Nu am sa uit niciodata ziua cand am aflat ca inima scumpului meu Daniel nu mai batea, era intr-o seara in care eram programata la control, la ecograf. Fericirea pe care am trait-o cat timp l-am purtat in pantec (17 saptamani) e de neuitat, a fost o minune, nimeni nu imi dadea sanse sa raman natural insarcinata si urma sa fac FIV dar a aparut scumpul meu Daniel si pentru o perioada am fost cei mai fericiti. Toate visele facute cu el s-au naruit la aflarea cumpliei vesti, sarcina oprita in evolutie, parca acuma vad ecograful, era culcat in josul pantecului inert. Ce fericita eram cand am intrat in cabinet ca il voi vedea facandu-mi cu manuta si sa ies trista, sfasaita de durere, de nemangaiat. Nu te-am atins, nu ti-am vazut ochisori, am doar visele facute cu tine care niciodata nu se vor mai implini. Mi-a fost greu sa te stiu in mine mort, apoi sa imi caut burta si sa nu mai fi si mai crunt sa imi curga sani fiind plini de lapte stiind ca n-am pe cine alapta. Acum ar fi avut 1 an si 2 luni dar parca ieri s-a intamplat, cateodata ma gandesc daca voi uita...

Dupa multe luni, exact la 1 an si o luna de cand am ramas prima data insarcinata, am aflat ca sunt din nou insarcinata. Bucurie mare cu mici retineri avand in vedere ce am patit cu Daniel, dar incercam cu sotul sa gandim pozitiv si sa ne spunem ca nu se va mai intampla. Pe la 7 saptamani am aflat ca voi avea gemeni identici, erau 2 embrioni intr-un singur sac. Un pic speriati de veste incepem sa ne facem din nou vise si sa ne gandim cum va fii si se va schimba viata noastra, si am inceput sa prindem mare drag de ei, nu era seara si zi sa nu vorbim despre cum vor fii. dar din nou fericirea nu a durat la 9 saptamani s-au oprit din evolutie si la 13 saptamani am facut chiuretajul. Am fost foarte suparata pe viata si am pus multe intrebari la care n-am nici azi raspuns. Mi-ar fi placut foarte mult sa-i fi strans macar o data la piepr, sa am unde merge sa ii plang, multa lume nici macar nu imi intelege durerea ca doar nu i-am nascut. Toate visele mele cu ei s-au naruit, Dumnezeu mi i-ai luat foarte devreme, ia vrut langa el. Dar eu?! De multe ori visez cum ar fi fost daca s-ar fi nascut dar degeaba ca ma trezesc in cumplitul adevar, realitatea... Si mainile goale....
Nu va voi uita niciodata ingerasi mei, va voi purta intotdeauna in suflet si amintirea mea.

Abea dupa a 2-a sarcina am aflat in urma multor analize ca am risc de trombofilie, ce a cauzat opririle in evolutie la ambele sarcini. Imi doresc din suflet un copil dar se lasa greu asteptat, stiu ca nu e o rezolvare dar sper sa fie o alinare, o luminita in bezna in care ma aflu.