BUNA SUND DAVID DIN PHOENIX ARIZONA USA,SI AM VAZUT EMISIUNEA NASUL SI TOTODATA DRAMA PRIN CARE ATI TRECUT,SI EU AM O FETITA DE 3ANI SI UN BAIETEL DE 1 AN SI IMI DAU SEAMA CAT DE CAT PRIN CE TRECETI.CE VREAU INSA SA VA TRANSMIT ESTE O INCURAJARE SI UN CUVANT DIN SFANTA SCRIPTURA ,DIN CARTEA LUI"IOV CAP:5. VERS:17-27"

Draga Bianca, tocmai am urmarit emisiunea de la B1tv, sunt plecata de ceva vreme din Romania, de partea corecta a oceanului , am fost alaturi de prietenele mele in salile de nastere de aici, au nascut copii santosi si foarte frumosi, finutii mei.Anul trecut uneia dintre ele i s-a intamplat acelasi lucru ca si tie , urmarind emisiunea m-au podidit lacrimile de rusine ca nu am stiut ce sa-i spun atunci, nu suntem foarte apropiate dar ne intalnim destul de des, cu ceva vreme inainte sa nasca a trecut prin fata casei mele si am vorbit despre animale, ca atunci cand va implini baietelul un an ii va darui un catelus,abia astepta.Imi pare rau , tare tare rau, ca am fost asa de neputincioasa, mi-a parut rau cand am auzit, mi-a parut si mai rau cand ma sunau unele amice si-mi spuneau asta as a pe un ton ce suna mai degrabaa a barfa. Ea insa si-a "revenit" destul de repede,intradevar a fost ajutata mult, mult de medici, psihologi si de toti "iepurasi" din spital.
Eu insa am nascut in Romania, sarcina a decurs bine, travaliul si nasterea calvar, pentru ca doamna doctor urma sa plece in concediu si eu urmam sa nasc pe 23 decembrie m-a chemat cu o saptamana mai devreme, mi-au provocat nasterea la 8 dimineata si la 6 fara zece seara am nascut, bucurie mare, imi spun ca imi voi gasi baietelul in salon cand am ajuns in salon la 11 noaptea,fiul meu nu era acolo, am mers sa intreb la asistente unde e,se uitau la tv si mi-au sugerat sa-l caut in "cealalta parte" , "care parte?- in sectia cealalta", cand ma ajuns acolo in cealalta parte se uitau la mine ca la masini straine, in fine mi-am gasit copilul , era la incubator, n-am inteles prea bine de ce era acolo, ca doar avea 3300gr era ok, cica din cauza mea s-ar fi sufocat la nastere cand ele mi-au zis sa imping si eu am respirat si sunt o proasta si o tampita ca cine m-o fi pus sa fac copii,ca nici una nu va documentati inainte,oooopss n-am stiut ca inafar de cartile pe care orice mama si le cumpara in timpul sarcinii tre' sa fac si MBA, "da' lasa nu te speria ca ma avut copii si de 4kile care saracii au murit" ma rog, daca vreau sa vad copilul tre sa-l vad de la distanta si sa nu care cumva sa zic la medicul neonatolog ca l-am vazut ca aia o sa vad, bineintels ca toata noaptea m-am uract pe pereti, dimineata cand doctorul neonatolog avenit in salon sa o consulte pe fetita colegei de salon am intrebat-o de baietelul meu, ohooo atata mi-a trebuit, in fine, o saptamana am stat in spital ca asa era pe vream aia 5 zile obligatoriu si asa de bine a fost ca am facut si o infectie unrinara de toataa frumusetea care mi-a trecut in 4 luni si am ramas sterrila. Ca sa nu mai zic ca 5 zile pe sotul si parintii ii vedeam printr-o usita mica facut ain usa de la sectie cat imi intindeau pachetul cu mancare si ce-mi mai trebuia, vata, etc, ca la puscarie.In fine a trecut, n-am uitat si n-o sa uit, practic in primele ore de dupa nastere cand ar fi trebuit sa ma bucur cu toata fiinta de copilul meu mai aveam putin si eram luata la bataie. LA un an si jumatate am reusit sa plecam definitv fara nici un regret, chiar daca in timpul sarcinii aveam ceva indoieli ca ne va fi greu sa ne crestem copilul departe fara ajutorul bunicilor, acum baietelul meu e mare, sanatos, frumos si destept, ca e al meu, bunicii vin in vizita si speram sa-i aducem de tot.
E un lucru extraordinar ce ai inceput,nu imi pot imagina ce durere poate simti o mama cand ii se intampal un asa lucru,trebuie ocrotita si alinata.BRAVOOO Bianca, Dumnezeu sa iti ajute sa poti schimba nu 100% da' macar un sfert si ar fi deajuns.

CU OCHII INUNDATI DE LACRIMI SI SUFLETUL SFASIAT DE DURERE MA ALATUR VOUA. NICI EU NU AM FOST OCOLITA DE ACEASTA GREA INCERCARE, CI AM FOST LOVITA DE DOUA ORI.O DURERE SURDA IMI STRANGE SUFLETUL. TOATE ACESTE AMINTIRI DUREROASE LE-AM INCHIS INTR=UN SERTAR SI AM ARUNCAT CHEIA. DAR LACRIMILE MA TRADEAZA, SUFERINTA PRIN CARE TRECI NU O POTI UITA. SUNT ATATEA INTREBARI FARA RASPUNS.... DE CE ACESTE LUCRURI INCA SE INTAMPLA? DE CE ATATEA FEMEI CARE MERITA SA FIE MAME NU ISI POT INDEPLINI VISUL?
II MULTUMESC LUI DUMNEZEU PENTRU MINUNEA DE FETITA PE CARE MI-A DAT-O. SE NUMESTE IULIA SI ARE 9 ANI. ESTE SINGURA MEA RATIUNE DE A TRAI. AM VRUT SA AIBA SI EA UN FRATIOR SAU O SURIOARA, SA NU FIE SINGURA PE LUME. IN ANUL 2006 AM RAMAS INSARCINATA. ERAM IN AL NOUALEA CER DE FERICIRE. AM INCEPUT SA FAC TOATE ANALIZELE SI TESTELE GENETICE CARE MI LE-A RECOMANDAT MEDICUL. TOTUL A FOST FOARTE BINE PANA IN LUNA A PATRA CAND LA ECOGRAFIE MEDICUL MI-A SPUS CA AM SARCINA GEMELARA, DAR DIN PACATE S-A OPRIT DIN EVOLUTIE. CAND AM AUZIT CA AM GEMENI, FATA MI-A FOST INUNDATA DE ZAMBET, CE SA MAI ZIC DE SOTUL MEU. DAR ZAMBETUL MI-A IMPIETRIT PE FATA CAND AM AUZIT ,,SFARSITUL POVESTII". ERA DEJA A TREIA OARA CAND MI SE INTAMPLA ACEST LUCRU. SI EU M-AM LOVIT DE INDIFERENTA SI RACEALA MEDICILOR, AM AUZIT ACELEASI SFATURI SI INCURAJARI :,, ESTI TANARA, NU=I NIMIC, SE MAI INTAMPLA, ASA A VRUT DUMNEZEU, LASA CA MAI INCERCI". OARE CINEVA CONSTIENTIZEAZA DUREREA PRIN CARE TRECI? OARE CINE SPUNE ASEMENEA VORBE GANDESTE? ARE SUFLET? A TRECUT PRIN ASA CEVA? CUVINTELE SUNT DE PRISOS IN ACESTE MOMENTE. NICI O MAMA NU POATE DESCRIE IN CUVINTE ADEVARATA DURERE PE CARE O SIMTE.
DRAGA MEA BIANCA, EMSIUNEA IN CARE TE-AM VAZUT MI-A RASCOLIT SUFLETUL. AM RETRAIT DUREREA ALATURI DE TINE. CREDE-MA CA NU STIU CE CUVINTE DE IMBARBATARE AS PUTEA SA-TI SPUN. DUMNEZEU NE VA AJUTA SA NE ALINAM SUFLETUL SI NE VA PAZI INGERII!
ALINA T.

Aseara cand am vazut emisiunea am ramas multe ore in noapte gandindu-ma la drama prin care ai trecut, cumplit...., fara cuvinte......
Sa-ti dea Dumnezeu puterea sa poti duce campania pe care ai inceput-o in Romania, chiar este nevoie de asa ceva, stiu ca am nascut (am doua fetite), si comportamentul cadrelor medicale este la limita decentei umane.(eu am avut norocul ca am nascut repede si usor).
Stateau viitoarele mamici in sala de travaliu si aveau dureri iar asistentele le priveau ca atata detasare incat te apunca mai tare disperarea si groaza ca inca tie nu iti vine sorocul...
Vreau sa ma inmplic si eu in campania ta ca voluntar, pentru aceasta las adresa de mail ****@yahoo.com

Draga Bianca,
sunt inmarmurita. Tragedia ta este, din pacate, fara margini. Fii inteleapta si puternica.
Te-am vasut pentru prima oara la o prezentare de moda la Teatrul Nationa, acum multi ani Impreuna cu Catalin Botezatu ati fost vedetele spectacolului.Apoi...doar la televizor. Ultima oara cand te-am zarit a fost inainte de Revelionul ce abea trecut, intr-un supermarket. Aveai ochii tristi, frumoasa ca intotdeauna, dar ceea ce mi-a atras atentia a fost faptul ca inainte de sarbatoarea dintre ani, tu cumparasei carti si DVD. Acum inteleg.
Te imbratisez cu drag si te admir,
Carmen

bianca imi pare sincer foarte rau pt ce ai intampinat.sunt si eu mamaica ,am o fetita de 6 anisori si stiu ce inseamna sa suferi pt copilul tau,acum 3 ani in urma fetita mea a facut o convulsie si am vazuto in bratele mele ca nu mai respira atunci am simtit ca imi fuge pamantul de sub piceoare,ca nu mai am aer...este greu sa spun ce am simtit dar multumesc lui Dumnezeu ca nu a ramas cu sechele ea.in schimb eu cand imi amintesc simt ca ma sufoc.oricum medici nostri nu iti spun mai nimic.as vrea sa te rog sa mergi la spitalul Al.Obregia din incinta Bgdasarului sa vezi copii amarati si nimeni nu le da speranta de mai bine.te pup si sper sa treci peste momentele grele chiar daca vor fi vesnic in mintea ta.
cu drag Cristina din bucuresti

buna bianca ,as avea o intrebare ,este posibil ca RH negativ acre il are mama sa influenetze fatul?si din cauza asta pot aparea malformatii?multumesc ,astept raspuns.

Au trecut aproape 15 ani de cand baietelul meu a devenit inger...Durerea de atunci a fost devastatoare...Era primul copil.Nu l-am vazut, acum imi doresc uneori sa-l fi vazut...Ai incredere Bianca, ai sa vezi ca trecerea timpului chiar atenueaza durerea intr-un mod neasteptat.Sotul meu m-a sprijinit moral foarte mult, desi a suferit si el enorm.Am simtit ca aceasta durere ne-a unit foarte mult.Acum avem o fetita minunata pe care o ador...Este cel mai frumos dar pe care l-am primit vreodata.Roaga-te la Dumnezeu sa-ti dea puterea de a trece mai usor peste durerea care te-a coplesit.Gandeste-te ca nimic in lumea asta nu este intamplator si fetita ta chiar nu a avut zile, nu a avut soarta pe Pamant.Cu prietenie,Daniela (Targoviste)

Draga Bianca stiu perfect prin ce treci ma numesc Ionela sunt din SLobozia si te am vazut la nasu aseara.Dupa ce ti am citit povestea si m am oprit din plans am zis sa ti impartasesc prin ce am trecut si eu
Sunt casatorita cu sotul meu de 7 ani eram impliniti material dar nu si spiritual asa ca am inceput sa ne facem analize pentru a face un copil sanatos .
Am mers la spitalul Filantropia din Bucuresti analizele au iesit bune sau ce nu au iesit am corectat prin tratament si am ramas insarcinata...... nu odata ci de 4 ori si tot atatea sarcini pierdute deci..... crede ma ca nu mai ma bucuram cand ramaneam ci ma temeam daca o sa l pierd .
Am renuntat 2 ani fiindca la ultima pierdere era sa mor si sotul a spus ca vom infia un copil sa nu mai incercam dar totusi undeva in suflet stiam ca pot avea si eu un copil care sa ne semene sa fie al nostru doctorul meu ma chemat la un control si a zis sa incerc eu am refuzat spunandu i ce garanti ami ofera iar el mi a zis ca daca nu incerc nu voi afla niciodata
Am ramas iar sarcina tot cu probleme cu cu medicamente cu stat la pat cu serclaj dar pana acum nimik nou fiindca asa facusem si la celelalte dar am trecut de 6 luni si parca am mai prins curaj hai si 7 luni deja ma si gandeam ce nu s au mai nascut la 7 luni si 8 si am ajuns la 36 de saptamani gata s a rupt apa am mers la spital am avut o nastere super usoara si am nascut o fetita de nota 9 cu 2 kg jumate o frumusete care e sanatoasa multumesc lui Dumnezeu sfatul meu nu va pierdeti speranta deja ma gandesc la un sau o pereche pentru fetita mea .Asa sa ne ajute Dumnezeu tuturor

Buna BIANCA.
Ma numesc GICUTA.
Te stiu foarte bine,inca din prima zi cand ai aparut la CCPI.Un copil linistit,suav,bland si frumos...................
Te-am admirat ori de cate ori ai aparut in emisiunile tv.Aceeasi ai ramas,dar mult mai feminina si mai plina de viata......................
Povestea trista care ti-a marcat viata pentru totdeauna,a facut ca pe obrajii mei sa curga rauri de lacrimi,nereusind sa citesc tot deodata,simteam ca raul ma cuprinde si nu mai pot face fata la nimic in acea zi.
Sigur, nimeni nu poate intelege atat de bine durerea ce o simti,doar tu.Cu aceasta durere a ta am invatat de la tine un lucru de care sincer, nu eram constinta,acela de a nu adresa mamei care se afla intr-o asa situatie fraze enumerate de tine mai sus pentru ca suferinta este prea mare si nu pot fi acceptate intr-o asa situatie prea usor.
Suntem alaturi de tine cu sufletul,sa fii sanatoasa si sa ai grija de micutul LUCA.
DUMNEZEU SA VA AIBA IN PAZA, SI NU UITA:CINEVA ACOLO SUS TE IUBESTE SI TE APARA,TU DOAR SA TE GANDESTI "ACOLO"
AMIN!

Imi pare rau, si sa sti ca o chema ca pe fetita mea de 8 luni Emma.Dumnezeu s-o protejeze si tu sa ai multa putere si sanatate pentru celalalt copilas al tau.Ileana din Bucuresti.

suferinta ta nu are margini.eu am ofetita de10 ani care iti porta numele BIANCA E FRUMOASA SI DESTEAPTA CA TINE.TE-AM ADMIRAT MULT IAR ACUM SUNTEM ALATURI DE TINE.SUNT BISERICI UNDE SE FAC SLUJBE PT COPII NENOSCUTI.DUMNEZEU II INCEARCA PE CEI CARE II IUBESTE.AURA

BUNA BIANCA SUNT ANA MARIA DIN TG MURES.ACUM DOI ANI DUPA O LUNGA ASTEPTARE AM RAMAS SI EU INSARCINATA ,AM O MINUNE DE BAIAT DE 11 ANI,DAR DIN PACATE LA 4 LUNI BRUSC SARCINA SA OPRIT DIN EVOLUTIE.AM SUFERIT MULT TOTI DAR AM RAMAS CU SPERANTA CA POATE CURAND VOI RAMANE INSARCINATA DIN NOU SI AU TRECUT 2 ANI IAR EU NUMAI ACOLO MA GANDESC.TREBUIE SA FIM TARI SI SA SPERAM

Am 34 de ani şi nu am copii. Poate că intr-o zi voi avea bucuria de a fi mamă. Suferinţa ta e mare,pot înţelege asta pentru că vazut la bunica mea. Fiica ei, mama mea, a murit la 26 de ani -ai ei- si la 11 luni -ale mele.Nu am cunoscut-o decât din poze, dar am putut vedea cât a durut-o pe bunica- mama, cum i-am spus eu- faptul că şi-a pierdut copilul.
Dumnezeu va avea grijă de sufleţelul curat şi nevinovat pe care l-a luat la el şi îţi va da puterea de a-ţi plânge copilul.
Mă alătur cu drag campniei tale.
Sonia, Timiţoara

Draga Bianca,
Am prins aseara o bucata-cea de sfarsit- o parte din emisiunea Nasul.Am ramas impietrita.Ma uitam la tine, te ascultam si ma mai uitam un pic la baietelul meu de 1an si 4 luni.Nu-mi venea sa cred, nu mai puteam gandi.Eu am pierdut o sarcina cu gemeni, acum ceva timp si prima oara cand am vazut gemeni in carut, in parc, mi-a fugit pamantul de sub picioare.E greu, ei erau mici, dar durerea e durere.
Nu stiu ce as putea sa iti spun.De fapt, stiu.Nu iti pot spune nimic.Ma uit doar virtual in ochii tai si nu mai pot deschide gura.Stiu ca indiferent ce ai auzi nu te poate consola si ar fi o ipocrizie imensa sa emit ceva.
Un singur lucru: daca vrei, eu sunt dispusa sa ma implic in campania ta.Iti las adresa mea de mail si, daca vrei, contacteaza-ma sa vedem ce putem face astfel incat daca nu se pot evita astfel de situatii, macar sa fim alaturi de parintii care sufera.E minunat sa simti, sa stii ca cineva e aproape de tine. ****@yahoo.com