRU LUCA. EU AM AVUT O EXPERIENTA FOARTE TRISTA CU BAIETELUL MEU CARE IN DATA DE 6 IANUARIE DINTR-UN COPIL SANATOS NU A MAI VORBIT SI NU NE-A MAI CUNOSCUT. A FOST CUMPLIT, AM CREZUT CA IL PIERDEM, ASA CA ITI INTELEG PERFECT SUFERINTA.AM CREZUT CA MOR ATUNCI, CA IMI FUGE PAMANTUL DE SUB PICIOARE ,CREDEAM CA NU O SA MAI FIU OM TOATA VIATA. II MULTUMESC BUNULUI DUMNEZEU CA BAIETELUL MEU E BINE SI PARCA S-A NASCUT A DOUA OARA.AI INCREDERE IN BUNUL DUMNEZEU, CA NUMAI EL ITI VA DA PUTEREA NECESARA SA DEPASESTI MOMENTUL. ACUM NU IMI MAI DORESC NIMIC DE LA VIATA DECAT SANATATE COPILULUI. NUMAI CAND VIATA TE LOVESTE REALIZEZI CA CEL MAI IMPORTANT PE LUME E COPILUL SI NIMIC ALTCEVA. ITI DORESC MULTA SANATATE TIE SI FAMILIEI, PUTERE SI SA NU ITI PIERZI INCREDEREA IN BUNUL DUMNEZEU! DUMNEZEU SA ITI AJUTE!

numai Dumnezeu poate sa dea putere celor care trec printr-o asemenea suferinta . nu e usor si de fapt nu treci niciodata peste ea ...eu sufar numai cand imi raceste putim fetita sau ceva asemanator ...numai cine nu are copii nu cunoaste suferintele unei mame ...multumesc lui dumnezeu ca e sanatoasa asta e tot ce conteaza pt mine de cand am nascut-o.dana bucuresti mamica lui Isabela 1an si 8 luni

Am lacrimi in ochi, am plans, mi-am inghitit de cateva ori un tipat de durere...Nu am pierdut niciodata ceva atat de drag , atat de sfant.Mi-e frica sa scriu, cuvintele pe care as fi in stare sa le scriu aici sunt atat de goale si fara de substanta.Eu nu pot avea copii si anul trecut in decembrie pe 6 in loc sa vina Mos Niculae la mine, a venit medicul ce m-a operat si mi-a spus pe un ton atat de calm ....ca nu voi fi mama niciodata .....
Dumnezeu a vrut sa am un copil, cateva luni mai tarziu, si tot Dumnezeu a ales ca o alta femeie sa il nasca in locul meu.
M-a socat felul in care medicii iti dau vestile proste.
Draga mea Bianca, pur si simplu nu stiu ce sa iti spun, poate ca lacrimile mele si durerea pe care o simt acum ti-ar spune mai multe decat niste cuvinte.
Sa dea Domnul sa ai puterea sa reusesti in ceea ce ai inceput acum, sa fie Luca sanatos si tu sa iti amintesti de Emma frumoasa, cu buzele perfecte , cu parul moale si pielea alba .....sa iti amintesti de ingerul pe care l-ai purtat in pantec.
Fie ca lacrimile si durerea ta sa nu se mai repete niciodata.
Nu mai pot scrie nimic, iarta-ma daca nu sunt in stare sa iti spun ceea ce simt, e pentru prima data cand nu imi gasesc cuvintele.
Domnul sa te apere si pe tine si pe familia ta.

Buna Bianca,
Numele meu este Cristina si sunt din Bucuresti
Azi am vazut emisiunea in reluare si am fost impresinata de ce ti se intampla...IMI PARE FOARTE RAU!
E greu sa consolozi pe cineva care trece prin asa durere...ce sa-ti spun decat ca am plans si am citit povestea de pe site printre lacrimi...
Am un baietel care pe 22 februarie impineste 7 ani si am tot trecut prin situatii mai putin placute cu el...o operatie la manuta (din cauza unei duble fracturi deschise cand avea 4 anisori,una de polipi in decembrie) si a fost groaznic ...dar sa traiesti ce ai trait tu...
Sigur ca durerea nu o sa dispara niciodata dar macar poate te ajuta Dumnezeu sa inveti sa traiesti cu ea...
Trebuie sa te gandesti la baietelul tau si sa iti infrunti durerea pentru el...
Daca pot sa te ajut cu ceva voluntar o fac cu cea mai mare placere...adresa mea de mail este corcrisda@yahoo.com (orice)
Dumnezeu sa te ajute si sa apere sufletulul fetitei tale (cine stie poate candva acel suflet se va intoarce la tine intr-o alta fetita)
Iti mulutumesc pentru acest site..poate se trezesc si omenii din sistemul sanitar romanesc...

bianca...draga mea, sunt o mamica tanara (28ani) si mi l-am dorit mult pe david (4luni)iar pana sa vina pe lume am citit atat de mult incat ajunsesem sa-mi fie frica sa nu moara inainte de a se naste. Eram ingrozita si incepusem sa am vise nu tocmai placute si toate acestea fara a trece prin vreo drama, deci te inteleg atat cat pot intelege...Si acum cand ma uit la el ma rog sa nu i se intample nimic.Iti multumesc ca spui povestea ta si sunt sigura ca vei ''misca'' lucrurile prin fundatia pe care o vei infiinta. Multe mamici au nevoie de consiliere psihologica!Doamne ajuta! Ani

i-mi pare foarte rau de ceea ce ti s-a intimplat /

Buna Bianca!Ma numesc Felicia si sunt din Buzau.Imi pare nespus de rau pentru drama prin care ai trecut.Am vazut emisiunea la b1 si ma imprsionat povestea ta.Am plans mult si vreau sa sti ca sunt alaturi de tine.Prietena mea cea mai buna a trecut printr-o experienta asemanatoare.Si-a dorit mult sa fie mamica!Din tot sufletul!A ramas insarcinata si totul radia in jurul ei.Dar dupa putin timp au inceput sa apara problemele.A inceput sa se simta rau.Era din ce in ce mai slabita...a inceput sa-i fie frica sa nu-l piarda...simtea acest lucru...dar in sufletul ei spera...spera ca o sa fie bine.Of DOAMNE cat suferea saracuta...NUMAI EA STIA!Inevitabilul sa produs.A pierdut SARCINA...cata DURERE...cata TRISTETE...cate LACRIMI...regret ca nu am fost langa ea sa o imbratisez si sa-i spun ca-mi pare rau... cred ca numai BUNUL DUMNEZEU a ajutat-o sa fie puternica.Spun asta pentru ca acum urmeaza un tratament pentru a ramane din nou insarcinata.O admir mult pentru puterea ei.Este o luptatoare.Ma rog la DUMNEZEU sa-i indeplineasca VISUL. DUMNEZEU SA VA BINECUVINTEZE! Cu deosbit respect,Felicia

Draga Bianca,

Am citit tot ce tu te-ai chinuit sa scrii cu atata durere in suflet...am inteleso,dar nu pentru ca sunt mama si cu siguranta nu am simtit aceasi durere pe care tu ai avuto si inca o mai ai in suflet.
Dupa cum spuneam nu iti pot simti durerea pentru ca nu sunt mama,nici macar nu am incercat sa fiu mama.Sunt doar un copil...M-ai impresionat extrem de mult cand ti-am ascultat vorbele indurerate la televizor.
Tinand cont de varsta mea sa stii ca inteleg...
Am avut un unchi pe care nu l-am cunoscut niciodata.Si el a plecat de mic in cer.Mi s-au povestit multe despre el,a fost un copil nevinovat. El nu a murit in timpul sarcinii ci apoi...nu stiu exact cata perioada a trait,dar a murit!!...Deasemenea cunosc pe cineva care a pierdut copilul in timpul sarcini...
Ce pacat...!!
Ma gandesc ca poate la un moment dat o sa fiu si eu mama sau poate nu...
Momentan ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat sansa de a trai o copilarie de vis si o viata frumoasa...
Iti urez ca multe persoane sa-ti viziteze site-ul,sa fie sanatos Luca,sa fii fericita si nu uita, Emma stie ca aici pe pamant are o mama care o iubeste si se gandeste mereu la ea...

buna bianca.....ma numesc oana din pascani ,am 23 ani am ramas socata ce ai patit....te vazusem la teo cand aveai burtica aratai minunat...dar bianca trebuie sa fii tare ...trebuie sa te gandesti ca ea e un ingeras acum si te vede de acolo de sus pe tine si pe luca....vede ca are un fratior...va veghea asupra voastra...nu trebuie sa te lasi doborata...fii aceea bianca puternica care o stim cu totii...e groaznic intr-adevar...te pup bianca imi pare foarte rau...imi dau lacrimile doar cand ma gandesc

Buna Bianca!Nu stiu ce sa spun, decat ca am plans foarte mult si ca imi pare foarte rau ca ai trecut prin asa ceva.Eu am nascut(cezariana) in noiembrie 2007, am un baietel,astazi facem 3 luni, e sufletul meu!Probabil nu simt ceea ce simti tu, pentru ca nu am trecut prin asa ceva, dar ma doare si plang ori de cate ori puiul meu are probleme.Iti multumesc pentru ca ai fost atat de puternica, ca ai facut publica suferinta ta, asa ne incrajezi si pe noi, ne dam seama cat de mult ne iubim pruncii, iti multumesc.
Vreau sa spun ca ai dreptate, conteaza foarte mult medicul care supravegheaza sarcina.Eu am fost supravegheata pe timpul sarcinii de un domn doctor, de care am fost mai mult decat multumita, care s-a comportat foarte frumos, care a avut grija de mine si de bebe,pe care l-am sunat la orice ora si ori de cate ori am avut nevoie, caruia ii multumesc foarte mult.Exista si MEDICI dar trebuie sa-i cautam.
Daca pot sa fiu de ajutor in legatura cu campania, cu fundatia las e-mailul meu, ****@yahoo.com
Tatiana, IASI.

Sunt alaturi de tine si as vrea sa particip ca voluntar la campania ta, in memoria celor doi baietei gemeni care ar fi trebuit sa fie fratii mai mari ai mei si ai surorii mele( si noi suntem gemene). Au trait doar cateva ore, mama nu i-a vazut niciodata. Iti las adresa de mail( as dori sa nu fie publicata) Dana

Bianca draga,gindindu-te la ingerasul tau ,poti ajuta o printesa mica pe nume SILVIA-IOANA ?Sunt matusa si nasa acestei fetite si mi se rupe inima ca nu avem posibilitatea nici noi ,nasii ei,nici parintii sa o ajutam.Pe 16 ian.2007 s-a nascut Silvia la Spitalul din Comanesti (BACAU).La 3 zile de la nastere i s-a spus mamei ca bebelusul are suflu sistolic si ca va trebui investigata dupa externare la un cabinet de cardio.In prima faza au fost trimisi parintii cu copilul la Spitalul Militar unde au primit primul soc.....copilul are tetralogie fallot, cu sanse de a se recupera 100% dupa operatie.Clinica recomandata a fost cea de Cardiologie si Transplant din TG.MURES. La sfirsitul lunii februarie micuta noastra era deja internata pt. investigatii acolo si ca sa nu avem timp sa ne revenim dupa socul de la Bucuresti ,ni se spune ca situatia este mult mai grava si ca nu inteleg medicii de ce nu a facut mama echograf in timpul sarcinii ca sa nu se fi nascut acest copil.SILVIA noastra s-a nascut cu ventricul unic cu dubla cale de iesire si multe alte complicatii.Cind traim astfel de clipe consideram ca nimeni nu poate sa ne inteleaga disperarea si durerea.Daca eu am simtit ca lumea se sfirseste pentru mine, imi imaginez ce au simtit parintii Silviei(noi o alintam Uca).Am rugat atunci medicul sa ne spuna cum sa procedam ,ce ar face el daca in locul Silviei ar fi copilul lui? Raspunsul a fost ca trebuie sa incercam orice este posibil si prima propunere a fost sa o operam pe Uca pentru un banding de artera pulmonara deoarece avea presiunea foarte mare in plamini.La doar doua luni de viata adica in martie,Silvia a fost operata si totul a decurs bine. Au urmat controale periodice la o luna ,3luni,6 luni si ni s-a zis ca totul este ok urmind ca in ianuarie 2008 s-a fie supusa fetita celei dea doua operatii de corectie a malformatiei si la 7 ani sa se faca ultima operatie, care ar fi facut ca Silvia sa fie un copil normal in proportie de 90% .In luna decembrie s-au facut ultimele investigatii in vederea pregatirii pt. operatie si s-a descoperit ca de fapt nu se mai poate face nimic pt. Silvia deoarece au aparut niste rezistente pulmonare care contraindica operatia .Sintem inebuniti de disperare.Uca noastra este o draguta ,stie sa se joace, zice mama,papa,bebe,ne strimba,isi leagana papusa preferata ,merge in jurul patutului,coboara ca un racusor din pat,ca nu ii iese decit mersul cu spatele,danseaza,adora muzica .Iar noi nu putem concepe ca intr-o zi.......,nu vrem sa credem ca nu se mai poate face ceva,undeva.Am trimis in Germania si in Italia rezultatele analizelor si la o Clinica din Chisinau.Primele doua ne-au raspuns ca ar putea reevalua copilul iar de la Chisinau am primit infirmatia ca pentru rezistente pulmonare sunt doar citeva Spitale foarte mari din lume care pot interveni cu o ventilatie speciala pt. tratare(BOSTON,MUNCHEN).Am incercat sa obtinem informatii din Germania asupra costurilor unei singure zile de internare iar suma este de 5000- 7000Euro pe zi.Nu mai putem nici macar sa speram .Nu stiu daca informatia mea e corecta,am inteles ca formularul E112 se elibereaza doar in caz de interventii chirurgicale.As avea nevoie de certitudine.Nu stiu la cine sa apelam pentru ca sintem oameni obisnuiti si nu cred ca ii pasa cuiva de necazul nostru.Asteptam sfaturi,informatii si orice ne-ar putea ajuta sa o salvam pe Silvia .
Sint cu sufletul alaturi de tine Bianca .Poate ca ajutind alti copii, Dumnezeu iti va da putere sa depasesti acest moment greu al vietii.Lili Adresa mea e :****@gmail.com

eu ,nu imi gasesc cuvintele .sau poate nici nu trebuie sa le caut ,sa spun ce simt doar, simt suferinta ,durere ,simt lacrimi alunecand pe obraz.SUNT MAMA ,si citind toate aceste randuri m am cutremurat .nu pot sa mi imaginez ce e in sufletul tau ,nu pot , si ma simt neputinciosa ,gandesc exist am sentimente as vrea sa pot face ceva .sunt suleteste alaturi de tine si imi pare rau mai mult decat o pot spune in cuvinte .am suferit enorm si psihic si fizic pana am adus pe lume cel de a doilea baietel al meu.simt nevoia sa vorbesc despre asta pentru ca simt ca cineva ma asculta si ma intelege .tot a inceput brusc la 6 saptamani ...hemoragie..m am internat ,coplicatii,intrebarii,teama am stat 4 luni intr-un pat de spital multumind cu fiecare zi ce trecea lui DUMNEZEU .mi sa explicat la inceput ca este o sarcina cu riscuri ,aveam trei variante voi duce sarcina mai greu,se v a avorta spontan sau fat mort .nu imi putea garanta nimeni nimic sarcina cu eminenta de avort ,col deschis,stiam lucrurile astea si mi am dorit sa merg mai departe ,mi am dorit copilasul enorm .mi a dat DUMNEZEU rabdare si putere si un doctor caruia am sa i multumesc toata viata ca fost langa mine tot timpul si vedeam daruirea ,vedeam cum suferea cu mine ,am nascut un copil prematur la 32 de saptamani ,prin cezariana ,un copil de 2.150 kg si sanatos multumesc DOAMNE .ITI MULTUMESC si tie Bianca pentru ca am invatat un lucru sa mi pretuiesc ce am si nu oricum ...multmesc ....DANA

buna Bianca
tocmai am urmarit emisiunea de la b1 tv in reluare si am ramas f intristata de drama ta si inteleg pe toate mamele care iti scriu aici pe acest site.am 26 de ani si astazi e o saptamana de cand am pierdut si eu o sarcina.nu se compara cu nimic ceea ce am trait eu fata de tine, dar ma doare f mult in special pt ca atat eu cat si sotul meu ne dorim copii f mult.era prima mea sarcina care dupa spusele doctorului"s-a oprit din evolutie", atat de simplu spus si fara alte discutii.am ajuns la medic la 3 zile dupa ce mi-am facut doua teste de sarcina care au iesit pozitive, alarmat de faptul ca am avut cateva picaturi de sange pe chilot.ajunsa de urgenta la materniate am avut nenorocul sa nimeresc la"cel mai renumit doctor" asa cum spunea toata lumea din zona,care era aunci de garda.cum a intrat mi-a zis"dezbraca-te si urca pe masa"fara sa ma intrebe nimic.in timp ce ma controla am auzit cand ii spunea asistentei"scrie.sarcina oprita in evolutie"abia apoi m-a intrebat can am avut ultima menstra si dc am avut ceva simptome mai neobisnuite si apoi a spus sec iesind pe usa" intreneaz-o".am ramas muta si am incercat sa aflu mai multe de la asistenta care imi completa fisa de internare.mi-a explicat si ea cat a inteles si mi-a zis sa ma linistesc ca o sa aflu maine la ecogarf dc e sarcina e ok sau nu.desi am ajuns la ora 12 la amiaza ,nu s-au sinchisit sa imi faca in acea zi ecograful,mai puteam astepata pana maine.a dua zi , insa la ecograf mi-au zis insa ca nu se mai vede nimic in uter si ca sarcina nu mai exista.mi-au zis ca avema 5saptamani si au inceput cu aceleeasi texte"e mai bine asa","oricum embrionul nu era bine format"etc.nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit atunci,efectiv nu cred ca exista cuvinte.m-au dus inapoi in salon in stare de soc, nu ma puteam opri din plans.m-au lasat in starea asta vreo 2ore timp in care mama mea a reusit sa ma calmeze si a iesit putin din spital sa mearga pana la magazin.in timpul ala a venit o asistenta si fara sa imi zica nimic mi-a dat "o injectie de calmare" a zis ea.in 2minute am simtit ca nu mai pot sa imi tin ochii deschisi si m-am intins in pat.mama mea nu aparuse inca,cand a venit inapoi asistenta si mi-a zis pe un ton dur"tare bine te-ai asezat.hai sus" si m-a ridicat din pat.eu nici nu puteam sa vb, nu puteam sa o intreb unde ma duce, simteam ca plutesc din cauza injectiei.colegele desaon au ramas si ele mute si s-au uitat suspicioase in urma noastra.in sala de consultatie era doctorul care ma internase si care cum m-a vazut a zis"dezbraca-te si urca pe masa"n-am fost in stare sa ma dezbrac, m-a dezbracat asistenta si m-a uract pe masa.eu nu puteam sa intreb ce se intampala si nu mi-am dat seama decat in momentul in care l-am vazut ca se aseaza pe scaun in fata mea....ma chiureta.fara ca mie sa imi spuna ceva,sa imi explice ce urma sa se intample,de ce,daca vreau,daca trebuie......nimic.pur si simplu i se parea totul firesc si fara nici o problema.nu pot sa va descriu ce am simtit in momentul ala,efectiv am simtit cum a smuls ceva din mine si eu nu ma puteam impotrivi cu nimic,eram constienta dar corpul meu nu reactiona, nu ma puteam ridica de acolo, nu puteam vorbi.si-a terminat treaba si m-au dus inapoi in salon fara nici o vorba.intre timp aparuse mama si cand am reusit sa ii bagui ce mi s-a intamplat a mers sa stea de vorba cu doctorul,dar nu mai era disponibil,"e in operatie".m-au adus in salon in stare de soc,eu aveam frisoane si plangeam nervos iar fetele din salon au venit langa patul meu si incercau sa ma linisteasaca, timp in care a aprut asistenata si pe un ton sec si nonsalant a inceput sa urle"ia merge-ti voi in paturile voastre.ce o cocolositi?e majora, si se descurca si singura.a face si altii pruncii ca e tanara si are timp....asa-s unele femei mai sensibile"nu pot sa imi scot din minte cuvintele aste si nici sa uit prin ce am trecut atunci.imi doream sa ies cat mai repede de acolo si sa nu il mai vad in viata mea pe doctorul, care m-a tratat ca un animal.
sunt alaturi de toate femeile care trec prin ceea ce am trecut eu si eu cred ca Dumnezeu ii va rasplatii intr-o zi pe cei care cred ca ei sunt dumnezeii.
sunt alaturi si de tine bianca si sper ca rugaciunea si baietelul tau sa te ajute sa treci peste acest moment greu din viata ta.
multumesc pt faptul ca mi-ai dat ocazia sa ma descarc in fata ta si a cititorilor acestui site.DUMNEZEU SA ITI OCROTEASCA FAMILIA