Forumul EMMA

de **Sufletel** pe 30 Mar 2012, ora 13:42

Din primele momente in care am constientizat propria-mi feminitate am avut un singur gand, o singura dorinta mai presus de orice alta dorinta: sa fiu Mama. Intotdeauna am simtit ca preaplinul de dragoste din sufletul meu nu poate fi daruit mai cu folos decat unui copil, iar gandul acesta scump l-am purtat in inima tot timpul. Anii au trecut, iar eu m-am transformat dintr-o adolescenta zglobie, intr-o tanara vesela, dar timida in relatiile cu sexul opus; dorinta mi-am pastrat-o neatinsa, ea crescand pe masura ce timpul trecea si devenind aproape o obsesie. Ma rugam lui Dumnezeu sa imi dea sansa de a demonstra ca pot fi o mama buna. Mi-am spus de nenumarate ori ca pot suporta sa mi se intample orice, mai putin lipsa unui copil. Din pacate, asa cum mi-a spus cineva mai tarziu, cuvantul zideste, iar vorbele spuse de mine atunci si-au dovedit peste ani puterea.
In 2005 l-am cunoscut pe cel ce avea sa-mi devina sot trei ani mai tarziu. Povestea noastra este simpla, dar frumoasa in acelasi timp: doua suflete pereche care s-au intalnit si au invatat sa iubeasca impreuna. Planurile de casatorie s-au nascut de la sine, ca o fireasca continuare a unei povesti frumoase. Ne-am casatorit “la zi sfanta”, pe 8 noiembrie, sperand ca sfintii Arhangheli Mihail si Gavril sa ne ocroteasca viitorul impreuna.
Doi ani mai tarziu, visul meu scump s-a implinit: am ramas insarcinata. Cate visuri si sperante, ce amestec de emotii, dar peste toate astea, un presentiment intunecat imi aparea din cand in cand in suflet. Simteam ca ceva e in neregula cu bebelusul, desi toate testele si ecografiile ne asigurau ca sarcina evolueaza normal. Am aflat ca vom avea o fetita, exact cum isi dorea sotul meu, iar lunile treceau greu, abia asteptand sa o cunoasteam, sa o rasfatam, sa ne bucuram impreuna de fructul iubirii noastre. I-am ales impreuna numele de botez: Ilinca – Daria.
Si intr-o duminica dimineata, bebita noastra a hotarat ca a venit vremea sa cunoasca lumea. A fost ultima zi in care m-am bucurat cu adevarat de ea. Ziua care incepuse cu atatea emotii si asteptari, ziua care trebuia sa fie cea mai frumoasa zi din viata noastra, s-a transformat in inceputul unui cosmar, a unei lupte surde impotriva unui destin nedrept. Bebelusul s-a nascut cu multiple malformatii, inimioara finnd cel mai grav afectata de o Tetralogie Fallot, neonatologul afirmand ca nu crede sa supravietuiasca pana a doua zi. Numai ca Ilinca avea alte planuri: vroia sa traiasca.
Ulterior testarea genetica a descoperit cauza multiplelor malformatii: sindrom CHARGE. O anomalie genetica foarte rara, care se intampla o data la 10.000 – 12.000 de nasteri la nivel mondial, insuficient cunoscuta si studiata de specialisti, evolutia fiind diferita de la un copil la altul. Perspectivele oscileaza de la sumbre pana la foarte optimiste. Singurul aspect cert este lupta continua pe care trebuie sa o duci ca parinte pentru a incerca sa faci pentru puiul tau tot ceea ce este omeneste posibil pentru a-i da sansa la o viata cat mai aproape de normalitate.
Cu toate eforturile noastre si ale medicilor, din pacate, inimioara Ilincai nu a fost suficient de puternica si a incetat sa mai bata dupa doar 4 luni si jumatate. A plecat linistita si senina si ne-a lasat in urma ei mai puternici si mai hotarati in a nu lasa nici un moment sa se iroseasca, pentru ca momentele speciale nu se mai intorc.
Ingerasul nostru s-a nascut cu aripile frante, dar cu o imensa dorinta de a zbura. Nu a reusit sa invete zborul si s-a inaltat repede spre Lumina pentru a pluti pe aripi de nor.

de **RAMONA ROBERT** pe 30 Mar 2012, ora 13:56

Cum te pot alina..cum iti pot spune un cuvand de incurajare fara sa izbucnesc in plans?Mamica de ingeras te >:D<

si iti doresc putere,nu a mea caci a mea e la pamant,iti poresc puterea ce o vrea ingerasul tau pt tine,de acolo sus de pe norisorul ei stie cat de mult ai vrut sa fii mamica ei si sa o ocrotesi...a luptat pt viata dar cerul a vrut sa o aiba langa el,draga mea ingerii nu mor niciodata,ei sunt mereu langa noi si ne iubesc.Sfatul meu...un bebe care sa-ti aline durerea,si o surioara sau un fratior pt ingerasul tau care asteapta ca lacrimile sa se transforme in lacrimi de bucurie,de fericire.Ingerasul tau va fi mereu in inima ta,va traii in sufletul tau si te va iubi,caci si ingerasii iubesc de acolo sus.Fii puternica draga mea te rog..!

de **LUMINITA CRAIU** pe 30 Mar 2012, ora 14:11

Simona draga, am citit povestea ta, povestea voastra......ce frumos! Pacat ca un alt inger s-a ridicat la cer si ca tu ni te-ai alaturat. >:D<

Ce pot sa-ti spun? Iti spun cu inima franta imi pare rau, tare rau ca fetita ta, ILINCA DARIA(frumos nume)a ales sa mearga sa-si continue zborul alaturi de ingerasii nostri. Fetita ta a fost puternica atata timp cat a stat fizic langa voi si poate tot de la ea ati invatat sa puteti lupta.Sufletelul tau, ILINCA DARIA este acum intr-o lume mai buna de unde va trimite o iubire pura, iubirea angelica si o putere de care nu credeati ca veti fi capabili. Veti descoperi o lume noua,o lume in care veti invata sa traiti cu durerea voastra si cu dragostea pentru ingerasa voastra, pentru sufletelul vostru, pentru ILINCA DARIA.

Zbor lin, sufletel pur! [-o<

de **cassyan** pe 30 Mar 2012, ora 16:07

O calda imbratisare Simona >:D<

Imi pare rau pentru Ilinca Daria =((

pentru voi =((

Inca un copil puternic, luptator.... acum.... inca un inger [-o<

Da, ai dreptate... copiii nostri ne fac puternici, ne arata frumusetea vietii si ne invata sa ne bucuram de orice lucru cat de mic, de micile minuni ale vietii.....
Si acum noi suntem copiii lor...... ne ocrotesc, ne ajuta, pe ei ii strigam cand disperam, ei ne inconjoara cu o altfel de Iubire, pe care numai noi, parintii de ingeri o simtim.

Suntem aici, mereu langa tine Simona >:D<

Si pentru o printessa a Cerului mii de (*)

de **Angela-Ema** pe 31 Mar 2012, ora 10:22

Draga Simona @};-

, te imbratisez cu caldura >:D<

si ma bucur mult ca ti-ai facut curaj sa ne scrii! Iti spun si in scris, cu tristete in suflet, bun venit in familia parintilor de ingeri, din partea intregii echipe E.M.M.A.!
Imi pare rau pentru ca fetita ta Ilinca Daria a plecat la cer =((

......imi pare nespus de rau!

Pentru ca esti noua pe forum, te indrum sa citesti cateva articole de pe site-ul E.M.M.A :
- http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame te va ajuta sa gasesti putere;
- sotului tau ii poti arata articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati
- pentru parintii vostri, pt ca si a bunicilor este durerea http://www.organizatiaemma.ro/node/526
- apropiatilor tai, familiei, colegilor de serviciu le poti trimite un mail cu acest link http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati, pentru ca de aici sa invete cum sa respecte durerea prin care treceti si cum sa nu va raneasca.

Ma bucur ca ne-am cunoscut si ca ai venit alaturi de noi la grupul de suport, desi as fi vrut sa nu trebuiasca sa ne cunoastem in acest fel. Vreau sa cred ca ne vom mai revedea, ca ti-a facut bine sa stai de vorba cu noi si ca ai simtit ca nu esti singura.
Si aici, pe Forum, este un loc special, in care putem sa vorbim cu sau despre ingerasii nostri oricand, fara sa fim judecati.

Mii de @};-

si

pentru

Ilinca Daria!
Zbor lin, O:-)

Ilinca, zbor lin si lumina vesnica!

de **marii25** pe 31 Mar 2012, ora 10:44

Simona!
Imi pare rau.... :((

Mi-as dori atat de mult sa nu mai fie nimeni in situatia noastra! Dar nu noi hotaram! Dumnezeu ne-a facut mame de ingeri cu un scop anume, pe care probabil il vom intelege mai tarziu. Important este ca suntem aici impreuna si ne putem alina suferinta una alteia! Te imbratisez si iti doresc multa putere!
(*)

pentru

tau scump!

de **Sufletel** pe 31 Mar 2012, ora 12:29

Va multumesc pentru cuvintele voastre. Si eu ma bucur ca v-am cunoscut si sigur ne vom revedea pentru ca intalnirea cu voi a fost benefica. >:D<

de **Angela-Ema** pe 31 Mar 2012, ora 17:27

Ma bucur foarte mult ca ti-a facut bine intalnirea cu noi

. Te asteptam cu drag si data viitoare, cu bratele si inimile deschise. Stiu ca nimic nu poate alunga durerea, dar impreuna invatam sa traim cu ea si sa mergem mai departe. Impreuna este mai usor. >:D<

de **tuchi** pe 3 Apr 2012, ora 11:40

Draga Simona,
Am citit povestea ingerasului care s-a nascut cu aripioarele frante. Am retrait niste momente din propria noastra experienta cu o inimioara bolnava cand in ziua in care trebuia sa traim bucuria suprema a cazut cerul pe noi de durere. Malformatiile cardiace, inimioara aceea cat o capsunica, plina de defecte...
Sunt alaturi de tine. E bine ca ne-ai gasit; te va ajuta in viitor sa poti vorbi oricand si oricat despre Ilinca Daria fara sa fii judecata, fara sa ti se spuna sa te opresti pentru ca nu-ti face bine...
Te imbratisez cu drag si-ti doresc putere si curaj. Si nu in ultimul rand iti doresc sa nu renunti la speranta. Speranta si credinta ne ajuta sa pasim mai departe pe "Golgota" noastra.

de **Sufletel** pe 7 Apr 2012, ora 11:57

Va multumesc pentru gandurile voastre calde. Intr-adevar speranta moare ultima...Vom fi si vom reusi ceea ce ne e scris sa fim si sa reusim %%-

de **madalina hutanu** pe 11 Apr 2012, ora 21:59

Simona draga mea...

imi pare tare tare rau pentru pierderea micutei voastre.. :((

primeste sincerele mele pareri de rau si lacrimile mele....mi-a placut cat de frumos ai povestit despre micuta Ilinca Daria!ce vorbe frumoase pe care simti citindu-le ca vin din suflet...din inima...dintr-o inima care urla de durere... :((

multa putere iti doresc si multa credinta...ingerasa ta e cu voi!

micutei O:-)

ii trimit o [-o<

in seara asta
(*)

si

vesnica!

de **Sufletel** pe 17 Apr 2012, ora 20:19

Iti multumesc, Madalina, pentru cuvintele tale. Povestea am scris-o cand eram in spital cu Ilinca. NU stiam ca sunt ultimele zile impreuna, vroiam sa incep o carte care sa ii ajute si sa ii indrume pe parintii copiilor cu sindrom Charge (pentru ca in Romania sunt ingrozitor de putine informatii despre acest sindrom). Se dorea a fi o prefata la cartea aceea. Apoi s-a intamplat ca Ilinca a hotarat ca a venit vremea sa plece si nu am mai avut tragere de inima sa continui. Si a trebuit sa modific finalul, pe care il doream altul O:-)

de **Ioana D** pe 17 Apr 2012, ora 22:34

Draga Simona, primeste o imbratisare virtuala si de la mine, pe care din fericire am apucat sa ti-o dau si in realitate...Stii cat de rau imi pare ca esti mamica de ingeras....imi pare rau ca a trebuit si tu sa induri asa ceva...Ilinca este acum un ingeras frumos care se joaca printre norisori si care stii prea bine ca va vegheaza mereu! pentru tine >:D<

iar pentru Ilinca (*)

de **Sufletel** pe 18 Apr 2012, ora 10:20

Te sarut, Ioana. Din pacate viata ne-a adus impreuna intr-un moment trist, dar poate ca asa a trebuit sa se intample. Poate ca trebuie sa invatam ceva din experienta asta. Inca nu stiu ce, sper numai sa ma lumineze Dumnezeu intr-o zi, fie si in ultima, ca sa inteleg de ce a trebuit copilul meu sa treaca prin viata noastra in felul acesta. @};-

de **Sufletel** pe 4 Mai 2012, ora 22:15

Blogul pe care sora mea l-a completat cat am avut-o pe Ilinca cu noi

http://ilincadaria.wordpress.com/ilinca-daria/

de **Sufletel** pe 21 Mai 2012, ora 09:27

Astazi este onomastica ta, iubita mea. Mami te iubeste si ii e tare dor de tine. Zbor lin, frumoasa mea! @};-

de **marii25** pe 21 Mai 2012, ora 21:17

Multe

parfumate si (*)

colorate pentru O:-)

ta frumoasa!
>:D<

cu drag!

de **Sufletel** pe 23 Mai 2012, ora 09:41

Pentru Ilinca Daria

Cat te-am dorit, dulce minune
Si te-am iubit cand nu erai
Decat dorinta arzatoare,
Un fulg usor in colt de rai.

Te-am asteptat cu nerabdare
In brate strans ca sa te tin
Si ai venit, dulce minune,
Dar ai venit cu un suspin.

Si-n ale mele brate calde
Ai luminat, frumoasa mea,
Ca o steluta cazatoare,
Ca un fulgut usor de nea.

Cand ai plecat de langa mine,
La fel de lin cum ai venit,
Ai luat din inima-mi o parte
Si m-ai lasat sa mor putin.

Te-ai inaltat, dulce minune,
Plutind usor spre colt de rai,
Un ingeras cu aripi frante…

@};-