Ilinca Daria 06.02.2011-20.06.2011
Unii ingeri au nevoie de aripi
Din primele momente in care am constientizat propria-mi feminitate am avut un singur gand, o singura dorinta mai presus de orice alta dorinta: sa fiu Mama.
Intotdeauna am simtit ca preaplinul de dragoste din sufletul meu nu poate fi daruit mai cu folos decat unui copil, iar gandul acesta scump l-am purtat in inima tot timpul. Anii au trecut, iar eu m-am transformat dintr-o adolescenta zglobie, intr-o tanara vesela, dar timida in relatiile cu sexul opus; dorinta mi-am pastrat-o neatinsa, ea crescand pe masura ce timpul trecea si devenind aproape o obsesie. Ma rugam lui Dumnezeu sa imi dea sansa de a demonstra ca pot fi o mama buna. Mi-am spus de nenumarate ori ca pot suporta sa mi se intample orice, mai putin lipsa unui copil. Din pacate, asa cum mi-a spus cineva mai tarziu,cuvantul zideste, iar vorbele spuse de mine atunci si-au dovedit peste ani puterea.
In 2005 l-am cunoscut pe cel ce avea sa-mi devina sot trei ani mai tarziu. Povestea noastra este simpla, dar frumoasa in acelasi timp: doua suflete pereche care s-au intalnit si au invatat sa iubeasca impreuna. Planurile de casatorie s-au nascut de la sine, ca o fireasca continuare a unei povesti frumoase. Ne-am casatorit “la zi sfanta”, pe 8 noiembrie, sperand ca sfintii Arhangheli Mihail si Gavril sa ne ocroteasca viitorul impreuna.
Doi ani mai tarziu, visul meu scump s-a implinit: am ramas insarcinata. Cate visuri si sperante, ce amestec de emotii, dar peste toate astea, un presentiment intunecat imi aparea din cand in cand in suflet. Simteam ca ceva e in neregula cu bebelusul, desi toate testele si ecografiile ne asigurau ca sarcina evolueaza normal. Am aflat ca vom avea o fetita, exact cum isi dorea sotul meu, iar lunile treceau greu, abia asteptand sa o cunoasteam, sa o rasfatam, sa ne bucuram impreuna de fructul iubirii noastre. I-am ales impreuna numele de botez: Ilinca – Daria.
Si intr-o duminica dimineata, bebita noastra a hotarat ca a venit vremea sa cunoasca lumea. A fost ultima zi in care m-am bucurat cu adevarat de ea. Ziua care incepuse cu atatea emotii si asteptari, ziua care trebuia sa fie cea mai frumoasa zi din viata noastra, s-a transformat in inceputul unui cosmar, a unei lupte surde impotriva unui destin nedrept. Bebelusul s-a nascut cu multiple malformatii, inimioara finnd cel mai grav afectata de o Tetralogie Fallot, neonatologul afirmand ca nu crede sa supravietuiasca pana a doua zi. Numai ca Ilinca avea alte planuri: vroia sa traiasca.
Ulterior testarea genetica a descoperit cauza multiplelor malformatii: sindrom CHARGE. O anomalie genetica foarte rara, care se intampla o data la 10.000 – 12.000 de nasteri la nivel mondial, insuficient cunoscuta si studiata de specialisti, evolutia fiind diferita de la un copil la altul. Perspectivele oscileaza de la sumbre pana la foarte optimiste. Singurul aspect cert este lupta continua pe care trebuie sa o duci ca parinte pentru a incerca sa faci pentru puiul tau tot ceea ce este omeneste posibil pentru a-i da sansa la o viata cat mai aproape de normalitate.
Cu toate eforturile noastre si ale medicilor, din pacate, inimioara Ilincai nu a fost suficient de puternica si a incetat sa mai bata dupa doar 4 luni si jumatate. A plecat linistita si senina si ne-a lasat in urma ei mai puternici si mai hotarati in a nu lasa nici un moment sa se iroseasca, pentru ca momentele speciale nu se mai intorc.
Ingerasul nostru s-a nascut cu aripile frante, dar cu o imensa dorinta de a zbura.
Nu a reusit sa invete zborul si s-a inaltat repede spre Lumina pentru a pluti pe aripi de nor.
Mergi sus