buna BIANCA , ma numesc IONELA din PITESTi si vreau sa iti spun ca am ramas inmarmurita si fara cuvinte cand am flata despre drama care sa abatut asupra ta ,vreau sa iti spun ca am plans alaturi de tine la emisiunile la care ai fost invitata ba chiar mai mult am avut cosmaruri nu am putut dormi in aceea seara.am si eu o fetita de 3 ani si 7 luni vreau sa iti spun ca o iubesc ca pe lumina ochilor mei nu mi as inchipui viata fara ea
dumnezeu sa te binecuvanteze pe tine pe LUCA si tata familia ta, sa va de putere sa mergeti mai departe
sincer nu am cuvinte si palng de fiecare data cand intru pe site si iti citesc aceste randuri indurerate
TE pup BIANCA esti o fata extraordinara

Ma numesc **** Cristinam,am 29 de ani si sunt mama a doi copii.O fetta IZABELLA SI UN BAIETEL NORBERT.In momentul in care iti citeam tragica intamplare imi auzeam fetita cum rade prin casa si cum se joaca cu fratiorul ei.Specific ca fetita are 3 ani ,iar baietelul are 7ani.Pot sa iti spun ca mi sa umplut sufletul de bucurie si m-am simtit o fericita , o norocoasa .iubita de DUMNEZEU.Dar sa sti ca te inteleg.Cu fetita am avut si eu probleme
sa nascut la opt luni si nu sa putut adapta la medul extrauterin
mi sa ascuns ca fetita este pe moarte ,atat familia cat si medicii.o greseala f mare
Am simtit ca ceva nu este in regula ai amrugat sa ma lase sa vad fetita
la multe rugaminti am vazuto era intubata.Mi sa parut perfecta atat de frumoasa si de dulce
am simtit ca mor, am inceput sa plang; am nascut prin cezariana fetita ,ei si din momentul acela nu am mai simtit nici o durere urcam scariile si le coboram plangeam intruna si ma rugam la d-zeu sa nu mio ia .A fost dusa la Timisoara si dupa cateva zile si-a revenit miraculos
. Trebuie sa iti spun ca am plans f mult cand am auzit povestea ta.Am simtit pentru cateva clipe ca mie mi se intampla .Mi sa derulat tot filmul de acum trei ani . Intradevar nu exista cuvinte pentru a-ti alina suferinta
Am vrut sa intru pe site si pentu a-ti da un raspuns la intrebarea pusa de ce biserica nu aminteste de sufletele noi nascutiilor nascuti morti.Incerc sa fiu cat mai explicita.Stiu ca biserica considera ca orice om care se naste se naste cu pacatul stramosesc.cel a lui Adam si Eva.De aceea sunt botezati copii de mici.pentru ca daca moare nebotezat ei nu sunt crestini si deci nu ii va inmormanta asa cum se face o inmormantare normala si nici nu-i va pomeni .ei nu sunt considerati crestini.Aceasta este explicatia bisericeasca
copii nebotezati nu sunt crestini
prin botez ei scapa de acel pacat stramosesc
Imi amintesc ca in timp ce eram la Timisoara cu fetita la control dupa o luna de zile am botezat un copil care era pe moarte.Se spune ca daca copilul este increstinat nu va mai suferi si se va duce la doamne doamne mai repede si fara chinuri.Am botezat o fetita cu f mult malformatii,parinti mi-au fost f recunoscatori si chiar si acum tinem legatua .Chiar anul trecut am fost la botezul fetitei lor .dupa doi ani au mai facut o fetita de data asta sanatoasa.Fetita decedata a fost inmormantata crestinesta.Eu vreau sa iti mai spun inca ceva .Cand l-am nascut pe Norberth primul lucru pe care l-am facut cand l-am vazut a fost sa il botez eu personal.Mi-a fost frica sa nu i se intample ceva si ca este mai bine sa fiu sigura ca este botezat.Biserica considera ca in cazuri de extreme poate oricine sa ii boteze,dar botezul nu este recunoscut decat pe jumatate.Se spune f simplu te botez in numele Tatalui al fIULUI SI AL SFANTULUI DUH AMIN.Eu iti doresc multa sanatate tie si intregii tale familii,putere sa depasitii aceste momente si sa stii ca doar timpul iti va vindeca sufletul nu exista nici un cuvant pe lumea asta care sa iti aline suferinta.

Buna Bianca
Imi apare sincer rau prin ce ai trecut, stiu cum e cu toate ca nu am trecut personal niciodata prin experienta asta atat de grea, dar de 6 ani imi doresc un verisor sau o verisoara si nu s-a putut.dorinta asta mi-a fost luata de 4 ori pana acum.imi doresc ca matusa mea sa gaseasca problema care o face sa piarda sarcinile.a fost foarte dureros cand a pierdut o sarcina de 6 luni. eram foarte fericita cand am vazut cat de mult evoluase acesta sarcina, ca cel mic misca,atunci am zis ca gata s-a terminat cu deceptiile si in sfarsit o sa mearga pana la capat, dar s-a intamplat nefericitul eveniment dupa care eu care nu eram mama am suferit enorm.era baietel, ce-si dorea cel mai mult, dar nu a fost sa ramana alaturi de noi.sunt foarte furioasa pe problemele acestea pt care iti pui mereu intrebarea de ce se intampla asta,iar altele fac copii si ii omoara.eu sincer pe femeile acelea le-as omora exact asa cum omoara ele acele suflete nevinovate care nici macar nu au avut ocazia sa cunoasca bine acea lume pe care au venit.iti doresc multa sanatate,multa fericire si sa fii mandra de fiul tau Luca.
iolanda , ploiesti

buna bianca
am 24 de ani sunt insarcunata uin sapt 30
nu cred k as putea suporta asemenea durere si imi pare nespus de rau pt tine
nu imi imaginez cum e sa impachetezi hainutele si lucrusoarele copilului...sa nu le mai vezi...sa nu le mai poti folosi...sa nu mai ai motiv so faci.
mi sa spus k am fetita,nu am cumparat prea mulue lucruri in schimb am primit foarte multe de la prietene care au si ele copii si au mai cresdcut,nu am posibilitati materiale sa cumpar tot ce mias dori pt fetita mea dar fac tot posibilul sai ofer tot ce pot si sa nui lipseasca nimic in mare parte..
din suflet iti doresc sa treci peste desi nu vei uita niciodata..sunt mai mult decat convinsa.
daca team jignit sau suparat cu ceva am facuto involuntar si imi cer mi de scuze si vreau sa sti k in mine gasesti un voluntar priceput si dornic sa te ajute
iti multumesc pt timpul acordat si mult noroc
dumnezeu are gruja de fetita ta acolo sus si ea de voi cei care ati asteptato atat si ati iubito inca de cand ati stiut k va veni p lume.

sper ca dumnezeu sa-ti dea putere oricum esti o femeie foarte puternica niciodata no sa poti uita clipele acelea pe care numai tu le-ai putut simti si sper ca bunul dumnezeu sa te ajute sa mergi mai departe dar de uitat no sa uiti niciodata gandeste ca poateasa au vrut ingerii sa o protejeze sa nu se chinuie si sa nu va chinuie pe voi familiea intreaga cu inimioara ei micuta acolo de sus o sa va vegheze tot timpul asta sa stii .Eu nu am trecut prin asa ceva dar pritenul meu sa aruncat sub metrou la doar 22 de ani adica anul trecut in 2007 inainte de craciun si e foarte cumplit pt ca nu lau putut aduce acasa sa-l inmomanteze au trebuit sa-l incinereze si stau si ma gandesc la mama lui care sufera enorm si e singuru copil. Cateodata viata e asa de nedreapta cand te candesti ca cresti un copil pana la varsta aceea si dintr-o data nu-l mai ai langa tine cand de acuma incepea viata sa-si faca si el o familie nu mai e printre noi.P rietenul pe care il am eu acuma ma intelege cataodata plang pur si simplu din seni nu pot sa zic ca mie bine pt ca cateodata nu pot sa nu ma gandesc la el nu am cum si totata viata o sa-mi aduc aminte de el nu am cum sa-l uitde ce e asa de crunta viata cateodata si de nedreapta sper ca nu te-am plictisit cu problemele mele .Nu am cum sa te inteleg perfect dar ce simti dar totusi putin iti inteleg sufletul pt ca si eu sufar si o sa sufar toata viata pt ca nu am putut sa-mi iau adio de la el pt ca el e in anglia dar acuma e intre ingerii si ma vegheaza si imi da putere sa merg mai departe cateodata stau si ma gandesc ca el imi da putere sa merg mai departe si are grija de mine asa cum si fetita ta are grija de voi va vegheaza si va da putere sa mergeti mai departe va pup aveti grija unul de celalalt

Numai cine a trecut prin ceva asemanator poate sa inteleaga durerea cumplita pe care o simti atunci cand pierzi o sarcina. Mi s-a intamplat si mie, cu vreo 5 ani in urma si inca mai simt golul imens, singuratate apasatoare, de dupa...gestul reflex de a mangaia burtica ramane mult timp si doare cumplit. Ajutor din partea celorlalti? Intelegere? Prea putina. Eu am avut noroc cu o prietena care trecuse prin ceva asemanator si care mi-a fost alaturi. A fost singura care mi-a spus "plangi, nu incerca sa iti ascunzi durerea, nu e nimic eroic in asta". Ma sfasiau "incurajarile" celor care-mi spuneau "esti tanara, mai ai timp" -cand eu simteam ca timpul meu se oprise in loc, "poate ca e mai bine asa, toate se intampla cu un rost" -care rost? cum as putea vreodata intelege ca durerea pierderii unui copil are o justificare rationala?
Mi-am cautat si gasit, ca si tine, alinarea in povestile altora, care trecusera prin astfel de momente. Evident, nu de la noi, pentru ca din motive pe care nu le inteleg si nu vreau sa le accept, la noi subiectul e inca tabu. M-am simtit multa vreme ocolita de oameni, simteam in privirile multora un fel de acuzatie sau cautarea acelui "ceva" care chipurile ar fi justificat intamparea, un fel de "nu-ai fost vrednica sa-l ai". Si apoi au inceput sa curga iar intrebarile: "cand ai de gand sa faci un copil?", de ca si cum ar f fost decizia mea egoista de a amana momentul.
Din fericire la doi ani dupa asta am ramas insarcinata din nou. Numai eu stiu cat de teama mi-a fost sa nu imbogatesc iar statisticile seci care vorbesc despre sarcini pierdute de ca si cum ar fi bilete de tramvai. Baietelul meu a implinit astazi 3 ani, si tocmai de aceea am vrut sa iti scriu. Pentru ca el e lumina mea, ingerasul meu, sufletul meu si n-as suporta sa i se intample ceva rau. Desigur, acum lumea ma intreaba "cand ii faci o surioara" si as vrea doar sa inceteze toti sa se simta indereptatiti sa imi judece sau programeze mie viata. Eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru minunea mea mica si mi-e pur si simplu teama sa cer mai mult. Probabil ca daca n-as fi pierdut o sarcina inainte mi-as fi spus si eu, cum spun atatea, "mie nu mi se poate intampla".
N-o sa spun ca stiu ce simti, pentru ca stiu ca durerea o simte fiecare altfel. Dar ma rog lui Dumnezeu sa iti dea liniste si iti multumesc ca ai avut curajul de a ne face sa vorbim si noi despre durerea noastra.
Almira

BUNA BIANCA!IMI PARE NESPUS DE RAU !NU POT SA EXPRIM CEEA CE SIMT CU ADEVARAT !TE-AM ADMIRAT INTOTDEAUNA SI TE ADMIR SI MAI MULT PT PUTEREA TA DE A TRECE PESTE CUMPLITA PIERDERE!ITI SUNT ALATURI!DUMNEZEU SA TE TNTAREASCA ,SA TRECI CU BINE PESTE ACEASTA CUMPLITA DURERE!

sunt in aceeasi situatie, am nascut pe 4 ianuarie 2008 un baietel, care din cauza unor complicatii la inima(stenoza mitrala accentuata) a trebuit sa fie operat de urgenta, la 2 zile de la nastere.El s-a nascut cu 2,500 si 51 cm, era bine dezvoltat numai ca inimioara lui nu facea fata.Doctorii ne-au explicat ca e din cauza unui sindrom Williams, care apare odata la 20.000 de nasteri, si ca nu prea exista teste care sa descopere acest sindrom, sau macar eu n-am fost indrumata sa fac anumite teste, in cauza ca nascusem trei copilasi sanatosi> L-am operat in ziua de Sf Ion, Duminica de Boboteaza l-am botezat Bogdan-Mihail, preotul maternitatii ni l-a botezat, si tin sa-i multumesc din inima acelui om minunat, care mi-a fost aproape in acele clipe de cosmar. La 2 ore dupa inceperea operatiei, n-a mai rezistat si a murit.Si mie mi-au zis toti nu mai plange, e mai bine asa
Daca ar fi trait ar fi fost un copil chinuit, n-ar fi avut voie sa planga, sa alerge.Dar parca tot il vreau langa mine...il simt, il visez, il astept.Am ramas cu sanii plini de lapte, cu operatia si dunga de pe abdomen care-mi amintesc de el, cu amintirea picioruselor ce-mi loveau burta cu forta de fotbalist.....am avut accese de furie, am vrut sa sar la gatul doctoruli, sa ma bat cu toti, mi se parea ca ei l-au omorat intentionat, nu acceptam realitatea
Am fost catalogata drept nebuna, isterica, i-au zis sotului calmeaza-ti omule femeia si du-o naibii la balamuc.Ma dureau atat cuvintele lor...Ce-ti trebuie, mai ai o droaie acasa.....va inmultiti ca iepurii....oare are vreo importanta cati copii ai sau iti poate limita cineva asta? Fiecare face cati copiii isi doreste, nu ni-i cresteau ei din mila, ii crestem din munca noastra.Am fost internata la Alexandru Obregia, la neuropsihiatrie adulti, unde am avut sansa sa cunosc un psiholog minunat, care m-a ajutat alaturi de sotul meu sa trec peste aceste momente, sa accept moartea lui si sa merg la inmormantare, sa pot iesi din carapacea mea si sa privesc lumea asa cum e ea, cu buni si rai.Am avut mare noroc ca am prietene bune, parinti iubitori, un sot de milioane care mi-ar fi adus si luna de pe cer in momentele acelea....Duminica asta am facut pomana de o luna...merg duminica de duminica la cimitir, ii aprind lumanarele, vorbesc cu el, plang ca sa ma pot linisti in adancul sufletului meu...nu-l voi putea uita niciodata....chiar daca e sus, printre ingerasi, e al meu si va ramane pururi al meu.....acum am inceput serviciul, sa ies din casa, mi-e frica sa raman singura, mi-e frica sa dorm pe intuneric, inca am temeri si spaime, dar incep sa-mi revin usor-usor, imi indrum atentia spre copilasii mei, ma joc cu ei, facem temele, iesim afara, insa seara cand ma bag in pat, gandurile ma rascolesc, nu-mi dau pace....De ce Doamne l-ai luat la tine? De ce nu m-ai lasat sa ma bucur de sufletelul meu? De ce exista boala la un ingeras? De ce......????????? ELLAENE

E greu dupa ce citesti aceste randuri scrise de tine sa-ti mai gasesti cuvintele.Cred ca orice mama iti impartaseste durerea si nu poata ramane indiferenta la suferinta ta.Iti marturisesc sincer ca oricat de tare ai fi nu se poate sa nu-ti curga cateva lacrimi macar, gandindu-te ca ai fi putut fi intr-o situatie similara.Nu vreau sa-mi imaginez ce-as fi simtit in acele momente daca as fi fost in locul tau(eu am un baietel, de 6 anisori,pe care il divinizez).Mesajele noastre nu-ti sterg durerea care te va urmari toata viata,ci incearca sa-ti aline sufletul si sa-ti dea putere sa treci mai departe.M-a impresionat profund tragedia prin care ai trecut inca din ziua in care am citit articolul din ziar,iar dupa ce am accesat site-ul....Iti dores sa ai parte numai de bucurii alaturi de familia ta si sa te gandesti ca sunt multe mame cu sufletul alaturi de tine.ELENA-29ani

Draga Bianca,
e foarte greu de trecut prin moartea unui copil, stiu. Eu am pierdut tot al doilea copil, dar dupa ce s-a nascut, la 10 zile. La tine cred ca socul a fost mult mai mare. Mie Dumnezeu mi-a dat putin timp sa accept. Si am acceptat, si am plans mult, si am gandit ca exista un motiv anume pentru care s-a intamplat asta, ca Dumnezeu are mereu planul Lui cu noi. Si ca El e bun si ne iubeste si stie ce face. Si chiar daca ne e cumplit de greu, cu siguranta ca sufletul nostru va iesi folosit din aceasta incercare. Pentru ca sufletul conteaza, el e cel vesnic, trupul trece, moare.
Si cautand sa inteleg planul lui Dumnezeu cu mine, am gasit incet, in timp raspunsuri adevarate. M-au ajutat mult cartile, am devorat carti multa vreme . Si acum, dupa 5 ani jumate mai citesc, dar m-am dumirit. Am inteles ca am nevoie pentru vindecarea sufletului de Biserica, ma spovedesc, ma impartasesc, nu lipsesc de la SF. Liturghie duminica, deseori merg la slujba SF. Maslu. Am inteles ca nu sunt nimic fara Dumnezeu si ca de mila Lui depinde viata mea, asa ca ma straduiesc sa traiesc cat mai pe placul Lui. Si am inteles ca greutatile ne vin de multe ori(nu intotdeauna) pentru pacatele noastre, si chiar ale parintilor si bunicilor nostri. Sa cauti cartile lui Arsenie Boca - gasesti la libraria Sofia, sau dai o cautare pe google.
E foarte grea incercarea la care te-a pus Dumnezeu, dar tine minte ca pe cine iubeste Dumnezeu, il si incearca. Asa ca daca ai patit asta, cu siguranta ai si puterea de a trece peste. Cu rabdare. Si sa stii ca trece, nu tine toata viata , cum ai spus tu. Nu uiti, dar rana se inchide, se cicatrizeaza. Eu acum imi amintesc fara nici o urma de lacrima in ochi, si nu pentru ca nu sunt sensibila, dimpotriva. Si mai e ceva : vindecarea totala vine cu un nou copil. Sa nu te superi ca spun asta, stiu ca fetita ACEEA a murit, dar tu esti inca vie. Sa ai curaj in continuare sa faci alti copii, dar cu grija pentru sufletul tau - adica sa te lipesti de Sf. taine ale ortodoxiei, sa cauti neaparat un duhovnic bun. Eu acum am si al doilea copil, are 3 ani.
Sper sa nu ma intelegi gresit, dar eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat, pentru ca numai prin suferinta am putut sa-l cunosc, numai atunci rugaciunea mea a fost atat de disperata incat Dumnezeu m-a mangaiat, m-a lasat sa-l cunosc. Eu am trait o convertire. Am inteles ca sunt vesnica. Ca Adevarul este in Biserica Ortodoxa.
Am citit despre nedumerirea ta in legatura cu pomenirea copilului la slujbe. Acuma, eu am avut norocul sa-mi pot boteza copilul care statea sa moara. Cat este viu, orice om nebotezat se poate boteza. Botezul este o sfanta taina, si ca orice taina, se poate face numai pentru oameni vii. Nu poti cununa morti. Nu poti spovedi sau impartasi morti. Pentru ca sufletul lor a plecat dincolo, si tainele sunt pentru suflet. Iar Biserica Ortodoxa este alcatuita din multimea oamenilor botezati ortodox. Preotii nu se pot ruga sau face slujbe pentru cei nebotezati, asa spun canoanele sfintilor parinti. Sfintii parinti ai bisericii ii gasesti in calendar, sunt cei prin care duhul sfant a lucrat si au luat hotarari in cele 7 sinoade. Gasesti cartile lor in Filocalii sau in alte editari, chiar si pe internet mai gasesti. Asa ca regulile nu se schimba dupa cum vor credinciosii, cu toata parerea de rau. Cat despre preoti, cauta si sigur vei gasi unul bun. Ei sunt ca toti oamenii, si buni, si rai, cu mai multe sau mai putine pacate, dar am nadejde ca il vei gasi pe cel bun daca chiar vei dori. Mie Dumnezeu mi l-a scos in cale la propriu.
Curaj Bianca, bucura-te de Luca, vezi sa nu-l rasfeti prea tare cum am facut eu cu al meu, si nu renunta la visul de a strange in brate un alt copil mic. Dumnezeu e cu adevarat mare si multe poate. Ai incredere in El.

Draga Biaca,
Imi pare foarte rau de ce ti s-a intamplat. Iti inteleg perfect durerea si daca pot sa spun sunt alaturi de tine. Am trecut si eu printr-o situatie grava in viata. Chiar daca au trecut anii, durerea ramane.Este un gol in suflet pe care nu-l va umple nimic si nimeni niciodata. Am pierdu o fiica si te inteleg perfect. Daca consideri ca te ajuta plansul, da-ti frau liber si te descarca, povesteste atunci cand simti ca trebuie. Nu astepta sa te inteleaga toata lumea, ca n-o vor face. Numai cine a trecut printr-o incercare ca aceasta va sti intradevar sa te inteleaga. Sa nu-ti propui niciodata sa uiti, sa te rogi la Dumnezeu sa-ti dea putere sa poti sa depasesti situatia. Sunt convinsa ca o sa poti. Ai o motivatie pentru care trebuie sa lupti si sa mergi mai departe, motivatia ta este LUCA. Si eu am avut o motivatie pentru care am luptat, inca o fetita. Referitor la comportamentul personalului medical si sanitar din Romania, ai perfecta dreptate, trebuie sa-si schimbe conceptiile,despre multe situatii. Iti doresc multa sanatate si sa fii convinsa ca multe mamici vor fi alaturi de tine. Mult succes in campania pe care a-i pornit-o.

un sufletel pierit de pe pamant,e unul in + printre ingeri!durerea din suflet nu se va sterge niciodata,insa Luca va va face viata mai frumoasa!!1imi pare nespus de rau pentru durerea pe care o aveti in suflet!!sper ca Bunul Dumnezeu sa il ocroteasa pe Luca!!!!nico din slatina

Te rog sa ma crezi imi pare rau de tine! Daca ai fi langa mine te-as strange in brate , stiu ca suferi deaceea vreau sa te incurajez ca toti ceilalti...

DUMNEZEU TE-A INTARIT SI TI-A DAT FORTA DE CARE AI AVUT NEVOIE SA MERGI MAI DEPARTE.SI TOT PRIN TINE VA INTARI SI ALTE MAMICI CARE VOR AVEA DIN NEFERICIRE PARTE DE O DURERE ASEMANATOARE.CACI CUVINTELE TALE SI GANDURILE PE CARE LE-AI OFERIT CELORLALTI VOR RAMANE MULT TIMP SI VOR AJUTA .GEORGIANA

Buna Bianca.Ma numesc Marius sunt din Brasov si am urmarit cu mare interes emisiunea de la Nasul de pe postul B1TV,imi pare nespus de rau ce sa intamplat cu tine esti ffff tare din punct de vedere psihologic,iti urez numai bine si sa treci cu bine prin aceasta drama a ta de a-ti pierde propia ta creatie,si eu imi doresc sa am un copil dar gandul acesta ma infioara ffff mult,nu stiu ce as face daca as trece si eu prin asa ceva.Sper ca sa ramai din nou insarcinata iar mama ta sa aiba parte de o Biencuta.Te stimez pt ceea ce esti si iti spun ca dramele ne intaresc fff tare tu esti un om sau mai bine spus un om mai intarit,pt ca numai trecand prin suferinta poti vedea ceea ce esti.Drama pe care eu am avut-o in familie cu mama mea ma intarit si mai tare.Iti spun ca si cazul mamei mele a fost mediatizat in presa,poate sti sau nu de cazul unei femei care a fost operata de o tumora de 72 de kg in ianuarie 2004 la Bucuresti.Eu iti urez numai bine,sper sa citesti si mesajul meu,iar daca vrei sa imi raspunzi o poti face pe adresa de mail ****@yahoo.com