Marian-Fabian 31.12.2011
Povestea noastra a inceput foarte,foarte frumos...dupa 7 luni de incercari in sfarsit Dumnezeu ne-a trimis minunea mult asteptata.La ecografii totul bine...Fabian ne si zambea,ne facea cu mana....analizele toate bune,fara a scapa vreuna...acasa totul pregatit...patut,haine,pampers,sterilizator de biberoane,dulapior....totul pregatit ...asa cum toata lumea pregateste venirea micutului in lume.Am avut o sarcina usoara...fara pofte,greturi sau ameteli...bebelusul meu era cumintel...La ultimul ecograf doctorita ne-a zis ca bebelusul se va naste de Anul Nou,de Craciun mai sta in burtica...Parca a ghicit....Era 31 decembrie 2011 pe la 9 seara cand mi s-a rupt apa,fara dureri(contractii).Am chemat-o pe mama ne-am pregatit si am sunat la salvare.Ajunsi acolo la controlul pe masa totul bine,insa la ecograf ceva era in neregula.Deoarece era revelionul doctorita mea nu a venit si trebuia sa nasc cu medicul de garda si rezidentele ei.Una din rezidente,cea care facea ecograful mi-a zis ca mai cheama pe cineva ca nu vede bine intrucat aparatul este vechi.A venit un doctor care a inceput el sa se uite si dadea din cap cum ca nuuuuu....vazand ca nimeni nu-mi zice nimic am intrbat daca bebelusul este bine...doctorul mi-a zis ca nu..de cand nu mai simti copilul miscand??????????cum nu-l mai simt????Il simtisem in ziua aceea...si mi-a raspuns rece....copilului nu-i bate inima de 3-4 zile....am innebunit....nu intelegeam ce zice....ii simtIsem miscarile....i-am zis sa faca ceva,sa-l scoata sa-l ajute ca poate isi revine....a tipat la mine dupa ce eu il rugam sa-mi ajute copilul:E MORT FEMEIE!!!!!!!N-o sa pot uita niciodata tipatul doctorului....nici nu puteam sa plang....nu realizam nimik....Le-am zis sa-l cheme pe sotul meu...i-am zis de bebe si a inceput sa planga asa cum nu l-am mai vazut niciodata....era copilul meu Mada...copilul meu...unde este????ce s-a intamplat?????In fine incet-incet mi-am dat seama ca nu mai putem face nimic si ca trebuie scos copilul...Au chemat-o si pe doctorita mea care mi-a mai facut un eco si mi-a explicat ca bebe nu respira...ca nu se mai poate face nimik....Am hotarat sa-mi faca cezariana chiar daca eu alesesem nastere naturala...bebelusul avea 39 de saptamani si 4 kg....ditamai baiatul am fi avut... 
.M-am trezit intr-un salon cu mama si Bogdan la capul meu care urlau....bebe a fost dus la analiza patologica...am preferat sa nu-l vad pentru ca ma cunosc prea bine si sigur nu as fi rezistat sa-mi vad copilul mort!A durat o luna pana cand analiza de la patologie a venit...din care sa aflam ca copilul nostru era perfect sanatos,nu avea nimik care sa-i fi provocat moartea...nu a suferit...nu era obosit...era normal!!!!!!!Asta ma doare cel mai tare...stiu ca am facut tot posibilul pentru ca copilul meu sa fie bine...n-am ratat nici o analiza,n-am mai muncit de la 6 luni jumate...nu m-am obosit...nu fumez..n-am baut cafea sau cola....am avut grija de alimentatia mea....asa cum orice mama face....iar Dumnezeu....ne-a curmat fericirea...I-am zis doctoritei sa-mi zica care este concluzia...ce s-a intamplat????asa a vrut DUMNEZEU...era un copil special si L-a vrut langa EL.N-a avut zile...Cu toata durerea din suflet si din inima,cu toate lacrimile ce le-am varsat...si oricat de mult mi-am dorit ca Fabian sa fie langa noi m-a bucurat raspunsul de la analiza....stiu ca am facut totul pentru bebe meu si nu a suferit...a plecat in ceruri fara sa-l doara ceva...fara sa fi suferit....mami a vut grija de el!Ma rog in fiecare seara pentru sufletul copilului meu....si ma rog sa ma ierte,sa ne ierte pentru ca nu l-am luat sa-l ingropam...preotul a zis ca putem sa-l punem la marginea cimitirului,la necunoscuti si nu am vrut...copilul meu nu e un necunoscut..si din nou stiu ca n-am fi rezistat sa vedem sicriul...i-am dat de pomana haine si am facut la biserica slujba de pomenire,chiar daca o maicuta mi-a zis ca bebe nu are nevoie de nimic...este langa Dumnezeu..in lumina..intr-o "viata" mai frumoasa.Sper sa fie asa...cu toate astea ma doare...ma doare tare,tare,tare,tare ca nu-i langa mine...as fi vrut sa ma grija de el...sa-l alint...sa-i spun povesti si sa-i cant....dar el a ales sau sa ne paraseasca...si sa fie al nostru din cer.O sa plang toata viata...era primul meu copil....toate colegele mele au copii..pe mine de ce nu ma facut fericita Dumnezeu????Cu ce ma gresit????Am momente cand simt ca nu mai am aer...nu pot respira fara copilul meu...de dorul lui...oare va trece????cum o sa pot trece peste asta????Imi doresc sa raman din nou insarcinata cat mai curand ...o ulterioara sarcina nu ma va putea face sa-l uit pe Fabian dar cu siguranta imi va da putere.Acum incerc cu mare credinta sa accept alegerea pe care Dumnezeu a facut-o ...asta este crucea noasta...prin asta trebuia sa trecem....vom fi oare si noi fericiti???imi va darui si mi-e Dumnezeu un copil???? 
: Sper si ma rog pentru asta...iar FABIAN..E COPILU MEU DRAG..SUFLETUL MEU SCUMP PE CARE IL IUBESC MULT CHIAR DACA NU E CU MINE...
Povestea pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus