Oare cu ce sa incep? Cu lacrimi,cu condoleante,cu ganduri,cu amintiri,cu Dumnezeu s o odinhneasca pe micuta Eva...
As fi vrut sa ti pot spune va trece :si ura si durerea si amintirea si furia dar ...Stiu totusi un lucru pe care il cred:nimic nu se petrece intamplator
Eram insarcinata : am aflat pe 1 martie;primul ecogaf mi a aratat niste segmente micute care se ridicau mereu: erau manutele .Priviti va saluta a spus doctorita!La urmatorul ecoraf am promis ca voi veni cu sotul meu si am plecat victorioasa dar am trecu pe langa Biserica Catolica si atunci am simtit ca victoria nu mi apartine am intrat si m am trezit in fata Sf. ANTON ca i faceam o promisiune ti e ti o voi inchina. 1 iunie credeam ca vom voi vedea acelasi lucru dar mai mare ,dar dr nu zicea nimic iar ceea ce vedeam pe ecran era un haos total dupa o pauza si multe grimase am auzit :sigur v am spus ca aveti unul? cred ca sunt 2 dar mai faceti un ecograf si la alt medic. S a confirmat eram viitori parinti de gemeni!Inainte de a pleca in concediu am vrut sa mai vedem inca o data minunile noastre.Zburam fericiti la usa numai am ras toata lumea se uita la mine nici nu mi pasa eram ...Am intrat dr (alta) s a uitat i a gasit inimioara ticaia melodios si incerca sa incheie .I am SPUS SA MAI CAUTE SUNT 2. Dar expresia fetei nu ne incuraja :imi pare rau dar inima nu i mai bate e oprit in evolutie .Sotului meu i s adat un pahar cu apa si i s a permis sa iasa i se facuse rau.EU AS FI RAMAS PE MASA ACEEA POATE O VIATA, NUMAI RASPUNSUL SA FI FOST ALTUL .Am refuzat sa cobor iar doctorita a rams cu aparatul pe burta mea de parca si ea ar fi vrut sa mi dea alt raspuns.Ii multumesc.Am iesit intr un hohot de plans, am plecat la alt ecograf acelasi raspuns alt medic m a inrebat ce varsta am...si eu doar ar fi trebuit sa ascult si poate sa ma supun. Gemenii mei erau univitelini ,adica in aceeasi casuta, daca pot spune asa (erau identici) de aceea cea vie era in pericol si odata cu ea si eu.Am fost trimisa la Bucuresti daca vreau sa ma salvez trebuie sa renunt la cel care mai traia, sunt in pericol cam astea au fost cuvintele la care s au adaugat: oi mai face tu altul ai 31 ani esti tanara.M am programat la 3 medici la Bucuresti era sansa mea voiam o mie de pareri poate una va fi pt. sufletul meu . Inainte imi amintesc cum intr un hohot de plans am ajuns si m am spovedit nu voiam sa renunt la copil, nu voiam analize, voiam doar sa sper. Chiar daca mi a inteles durerea preotul mi a spus sa fac asa cum spun medicii dar el are convingerea ca v a fi bine.A fost bine! Dupa o lunga asteptare am intrat in cabinetul Dr. DINU ALBU .Nu mi a fost usor timp de 20 de minute a tacut si a studiat ecranul ecografului .A m inceput sa tremur si am izbucnit in plans la care dansul, a intors ecranul spre mine si mi a spus ca 99% sarcina va fi dusa la capat si ca am o fetita .Il iubesc si il respect pentru curajul pe care mi l a dat.Viata era alta putin mai frumoasa dar cumnatul meu medic a insistat sa mergem si la ceilalti medici si de acolo m au trimis sa mai fac o analiza care nu a iesit bine placenta era matura , am luat aspirina tot restul sarcinii( pentru a fluidifica sangele) care nu a decurs fara probleme .La doar 30 de saptamani "Papusa mea de oase" a coborat si iar isi ameninta sora vie dar am rugat o sa urce in burtica sus in locusorul ei de la inceput si sa mai stea putin . A fost o scumpa si dupa 2 saptamani era la locul ei. Nu am mai avut probleme iar cel care, prin cezariana le a adus pe lume a fost Dr.DINU ALBU .NU AM VRUT SA STIU NIMIC asa ca am recurs la anestezie generala stiam ca nu e recomandata, dar asa am ales .
27 octombrie 2004 la 10 45 aduceam pe lume o fetita vie si o "papusa de oase"
Era ZIUA SF. DIMITRIE CEL NOU ... si S A CUTREMURAT PAMANTUL si la propiu si la figurat .Poate a fost pentru puternicul meu copil care s a nascut sau poate acel cutremur a fost ecoul pentru cel pierdut.Nu stiu ce as fi facut sa ma vad singura pe masa de operatie in timpul cutremurului deci clar de aceea am ales anestezia generala.
Nimic nu e intamplator. Am fost un caz ...
DACA TU NU AI FI FOST UN CAZ, MULTIMEA DE MAMICI AR FI TRECUT IN UITARE URA ,FURIA ,TEAMA ,DEZNADEJDEA ,DISPERAREA , FERICIREA SAU SPERANTA.
EXISTI , EXISTAM NOI TOATE MAMICILE SI VIITOARELE MAMICI SI TI SUNTEM ALATURI SI MAI EXISTA CINEVA :INGERASII NOSTRI CARE SUNT LA BUNUL DUMNEZEU CACI I AU FOST PREA DRAGI SI CEI DE LANGA NOI DE AICI :LUCA SI FETITA MEA
ANTONIA .
Mi am ascuns ecogafiile mult timp si nici acum nu mi a trecut: tresar mereu cand vad gemeni pe strada. Si eu imi pun intrebari dar nu mai condamn pe nimeni si in nici un caz pe DUMNEZEU: el ne da toata puterea , curajul si dorinta de a merge mai departe.
Poate la primul ecograf dintre cele 2 fetite ale mele: cea care e in ceruri azi, m a saluta atunci asa frumos...
Au trecut trei ani ...nu e duminica in care, cand imi impartasesc fetita sa nu ma gandesc cum ar fi fost sa fie amandoua.Numai ca acum nu mai plang . Si am vrut sa uit povestea mea .Tragedia ta m a facut sa inteleg ca nu voi uita niciodata ,ne numaram acum printre acele mamici care spun :" si eu am un copil in ceruri".
Mai am o mie de ganduri...
Cu tot ce e mai sfant,MANUELA,GALATI

Draga Bianca
Sunt Anca din Brasov si te-am vazut la Nasul .Esti atat de frumoasa...
Eu nu am copii dar imi doresc nespus de mult.
Imi pare foarte rau de ceea ce ti s-a intamplat.
Te sarut cu drag si sunt alaturi de tine.

DRAGA BIANCA ITI DORESC TOT BINELE DIN LUME SI PUTEREA SA POTI DEPASI ACCESTE CLIPE GRELE,SA AI PUTEREA SA IL CRESTI FRUMOS PE FIUL TAU,SA II DAI TOATA DRAGOSTEA TA BUNULDUMNEZEU SA TE AJUTE SA LE POTI AJUTA PE ALTE MAMICI SA NU AJUNGA SI ELE SA SUFERE ATIT DE MULE. MULT NOROC SI MULTA FERICIRE,DUMNEZEU SA-TI DEA ALINARE.

IMI PARE RAU ,BIANCA!
MIRELA.

Buna Bianca!
Am auzit de incident,si pur si simplu am ramas socata!
Seara cand am ajuns acasa, am incercat sa ma documentez,sa aflu mai multe despre ce s-a intamplat.
Asa am ajuns la acest site.
Imi pare sincer rau ce ceea ce ti s-a intamplat.Cred ca ca esti cuprinsa de un sentiment de nedescris in cuvinte.....

Imi pare sincer rau...!

Cutremurator... Dumnezeu sa aiba grija de sufletul tau, draga mea.
Esti minunata pentru ca poti vorbi despre ce ti s-a intamplat, venind astfel in ajutor femeilor care trec prin asta. Din nefericire, in tara noastra, nimeni nu se gandeste la consiliere, nu exista grupuri de sprijin, si ce e mai rau, poate cel mai rau lucru este faptul ca oameni de la care te astepti sa spuna un cuvant, sa zambeasca, sa ii simti cumva langa tine, prefera sa taca, sa fuga, sa pretinda ca nimic nu s-a intamplat.
Sper din tot sufletul sa ai forta necesara sa mergi mai departe cu zambetul pe buze, demna si frumoasa, sa te bucuri in fiecare zi de zambetul fiului tau fara sa cazi in extrema cealalta, protejandu-l excesiv. Esti o femeie puternica si o mama minunata. Iti doresc tot binele din lume.

Draga Bianca
Imi pare nespus de rau pentru pierderea ta si vreau sa stii ca sunt alaturi de tine !Eu nu sunt inca mamica , dar planuiesc sa devin in curand.Iti marturisesc ca acum sunt cu lacrimi in ochi dupa ce am citit materialele de mai sus, plang pentru fetita ta si pentru toti copilasii ingeri.Iti doresc forta sa treci peste ceea ce s-a intamplat si sunt alaturi de tine. Vreau sa te felicit pentru initiativa ta si cred ca aparitiile tale din ultimul timp au fost de ajutor celor care au trecut prin acelas necaz.Sunt alaturi de tine si de toti cei care doresc sa schimbe ceva pentru ca astfel de lucruri sa nu se mai intample.
Marcela

Draga Bianca, Ma numesc Cristina, sunt din Bucuresti. Te-am vazut aseara la Nasul. Asa am aflaT. E CUMPLIT ce s-a intamplat. Durerea ta este mult prea mare si orice ti-as scrie .... IMI PARE RAU. DUMNEZEU SA FIE CU TINE SI LANGA TINE!

Draga Bianca,
Sunt impresionata si in acelasi timp inmarmurita de ceea ce s-a intamplat.Cuvintele sunt de prisos dar,sa stii ca Dumnezeu alege doar oamenii buni iar tu ai fost una dintre acestia.Sigur avea nevoie de inca un ingeras iar fetita ta este acum in ceruri si te vegheaza atat pe tine cat si familia ta .este mandra de tine si stie cat de mult o iubesti ,stie cat de mult iti lipseste iar tu nu inceta sa vorbesti cu ea acolo sus in ceruri . Dumnezeu te va ajuta si te va rasplati pentru ceea ce faci tu acum atat pentru tine cat si pentru alte mamici
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate.
Cu mult respect mariana

ce-as putea sa scriu? sufletul meu tremura atat de tare incat daca as putea l-as prinde cu mainile ca sa-l opresc din tremurat.
voiam sa povestesc ceva, pur si simplu nu pot. e mult prea mare suferinta si adevarat spunea cineva ca niciodata nu da dumnezeu omului atat cat poate duce...
iti doresc succes bianca in tot ce vei intreprinde in campania ta. poate frumusetea ta si suferinta pe care ai indurat-o va mai topi din raceala si cinismul cadrelor medicale din romania. car e ar trebui sa-si aminteasca faptul ca trateaza OAMENI, nu repara masini. urmaresc "anatomia lui grey" in fiecare saptamana cu speranta ca poate vom ajunge si noi vreodata la acel nivel....

Buna Bianca
Imi pare rau prin ce ai trecut; am trecut si eu prin situatii neplacute pentru mine cu "unii prieteni" care in prezent pentru mine numai sunt prieteni ci simpli oameni sau amici; care au "dat cu batul in balta" si "daca taceau filosofi erau" mai bine spus, exact cand nu trebuia au gandit prost si m-am lipsit de bunatatea si prietenia lor. M-au dezamagit rau si m-am indepartat de ei am considerat ca nu am nevoie de asa prieteni.
Ma "rascolit" povestea ta, plang, plang, plang...........
oftez si ma gandesc: am 32 de ani, nu am copii,imi doresc mult sa am un copil,dar imi este frica daca ceva nu va fi in regula cu mine sau cu copilul atunci cand se va intampla acest lucru - sa fiu insarcinata - imi doresc ca acest lucru sa se intample cat mai curand sa nu ajung la 35 - 37 de ani sa ma ghinui prin spitale incercand sa am un copil. Sper si ma rog la Dumnezeu ca totul sa fie bine atunci cand voi lua hotararea de a avea un copil. Tanjesc sa am un copil asa cum un copil isi doreste mult o prajutura sau un lucru pe care il asteapta cu sufletul la gura.
Mie groaza sa ma gandesc ca as putea fi si eu in aceeasi situatie a multor mamici din Romania care au nascut in aceasta tara unde cei din spitale te trateaza ca pe niste animale, mamicile sunt pur si simplu jignite pe masa de nastere de catre medici si asistente si te lasa sa te ghinui si altele; daca cei din conducerea Ministerului Sanatatii nu iau masuri majore spre a se indrepta lucrurile in spitale si sa se asigure conditii si tratamente adecvate pentru mamicile care isi doresc copii o sa ajungem mai rau decat tarile din lumea a III a (a se vedea Africa, Asia). Radem de aceste tarii, cand sunt difuzate reportaje pe la televiziuni sau documentare, le aratam cu degetul dar la noi nu ne uitam ca suntem la un pas de a ajunge ca si ele.
Cred ca as vorbi si 2 zile si poate si mai mult despre aceste probleme chiar daca nu am inca un copil aceste lucruri ma privesc si pe mine dar si pe alte femei care isi doresc sa devina mamici dar nu indraznesc sa faca acest pas asa cum nici eu nu ma incumet sa il fac.
Oana

Revin cu o informatie : am intrat pe site-urile celor mai importante televiziuni si am postat cu titlul "Maternitatea in Romania" mesajul meu catre tine, sub aceeasi semnatura "Liliana, Femeie si Mama".
Cred cu convingere ca drama ta si a altor mamici trebuie mult mediatizata intens pana la adoptarea unor masuri concrete care sa imbunatateasca starea de lucruri din maternitatile romanesti.
Cred cu convingere ca trebuie depuse eforturi comune de sensibilizare a opiniei publice pentru a creea o puternica presiune sociala asupra guvernantilor si a personalului medical in aplicarea in maternitati a celor mai fundamentale legi sanitare si elementare reguli de conduita, bun simt si grija pentru sanatatea femeilor gravide si a pruncilor nascuti sau nenascuti .
Daca ne gandim sa abordam problema din punctul lor de vedere - subiect/audienta - vom avea castig de cauza : toate femeile sunt interesate de problematica maternitatii, caci toate sunt, au fost sau vor fi mamici.
Femeile sunt foarte usor receptive la suferintele altor femei cand este vorba de maternitate !
Mai mult decat atat , de acest subiect sunt cu siguranta interesati foarte multi din barbatii casatoriti, precum si cei care care urmeaza sa-si intemeieze o familie curand, deoarece aceste probleme fac parte din viata lor de familie sau se vor putea lovi de ele oricand . Disperarea unui parinte este nemarginita cand e in joc viata propriului copil . Toti vor dori sa afle cum pot sa faca fata unor asemenea incercari si ce le aduce alinare in momentele de suferinta .
De asemenea un segment important de audienta poate fi reprezentat si de persone de varsta a treia .
La urma urmei subiectul campaniei tale, Bianca, este cel de sensibilizare a familiei celor care trec prin astfel de suferinte precum a ta, de a-i ajuta sa inteleaga cum pot fi de ajutor celor napastuiti de soarta, cum pot aduce alinare sufletelor indoliate ale celor din jurul lor, sau chiar ale lor insile .
Iti trebuie o strategie si cred ca ar fi bine sa apelezi la cineva specializat in marketing social. Cu siguranta vei gasi oameni la fel de curajosi si de dedicati acestui subiect ca sa puna umarul la construirea unui plan de campanie, sa-ti dea ideile potrivite si sprijinul necesar in acest demers .
Doua exemple demne de urmat , care merita toate aprecierile noastre, sunt cei doi realizatori de emisiuni , Corina Danila (cu emisiunea “Femeia conduce”, de la “Euforia TV”) si Radu Morar ( cu emisiunea “Nasul” , de la B1TV). Amandoi sunt personalitati din media cu o foarte mare notorietate, cu o foarte mare credibilitate in fata publicului , atat ca si buni realizatori de emisiuni TV , cat si in calitate de familisti , de parinti , cu caractere puternice, dar sensibile la suferintele semenilor .
In desfasurarea campaniei tale ar putea fi gazde foarte bune in emisiunile lor Mihaela Radulescu ( in emisiunea sa “Duminica in familie” de la Antena 1) si Andreea Marin Banica ( in emisiunea sa “Surprize, surprize” de la TVR1) , ambele avand bogate experiente in decursul activitatii lor de televiziune astfel incat sa abordeze subiectul din perspectiva obtinerii unor rezultate pozitive concrete din partea factorilor de decizie din sistemul sanitar romanesc, din maternitati.
Bianca, chiar si cand furtuna e prea puternica si valurile mult prea mari undeva exista un tarm insorit .
Curajul si delicatetea, suferinta si incredea, disperarea si lupta, mania si iertarea, speranta si deznadejdea sunt umane. Sa invatam sa trecem prin ele impreuna cu cei dragi, nu singuri !
Liliana
Femeie si Mama
Bucuresti

BIANCA,
Am citit si eu despre drama ta si a celorlalte mamici si m-a durut.....
Sunt la randul meu mamica de vreo aproape 10 ani.Stii,cand l-am nascut pe fiul meu,Mihai, mi-am jurat ca nu-l voi certa niciodata,insa atunci cand a crescut si facea ghidusii il mai repezeam si-mi parea rau.....ma consideram o mama nedemna de fiul ei.Acum lucrurile stau altfel...(cand ma supar pun papagalul pe el si rade....la fel si eu.)Cand il privesc traiesc un sentiment de nedescris,dealtfel asa cum il privesti si tu pe Luca.Imi pare rau ca nu am al doilea copil,desi nu e prea tarziu(am aproape 32 ani),insa prin natura meseriei mele(educatoare)compensez.Stii, oadata,un copil a venit la mine si mi-a zis:"Doamna,stii de ce ii iubesc eu pe bunicii mei?Ca sa nu moara prea devreme...."Ce copil dulce si istet..Cred ca toti copiii sunt ingerii coborati pe pamant ....iar cei ce nu o fac inca,raman acolo,sus si ne vegheaza......

buna bianca,
am intrat pe site dupa ce am vazut emisiunile de la tv si plang citind drama ta si a familiei tale.eu am o fetita de 2 luni care rade tot timpul.se zice ca bebelusii rad cand sunt mici pentru ca ingerii se joaca cu ei,de acum inainte ma voi gandi ce fetita ta se joaca cu fetita mea.te imbratisez cu drag.cosmina -brasov

Buna BIANCA ma numesc RAMONA TE-AM VAZUT LA b1TV sincer imi pare rau de ce ti s-a intamplat am 24 de ani iubesc copiii la nebunie imi doresc fosrte mult sa am un copil dar inca nu se poate am plans cand te-am vazut asa trista imi pare nespus de rau dumnezeu s-o odihneasca sunt sigura ca te vegheaza de acolo de sus si este aproape de tine sincer imi pare rau am plans alaturi de tine pupici dulci si suntem alaturi de tine nu uita te iubim